Consiliere Sistemică și Terapie Sistemică: Coaching Sistemic

De Lucian Stan

Teoria sistemelor - Consiliere sistemică și terapie sistemică: Coaching sistemic - Când procesele de schimbare încep în afara psihoterapiei.

 

Conceptul de abordare sistemică este un mister pentru mulți oameni, motiv pentru care gândul de terapie sistemică, consiliere sistemică sau supervizare sistemică este un gând care le vine la foarte puțini oameni. Cu toate acestea, "sistemic" nu înseamnă nimic mai mult decât faptul că un anumit grup de oameni formează un sistem. Mult mai cunoscuți sunt termeni precum "terapie de familie", "coaching de grup" sau "supervizare la locul de muncă", care vizează același lucru.

 

Conținutul cărții este următorul:

• Care este abordarea?
• Constructivismul
• Terapie și consiliere
• 10 metode de consiliere sistemică
• Psihoterapie pentru copii și tineri
• Coaching sistemic

Pentru mulți oameni, și mai ales pentru familii, terapia și consilierea sistemică reprezintă ultima șansă de a îngropa din nou o dispută, de a înlătura problemele și de a se reuni din nou.

• Atunci de ce atât de puțini oameni înțeleg acest concept?
• De ce nu se vorbește mai mult în mod clar și public despre faptul că nici părinții nu sunt perfecți și că, în consecință, este permis să se ceară ajutor?
• De ce viața de familie și/sau viața profesională este întotdeauna prezentată ca fiind idilică, deși nu este deloc așa?

Tocmai aceste aspecte sunt cele pe care le află mai ales tinerii la un moment dat: Când devin părinți prea repede și prea tineri sau când se confruntă în cadrul profesiei lor cu persoane care au nevoie urgentă de terapie. Terapia sistemică se ocupă exact de aceste lucruri și este, de asemenea, accesibilă tuturor. Cum anume are loc o astfel de terapie, cum funcționează consilierea și cum se realizează supervizarea vor fi explicate în această carte.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Stan
• Data lansării: 21 feb. 2023
• ISBN: 9798215783993

Previzualizare carte

Consiliere Sistemică și Terapie Sistemică: Coaching Sistemic

––––––––

Lucian Stan

Cuprins

Introducere

Ce este abordarea sistemică?

Constructivismul - ce este?

Terapie sistemică și consiliere

Terapie de familie & Consiliere

Reîncadrarea

Perturbarea modelului

Sentimentul posibilității

Întrebare miraculoasă și întrebare de agravare

Interogare circulară

Dialog autoreflexiv

Externalizare

Echipa de reflecție

Lucrări de sculptură și genograme

Ritualuri

Prescripții și intervenții finale

Psihoterapie pentru copii și tineri

Supervizare și coaching sistemic

Cuvânt de încheiere

Introducere

Consilierea sistematică descrie o metodologie în psihoterapie.

Domeniul psihoterapiei sau chiar al psihologiei generale este întotdeauna unul foarte dificil. Atât în cărți, cât și în conversații, este un subiect pe care foarte puțini oameni îl abordează sau despre care știu ceva. Este un subiect care, asemenea unei boli, se preferă să fie ținut sub tăcere. Este rar să găsești o conversație despre psihologie în public, chiar dacă unul dintre participanții la acea conversație este interesat de ea. Există prea multe contraponderi care se opun cu tărie la simpla aducere în discuție a acestui subiect. Acest lucru face ca psihologia, și cu atât mai mult psihoterapia, să fie un subiect foarte secretos, despre care chiar și copiii învață foarte puțin, dacă nu chiar nimic.

Acest lucru se datorează faptului că reputația unui terapeut este uneori încă destul de negativă. Oamenii de modă veche, în special, înțeleg foarte puțin despre problemele și bolile psihice. Trăim încă într-o perioadă în care depresia nu este luată în serios, iar atunci când se ajunge la un sfârșit neplăcut, argumentele sunt că persoana respectivă ar fi trebuit să ceară ajutor. Foarte puțini oameni sunt interesați de faptul că semnele căutării de ajutor existau cu mult timp în urmă și că psihoterapia a fost creată tocmai în acest scop. Deși astăzi este o perioadă în care problemele psihice sunt rareori luate în serios, din ce în ce mai mulți oameni caută părerea unui terapeut. Din ce în ce mai mulți oameni aleg calea vieții de psiholog și, în consecință, studiază psihologia generală înainte de a se specializa într-o anumită subcategorie. Acest avânt poate fi comparat cu entuziasmul din domeniul psihologiei care a avut loc în jurul anului 1920, când psihologia personalității a devenit pentru prima dată accesibilă populației generale. Tot atunci, tot mai mulți oameni și-au încercat norocul în această știință dificilă și misterioasă a gândirii, doar pentru a realiza destul de repede că psihologia este mult mai mult decât o simplă clasificare a tipurilor de personalitate. În consecință, această goană s-a diminuat din nou rapid, iar psihologia generală aproape că a căzut în uitare după cele două războaie mondiale. Nu mai era vorba de clasificarea tipurilor de personalitate, ci mai degrabă de îngrijirea războinicilor și a soldaților care nu mai puteau duce o viață stabilă pe cont propriu. Mulți dintre ei s-au întors în țările lor de origine traumatizați și au prezentat tulburări precum tulburarea de stres posttraumatic, care se poate manifesta prin agresivitate excesivă, prin ticuri, dar și prin anxietate. Astfel, se poate spune că cei care trebuiau să meargă la un terapeut erau considerați nebuni în standardul de atunci. Nici un cetățean normal, care deținea o casă simplă, terasată, care nu se deosebea sau se deosebea foarte puțin de casele vecinilor, într-o mică suburbie în care tot ce conta era să fie cât mai perfect, nu voia să admită că un psiholog l-ar putea ajuta și pe el. Oamenii învățaseră să reprime rapid aceste gânduri și să pretindă că sunt perfect normale. Acest lucru a declanșat traume la un mare procent din populație. Traumele reprimate, oricât de mici ar fi fost, erau totuși traume care se transmiteau generației următoare, generația actuală.

