8 pasi siguri pentru a depasi atasamentul anxios si evitant

De Tracy Crossley

Atașamentul, această primă legătură interumană a unui copil, este baza pe care se contruiesc relațiile de mai târziu, încrederea în sine, modul în care omul se raportează la lume și la el însuși. Iar când fundația este nesigură, tot ce așezăm deasupra se prăbușește. Pare puțin deconcertant să te gândești că iubitul te-a părăsit din cauza atașamentului tău evitant sau că nu avansezi în carieră pentru că ai pornit în viață cu un atașament anxios. Vestea bună este, însă, că stilul de atașament poate fi schimbat la orice vârstă. Vei găsi în această carte o metodă sigură, testată și care funcționează.

Aceasta presupune renunțarea la anumite obiceiuri care, deși în copilărie ți-au fost de folos, acum te țin pe loc – cum ar fi tendința de a căuta perfecțiunea, de a evita sarcinile dificile, de a le face celorlalți pe plac, de a te vedea într-o lumină negativă. La capătul acestui drum te așteaptă propria viață, pe care vei învăța s-o conduci și să ți-o asumi. E o metodă în 8 pași, ce pot fi abordați în orice ordine, cu explicații, exemple și exerciții, simplu de înțeles și de pus în aplicare. Iar beneficiile se măsoară în termeni de emoții pozitive și relații împlinite.


Tracy Crossley este psiholog, coach, autor și gazdă a podcastului Freedom from Attachment: Living Fulfilled, Happy and in Love. Tratează clienți cu o gamă largă de probleme comportamentale și relaționale.

• Limbă: Română
• Editor: Editura Trei
• Data lansării: 15 dec. 2022
• ISBN: 9786064016959

Previzualizare carte

1.png

EDITORI:

Silviu Dragomir

Vasile Dem. Zamfirescu

director editorial:

Magdalena Mărculescu

REDACTARE:

Sofia Manuela Nicolae

ilustrație copertă: ©Getty Images

DIRECTOR PRODUCŢIE:

Cristian Claudiu Coban

DTP:

Crenguța Rontea

CORECTURĂ:

Oana Apostolescu

Dana Anghelescu

Conținutul acestei lucrări electronice este protejat prin copyright (drepturi de autor), iar cartea este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea, închirierea, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiei, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sub orice formă sau prin orice mijloc, fără consimțământul editorului, sunt interzise. Dreptul de folosință al lucrării nu este transferabil.

Drepturile de autor pentru versiunea electronică în formatele existente ale acestei lucrări aparțin persoanei juridice Editura Trei SRL.

Copyright 2021 Tracy Crossley

Titlul original: OVERCOMING INSECURE ATTACHMENT: 8 Proven Steps to Recognizing Anxious and Avoidant Attachment Styles and Building Healthier, Happier Relationships

Autor: Tracy Crossley

Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediţie

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

Tel.: [phone] ; Fax: [phone]

e-mail: [e-mail]

www.edituratrei.ro

ISBN (print): 978-606-40-1547-1

ISBN (epub): 9786064016959

Pentru soțul meu, David — cel pe care mă bazez, cel care mă sprijină mereu și cel pe care îl iubesc!

Prefață

Aș fi vrut să am această carte când mi-era greu. Modul în care alesesem să-mi trăiesc viața îmi provoca o suferință emoțională enormă. Eram perfecționistă, le făceam celorlalți pe plac, eram evitantă emoțional și aveam o problemă de anxietate. Și, pe deasupra, pierdeam o grămadă de timp rezolvând problemele tuturor celorlalți și prefăcându-mă că eu nu aveam niciuna. Eram expertă în ascunderea propriei dureri.

Nimeni nu știa cât de mult sufeream. Chiar dacă bănuia cineva, mă asiguram să înțeleagă că nu e decât un obstacol temporar, pe care urma să îl rezolv rapid. Nu suportam să-i pară cuiva rău de mine sau să-mi dea sfaturi nesolicitate. Credeam că eu le știu pe toate.

