Surâsul Infernului

De Constantin M. N. Borcia

Scriu despre halucinaţiile avute, despre dedublările de personalitate şi despre viaţa petrecută în spital şi în azil – atât cât îmi mai amintesc. Este un roman neconvenţional şi bineînţeles că ralitatea se îmbină cu fantezia. Subliniez că nu este un reportaj, şi sper să se înţeleagă bine asta...
Mărturisesc însă că DUPĂ ATÂTA SUFERINŢĂ, MĂ SIMT MAI PLIN DE VIAŢĂ CA NICIODATĂ! INCREDIBIL ! SUFERINŢA ÎI FACE MAI BUNI PE UNII, DAR, ÎN GENERAL TE ÎNRĂIEŞTE, TE INSENSIBILIZEAZĂ, NU ÎŢI MAI PASĂ DE ALŢII, DAR, ÎN SCHIMB, TE FACE MAI VIU CA NICIODATĂ...
”Dincolo de Pământ, dincolo de Infinit, am căutat să văd Cerul şi Infernul. O voce solemnă mi-a răspuns: “Cerul şi Infernul sunt în tine.”” (Catrenele lui Omar Khayyam)
„Lumea este o perpetuă caricatură a ei însăşi; fiecare clipă e batjocură şi o contrazicere a ceea ce pretinde să fie.” (Charles Dickens)

• Limbă: Română
• Editor: Constantin M. N. Borcia
• Data lansării: 5 iul. 2023
• ISBN: 9798215311431

Previzualizare carte

ROMAN NECONVENŢIONAL

SERIA HANDICAPAT - 4

Dr. Constantin M. N. Borcia

Publicat de MultiMedia Publishing

Copyright 2022 Constantin M.N. Borcia

Publicat de MultiMedia Publishing, www.telework.ro/ro/editura

ISBN: 978-606-033-798-0

Fractalul de pe copertă a fost obţinut cu programul ChaosPro.

FOTOGRAFIILE din interior aparţin autorului.

Consilier editorial : Nicolae Sfetcu

Contact:E-mail: [e-mail], [e-mail], Bucureşti, România

IN MEMORIAM SIR EVELYN ROTHSCHILD

ÎN AMINTIREA LAPTOPULUI TOSHIBA DISTRUS DE UN NEMERNIC !

LAPTOPULUI FUJITSU SIEMENS, UN PRIETEN ADEVĂRAT, FĂRĂ DE CARE NU AŞ FI PUTUT FACE NIMIC !

MULŢUMIRI

DOMNULUI NICOLAE SFETCU

DOMNULUI Dr. OCTAVIAN ENCIU

DOMNULUI Dr. GABRIEL SPINEANU

DOAMNEI ASISTENT SOCIAL MILENA

DOAMNEI KINETOTERAPEUT CRISTINA COSTIN

DOAMNEI ASISTENT MEDICAL IULIANA FRENŢESCU

DOAMNEI ASISTENT MEDICAL AURA DUMITRU

DOAMNEI INFIRMIERE CÎRSTEA GEORGIANA

DOMNULUI ILIE MOŢOC

DOAMNEI TRIFU CRISTINA

DOAMNEI MOISE MARIANA

DOMNULUI NICOLAE POPESCU

CUPRINS

SURÂSUL INFERNULUI

ROMAN NECONVENŢIONAL

SERIA HANDICAPAT - 4

CUVÂNT ÎNAINTE

MĂRTURIA UNEI CONŞTIINŢE ALTERATE

HALUCINAŢIILE

DUREREA ŞI DUREREA FANTOMĂ A MEMBRULUI AMPUTAT

SETE

NOTE

CĂUTÂND LUMINA

INSULA TENEBRELOR

1. Întâlnirea cu Hitler

2. Josef Rudolf Mengele, doctorul criminal

3. O nouă întâlnire

4. Mengele. Krantz. Hitler. Invazia Infernului

5. Căutarea Insulei

6. Pregătirea operaţiunilor

7. Viziunea lui Hitler

TRISTEŢEA PARADISULUI

1. DE CE ?

2. CUM A ÎNCEPUT...

3. DINCOLO DE REALITATE

4. CE S-A MAI ÎNTÂMPLAT...

5. SFÂRŞITUL UNEI SPERANŢE

6. UN ALT VIS REAL

7. DESPRE BINE, RĂU, NEUTRU ŞI O AMINTIRE

8. TOT FELUL DE VIZIUNI

9. CEI ŞAPTE MAGI

10. DESPRE SENTIMENTE

11. REALIZAREA LUI ERYN, SUPERANDROIDUL HOLOGRAMĂ

12. GOBERON, ABERON, ZOBERON, TE IUBESC ERYN

LABYRINTHUS - TOTUL ESTE O AMĂGIRE…

ÎNGROPAT DE VIU

UN TABLOU MAGIC

O VIAŢĂ EFEMERĂ

MAMUTUS ŞI LORNI

PAVILIONUL SUFLETELOR PIERDUTE – SĂ NU UIŢI CONSTANTINE !

