Jurnalul Unui Anxios

De Andreea O. Barbu

Cartea pe care doresc sa v-o prezint se numeste Jurnalul unui anxios si infatiseaza cele mai ascunse mistere ale trioului corp-minte-suflet. Este expus impactul intamplarilor traite de-a lungul copilariei, in cele mai mici detalii, pentru ca tu, drag cititor, sa iti poti da seama ce rani ai nevindecate inca si ce lucruri poate ca nu ai apreciat suficient la acel moment. Impactul acelei perioade se rasfrange asupra intregii vieti si, in aceasta carte, vei vedea exact cum s-a intamplat in cazul autorului.

De cele mai multe ori, oamenii se tem sa sustina in fata tuturor astfel de situatii intime din viata lor si sufera sau se bucura in tacere, deoarece au certitudinea ca vor fi judecati, dar aici gasesti intamplari reale de-a lungul a aproape 28 de ani, incepand din prima zi de viata si pana in prezent, ce si-au lasat profund amprenta in suflet, minte si chiar pe trup... si... te invit sa vezi cum... sa vezi prin ochii mei! Sa pornim impreuna in aceasta calatorie transformatoare! Daca randurile pe care le-am scris iti vor aduce bucurie, drag cititor, eu voi fi foarte, foarte fericita si multumita!

• Limbă: Română
• Editor: Andreea O. Barbu
• Data lansării: 12 mai 2022
• ISBN: 9786060714149

Previzualizare carte

Andreea O. Barbu

Jurnalul unui anxios

logotip1

Copyright

Jurnalul unui anxios

COPYRIGHT 2021 ANDREEA O. BARBU

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-414-9

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii JURNALUL UNUI ANXIOS, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Jurnalul unui anxios

Copyright

Introducere

Capitolul l. Pornim greșit oare?

Capitolul 2. Acum înțeleg de ce... sau poate doar cred asta

Capitolul 3. M-a durut enorm! Dar cum și cui să spun?

Capitolul 4. Continuă... e abia începutul...

Capitolul 5. Nu cred că era momentul să apari, dar m-ai crescut ca om și nu regret...

Capitolul 6. Probabil, te gândești că anturajul are un impact negativ asupra ta. Hai să-ți spun cum a fost la mine...

Capitolul 7. Din ciclul „Mi-a venit mintea la cap"

Capitolul 8. Pentru totdeauna, oare? Hai să vedem...

Capitolul 9. Altceva pentru noi și... din nou mi-a fugit pământul de sub picioare...

Capitolul 10. Se încheie aici!

Introducere

Probabil că te aștepți ca să-ți vorbească un el, cu depresii, dezamăgire după dezamăgire și tentative de suicid... însă vei fi surprins... Îți vorbește o ea, care vrea doar să îți povestească lucruri din ceea ce numește interiorul unui Trio (corp, minte și suflet), așa cum nu știu câtă lume din jurul tău a făcut-o. Sper să alini singurătatea dinăuntrul tău, poate chiar să te regăsești, să învii momentele frumoase din viața ta și să găsești ceva motivație în această carte, căci am pus în ea un suflet întreg, amintiri și sentimente simțite de-a lungul a aproape 28 de ani. Poți să îți dai seama, cu ajutorul cărții și al celor expuse aici, ce lucruri au rămas răni nevindecate pentru tine și ce nu ai apreciat suficient la un moment dat. Hai în această călătorie, alături de mine... sper să-ți placă!

Capitolul l. Pornim greșit oare?

După cum probabil conștientizezi, atunci când ești doar tu cu tine, cam 90% din lucruri sunt bazate pe imagine. Această imagine nu neapărat că este falsă, dar are valori care nu ți se potrivesc și o alegi doar pentru că X și Y, care sunt „tari", fac lucrurile în modul ăla.