Fiindcă eram perfecționistă și centrată pe rezolvarea de probleme, n-aveam cum să mă culc pe-o ureche. Eram mereu ocupată și mă străduiam să primesc confirmări pentru reușitele mele. Când nu primeam validare, mă pedepseam. Cumva, trebuia să sufăr când eram respinsă, dezamăgită, când greșeam sau când făceam ceva ce ar fi putut să afecteze modul în care mă percepea restul lumii.

Nu vreau să te las singur pe același drum, învârtindu-te în cerc în căutarea butonului fericirii. Acesta e motivul pentru care am scris cartea.

Călătoria mea spre libertate emoțională

Sunt expertă în comportament și relații și m-am specializat într-o formă de coaching ontologic ce reunește corpul, mintea și sufletul. Acest stil de coaching duce la o mai mare conștiință de sine, bazată pe modul lor de a fi; abordează lucrurile dintr-o perspectivă emoțională, somatică și spirituală.

Munca mea s-a centrat pe conectarea emoțională — cu noi înșine și cu ceilalți. Am ajutat mii de oameni să-și depășească mintea rațională și să acționeze pe baza emoțiilor, spărgând astfel tiparele care îi blocau și îi făceau nefericiți. Spargerea acestor tipare duce la autenticitate, la libertate emoțională și la fericire. E o muncă grea, dar cu adevărat transformatoare.

În această carte, cei 8 pași spre conștiință de sine, iubire și fericire provin din experiența mea directă cu transformarea profundă și durabilă, prin care am trecut eu și clienții mei.

Nu în coaching am început. Am fost antreprenoare toată viața, de când vindeam popcorn la colțul străzii când eram mică, până la vârsta adultă, când am înființat propria companie de graphic design/marketing, care a fost un real succes. În perioadele dintre propriile proiecte am lucrat în management corporatist, în marketing și vânzări și în diferite alte domenii. Indiferent ce-aș fi făcut, descopeream că îi ajutam pe ceilalți. Mă pricepeam de minune să rezolv probleme! Indiferent dacă eram mentor pentru cineva de la serviciu sau dacă-i ajutam pe clienții aflați în situații specifice, bucuria de a ajuta oamenii mi-a dat un indiciu despre adevărata mea chemare.

Dar aveam o idee nesănătoasă despre ce e fericirea. Credeam că, dacă aș fi reușit să am succes în afaceri și în relații, toate piesele urmau să se potrivească la locul lor și aș fi ajuns în bucățica mea de Nirvana și m-aș fi simțit mai bine. Între timp, sufeream căutând răspunsul perfect la viața mea imperfectă.

De la învinovățire la responsabilitate

Știam că aveam nevoie de ajutor profesionist pentru anxietatea mea constantă, pentru relațiile mele care săreau ca un yoyo și pentru vidul interior care mă bântuia. La fel ca milioane de alți oameni, am fost la terapie și am consultat diferiți alți vindecători. Am ajuns foarte pricepută la a vorbi despre problemele mele și despre ce făceam pentru a le rezolva. De fapt, am ajuns să mă pricep atât de bine la intelectualizarea problemelor mele, încât o terapeută la care am fost și-a ridicat neputincioasă mâinile în aer și mi-a zis că sunt o ființă prea evoluată pentru ca ea să mă poată ajuta! Am fost dezamăgită, dar, privind înapoi, știu că mi-am făcut singură asta. Știam să vorbesc bine.

De fiecare dată când mă duceam la terapie, lucrurile se îmbunătățeau întrucâtva — dar, mai devreme sau mai târziu, mă trezeam înapoi în găleata cu melancolie. Mă simțeam ușurată pentru moment și apoi același lucru se întâmpla din nou. Puteam să mă gândesc la soluții și știam ce aveam de făcut, dar tot recădeam în vechile tipare. Nimic nu părea să funcționeze. Cumpăram și mai multe cărți și căutam și mai mult ajutor, dar tot mă simțeam groaznic.