HALUCINAŢIILE DE LA AZIL

O LUME ABSURDĂ

PARADISUL, SFERA MAGICĂ, ZEUL ZEILOR

CUIBUL VRĂJITOARELOR

SURÂSUL INFERNULUI...

SPAŢIU. VIAŢA EXTRATERESTRĂ

CUM AM REVENIT LA VIAŢĂ

AMINTIRI DIN CAMERA 11

CĂTE CEVA DESPRE INFIRMIERE ŞI ASISTENTE

OMUL CARE NU ŞTIA NIMIC ŞI ALŢI OAMENI CIUDAŢI

LUMEA FACEBOOK – MESSENGER

SIR EVELYN ROTHSCHILD

Concept și evoluție[modificare | modificare sursă]

CÂTEVA REFLECŢII ÎN PARC

CÂTEVA CONSIDERAŢII DESPRE DESTIN

COŞMARUL

CĂTE CEVA DESPRE VIAŢA DIN AFARA PAVILONULUI 7

CLOSTRIDIUM

CÂTEVA CEVA DESPRE CĂRŢILE SCRISE ŞI APĂRUTE

ÎN SPERANŢA UNUI NOU ÎNCEPUT

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

DESPRE AUTOR

« 10.  Dincolo de Pământ, dincolo de Infinit, am căutat să văd Cerul şi Infernul. O voce solemnă mi-a răspuns: Cerul şi Infernul sunt în tine. »

Catrenele lui Omar Khayyam  (ediţia a treia) editura Universul  S.A. Bucureşti, în anul 1945,  traducere de Al. T. Stamatiad

NU ŞTIU, NU VOI ŞTI NICIODATĂ…

Spuneţi-mi ce este lumea ?

Lumea aceasta ce mă înconjoară,

Spuneţi–mi ce este vremea ?

Vremea aceasta ce mă omoară…

Unde este clipa care s-a dus ?

Cum va fi clipa ce va să fie ?

Ce este clipa ce nu s-a dus,

Mereu aprinsă, mereu vie ?

Ceva se naşte şi ceva dispare,

Şi ce va fi, mereu a fost,

În lumea unde nu am scăpare,

Unde totul are un rost…

Se tot perindă mereu alte zile,

Necontenit vine altă şi altă vreme,

Oh, singur eşti copile,

Nu ai de ce te teme !...

THE SMILE OF HELL

Another day is always passing, another another time is constantly coming, oh, you are alone child, you have nothing to fear.

„O lume-ntreagă de-ai pierdut,

Să nu te plângi, că nu-i nimic;

O lume nouă ţi-ai făcut:

Să nu te bucuri, nu-i nimic;

Curând simţirile-au trecut,

Treci şi tu-n lume: nu-i nimic."

Anvari Soheili Gulistan

(„Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă" - Arthur Schopenhauer, pag. 22, KETIS PSYCHOLOGICAL RESEARCH Constantin Onofraşi)

Există printre realităţile care ne stau în faţă, unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. EPICTET -  MANUALUL, P5

„Lumea este o perpetuă caricatură a ei însăşi; fiecare clipă e batjocură şi  contrazicere a ceea ce pretinde să fie." CHARLES DICKENS

(Preluat din cartea „Trei secole de paradox", Editura Albatros, 1983, trad. Eugen B. Marian, pag. 91, 675)

Abia acum m-am convins că insul, ca om, nu contează de loc şi că, pe pământ, el nu are alt avut decât acela pe care şi-l cumpără sau şi-l dobândeşte prin luptă." BONAVENTURA 

Oh, înţelepciunea omenesască ! Oh, piatră de moară uriaşă care macină o lume şi care, într-o zi, e oprită în loc de un grăunte de nisip ce cade, de cine ştie unde, printre roţi !...     6/104 ALEXANDRE DUMAS

„Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi - Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide

politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face sã-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că indiferent ce ai face, trăieşti singur."

