Virtuale Vindecatoare

De Raluca Vaduva

Cartea aceasta este despre cronologia mea inversa, din anul 2021 pana in anul 2010, despre gandurile mele impartasite cu prietenii mei in mediul virtual, un fel de jurnal de dezvoltare personala, calatoria mea catre mine ce te va inspira poate sa iti vezi altfel calatoria ta catre tine.

Daca exista trup neinsufletit si trup insufletit, de ce nu ar exista si suflet fara trup?
Raluca Vaduva, autor

Cutezanta de a ne spune povestea, de a asterne gandurile, temerile si dorintele noastre reprezinta un act de curaj personal si acceptare a unei realitati paradoxale ce merita explorata si intens traita. Autoarea a facut un pas catre noi, cititorii, aratandu-ne paleta colorata a trairilor si universul gandurilor personale.

George Bozga, psihoterapeut

• Limbă: Română
• Editor: Raluca Vaduva
• Data lansării: 20 mai 2022
• ISBN: 9786060717065

Previzualizare carte

Virtuale vindecătoare

logotip1

Copyright

Virtuale vindecătoare

COPYRIGHT 2022 RALUCA VĂDUVA

COPYRIGHT 2022 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-706-5

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii VIRTUALE VINDECĂTOARE, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Virtuale vindecătoare

Copyright

I. 2021 - Iubirea de a trăi

Introducere

Capitolul 1. Fericire, iubire și alegere

Capitolul 2. Moarte, pierdere... oamenii vin și pleacă

Capitolul 3. Relaxare, vise și semne

Capitolul 4. Mulțumesc!

Capitolul 5. El și Ea

Capitolul 6. Vacanța dominicană

Capitolul 7. Acasă

II. 2020 - 2010

Capitolul 8. 2020 – Pandemie, burnout și magie

Capitolul 9. 2019 – Călătorii, intuiție și vise împlinite

Capitolul 10 . 2018 – Muncă, formare, psihologie și dezvoltare personală

Capitolul 11. 2017 – Anul în care mi-am întâlnit îngerul păzitor

Capitolul 12. 2016 – Copilărim

Capitolul 13. 2015 - Improvizație

Capitolul 14. 2014 – O lună în Toscana

Capitolul 15. 2013 – Pian, canto și actorie

Capitolul 16. 2012 – 20.12.2012

Capitolul 17. 2011 – Munte, pârtie și snowboard

Capitolul 18. 2010 - Răsfățata

Notițe extra

Mulțumiri

Bibliografie

I. 2021 - Iubirea de a trăi

Introducere

Am scris această carte deoarece am vrut să las ceva în urma mea pentru atunci când nu voi mai fi aici.

Atunci când cineva drag mie a murit, cel mai mult am suferit pentru că nu apucasem să îl cunosc atât de bine pe cât mi-aș fi dorit. Dar oare cât de mult îi putem cunoaște pe ceilalți sau pe noi înșine?! Avem multe clipe în care ne descoperim pe noi sau îi descoperim pe ei... dacă avem noroc. El a plecat atunci când începeam să ne cunoaștem. Dar plecarea lui bruscă mi-a schimbat viziunea asupra vieții și m-a făcut să cred că există o lume a sufletelor ori poate că așa mi-am dorit eu să cred. Întotdeauna mai există loc de a dovedi ceva ce nu știam, așa că, indiferent dacă este sau nu dovedit științific, eu aleg să cred că există o lume a sufletelor. Așa cum există trup însuflețit și trup neînsuflețit, de ce nu ar exista și un suflet fără trup?!

Această carte reprezintă gândurile mele împărtășite cu prietenii mei în lumea virtuală și o felie din drumul parcurs în călătoria mea de dezvoltare personală.

Poate că unele fraze sunt ca niște metafore, poate că sensul lor nu este acela citit la prima lectură, poate că unele gânduri nu sunt despre mine sau despre situațiile mele de viață, poate că ele sunt doar câteva reflecții asupra unor idei, poate că unele dintre ele sunt pur și simplu scrise pentru frumusețea cuvintelor sau pentru dramatismul spectacolului. Poate că unele gânduri sunt scrise doar pentru a mă amuza sau a vă amuza. Rămâne să preiei tu, cititorule, controlul asupra interpretării acestor virtuale vindecătoare, așa cum simți tu că te-ar putea ajuta mai mult să te descoperi, inspirându-te din ceea ce am scris.

