Mama, nu te mai speria!: Cum isi depasesc parintii temerile si grijile, indrumandu-si copiii in chip constient

De Jeannine Mik

Vrei să devii un părinte receptiv și răbdător, un model pentru copilul tău în ce privește relaționarea profundă și buna gestionare a emoțiilor? În acest caz, va trebui să înveți cum să nu mai lași grijile, îndoielile și temerile să își pună amprenta asupra stilului tău de parenting. Din cartea de față, vei înțelege mai bine în ce fel propria ta istorie de viață conduce la reacții automate regretabile, dar vei găsi și o serie de tehnici pentru a face față anxietății și panicii ori pentru a-ți regla afectele copleșitoare, reușind să oferi copilului tău încredere, echilibru și îndrumare.

Jeannine Mik este fondatoarea Centrului pentru un parenting conștient din Viena și este autoarea blogului Mini and me.
Sandra Teml-Jetter este consilier de cuplu și de familie. Cele două autoare au mai fost traduse la Trei cu volumul Mamă, nu te mai răsti la mine! Rămâneți iubitoare, în ciuda stresului și furiei.

• Limbă: Română
• Editor: Editura Trei
• Data lansării: 19 dec. 2022
• ISBN: 9786064017123

Previzualizare carte

Avertisment

Prezenta lucrare oferă îndrumări și reflecții pentru gestionarea mult-răspânditelor anxietăți și griji apărute în procesul cotidian de creștere a copiilor. În ciuda acestui fapt, textul de față nu poate ține loc de psihoterapie sau de serviciile profesioniste furnizate de un consultant specializat în asistență psihologică. Tocmai în cazul apariției unor atacuri de panică și anxietate este necesară apelarea la o asistență profesionistă. Toate persoanele inserate în carte sunt anonimizate ori fictive. Orice asemănare cu persoane în viață sau decedate este pur întâmplătoare și neintenționată.

Dacă în paginile de web ale unor terți ar apărea fragmente și linkuri, trimițând la materialul publicat aici, autoarele se consideră exonerate de orice răspundere privind conținutul acestora, refuză a le recunoaște paternitatea și precizează că informațiile trebuie tratate ca reprezentând stadiul cercetărilor în momentul publicării acestui volum.

Introducere: O carte de încurajare a părinților

Îndemn la rezervarea unui răgaz

„Ce se petrece, de fapt, în chestiunea anxietății? De ce ar fi nevoie să se scrie o carte pe această temă? — consemnare datată iunie 2020. Cu laptopul în față, șed cu Sandra, la masa din tihnita ei bucătărie, în timp ce-i pun respectiva întrebare. Apoi mă reazem în scaun și-mi trec mâna peste burtă — sunt gravidă în luna a șasea, cu cel de-al doilea copil — și-i arunc interlocutoarei o privire interogativă. Până în momentul acela ne găseam amândouă adâncite în munca de redactare a cărții de față. „Ce-ți veni tocmai acum?, ricană aceasta.

După ce petrecusem ore în șir, consacrate tematicii respective, după ce o investigasem, o dezbătusem și completasem un maldăr de fișe, îi înțelegeam mirarea: curioasă întrebare. „Vorbesc serios! Mă rog, ce urmărim, de fapt, când ridicăm o atare problemă?", repet eu întrebarea. Chestionarea este metoda nimerită de a o ispiti pe Sandra să iasă din atitudinea ei rezervată. Mă lămurisem asupra eficacității acestui procedeu pe când elaboram împreună prima noastră lucrare, cu titlul „Mamă, nu te mai răsti la mine!¹ Figura ține și de data asta. Sandra trage aer în piept, se îndreaptă în scaun și zice: „Poți să-ți spun doar motivul pentru care scriu eu însămi această carte! Știi cât de mulți părinți vin la consultație la mine și-mi mărturisesc oftând: «Mi-e teamă să nu greșesc cumva și ca gestul meu să-i dăuneze copilului»? O privesc și nu-i zic nimic. Știu că va oferi imediat și răspunsul. Sandra continuă: „Acolo e multă anxietate! Frica față de ceea ce-ți rezervă viitorul, teama de a nu comite greșeli. De aceea vreau să scriu această carte. Deoarece frica față de viitor ne face să pierdem din vedere prezentul. Parentingul reprezintă o parte din școala vieții, prin care este absolut necesar să treci".