Problemele psihice au devenit aproape un standard în zilele noastre. Aceste probleme moștenite din traumele părinților sau ale bunicilor sunt adânc ancorate în propriul ADN, mai ales că nici lumea nu devine tocmai mai ușoară. Dimpotrivă, este exact opusul. Numeroșii factori de mediu care ocupă în prezent o mare parte din mass-media și din politică nu fac viața mai ușoară. În schimb, tonul la locul de muncă, dar și în familii, devine din ce în ce mai dur.

Mulți copii învață acest lucru în mod dureros până acum. Școala nu este distractivă, copiii nu sunt pregătiți corespunzător pentru ceea ce va urma mai târziu, părinții sunt stresați și își descarcă exact acest stres acasă, și chiar dacă copiii reușesc apoi să obțină un loc de muncă sau un stagiu de practică în ciuda educatorilor lor și în ciuda performanțelor lor la școală, sunt tratați cu totul altfel decât bine. Schimbările climatice fac din ce în ce mai dificil pentru noua generație să se confrunte mai întâi cu generațiile mai în vârstă, care adesea nu sunt nici pe departe interesate de acest lucru, preferând în schimb puterea nocivă a energiei. Problema sărăciei prinde din ce în ce mai multe familii, iar standardele sociale de frumusețe generală le îngreunează tinerilor să se iubească între ei așa cum ar trebui.

Problemele de astăzi sunt, așadar, grave. Din ce în ce mai mulți tineri, care abia au ajuns la vârsta adultă, se implică în mod activ pentru a ajuta planeta, fie că este vorba de schimbările climatice, fie că este vorba de muncă, ajutând oamenii care trăiesc în sărăcie pe străzi. Mulți dintre ei se angajează astfel pentru o viață mai bună. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că din ce în ce mai mulți oameni se îndreaptă din nou către psihologie, chiar dacă numai din pur interes pentru acest subiect. Astfel, există o adevărată goană pentru psihologi și un procent nu prea mic din tinerii de astăzi se apucă de ea. Cu toate acestea, nu doar tinerii din generația actuală se prezintă foarte des la un terapeut, ci și persoanele mai în vârstă, care au fost de fapt crescute în mod conservator, apelează din ce în ce mai des la ajutorul unui student la psihologie.

Există mai multe motive pentru acest lucru. Reputația unui student la psihologie poate fi cu siguranță pătată în mod negativ și, mai ales în public, oamenii încearcă întotdeauna să arate cât mai bine. În secret și discret, însă, tocmai aceste persoane caută totuși ajutor de la un terapeut sau psiholog, deoarece succesele psihoterapiei nu sunt cu siguranță de respins sau chiar de negat. Mai ales atunci când tinerii povestesc activ la masă despre ce sfaturi le-a dat terapeutul lor sau ce progrese au făcut în ultima vreme, părinții sau rudele apropiate sunt din ce în ce mai des tentați să îndrăznească măcar să dea un telefon. Nu este neobișnuit ca un apel să se transforme într-o consultație și ca o consultație să se transforme într-o terapie pe termen lung pentru o traumă pe care persoana respectivă nu ar fi recunoscut-o niciodată pe cont propriu.

Astfel, psihologia este un subiect care a devenit parte din viața de zi cu zi a oamenilor. Cu toate acestea, deoarece există mulți terapeuți, psihologi sau psihiatri diferiți, cu abordări foarte diferite, de-a lungul anilor s-au dezvoltat multe metode diferite care acum fac parte din standardul general. Trebuie spus că psihologia generală este o știință empirică, care afirmă că numai prin practică se pot obține cunoștințe reale. Acest lucru înseamnă că fiecare client nou este privit ca fiind absolut individual. Din nou și din nou se pornește de la început și din nou și din nou sunt necesare metode noi pentru a ajuta aceste personalități individuale. Cu toate acestea, anumite tablouri clinice, de exemplu, pot fi clasificate, la fel cum pot fi clasificate personalitățile. În consecință, nu este surprinzător faptul că de-a lungul anilor s-au dezvoltat tehnici