OSHO – „VIAŢA ESTE AICI ŞI ACUM"

„Libertatatea este să faci ce vrei tu, când vrei tu, cum vrei tu, cât vrei tu, unde vrei tu; sclavia este să faci ce trebuie, când trebuie, cum trebuie, cât trebuie, unde trebuie, la cerinţele unui stăpân. CONSTANTIN M.N. BORCIA -  „LIBERTATE ŞI SCLAVIE

a ce mă înspăimânta mai mult în această descoperire a mea – că mă aflu treaz în somn – era sentimentul că lumea de lângă mine se schimba cu totul şi nu mai semăna în nici un chip cu lumea conştiinţei diurne."

MADE e  „Ceea ce mă înspăimânta mai mult în această descoperire a mea – că mă aflu t – era sentimentul că lumea de lângă mine se schimba cu totul şi nu mai semăna în nici un chip cu lumea conştiinţei diurne."

MIRCEA ELIADE a ce mă înspăimânta mai sentimentul ELIADE

Am citit mai demult o povestire ştiinţifico-fantastică…

Într-o secvenţă a povestirii se arată că Eleonor, un personaj din acea povestire, trebuia să realizeze o sculptură măreaţă, din marmură…

A muncit la acea sculptură ani de zile… 

Când a terminat-o, un personaj numit Maestrul a venit, a privit opera, după care a luat un baros şi a sfărâmat sculptura într-o clipă…

Plângând, Eleonor, l-a întrebat pe Maestru, de ce a făcut  asta ?… 

Maestrul i-a răspuns că a făcut asta deoarece a dorit să o învăţe că nimic nu este durabil, că totul este deşertăciune, că orice creaţie, orice realizare este tot atât de fragilă şi la voia întâmplării ca şi acea marmură sculptată... Dacă Eleonor ar avea tăria de caracter de a merge mai departe, de a nu renunţa la idealul său, atunci poate că va crea ceva grandios care va rezista totuşi trecerii timpului ! Ar fi bine să nu renunţe niciodată !... Atâta timp cât există libertate, cât există speranţă, cât există... demnitatea de a nu renunţa şi curajul de a înfrunta răutăţile lumii, există şi şansa de a dăinui, sau altfel spus, există şi şansa ca realizările noastre, creaţiile noastre, idealurile noastre, să nu fie prefăcute în praf şi pulbere... Spunea cineva că sunt unii oameni care ar îndura orice, care ar plăti orice, numai să nu fie uitaţi, iar alţi oameni, dimpotrivă, vor să fie uitaţi, se furişează discret prin viaţă, singuri şi trişti şi apoi pier, undeva departe, neştiuţi de nimeni... Nu ai decât de ales între eternitate şi neant, îi mai spuse Maestrul, înainte de a pleca...

    În ceea ce mă priveşte mai spun doar atât:

Poate că realitatea este tot atât de durabilă precum este un vis...

Sau poate că nu... Uneori, între vis şi realitate există un abis de necuprins, iar alteori nu există nici o diferenţă...

ÎMI ESTE CLAR CĂ NU M-AM NĂSCUT PENTRU A MURI, CI PENTRU A SUFERI, PENTRU CĂ TRĂIESC ÎNTR-O JUNGLĂ ÎN CARE FERICIREA UNORA ESTE POSIBILĂ NUMAI PE SEAMA SUFERINŢEI ALTORA.

ÎN ACEASTĂ JUNGLĂ, NU EXISTĂ IUBIRE ADEVĂRATĂ CI NUMAI O CONTINUĂ ÎNŞELĂTORIE, O CONTINUĂ MINCIUNĂ, SUB DIVERSE FORME ŞI CU DIVERSE INTERESE.  INTERESUL ŞI BANUL SUNT STĂPÂNII ACESTEI LUMI...

ÎN ACEASTĂ LUME EXISTĂ: HANDICAPURI ŞI MUTILĂRI, TORTURĂ, SINUCIDERI, CRIME, EXECUŢII CAPITALE, EXECUŢII ÎN MASĂ, MUNCĂ SILNICĂ, SCLAVIE, RĂZBOI, TERORISM, CANIBALISM, SACRIFICII UMANE, BESTIALITATE.