Era frustrant, dar îmi și alimenta dorința de a mă simți mai bine. O trăsătură bună a perfecționiștilor și a celor care rezolvă probleme este că nu renunțăm ușor și nu prea stăm degeaba. Mă simțeam nesigură în special atunci când venea vorba să-i arăt altcuiva cât de profunde erau nesiguranțele care-mi vampirizau sufletul. Trebuia să ascund asta cu orice preț. N-aș fi suportat să fi știut cineva că nu toate corăbiile mele se aflau pe linia de plutire.

Într-o zi, când mergeam pe stradă și în cap mi se învârteau veșnicele mele probleme, am avut o epifanie: eu eram, de fapt, propria mea problemă, o problemă pe care nu o puteam rezolva în modul în care încercasem până atunci. Întotdeauna am crezut că informația era răspunsul. Întotdeauna am crezut că fac lucrurile bine și că ceilalți erau cei care nu cooperau. În acea zi mi-am dat seama că nu-mi asumasem niciodată responsabilitatea pentru propriile alegeri și experiențe. Nu făceam decât să-i învinovățesc pe ceilalți!

Prima epifanie a fost urmată de o a doua, și mai puternică: mi-am dat seama că nimic din afara mea nu se va schimba până n-o să descopăr ce se întâmpla de fapt în interior. Am înțeles că mă feream ca de gripă de adevăratele mele emoții. Și nici n-am dorit vreodată să rup coaja de pe rana aceea!

Aceste epifanii m-au lovit atât de tare, încât a trebuit să mă opresc și să-mi recapăt suflul. Stăteam pe trotuar și îmi ascultam gândurile: „O să lucrezi cu emoțiile tale până când o să poți să treci mai departe liniștită. Chiar dacă vrei să fugi, să eviți sau să învinovățești, o să accepți felul în care te simți și nu o să reacționezi ca mai înainte. Gata cu rahatul ăsta! N-aveam idee ce naiba implica „să accept felul în care mă simt, dar în cele din urmă am aflat și viața mea a început să se schimbe.

Această transformare a necesitat mult timp — ani întregi. Mi-a dat multe bătăi de cap încercarea de a înțelege cum să unesc punctele dintre intelectualizare, perfecționism și comportamentele prin care le făceam celorlalți pe plac, alegerile mele proaste, vocea abuzivă din capul meu și îngrijorarea și suferința mea constante. Și pe lângă asta era greu și să observ cât de îngrozitor mă simțeam vizavi de mine însămi. Am recunoscut că înțelegeam prea puțin conceptul de iubire de sine sau cum puteam să-l aplic propriei persoane. Știam, pur și simplu, că n-aveam să mă simt vreodată altfel dacă nu îmi luam epifania în serios.

Tocmai construiam un business de coaching și eram din nou într-o relație disfuncțională, pe care nu o puteam face să meargă. M-am hotărât să mă folosesc de această relație care ba era, ba nu era pentru a descoperi toate lucrurile pe care le făceam eu și care îmi provocau durere. Până în acel punct crezusem că vina era doar a lui. De ce nu era în stare să fie așa cum trebuie, ca să putem pleca apoi, mână-n mână, spre asfințit? Mamă, cât de mult trebuia să-mi schimb perspectiva! Fără prea mari speranțe, am luat la bani mărunți convingerile care m-au făcut să mă port în felurile disfuncționale în care am făcut-o. Trebuia să înțeleg de ce simțeam că nu valorez mare lucru, chiar dacă aveam atât de multe reușite în viața mea. Am continuat să citesc multe cărți de self-help, așa cum făcusem ani întregi, dar am început să-mi dau seama că niciuna nu-mi putea spune cum să mă schimb și să fiu fericită. Datorită epifaniei mele, știam că soluția era conectarea emoțională la mine însămi.