Așa-i, gândesc în sinea mea, cu vorbele Sandrei răsunându-mi în minte. Aprob dând din cap. Apoi prietena mea face o digresiune: „În definitiv, e vorba de curgerea vieții. Nu vorbim despre existență ca și cum ar fi o apă stătătoare, băltită! Dar până și un curs zăgăzuit necesită niște reglaje…" Și, în timp ce ea filosofează mai departe despre râuri, lacuri de acumulare și autostrăzi, eu am obținut ceea ce doream, adică o motivație clară pentru inițiativa noastră. Este un gând care mă emoționează și care dă curs multor altor idei.

Cunosc și eu anxietatea asta și mai știu că, atunci când mă cuprinde, trebuie să mă confrunt de una singură cu temerile mele. Mai des decât aș fi vrut, am trecut prin această experiență, în cursul căreia simțeam că plutesc, ca în transă, pe deasupra clipei prezente, pradă unor gânduri dizolvante, apăsătoare, despre un viitor incert, eventual îngrozitor. Mult prea des am trecut pe lângă ocaziile oferite de momentul prezent, fiind cu ochii doar pe viitorul înfricoșător.

Da, între timp am învățat să pricep eu prea bine ce înseamnă anxietățile. Și nu numai în teorie. Câteodată îmi doream să nu fi fost așa. Apoi îmi reamintesc de faptul că experiențele, în parte intense, precum și trăirile ultimilor ani m-au zdrobit și m-au îngenuncheat, dar că tot ele s-au dovedit, totodată, și cei mai fecunzi stimuli de creștere din existența mea de până atunci. Și că, datorită lor, astăzi știu cu mult mai bine decât înainte cine sunt eu, de fapt.

Putem deveni oamenii și părinții spre care tindem a fi numai dacă vom deveni conștienți de închipuirile și de convingerile care ne călăuzesc în viață.

Anxietățile neconștientizate ne influen­țează gândirea, respectiv comportamentul corespunzător în orice situație din viață. Putem deveni oamenii și părinții spre care tindem a fi numai dacă vom deveni conștienți de închipuirile și de convingerile care ne călăuzesc în viață.

Vei face cunoștință, în cartea de față, cu experiențele noastre cu adevărat relevante în privința gestionării anxietăților și cu lucrurile ce trebuie cercetate în vederea realizării unui parenting conștient al copiilor. Ce trebuie să observi și unde sunt de luat măsuri pentru ca, într-adevăr, să fii în măsură să faci față îndatoririlor părintești, acestea sunt lucrurile care ne-au interesat pe noi, autoarele.

Asemenea aspecte sunt foarte diverse și greu observabile la prima vedere.

Ținând cont de vastitatea tematicii și fiindcă știm că un părinte are rareori răgazul să se ocupe de lecturi, am împărțit materialul în trei secțiuni. Evident că acestea sunt legate între ele. Însă rămâne la alegerea ta cu care dintre acestea să începi. Și sperăm că vei înțelege ceva, vei găsi în ele un sens, chiar dacă vei începe lectura cu Secțiunea a II-a sau cu a III-a și vei sări alte părți. Noi, autoarele, ne-am străduit ca fiecare dintre aceste secțiuni să fie cât de cât rotundă, înzestrată cu un înalt grad de autonomie, să aibă un început și un sfârșit. Și am procedat în felul acesta, ca să rămâi cu ceva palpabil și dacă n-ai parcurs întreaga carte, încercând să-ți oferim niște recomandări imediate privind gestionarea anxietăților și a grijilor, precum și anumite sfaturi în privința însoțirii conștiente a copilului.