ŞI ALTELE: AGRESIVITATE, HOŢIE, PROXENETISM, VIOLURI, TRAFIC DE ORGANE, DE FIINŢE UMANE ŞI DE DROGURI, MINCIUNI, EGOISM, DEPRESIE, EXPERIMENTE PE OAMENI, MALPRAXIS, ERORI JUDICIARE ŞI INJUSTIŢIE, VIOLENŢA POLIŢIEI ŞI A MILITARILOR, MITOCĂNIE, SADISM ŞI MASOCHISM, ORGII SEXUALE, DISTRACŢII NENUMĂRATE ŞI INTOLERANŢĂ,  FOAMETE, SĂRĂCIE EXTREMĂ, MINCIUNI, HOŢIE, VULGARITATE GREŢOASĂ, EGOISM, IMBECILITATE, PROSTITUŢIE, CORUPŢIE, CRUZIME EXTREMĂ, INDIFERENŢĂ, BOLI, SEXUALITATE EXAGERATĂ, ŞI AŞA MAI DEPARTE...

EXISTĂ CE-I DREPT ŞI PRIETENIE, BUNĂTATE, GENEROZITATE, ALTRUISM, SACRIFICIU, NOBLEŢE, IUBIRE DEZINTERESATĂ...

EXISTĂ, DAR ACESTEA SUNT RARE. CEL PUŢIN EU NU AM ÎNTÂLNIT PREA MULTE CAZURI...

ŞI ÎN ACESTE CONDIŢII CUM SE POT GÂNDI UNII LA O NOUĂ ORDINE, O NOUĂ LUME MAI BUNĂ, MAI DREAPTĂ, MAI FERICITĂ ? NU VA FI REALIZATĂ NICIODATĂ, DATORITĂ RĂUTĂŢII ŞI PROSTIEI OAMENILOR.

(EINSTEIN ZICEA CĂ SUNT DOUĂ LUCRURI INFINITE: UNIVERSUL ŞI PROSTIA UMANĂ, LA CARE MAI ADAUG ÎNCĂ TREI: ÎNFUMURAREA, HOŢIA ŞI VULGARITATEA).

„Ceea ce mă înspăimânta mai mult în această descoperire a mea – că mă aflu treaz în somn – era sentimentul că lumea de lângă mine se schimba cu totul şi nu mai semăna în nici un chip cu lumea conştiinţei diurne."

MIRCEA ELIADE

CUVÂNT ÎNAINTE

ACESTA ESTE UN ROMAN, CARE SE INSPIRĂ DIN REALITATE, DAR NU ESTE TOTUŞI REALITATEA ÎNSĂŞI...

EU AŞA AM PERCEPUT LUMEA ÎNCONJURĂTOARE.

DUPĂ AMPUTAREA PICIORULUI STÂNG ŞI DUPĂ OPERAŢIE, AM TRĂIT ÎN DOUĂ LOCURI DE TRISTĂ AMINTIRE PENTRU MINE: LA SPITAL ŞI LA AZIL.

O PARTE DIN MINE A MURIT, DAR AM RENĂSCUT... AM RENĂSCUT DIN PROPRIA CENUŞĂ...

AU FOST LOCURI ÎN CARE M-AM CĂLIT, AU FOST LOCURI DURE,

ÎN CARE AM SUFERIT MULT, DAR ÎN CARE AM DEVENIT MAI PUTERNIC, ÎN CARE AM ACCEPTAT CĂ SUNT HANDICAPAT, ÎN CARE AM LUPTAT PENTRU VIAŢĂ, ÎN CARE AM SCRIS ŞI PUBLICAT TREI CĂRŢI, ŞI CU ACEASTA, IATĂ, A PATRA CARTE, LOCURI ÎN CARE MI-AM FORMAT O BIBLIOTECĂ DIGITALĂ SELECTĂ ŞI ÎN CARE AM CUNOSCUT ŞI FAŢA ÎNTUNECATĂ ŞI MIZERABILĂ A OMULUI, DAR ŞI FAŢA LUMINOASĂ ŞI NOBILĂ A ACESTUIA...

ŢIN MINTE CĂ LUNI DE ZILE AM STAT RĂSTIGNIT ÎN PAT, NU PUTEAM SĂ MĂ RIDIC LA MASĂ ŞI SĂ MĂNÂNC, ERAM SLĂBIT. INFIRMIERELE  NU CREDEAU CĂ ÎMI VOI MAI REVENI VREODATĂ, DAR ÎMI DĂDEAU SĂ MĂNÂNC: PUŢINĂ CIORBĂ CU PÂINE... STĂTEAM ÎN PAT NUMAI CU PAMPERŞII PE MINE ŞI FIE ERAM TREAZ, FIE AVEAM HALUCINAŢII...

