Psihologie Diferențială (Psihologia Personalității)

De Lucian Stan

Recunoașteți, înțelegeți și citiți diferitele personalități ale oamenilor cu ajutorul cercetărilor de personalitate și al portretelor de personalitate.

 

Psihologia diferențială se referă la personalitatea cuiva, care este ascunsă și un mister pentru restul omenirii. Este un domeniu profund care explică și justifică anumite comportamente ale anumitor persoane. Cu toate acestea, nu aveți nevoie de un masterat în psihologie nu numai pentru a vă afla propria personalitate și pentru a vă testa punctele forte și punctele slabe în consecință, ci și pentru a ajuta persoanele care trec printr-o perioadă dificilă. Această carte este menită să vă ajute să vă înțelegeți mai bine semenii și, în consecință, să vă îmbunătățiți cooperarea cu ceilalți. În aceste vremuri turbulente și furtunoase, oamenii au adesea nevoie de o ușurare în propria viață. Acesta poate fi cazul psihologiei diferențiale, deoarece o psihologie a personalității se aplică adesea și mai ales în viața de zi cu zi. Aceasta se ocupă în profunzime de a ajuta persoanele grav bolnave care suferă de o tulburare de personalitate sau care au avut experiențe traumatice care le-au schimbat comportamentul și aspectul.

 

În această carte veți găsi multe capitole care vă vor ajuta să aflați mai multe despre psihicul uman:

• Cercetarea psihologiei diferențiale
• Ce este psihologia personalității?
• Teoria tipurilor: ce personalități există?
• Educația și factorii de mediu
• Cu 5 ilustrații

Dar cu ajutorul psihologiei personalității se pot obține avantaje imense și în lumea muncii, ba chiar poate fi deosebit de utilă în mediul familiei și al prietenilor. La urma urmei, cine nu și-a dorit vreodată să afle personalitatea șefului său sau să înțeleagă de ce acel coleg de serviciu este în mod clar diferit de ceilalți? Citiți cartea acum și faceți-vă o primă impresie despre psihologia diferențială.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Stan
• Data lansării: 21 feb. 2023
• ISBN: 9798215101889

Previzualizare carte

Psihologie Diferențială (Psihologia Personalității)

Lucian Stan

Conținut

Introducere

Psihologie diferențială

Ce este asta?

Pentru ce am nevoie de ea?

Cercetarea de-a lungul anilor

Dezvoltarea personalității

Factori genetici

Factori de mediu

Calea către personalitatea mea

Teoria tipurilor - ce personalități există?

Analiști

Diplomați

Gărzi

Cercetători

Cuvânt de încheiere

Bibliografie

Lista de figuri

Ilustrație 1Fiecare persoană are comportamente și obiective diferite la locul de muncă.

Figura 2: Oamenii dezvoltă diferite temperamente pe parcursul vieții.

Figura 3: Termenul de personalitate este ambiguu.

Figura 4: Stimul-răspuns

Figura 5Înțelegerea mai bună a oamenilor cu ajutorul "inteligenței emoționale

Ilustrație 6Familia ca factor decisiv în dezvoltarea personalității

Ilustrație 7Problemele negative împovărează psihicul

Ilustrație 8: Enneagrama

Introducere

Personalitatea unei persoane este atât de diversă și unică, încât fiecare persoană și-a dezvoltat automat o personalitate foarte unică de-a lungul anilor. Începând din copilărie, psihicul nostru continuă să se dezvolte permanent și, de asemenea, personalitatea noastră nu încetează niciodată să crească. Acest lucru ne deosebește nu numai de mulți dintre semenii noștri biologici care nu au un stadiu extraordinar de dezvoltare, ci și de propria noastră carne și sânge.

Fiecare dintre noi este complet diferit de vecinul său sau de colegul său de serviciu și chiar și în cadrul familiei și al cercului de prieteni suntem foarte diferiți unii de alții. De exemplu, nu este tocmai rar să nu ne înțelegem cu un anumit grup de persoane, deoarece membrii acestuia au un caracter distinct, unii dintre ei având o personalitate fundamental diferită de a noastră și, prin urmare, nu se află la un nivel la care ar putea exista o bună comunicare. Zicala contrariile se atrag nu este, prin urmare, întotdeauna adevărată. Preferăm cu mult mai mult să căutăm persoane cu o personalitate asemănătoare cu a noastră și cu care ne putem identifica la fel de mult ca și cu noi înșine sau cu propria noastră personalitate. Am prefera să avem conversații animate în care să împărtășim aceleași opinii decât să avem dezbateri aprinse despre subiecte pe care personalitățile noastre individuale le asimilează și le procesează într-un mod complet diferit și care, prin urmare, nu vor duce niciodată la un acord real în cadrul conversațiilor respective.

Ilustrație 1Fiecare persoană are comportamente și obiective diferite la locul de muncă.

Ne alegem fiecare etapă a vieții noastre în funcție de personalitatea noastră. Ne simțim confortabil în mediul nostru de lucru doar dacă întâlnim acolo oameni cu aceeași mentalitate, care au viziuni similare cu ale noastre asupra muncii. Un grup de prieteni în care nu ne încadrăm din punct de vedere psihologic, pentru că avem viziuni fundamental diferite asupra vieții și, în consecință, asupra comportamentului nostru, nu va dura mult timp, chiar dacă, dintr-un anumit motiv, ar fi trebuit să se dezvolte deja o prietenie. Așadar, alegem selectiv etapele vieții noastre în funcție de factori care sunt adânc înrădăcinați în noi și care sunt greu de schimbat, mai ales după ce s-a ajuns la o anumită vârstă.