În prima secțiune ne ocupăm de anxietățile, de corpul și de sistemul tău nervos, din cauza faptului că anxietățile cunosc multiple forme de manifestare. „Grijile cotidiene" ne pot face anxioși și ne pot plafona enorm. Într-o măsură cu mult mai mare decât ar crede lumea. Despre ele vrem să vă vorbim. Apoi dorim să aruncăm o privire lucidă asupra unor stări de lucruri ce sunt atât de solicitante, încât vădesc implicații majore asupra întregii noastre vieți și bunăstări.

Îți vom furniza o explicație de ansamblu asupra anxietăților și vom examina împreună procesele ce se desfășoară la nivelul corpului tău. Vom răspunde la întrebări, precum: În fond, ce te sperie? De unde vine anxietatea și ce o declanșează? Ce se petrece la nivelul creierului tău în acest răstimp? De ce percepi anumite senzații corporale? Și ce legătură are fenomenul cu sistemul tău nervos? Cunoașterea înseamnă putere și te poate calma în momentele de maximă anxietate. În același timp, îți vei da seama ce stări dispoziționale trebuie să dobândești pentru a face loc noutății în viața ta și impulsurilor novatoare, benefice atât ție, cât și familiei tale.

Vei găsi, în prima secțiune a cărții, o serie de exerciții practice, menite să te invite a simți, recunoaște și a schimba ceva din felul tău de a fi. Nu ești sortită unei robii, ci — dimpotrivă — ai putința să faci ceva ca să-ți gestionezi emoțiile! Potrivit experienței noastre, o atare certitudine este decisivă tocmai în cazul apariției episoadelor de anxietate, în legătură cu care vom aborda domeniile controlului și ale pierderii stăpânirii de sine, încercând să vedem cum putem reveni cu picioarele pe pământ. Pentru ca tensiunea acumulată să cedeze treptat, făcând loc relaxării.

În secțiunea secundă a lucrării ne vom ocupa de modul în care le putem furniza copiilor senzația de siguranță și-i putem educa în chip conștient. Exemplul dat de noi se întipărește în mințile lor și-i influențează. Felul în care procedăm în diverse domenii ale vieții va deveni, pentru copiii noștri, un șablon comportamental, în funcție de care ei se vor orienta. O întrebare esențială ce ne stăruie în minte este aceasta: Ce elemente propriu-zise sunt transmisibile în procesul educativ? Termenul de „educare este utilizat aici cu sensul de a „întipări, lucru important de reținut. Prin urmare, ce impresie lași în cugetul copilului tău? Răspunsurile la această întrebare s-ar putea să te surprindă. Dacă vrem să parcurgem un parenting conștient, suntem chemați să ne punem cu tot curajul diverse interogații de ordin educativ și să gestionăm situația potrivit revelațiilor ce vor reieși din răspunsurile primite. Cine și ce s-a întipărit în mintea lor? Cum te-au crescut părinții tăi și cum s-au raportat la tine și între ei? Relația față de tine era cumva mai importantă decât așteptările lor legate de felul în care ar fi trebuit să fii? Oare și-au asumat răspunderea pentru deciziile, comportamentul și acțiunile lor cu privire la tine? Fiecare om pe care ai să-l întâlnești vreodată în viață va proceda fie într-un fel, fie într-altul: fie va transmite orbește tiparul său comportamental generației următoare, fie se va confrunta cu sine însuși, în căutarea unui anumit lucru care, în aprecierea sa personală, ar fi „mai bun" decât ceea ce cunoscuse din proprie experiență. Suntem ținuți ca, pe parcursul parentingului nostru, să recunoaștem, să denumim și să schimbăm mentalitățile învechite, punându-ne întrebarea: Oare cum apari tu pe lume, în calitate de părinte? Îți conștientizezi modul de manifestare parentală și te confrunți, oare, în mod curajos cu tine însuți pentru ca ție și copilului tău să vă meargă bine?