CU TOATE ASTEA NU MĂ PLÂNG, NU MĂ VAIT, NU AM FĂCUT-O NICIODATĂ ! NU CERŞESC  MILA SAU COMPASIUNEA NIMĂNUI !

NU AM FOST DISPERAT NICIODATĂ, PENTRU CĂ LUPTAM PENTRU VIAŢĂ !... DACĂ AŞ FI PERMIS DEPRESIEI SĂ SE MANIFESTE, ATUNCI AŞ FI FOST PIERDUT !... ÎMI TOT REPETAM: SĂ NU RENUNŢI NICIODATĂ, CONSTANTINE, SĂ LUPŢI PENTRU VIAŢĂ, ORICÂT DE DISPERATĂ PARE SĂ FIE SITUAŢIA ! DACĂ RENUNŢI, NU MAI EXISTĂ CALE DE ÎNTOARCERE.

ÎN AFARĂ DE ASTA, MAI ESTE CEVA:

Îndrăzneşte să te serveşti de propria ta inteligenţă ! IMMANUEL  KANT

DUPĂ AMPUTARE, DUPĂ CE AM STAT O VREME ÎN SPITAL, AM AJUNS LA AZIL...

NU STĂTEAM DE POMANĂ AICI. PLĂTEAM O CONTRIBUŢIE, ADICĂ 60 % DIN PENSIE !...

ÎN FINE, SĂ MAI CONSEMNEZ CĂ AM PRIMIT CINCI DARURI DUPĂ CE AM DEVENIT ŞCHIOP: DORINŢA DE CUNOAŞTERE, LIBERTATEA GÂNDIRII, CREATIVITATEA, DEMNITATEA ŞI VOINŢA DE A MERGE MAI DEPARTE...

MĂ ROG, AŞA AM PERCEPUT EU REALITATEA ŞI AŞA AM CREZUT DE CUVIINŢĂ SĂ SCRIU DESPRE CEEA CE MI S-A ÎNTÂMPLAT...

ASTA ESTE TOT...

UNELE PERSONAJE AU NUMELE LOR REAL, ALTELE, DEŞI SUNT REALE, LE-AM INVENTAT NIŞTE NUME ADECVATE... NU MI-AM PERMIS SĂ LE PREZINT CU NUMELE LOR ADEVĂRATE... RESTUL SUNT PERSONAJE IMAGINARE...

MĂRTURISESC CĂ AM SCRIS ACEASTĂ CARTE, ÎN PRIMUL RÂND PENTRU MINE: SĂ NU UIŢI CONSTANTINE, SĂ NU UIŢI !

DACĂ EVENTUAL VA FI CITITĂ DE CINEVA, EI BINE ESTE LIBER SĂ CREADĂ CE DOREŞTE, SĂ GÂNDEASCĂ LIBER ŞI SĂ ŞTIE, DACĂ NU CUMVA ŞTIE DEJA, CĂ SUNT NENUMĂRATE FIINŢE SĂRMANE CARE SUFERĂ ŞI MOR NEFERICITE ŞI SINGURE...

DAR ACESTE FIINŢE SUNT LIBERE ŞI ASTA E TOT CE CONTEAZĂ ÎN DEFINITIV: LIBERTATEA ! PENTRU LIBERTATE MERITĂ SĂ FACI ORICE...

LIBERTATEA DE A GÂNDI, DE A VISA, DE A GLUMI, DE A TE RIDICA PE ARIPILE FANTEZIEI DINCOLO DE NORI, ACOLO UNDE SE AVÂNTĂ VULTURII... ŞI DA ŞI PENTRU  LIBERTATEA DE A SUFERI... ŞI PENTRU LIBERTATEA DE A FI SINGUR...

BA NU, PENTRU CĂ DE FAPT NICIODATĂ NU EŞTI SINGUR, EŞTI ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU DE CÂND TE NAŞTI, PÂNĂ CE MORI ŞI DINCOLO DE MOARTE !...

TOTUŞI NU POT SĂ NU FIU TRIST... CÂNDVA AM FOST UN BĂRBAT FRUMOS, DAR CU VOIA DOMNULUI, AM AJUNS ACUM UN INFIRM,          O RĂMĂŞIŢĂ UMANĂ... CU TOATE ASTEA, SUNT LIBER ŞI DEMN.

SUNT CELE MAI DE PREŢ BUNURI ALE UNUI OM, DUPĂ PĂREREA MEA...

RESTUL E TĂCERE... 