A fost nevoie de mulți ani de încercări și erori pentru a mă pricepe la asta. A trebuit să accept că sunt defectă, dar tot merit iubire și sunt minunată. Asta suna oribil. De asemenea, suna imposibil. Dar, treptat, am început să observ lucruri la mine însămi. De fiecare dată când mă cuprindea anxietatea sau vreo altă stare emoțională agonizantă, descopeream că aceste emoții aveau, de fapt, prea puțin de-a face cu situația din acel moment. Majoritatea sentimentelor mele proveneau din reacții care aveau legături specifice cu experiențe din trecut și cu poveștile pe care le aveam despre ele. A trebuit să mă scufund și mai adânc în interiorul meu, dincolo de suprafața la care emoțiile apăreau ca reacții. Era o treabă dificilă — cum te conectezi la ceva din tine care nici măcar nu știi dacă există?

Cum am ajuns să pricep și cum a început magia

Experimentele mele cu trăirea propriilor emoții și cu aplicarea unor tipuri diferite de acțiuni în relații și în dramele personale au devenit instrumente importante în businessul meu de coaching. Eram capabilă să nu mai reacționez la fiecare tablou care stătea puțin strâmb pe perete, pentru că înțelesesem că problemele mele emoționale nu se rezolvau dacă-l îndreptam. Deveneam din ce în ce mai puternică și eram capabilă să pun în slujba clienților mei, în situațiile lor disfuncționale, lucrurile pe care le învățam din situațiile mele disfuncționale. Mulți dintre clienții mei aveau aceleași nesiguranțe și, ca mine, deveniseră propriile lor probleme, suferind din cauza acelorași tipare în care le făceau celorlalți pe plac, căutau probleme, făceau presupuneri și luau lucrurile personal (bănuind că felul în care se purtau oamenii avea legătură cu MINE) și erau un obstacol în calea propriei bunăstări. Doar asta știau, era un fel de-a fi. La fel ca mine, mulți crezuseră ani întregi că, dacă ar fi găsit strategia potrivită, asta le-ar fi schimbat cumva întreaga viață.

Le-am arătat că acea strategie nu i-ar fi dus într-un loc mai fericit — acum trebuia să învețe ceva nou. Era nevoie de o abordare complet diferită pentru a-i scăpa de propriile abureli, mai ales în privința relațiilor. Am ajuns să înțeleg modul în care problemele legate de atașamentul nesecurizant le afectau toate relațiile, atât personale, cât și profesionale.

Făcând asta, nu doar că am devenit mai fericită, mai puternică și mai disponibilă emoțional în interior. M-am schimbat și în exterior. Am început să atrag bărbați diferiți — bărbați conștienți de sine, interesați de dezvoltare și de a fi mai fericiți cu ei înșiși. M-am hotărât la un moment dat că eram gata să fiu deschisă perspectivei de a avea o relație cu un partener de viață. Câteva luni mai târziu am întâlnit un bărbat care avea să fie mai apoi soțul meu. Această relație a fost complet diferită de orice trăisem oricând până atunci: era simplă. Această simplitate era posibilă p­entru că renunțasem la convingerile mele negative și le schimbasem tiparele, ceea ce a modificat modalitatea mea preconcepută de a opera în lume.

Schimbarea durabilă este posibilă. Viața mea s-a modificat când am schimbat preconcepțiile despre propria persoană și când m-am deschis în fața posibilităților mele. Și tu poți face asta!

INTRODUCERE

Ești defect, meriți iubire și ești minunat

Societatea de astăzi se confruntă cu o epidemie de suferință cauzată de perfecționism, de tendința de a le face celorlalți pe plac și de alte asemenea comportamente. Suntem bombardați de imperativul de a face prea mult — de a da prea mult, de a munci prea mult, de a supracompensa sau de a supraanaliza. Această compulsie de a face întruna mai mult nu provine dintr-un loc de fericire interioară. Vine din convingeri negative despre propria valoare sau despre lipsa ei.