Încă de mic ești tratat ca o păpușă cu sfori: „Acum trebuie să te joci frumos acolo că eu am treabă, nu pune mâna pe aia, nu trage de aia, nu te duce încolo sau fă așa, că e mai bine pentru tine etc.". Practic, îți formezi caracter, valori sau limitări după părinți, bunici sau după alte persoane, care pentru tine înseamnă familie. Mai târziu, continui să construiești caracter și să adopți valori după străinii din jurul tău. Nu există un mod de creștere bun sau rău! Să fii convins că acei oameni au făcut tot ceea ce au știut și au putut mai bine la vremea aceea cu și pentru tine. De contestat dragostea lor nici nu se poate pune problema și, analizând puțin, nu cred că sunt, printre noi, cei din generația ʼ80-ʼ90 care să fi auzit acasă, între părinți, discuții despre: parenting, psihologie pediatrică sau alte teme de genul.

Pentru unii, copilăria este cea mai frumoasă amintire din viața lor, dar, în egală măsură, pentru alții este cel mai mare coșmar ce îi va bântui și îi va afecta toată viața.

Diferența dintre noi se face încă de la început, însă nu da vina integral pe asta! Ține cont că sunt mulți factori care pot influența deciziile pe care le-ai luat și modul în care gândești.

Hai să vedem concret cum arată lucrurile!

Să ne întoarcem în timp... la începutul meu, care este în august 1993. Am fost un copil dorit și am venit pe lume într-un mediu de dragoste imensă, atât între părinții mei, cât și de la ei către mine. Cum bucuria se mai și termină pentru că întâmpinăm provocări, așa a fost și cazul lor, care pe atunci locuiau cu părinții tatălui meu. Ca o soacră veritabilă ce era, mama tatălui nu a iubit-o pe mama nici după venirea mea pe lume și, dacă ar fi să definesc această femeie printr-o frază, aceasta ar fi: „Cine a făcut copii să și-i crească"! Cam atât de mult s-a implicat ea în creșterea mea...

Pentru că nu voiau ca tensiunile să continue, părinții meu au decis să plece cu hainele într-un sac și cu mine bebeluș de 2 luni pe-o sanie, căci în acel noiembrie ninsese și era foarte frig. Am plecat cu puținele lucruri pe care le aveam, către cea care se arătase ca fiind soarele de pe strada noastră, bunica din partea mamei. Și, pentru o perioadă de 6 ani, tatăl meu nu a știut de părinții lui, cum nici ei nu au știut de el și poate că a fost mai bine așa. Nu te gândi că la cealaltă bunică era raiul pe pământ, nici pe departe, însă ea a ales să se implice în creșterea mea și cum m-a iubit femeia asta a mai făcut-o doar mama, care mi-a dat viață.

Ne-a primit bunica Ana (așa o chema), ne-a dat din puținul ei și a făcut în așa fel încât să simțim că acolo e acasă pentru noi, o perioadă. Două dintre cele trei camere erau deja ocupate de unul dintre frații mamei și de bunica, iar aleator, de „fiul rătăcitor (celălalt frate mai mare al mamei), care era prieten cu sticla și asta îl făcea, câteodată, să greșească adresa, și-n loc să ajungă la nevastă-sa, ajungea la mă-sa. Din pricina acestei „împărțiri, nouă ne-a revenit cea mai mică dintre cele trei camere ale apartamentului, care avea și un „bonus": 2 din 4 pereți mucegăiți de sus până jos și indiferent cât te luptai ca să rezolvi problema, în câteva zile apărea de parcă nici nu interveniseși. Exact așa cum era ea: mică, de aproximativ 9 mp, întunecată, friguroasă, era totuși liniște și asta a fost cel mai important. N-am crescut în puf, dar am crescut cu dragoste. Mama mea s-a întors la muncă când eu am împlinit 1 an și m-a înscris la creșă. De aici a început cumva viața mea, mai socială decât cu membrii familiei, dar cel mai rău e că teama

Recenzii pentru Jurnalul Unui Anxios

[Alina Maria · Evaluare: 5 din 5 stele]

Am ras și am plâns citind aceasta carte. Am avut impresia ca autoarea este in fata mea , vorbim la o cafea și îmi povestește viata ei.