NU POT SĂ MAI SPUN NIMIC ÎN PLUS...

ÎN ACEST MOMENT, NIMENI NU ŞTIE CE VA URMA

MĂRTURIA UNEI CONŞTIINŢE ALTERATE

Această carte a fost scrisă într-un azil, după o experienţă nefericită... După săptămâni întregi de durere, de pustietate sufletească, de nervozitate, de jigniri, de tristeţe, dar şi de viziuni, halucinaţii, de dedublarea personalităţii, de umor spontan – pentru că sunt o fire veselă, în ciuda acestor suferinţe – am scris aceaste povestiri.

Multe evenimente le-am uitat, altele sunt amestecate cu halucinaţii...

Nici măcar cum a decurs apoi intervenţia unor chirurgi când mă aflam pe masa de la Terapie Intensivă nu mai ştu exact, numele doctorului care m-a operat nu-l mai ştiu - l-am aflat mult mai târziu, numele altor medici, asistente sau infirmiere, le-am uitat... Durerea, frustrarea, suferinţa au făcut să se ştergă aceste amintiri. Probabil că zac undeva în subconştient... Sunt imagini amestecate, secvenţe de realitate, coşmar şi halucinaţie, cu toate că mă străduiesc să îmi amintesc...

Îmi amintesc însă că după crizele de durere, mai apăreau şi momente de acalmie. Nu mai îmi păsa de nimeni şi de nimic. Eram apatic. Îmi spuneam că, în definitiv,  ceea ce nu te omoară, te face mai puternic...

Câteodată îmi apărea imaginea blândă, de sfântă a lui mamare Ghirca, bunică-mea din partea mamei, o persoană profund religioasă. Se ducea mereu la biserică, ţinea toate posturile, nu mânca decât halva, măsline şi pâine, câteodată prune uscate şi care avea harul de a vindeca...

Şi pe mine m-a vindecat odată... Mă simţeam rău... Mi-a pus mâna pe frunte şi a început să şoptească ceva, nu înţelegeam ce...

Am întrebat-o odată: „ce tot spuneai mamare când mi-ai pus mâna pe frunte ?... „Ce să spun maică, Tatăl nostru... Nu a fost bolnavă decât o singură dată, nu a părăsit satul decât o singură dată, a prins cele două războaie mondiale, a crescut cinci fete şi a murit la vârsta de nouăzeci şi trei de a ani... A rămas văduvă de tânără şi a crescut singură cinci fete... Şi maică-mea semăna cu mamare...

Am îndrăgit-o nespus de mult... Dumnezeu să o binecuvânteze pe oriunde o fi...

Luni de zile am stat lungit în pat pe spate şi nici măcar nu puteam să mă răsucesc, eram atât de slăbit încât îmi dădeau infirmierele să mânânc cu lingura în pat – nişte pâine înmuiată în ciorbă... În restul timpului dormeam... şi halucinam sau visam... Trăiam într-o realitate paralelă...

Creierul meu se străduia să mă menţină în viaţă, generând astfel lumi virtuale... Astfel că nu eram conştient de ceea ce se întâmpla în afară, percepeam numai acele lumi stranii... Acum când scriu toate astea şi încerc să-mi amintesc acele timpuri teribile pentru mine, constat că am puţine amintiri complete... Doar fragmente... Restul e ceaţă... Ştiu doar că a fost ceva, cu certitudine că a fost, dar nu îmi mai este clar ce anume a fost cu exactitate... Este mărturia unei conştiinţe alterate...

Este posibil ca şi alţii să fi trecut prin aşa ceva. Sau poate că vor trece prin aşa ceva... Cine ştie ?

Scriu doar despre ceea ce îmi amintesc relativ clar... Pentru cine scriu ?

Pentru mine: să nu uiţi Constantine, să nu uiţi... Mai scriu şi pentru câteva spirite delicate şi binevoitoare care, poate că mă vor înţelege întrucâtva...

HALUCINAŢIILE

Mărturisesc deci că am avut halucinaţii, am avut chiar o dedublare de personalitate. Trebuie să spun că acestea nu pot fi deosebite de realitate, chiar mai mult, ele apar şi se comportă ca atare şi sunt produse ale creierului pentru a reduce stresul psihic.