Iar în secțiunea terță a cărții ne vom consacra examinării „lentilelor" prin care privești lumea. Te vom invita, pe această cale, să-ți reevaluezi aspirațiile și — în măsura posibilităților — să ți le redimensionezi. Punerea conștientă la îndoială a ideilor, valorilor și convingerilor tale, în calitate de temeiuri ale sferei acționale, este una dintre cele mai semnificative și mai consistente preocupări ce-ți sunt date în cursul existenței. Percepțiile tale sunt măsura tuturor lucrurilor ce te evidențiază în calitate de individualitate. Bineînțeles, la acestea se adaugă și modul în care te autoevaluezi, îți percepi copiii și rețeaua relațională. Această evaluare stabilește la ce îndrăznești să speri, ce crezi că ți se cuvine sau nu în viață. Ești, oare, suficient de capabilă? Ce-ți permiți în viață? Îți îngădui anumite limitări și ai putința să te ocupi în chip mulțumitor de persoana ta? Meriți a fi iubită? Ce te sperie? Există, oare, cineva pe care nu-ți permiți să-l contrazici? Și putem continua la nesfârșit cu alte și alte chestionări. Ce reiese cu claritate este importanța atitudinii tale mentale (mindset) față de întreaga ta viață², o ecuație ce include atât bunăstarea, cât și capacitatea ta parentală.

În clipa de față va deveni vizibil faptul că toate secțiunile cărții sunt așezate într-un raport de interdependență. Și, în ciuda faptului că ai libertatea de a opta pentru partea cu care vrei să începi lectura, conținutul acestora se va închega, în mod ideal, cu același deznodământ: când sunt anxioasă și sufăr de o presiune psihică de durată, nu pot să fiu, în același timp, și far călăuzitor, și să mai și asigur protecția cuiva. Anxietatea înăbușă contactul uman.

Anxietatea înăbușă contactul uman.

Cu atât mai puțin când împărtășesc, în mod permanent, o optică prin care văd lu­mea ca pe un loc periculos și dușmănos. Re­ver­sul unei asemenea judecăți face ca tocmai tematicile tratate preponderent în secțiunea secundă a cărții să se vădească a fi la originea grijilor și anxietăților extenuante, culminând cu stările de panică, ce se manifestă la vârsta adultă.

Cartea de față este concepută pentru încurajarea părinților. Da, vrem să-ți insuflăm curaj. Curajul de a te prezenta la dimensiunile și forțele tale autentice. Curajul de a-ți forja existența și de a-ți face auzită voința. Scopul nostru nu este să ne pierdem în meandrele dramei tale și să ne blocăm în acea zonă. Poate că ți se pare că viața se reduce inevitabil la aceste drame, dar nu este deloc așa. Noi ne adresăm părților sănătoase din psihicul tău, acelora care au rămas neatinse și integre. Pentru ca, pornind de acolo, să acționezi folosind maximum de resurse. Dintr-o zonă în care te simți sigură pe tine, ești echilibrată și de unde percepi stresul ca pe un fenomen pe care ești capabilă să-l gestionezi³. Esențială, pentru noi, este atitudinea ta dârză, conștientă și bine cântărită, ancorată în aici-și-acum. Copiii tăi au nevoie de tine, în calitate de adult sincer cu sine și bine conturat ca individualitate. Inclusiv și mai ales atunci când treci prin momente dificile! Ideile și închipuirile tale sunt tocmai cele care-ți modelează realitatea, așa cum o percepi tu. Întrebarea care se pune este dacă acestea te ajută să devii omul care vrei tu să fii. Sau nu cumva te-ar împiedica? Realmente, ce fel de exemplu le dai copiilor tăi?

Dacă te preocupă integritatea ta, precum și problema eului tău de adult și dacă descoperi cum te simți atunci când acționezi în concordanță cu propriile-ți valori, îți vei reelabora, simultan, și trecutul. Doar că te vei focaliza asupra relevanței trecutului pentru găsirea de soluții în prezent. Dacă îndrăznim a ne analiza trecutul, interioritatea noastră se va elibera de o povară apăsătoare și vom putea privi, cu maximă deschidere, spre viitor. Niciodată n-am fi putut așterne pe hârtie o lucrare despre anxietate, conștiință de sine și integritate, dacă aceste lucruri nu ne-ar fi dat și nouă de furcă la un moment dat.