Pentru mulți, ideea de perfecționism a fost transformată în ceva bun; înseamnă că ești competitiv, motivat și te străduiești permanent să dai tot ce poți. Pentru acești perfecționiști, suferința este ceva ce-i afectează pe alții, care sunt mai slabi. De fapt, majoritatea perfecționiștilor nu-și recunosc perfecționismul ca fiind ceva ce le face rău lor sau relațiilor pe care le au. Asta e marea ironie a faptului de a fi perfect.

Dar, fii sincer. Cât de fericit ești? Descoperi adesea, de exemplu, că alergi într-o cursă și nu ajungi niciodată la linia de sosire, oricât de bine te-ai descurca, oricât de tare te-ai strădui, oricui ai încerca să-i faci pe plac? Acesta e un mod de viață care te epuizează și te lasă golit de resurse. Faptul de a face prea multe duce la burnout, anxietate, vinovăție, invidie și la multe alte forme de suferință, inclusiv boli fizice, ca hipertensiunea.

Pe măsură ce vei citi această carte vei afla care sunt toate modurile prin care fericirea și bunăstarea ta sunt sabotate de perfecționismul stresant, de încercarea epuizantă de a le face celorlalți pe plac, de străduința frustrantă de a rezolva probleme sau de alte asemenea încercări dificile. Vei putea să înțelegi că ai ajuns aici fără să fie vina ta, din cauza a ceva ce se cheamă „atașament nesecurizant" din copilăria ta. Vei înțelege de ce faptul de a fi responsabil ca adult pentru alegerile, cuvintele și acțiunile tale te poate elibera de capcanele dureroase ale încercării de a fi perfect, de la a face celorlalți pe plac și de altele asemenea.

Pregătește-te să conștientizezi ceea ce s-ar putea să nu fi putut vedea până acum la tine. Vei afla despre forțe ascunse care te afectează, cum ar fi insidiosul triunghi dramatic (mai multe despre asta la pagina 27), care provoacă pagube aproape peste tot în societatea noastră pentru că joacă un rol major în repetarea unor dinamici relaționale dureroase. Exercită o influență surprinzătoare asupra așteptărilor tale și asupra lucrurilor la care descoperi că reacționezi și te blochează în același loc din care nu poți să ieși.

Pe măsură ce devine mai transparentă influența atașamentului nesecurizant și a triunghiului dramatic, vei putea să schimbi fundamental modul în care faci lucrurile și în același timp se va clarifica motivația alegerilor tale. Cei 8 pași din această carte te vor duce la adevărata conștientizare de sine și la adevărata fericire. Vei accepta că nu vei fi niciodată perfect, dar poți și chiar vei ajunge cea mai bună versiune a ta — defectă, demnă de iubire și minunată.

Descoperirea unui proces care funcționează

Cea mai provocatoare parte a dezvoltării unei modalități de a realiza acest deziderat este natura sa emoțională, iar emoțiile nu prea se pretează unor procese liniare. Manualele de instrucțiuni sunt în general liniare. Ți se dau, să spunem, 1–5 pași, cu promisiunea că până vei ajunge la pasul 5 vei fi reușit să montezi bicicleta.

Abordarea emoțiilor este extrem de diferită. Emoțiile au suișuri și coborâșuri, nu o apucă într-o singură direcție și au intensități variate. Ne însoțesc întotdeauna. Și chiar sunt prietenele noastre dacă le permitem să se desfășoare, în loc de a încerca să le evităm.