Dar de ce? Ce factori contribuie la faptul că fiecare persoană este complet diferită de cealaltă? Cum a crescut persoana respectivă și ce influențe externe a experimentat cineva care este complet diferit de tine din temelii? Prin ce a trebuit să treacă și ce a trebuit să îndure pentru ca personalitatea sa să devină ceea ce este astăzi?

Psihologia diferențială este strâns legată de psihologia comportamentală, care analizează comportamentul unei persoane și nu numai că evidențiază diferențele dintre anumite persoane, dar le și explică în mod științific, făcându-le astfel accesibile tuturor. Nu se referă doar la educația generală a unei persoane și la modul în care aceasta a învățat ce este greșit și ce este corect, ci și la alți factori externi, iar ereditatea joacă, de asemenea, un rol major în comportamentul unei persoane și în personalitatea asociată.

Încă de la nou-născuți se pot observa anumite diferențe față de ceilalți copii, complet neimaginate de părinții actuali, deoarece aceștia nu au aplicat încă nicio educație reală imediat după naștere. Prin urmare, nu este vorba doar de influențe externe, cum ar fi educația menționată sau experiențele pe care mintea le memorează și pe care le construiește, ci, de multe ori, dezvoltarea unui copil are de-a face și cu genetica, ale cărei predispoziții au fost moștenite de la părinți și chiar din familii mai îndepărtate. Nu degeaba se spune că, de multe ori, copiii devin la fel ca părinții lor și fac greșeli similare cu cele pe care rudele lor genetice le-au făcut în propria copilărie. Așadar, așa cum copiii seamănă cu părinții lor și uneori pot fi de-a dreptul confundați cu aceștia, procesele lor de gândire sunt, de asemenea, foarte asemănătoare cu cele ale rudelor apropiate. Cu toate acestea, nici acest lucru nu este întotdeauna adevărat, deoarece o personalitate este incredibil de complicată și vastă, iar părinții nu pot ține întotdeauna pasul cu dezvoltarea copilului lor. De multe ori, acest lucru poate fi copleșitor și chiar poate apărea disperarea, deoarece mintea unui copil continuă să se dezvolte pe baza unor lucruri banale și, din această cauză, își dezvoltă o personalitate complet unică, care uneori nu poate fi modelată sau influențată de părinți sau tutori.

Chiar și în cazul copiilor mici, se poate observa creșterea propriei lor personalități. În timp ce unii copii preferă să se joace în grupuri mari și, în consecință, sunt gălăgioși, există întotdeauna anumite excepții care au dezvoltat un contrast puternic cu această personalitate gălăgioasă și temperamentală și, în consecință, preferă să fie mai liniștiți și se pot ocupa bine și singuri, cum ar fi atunci când pictează sau se joacă cu o păpușă sau cu blocuri de construcție. În psihologie, se poate face, prin urmare, distincția între extravertit (orientat spre exterior) și introvertit (orientat spre interior). Diferențele dintre fiecare copil în parte sunt aproape nesfârșite și, chiar dacă uneori nu pare așa la început și anumiți copii sunt asemănători în comportamentul lor, ei sunt fundamental complet diferiți și, în consecință, unici.

Figura 2: Oamenii dezvoltă diferite temperamente pe parcursul vieții.

Mai ales la școală, acest lucru devine complet clar la un moment dat. În clasele proprii se formează grupuri de elevi cu personalitate asemănătoare. Acestea sunt, de obicei, grupurile cele mai populare, deoarece există anumite personalități care, în mod deosebit, nu numai că se armonizează între ele și, prin urmare, se aseamănă între ele, dar sunt, de asemenea, cel mai adesea reprezentate în umanitate și, în consecință, în procente, în clasele unei școli. Un copil, pe de altă parte, care a trebuit să experimenteze lovituri de soartă și traume la o vârstă fragedă, nu va găsi o legătură cu aceste grupuri, deoarece are o personalitate complet diferită care a trebuit să se formeze ca urmare a acestor experiențe negative. Poate că tocmai acești copii au avut cândva un mod de gândire și de acțiune foarte vioi și probabil că ar fi fost incluși în aceste grupuri populare dacă psihicul lor nu ar fi fost afectat de aceste lovituri grave ale destinului și, prin urmare, s-ar fi schimbat complet într-un timp scurt. Așadar, vedeți din nou și din nou că anumiți elevi sunt necăjiți și luați peste picior tocmai pentru că sunt diferiți, pentru că personalitatea lor, caracterul și, prin urmare, și comportamentul lor s-au dezvoltat diferit. Chiar și copiii care, de exemplu, făceau parte dintr-un grup bun de prieteni și aveau legături bune cu mediul înconjurător pot fi renegați într-o perioadă scurtă de timp dacă comportamentul lor se schimbă din cauza unor influențe externe, cum ar fi experiențele traumatice, deși, de fapt, ei nu sunt deloc responsabili pentru acest lucru și nici nu sunt vinovați pentru faptul că reacționează așa cum o fac după astfel de lovituri ale sorții.

Dar cum se naște de fapt o personalitate proprie, complet personală? Ce trebuie să facă părinții pentru ca propriul copil să devină exact ceea ce își doresc ei să fie? Ce stimuli