Suntem convinse că scrierea noastră ar ținti în gol dacă am încerca să ne adresăm tuturora. De aceea cartea de față nu-i pentru toată lumea. Prezenta lucrarea îți este adresată ție, în măsura în care ești pregătită să inițiezi procese interioare novatoare și să practici exerciții introspective. Vei putea să te autodescoperi numai dacă-ți vei rezerva un răgaz pentru reflecție.

Noi scriem pentru părinții pregătiți să întreprindă orice schimbare necesară în viețile lor. Pentru cei hotărâți să progreseze și să rămână ferm pe poziție, chiar și atunci când înoată contra curentului. Pentru oamenii care vor să atingă țelul final de a cunoaște mândria de sine: să fie mândri că au inițiat anumite procese mentale și la fel de mândri de faptul că au știut întotdeauna cum să-și învingă anxietățile. Ne adresăm acelor părinți care sunt conștienți că nu greșelile comise reprezintă miezul problemei, ci încremenirea într-o situație dureroasă — indiferent dacă suferința se răsfrânge asupra propriei persoane sau asupra copiilor aflați în răspunderea lor. Cartea de față îți este consacrată ție, dacă ești pregătită să evoluezi în pași mici, să te îndoiești de tine și de lucrurile pe care le consideri adevărate și să-ți întemeiezi viața pe o nouă perspectivă asupra caleidoscopului existențial. Vei păși cu îndrăzneală, pas după pas, în minte cu viziunea bine întipărită a intențiilor tale, fără a scăpa vreo clipă din ochi obiectivul voit. Ești conștientă că:

• ești sută la sută răspunzătoare pentru reacțiile tale față de ceea ce mi se întâmplă;

• ești sută la sută răspunzătoare pentru gândurile, deciziile și acțiunile tale;

• ești sută la sută răspunzătoare pentru propria ta viață.

Lectura acestei cărți nu va fi suficientă, întrucât simpla cunoaștere n-are darul să schimbe lucrurile. Principalul este reprezentat de actul prin care schimbi ceva. Pentru a păși înainte pe drumul tău și a face progrese. Fiecare pas pe care vei cuteza să-l schițezi, în mod liber și nesilit, în concordanță cu sinele tău, te va face să mergi mai drept: în deplină cunoștință de cauză. Firul conducător este reprezentat de întrebările: Ce vreau eu, cu adevărat? Vreau, oare, să fiu așa? Cum e corect să procedez în clipa de față? Aceste autointerogații te vor ajuta în permanență să te ghidezi în funcție de propriile-ți valori.

Procesul de transformare prin care vei trece n-are rostul să facă din tine un alt om. Se referă la demersul prin care-ți vei dobândi autentica ta natură. Confruntarea de sine nu este „facilă, iar progresul are nevoie, înainte de toate, de o atitudine angajată. Trebuie să-ți propui și să spui în sinea ta: „Da, sunt hotărâtă să fac acest lucru! Voi trece prin asta, fiindcă știu ce vreau și ce nu (mai) vreau. Mi-am ales drumul de urmat! Totul ține de tine. Când tu te urnești din loc, toate se vor mișca împreună cu tine.

Când tu te urnești din loc, toate se vor mișca împreună cu tine.

Prezenta carte poate constitui o parte din acest proces de transformare, poate fi o piesă din mozaicul existenței tale. Nimic mai mult decât atât! Însă multiplele perspective adăugate — și îmbinate sistematic — pot forma un tablou pe deplin lămuritor. Cum ar arăta acesta?