Când eviți o emoție, de fapt o pui la păstrare. Nu dispare pentru că o ignori — de fapt, e invers. Alegi să o îngropi și apoi îți afectează convingerile inconștiente. Convingerile tale au fost create în mare de impactul emoțional al evenimentelor care ți s-au întâmplat în copilărie și, de asemenea, s-au întâmplat în jurul tău și prin tine. De fapt, emoțiile te influențează indiferent dacă vrei sau nu. Nu e mai bine să le cunoști în loc să te ia prin surprindere? Conștientizarea propriilor emoții face mai simplă eliberarea lor. Dezvoltarea unei relații sănătoase cu emoțiile tale este cheia care-ți poate schimba viața.

Cei 8 pași spre conștiință de sine, iubire și fericire

Acești pași au scopul de a scoate la iveală tiparele tale nefericite de comportament și, în același timp, de a face din valorizarea propriei persoane o nouă normalitate. Sunt rezultatul a mai bine de zece ani de efort în viața mea personală și în experiența mea de coaching cu mii de clienți și ascultători de podcasturi exact ca tine, oameni care s-au folosit de aceste instrumente pentru a-și schimba viața.

Se poate să mai fi auzit până acum de unii dintre acești pași, dar diferența constă aici în abordare. Pentru a reuși să întrerupi aceste tipare nefericite de comportament, le vei aborda dintr-o perspectivă emoțională, ceea ce implică sentimente, curaj, vulnerabilitate și acțiune. Va fi ca învățarea unei limbi noi, și chiar este: limbajul stării de bine.

Primii 6 pași explorează lucrurile pe care vrei să nu le mai faci, iar ultimii 2 pași identifică lucrurile pe care dorești să începi să le faci în viața ta. Fiecare te scoate din zona de confort și te invită într-un loc neștiut din interiorul tău. S-ar putea să fie momente în care să vrei să arunci cartea asta sau să-i dai foc; aceste momente sunt ocazii foarte bune de dezvoltare. Orice secțiune a a­cestei cărți care declanșează o reacție emoțională este o ocazie de schim­bare. Asta poate părea uneori extrem de provocator și chiar înfricoșător, dar îți promit că, dacă perseverezi în acest proces, vei ajunge să vezi schimbarea ca fiind cea mai bună prietenă a ta. O să ajungă să țină de trecut faptul de a fi stresat, supărat sau demoralizat de convingerile care te trag înapoi.

Iată cei 8 pași spre conștientizare de sine, iubire și fericire:

Începând cu Capitolul 4, vei putea să aprofundezi acești pași și vei înțelege mai bine motivele pentru care există aceste tipare, lucrurile pe care crezi că le fac pentru tine și modalitățile în care le poți rupe. Dar nu sări peste primele trei capitole — sunt importante pentru că îți oferă instrumentele de care vei avea nevoie pentru a face fiecare pas.

După ce citești primele trei capitole, poți să parcurgi pe sărite capitolele despre pașii de la 1 la 6. Acești șase pași nu sunt abordați într-o modalitate liniară. Folosește un jurnal sau un carnet în care să-ți notezi răspunsurile la exerciții și urmărește schimbările și modificările pe care le descoperi la tine în timp ce înaintezi în carte. Te rog să citești această carte pe îndelete, în liniște și să reflectezi la temele incluse; o să te bucuri că ai făcut asta. De fapt, chiar și să răspunzi la un singur exercițiu o să te facă imediat să te simți mai bine. Cu cât vei lucra mai mult în mod regulat, cu atât vei dezvolta mai bine o înțelegere complet diferită a propriei persoane și a modului în care vezi viața. Vei ajunge să-ți controlezi fricile și, în același timp, să-ți asumi propria putere. Te încurajez să citești de mai multe ori această carte, pentru că de fiecare dată vei descoperi un aspect nou pe care se poate să nu-l fi văzut prima dată sau se poate să-l descoperi acum, când vezi lucrurile diferit.