Oliver Sacks, în „Halucinaţiile", editura Humanitas, ediţia a II-a, 2021, trad. I. Oprina Florin, scria printre altele:

„Mai exită un mod de a halucina, se numeşte uneori pseudohalucinaţie, în care halucinaţiile nu sunt proiectate în spaţiul exterior, ci sunt văzute, s-ar spune, pe partea dinăuntru a pleoapelor – asemenea halucinaţii apar de obicei în stări aproape de somn, cu ochii închişi. Dar aceste halucinaţii interioare au toate celelalte caracteristici ale halucinaţiilor: sunt involuntare, incontrolabile şi pot avea detalii sau culori nenaturale, sau modificări şi forme bizare, destul de diferite de imageria vizuală normală."

Am constatat următoarele aspecte legate de halucinaţiile avute:

- Evenimentele care aveau loc în cadrul halucinaţiilor aveau loc în timp şi spaţiu, exista un „aici şi un „acum...

Zice Osho :

„A cunoaşte întreaga lume nu este nimic în comparaţie cu faptul de a cunoaşte misterul interior al fiinţei tale. Însăşi ideea de a compara este în întregime falsã. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai există nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal dacă indivizii ar fi fost asemănători. Dar nu sunt. Nici măcar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil să găseşti o altă fiinţă care să fie exact ca tine. Noi comparăm deci fiinţe unice şi de aici provin toate problemele."

(Osho – „Viaţa este Aici şi Acum")

Şi are dreptate şi la fel este şi cu halucinaţia. Acestea  unică, irepetabilă; nu îmi aduc aminte să se fi repetat vreuna...

Dar mai este ceva şi anume că deşi exista „aici şi acum" mai era ceva, am avut un acut sentiment al eternităţii, a ceva care este dincolo de timp, cum scria magistral OSHO:

„Prezentul nu are nimic de-a face cu timpul. Dacă te afli pur şi simplu aici, în această clipă, timpul nu există. Există doar o imensă tăcere, linişte, nemişcare, nu se mai întâmplă nimic, totul s-a oprit deodată. Prezentul îţi oferă posibilitatea să te cufunzi în adâncurile oceanului vieţii, să te înalţi spre seninul cerului vieţii. Sunteţi însă pândiţi de pericole din ambele sensuri: trecut şi viitor reprezintă cele mai periculoase cuvinte ale limbajului uman. Între trecut şi viitor, faptul de a trăi în prezent este similar cu a face echilibristică pe o frânghie; pericolul există de ambele părţi. Însă odată ce ai gustat din darurile prezentului, nu îţi mai pasă de nici un pericol. Odată ce intri în armonie cu viaţa, nu mai contează nimic. Iar pentru mine, viaţa este tot ceea ce există."

- Sunt situaţii în care îmi pierdeam calmul, când participam la evenimentele care se desfăşoarau în cadrul halucinţiei, dar erau şi situaţii în care îmi păstram calmul, atunci când eram ca un spectator care priveşte ca şi la teatru scenele care se derulau în conştiinţa mea alterată.

Să mai spun câte ceva despre dedublarea personalităţii...

Dedublarea personalității este o tulburare a unității conștiinței de sine care se caracterizează prin apariția în alternanță, a unei prime personalități și a uneia sau mai multe personalități secundare la același subiect.

Dedublarea de personalitate intervine pe fondul unor tulburări psihice, iar adesea persoana suferindă trăiește cu convingerea că este o altă persoană...

În fiecare caz, pacienții trăiesc cu intensitate personajul în care s-au transformat.

(adaptat după https://ro.wikipedia.org/wiki/Dedublarea_personalit)

Este ciudat, dar am constatat că astfel mi se confirmă ceea ce analizam în cartea Realitatea artificială (Misterele existenţei şi iluzia cunoaşterii) – Editura Globe Edit, Dodo Books Indian Ocean Ltd, Republc of Moldova Europa,  ISBN 978-620-0-62415-4, 2021, Copyright © 2021...

Iată câteva citate din carte:

„Nu mai este nicio îndoială pentru mine că trăiesc într-o realitate artificială adică într-o realitate alterată, modificată, o realitate amăgitoare, în care realitatea pură – zisă şi obiectivă, este amestecată cu percepţii subiective, trăiri diverse, tot felul de judecăţi, de abstracţii, de idealizări, de sentimente şi raţionamente, de iluzii şi suferinţe... ’’

„Fiecare cunoaşte ceea ce trebuie, vrea sau poate să cunoască şi aceasta este în acelaşi timp şi REALITATEA LUI... O demarcaţie între aşa numita REALITATE OBIECTIVĂ şi REALITATEA ARTIFICIALĂ (adică realitatea care este de fapt amestecul acesta de percepţii, gânduri şi trăiri ale unui individ dotat cu conştiinţă) este destul de greu de făcut, demarcaţia fiind aşadar instabilă...