Îndreptarea către interior

Aici nu este vorba despre copii. Atâta timp cât vorbim doar despre copii, ratăm ținta discuției. Tu, părintele, ești persoana la care ne referim, în primul rând. Simte, percepe-te și sesizează-ți reacțiile, ca să devii capabilă a-ți asuma răspunderea acestora. Răspunderea față de felul tău de a fi: Cine ești? Ce vrei să fii? Cum ai ajuns acolo? Cine sau ce te împiedică? Cum vrei să fii acum și aici, în acest moment?

Calitatea relațiilor pe care le întreții cu semenii tăi se va răsfrânge în cel mai înalt grad asupra copiilor tăi. În ce climat relațional crește copilul tău? Relația cu tine însuți și cu celelalte persoane din anturajul tău determină acel climat. Este cumva respirabil pentru tine, dar pentru ceilalți?

Noi vrem să te încurajăm: acționează, cercetează și procedează la o confruntare de sine. Schimbă-te. Mereu și mereu până ce te reglezi. Să fii autentică. Tu însăți.

Notă personală

De ce scriem despre anxietate și integritate

Cartea de față ne stă la inimă. În parte fiindcă, în calitate de femei, fiice și mame am trecut și noi însene prin experiența anxietății și a urmărilor acesteia. Fiecare dintre noi, în mod diferit, însă amândouă cunoscând o trăire intensă a acestei emoții.

Jeannine: Prin frământări, către vindecare

Scriu această carte, fiindcă periplul meu prin imperiul anxietății mi-a dat ocazia să trăiesc într-o asemenea armonie cu sine, cum nu mi-aș fi închipuit vreodată înainte. Deoarece a existat o perioadă în care credeam că am înnebunit și că voi pierde totul. În paginile prezentei cărți voi relata și din experiența mea personală privind stările de anxietate trăite. Vei afla din carte ce a fost necesar pentru a ajunge în punctul în care mă aflu în ziua de astăzi. Dar, sigur, drumul meu nu se termină aici și nici nu știu exact pe ce căi o voi apuca mai departe. Oricum, eu îmi continui zilnic periplul, mă uit atentă la toate câte vor veni și cuget la modul în care vreau să le gestionez.

Sunt o ființă iubitoare de viață, așa am fost dintotdeauna. Și trăiam animată de o mare spaimă față de boală și de moarte, fără a avea vreo idee despre ce înseamnă acele lucruri. Era starea mea normală. Pentru mine era normal să mă tem de ce-i mai rău, să derapez în scenarii horror din cauza unor gânduri saturate de anxietate și să mă aștept în orice moment să aud vestea morții unui om la care țin. Pentru mine era normal să cred că propriul meu organism nu deține capacități de autovindecare, că pentru orice fleac ar fi avut nevoie de medicamente și că sistemul său imunitar ar fi fost extrem de slab. Pentru mine era normal să mă restrâng la ziua de azi, din teamă față de viitor, din frica față de niște împrejurări care s-ar fi putea ivi cândva (sau nu), dar care, în capul meu, erau o certitudine. Am fost raza de soare, salvatoarea, copilul dorit de părinți. Menirea mea era să iradiez voie-bună, să dăruiesc bucurie, să fiu fericită, să fiu solidară și de ajutor. Chiar dacă nimeni nu mi-a băgat vreodată în cap acele atribuții.

Când intram într-o încăpere, toată atenția celorlalți se muta — vâj, dintr-odată — asupra mea. Știam dinainte în ce ape se scaldă fiecare, cum va repeta o frază deja auzită, ce va face în clipa următoare și cine fusese călcat pe bătătură. Antenele percepției mele erau bine rodate în ceea ce privea lumea exterioară, dar nu erau niciodată îndreptate spre introspecție. Alerte, în permanență, pentru a lua pulsul exteriorității. Ultrasensibile, după părerea unora; erau consecințele traumelor și ale strategiilor de supraviețuire, după cum îmi dau seama acum. Mereu amabilă, mereu zâmbitoare, eram un excelent people-pleaser, o persoană centrată pe a face pe placul anturajului. Strălucește mai departe, tu, rază de soare! Mă plăceau. Sunt drăguță, zveltă, îngrijită, genul de „fetiță