Acest efort de conectare emoțională la sinele meu autentic este efortul care mi-a adus cele mai multe bucurii dintre toate lucrurile pe care le-am făcut vreodată și sper că așa va fi și în cazul tău. Pare ciudat să o spun, dar habar n-aveam ce înseamnă starea de bine până când am început călătoria transformării mele. Acum știu. Călătoria mea spre fericire mi-a dat posibilitatea de a vedea clar care sunt obstacolele pe care ceilalți și le pun singuri în cale și mi-a permis să-i ajut să facă singura schimbare care contează cu adevărat: trecerea de la minte la inimă. Treaba dificilă de a renunța la armura ta emoțională și de a nu-ți mai purta anxietatea în spinare te va duce la adevărata acceptare de sine, la libertate emoțională, la o viață mai autentică și la fericire.

Capitolul 1

Atașamentul nesecurizant și triunghiul dramatic

Cum se poate ca tu să fii problema?

S-ar putea să fie greu să te vezi pe tine ca fiind propria ta problemă. S-ar putea să fie șocant, pentru că ai senzația că ești „în regulă — întotdeauna te descurci extraordinar. Poate țintești prea sus, poate oferi prea mult, poate ești prietenul la care apelează toată lumea sau poate vrei neapărat să deții controlul (pare ceva drăguț, nu?). Poate te gândești: „Așa sunt eu. Am muncit din greu ca să ajung aici. Sunt în regulă. Ceilalți sunt de vină.

De fapt, ultimul lucru pe care îți dorești să-l afle ceilalți este că nu ești tot t­impul persoana asta perfectă și grozavă. Ce? S-ar putea să fii la fel de defect ca noi toți? Se prea poate să fi muncit din greu să ajungi unde ești și să pari atât de priceput încât să nu poată nimeni să te critice sau să-ți găsească vreun defect. Poți și să fii îmbrăcat în teflon — „Nu te pune cu mine!" — sau poți să fii dublura Maicii Tereza.

Dacă e așa, atunci știi că e nevoie de mult efort, pentru că lucrurile nu sunt niciodată perfecte. Chiar dacă te străduiești să faci totul bine, plantezi lalele și nu ies decât buruieni. Lupta asta cu viața îți provoacă suferință și anxietate. Te străduiești și mai tare, te gândești și mai mult, cauți și mai agitat soluția care îți tot scapă. Și ai citit toate cărțile de self-help din lume!

Poate te-ai căsătorit, dar fiecare dintre voi are o viață separată și vă înșelați sau vă săriți tot t­impul la beregată. Sau îi spui iar și iar că vrei să fiți mai apropiați, dar asta nu se întâmplă niciodată; de fapt, distanța emoțională e ceva foarte comun în trecutul tău. S-ar putea ca distanțarea emoțională să fie cartea ta de vizită, dacă ești singur de zece ani. Nu pentru că așa ți-e bine, ci pentru că ai renunțat și ai ajuns să-ți spui că toate străduințele, toți prietenii și toate animăluțele de companie pe care le ai sunt suficient de bune. Nimic din ce faci nu pare să schimbe rezultatele, relațiile sau tiparele din viața ta.

Motivul pentru care viața ta a ajuns într-un punct mort este că nu te vezi clar pe tine. Crezi că ești foarte în regulă, dar ești înconjurat de probleme. Când viața nu merge cum ți-ai dori ți-e teamă să nu se vadă că nu ești tocmai așa cum încerci să te prezinți, te obsedează fiecare detaliu, oricât de mic, care nu e cum trebuie și dai vina pe toată lumea și pe orice: „Șeful mi-a dat instrucțiuni greșite! sau „Am respectat rețeta, e de tot rahatul!

Nu trăiești cu FOMO (fear of missing out¹), ci cu FIFO (fear I’m found out²). Oamenii din viața ta nu trebuie să afle despre versiunea ta defectă. Dacă se folosesc de asta împotriva ta? Dacă n-o să te mai iubească? Dacă n-o să