Dar mai este ceva... În cadrul REALITĂŢII ARTIFICIALE au existat şi cu siguranţă că vor exista breşe sau fracturi sau fisuri sau ferestre, prin care se poate întrezări REALITATEA PURĂ zisă şi OBIECTIVĂ... Aceaste ferestre spre REALITATATE PURĂ însă sunt considerate de către cei care trăiesc în realitatea artificială ca fiind MISTERE... Unele dintre acestea sunt mistere profunde... Cu cât sunt mai profunde cu atât REALITATEA PURĂ este mai puţin perceptibilă fiind foarte greu de înţeles şi de exprimat..."

" REALITATEA ARTIFICIALĂ INTRINSECĂ

Este domeniul propriu-zis al realităţii artificiale a individului, ceea ce percepe şi concepe individul în cursul vieţii sale în cadrul interacţiunii cu mediul natural şi social. Tot ceea ce ţine de intimitatea individului, partea ideatică, dar şi partea abstractă, cum ar fi abstracţia logico-matematică, meditaţia filozofică, visele, fantezia, trăirile, experienţele la limita vieţii, experienţele mistice, diverse creaţii artistice, fabulaţia, halucinaţiile datorate unor stări psihopatopogice sau induse de droguri, etc.

Cauzele care generează realitatea artificială sunt diverse:

- sugestii şi autosugestii; manipulare; propagandă; condiţionare; educaţie; hipnoză; realităţi virtuale;

- percepţia deformată intrinsecă - legată de afecţiuni ale organelor de simţ, de anumite afecţiuni psihice; vise, fantezii, fabulaţii, iluzii, halucinaţii, consumul unor droguri sau consumul alcoolului în cantităţi mari, acţiunea electroşocurilor sau folosirea unor procedee care afectează sau lezează creierul...

- condiţionare sau modificare genetică;

- afecţiuni individuale şi / sau globale sau colective."

Da ! Ceea ce am trăit, a fost o confirmare a ideilor tratate în cartea specificată mai sus...  

*

Aşadar tot ceea ce urmează este o combinaţie de halucinaţie – fantezie, coşmar şi realitate, dar mai este ceva...

Mai sunt şi alţi factori care m-au afectat: UITAREA, CANGRENAREA – la început, DUREREA ŞI DUREREA FANTOMĂ A MEMBRULUI AMPUTAT şi...

ALTER – EGO, asociat cu DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII...

Unele evenimente sau persoane le-am uitat, au fost înlocuite parţial de fantasme...

Despre uitare, într-un manual de psihologie, se arată:

„Uitarea este un fenomen psihic natural şi necesar deoarece are menirea de a evita supraîncărcarea „depozitului memoriei şi de a asigura echilibrarea sistemului cognitiv al individului.  Dacă  uităm  informaţiile  neesen]iale,  devalorizate, detaliile,  atunci  putem  spune  că  uitarea  are  un  rol  pozitiv pentru activitatea umană. Din păcate, uităm adesea şi informaţii esenţiale, necesare, utile, situa]ie în care uitarea apare ca un veritabil factor perturbator al activităţii umane.

Pag. 50 (Adrian Neculau (coord.) –  PSIHOLOGIE, MANUAL PENTRU CLASA A X-A, Editura POLIROM, 2005)

*

„Din dorinţa de a evita trăirea emoţiilor negative şi pentru a face loc celor pozitive, unii oameni se angajează selectiv în uitarea amintirilor neplăcute... Astfel de uitare selectivă poate înclina balanţa către amintiri pozitive mai degrabă decât către cele negative."

(Mihela Matei -  „Uitarea. Teorii, forme şi rolul uitării în existenţa umană. – Universitatea Titu Maiorescu. Facultatea de Psihologie, Bucureşti. Mai 2020")

Dar mai este ceva:

„Creierul uman funcţionează precum un computer: există dispozitive de ieşire (informaţiile de la simţurile noastre), sisteme de codificare (categorisiri şi evaluări cognitive ale percepţiilor  noastre bazate pe       experienţele anterioare) şi o unitate centrală de procesare. De asemenea, există o sursă de energie (motivaţia) care selectează anumite informaţii pentru procesare şi ignoră datele considerate irelevante. Dispozitivele de ieşire repartizează datele atât în conştientul, cât