În acești ani m-am schimbat și poate că nici eu nu mai rezonez cu unele idei mai vechi, însă am considerat că este important să le las să fie văzute așa cum îmi doresc eu să mă văd și să am imaginea de ansamblu.

Povestea se construiește treptat, pas cu pas, gând cu gând, obstacol cu obstacol, reușită cu reușită, cunoaștere cu necunoaștere, descoperire cu redescoperire, emoție cu emoție, picătură cu picătură, clipă cu clipă, până când ajungem la finalul ei sau la un nou început.

Cartea este structurată în două părți mari, fiecare cu mai multe capitole, iar frazele pot fi aleatorii, fără a avea legătură unele cu altele.

Aceasta este cronologia mea inversă, scriind din viitor către trecut, de la actualizările mele cele mai recente către cele mai vechi.

În unele locuri din trecut am simțit să revin cu actualizări din viitor și acestea vor fi specificate acolo unde este cazul. În alte locuri am tradus și adaptat din engleză deoarece atunci scriam mai mult așa.

Îmi este teamă că voi fi judecată și neînțeleasă, că mesajul meu poate că va fi interpretat într-o manieră distrugătoare, însă trec peste această teamă, îmi fac curaj și vă las să pătrundeți în această cameră secretă a gândurilor mele, având speranța că așa cum m-a ajutat pe mine să recitesc ceea ce am scris, poate că vă va ajuta și pe voi, poate că vă va inspira către autocunoaștere, poate că pur și simplu va fi o lectură distractivă ce vă va relaxa într-o zi obosită.

Spor la lectură!

Capitolul 1. Fericire, iubire și alegere

Fericirea vine și atunci când o alegem. Atunci când acceptăm toate emoțiile și limitele existenței noastre umane, când acceptăm chiar și rezistența sau nonacceptarea, când îi dăm voie să curgă, face loc și pentru alte alegeri. Alegerea de a fi fericit, de a privi lucrurile altfel, de a naviga către apele mai line și mai cristaline ale vieții.

Azi am făcut multe lucruri care mi-au plăcut. Am petrecut timp cu nepotul meu, am modelat mai multe figurine, am citit, am scris, am înotat, am gătit, am dansat, am cântat, am jucat mima, am văzut un film frumos, am primit masaj, am meditat, am stat în grădină etc. Le-am făcut în mod spontan, fiind atentă la ce îmi doresc și la ce îmi place. Atunci când ne concentrăm pe ceea ce ne place, simțim să facem mai multe alegeri în acea direcție.

Învață ceva nou ca și cum ai fi un copil! Atent, curios,  prezent, entuziast, vesel, liber, jucăuș, întrebând de ce, de ce, de ce... până când înțelegi! Pas cu pas... din joc în joc... fără a fi distras de alte responsabilități. Învață ca un copil!

Nepotul meu se uita la descrierea unui joc interesant care mi-a atras și mie atenția. Viața unui om de când se naște și până când moare. În acel joc, există variante de alegere care schimbă traseul vieții și durata acesteia.

Mă gândeam la alegerile mele din trecut, la cele prezente și la cele viitoare, și îmi imaginam cum ar fi arătat viața mea azi dacă aș fi făcut alte alegeri. Sau cum ar putea arăta ea în viitor în funcție de ceea ce voi alege. Alegerile mele m-au adus până aici, m-au menținut în viață și sunt mândră de cele mai multe dintre ele. Chiar și de cele care păreau că nu și-ar avea rostul. Până la urmă, le-am găsit rolul în formarea mea.

Dar oare acele alegeri minore intuitive cât de mult pot schimba calea în viața ta?!

Acele alegeri de care nu știi... Poate evitarea unui accident pentru că ai simțit să te mai întinzi puțin la o cafea înainte de a porni la drum? Poate sunt îngerii care ne salvează fără să știm?! Oare ar putea fi așa? Cine știe?!

Poate că l-ai ales pe X în loc de Y și altfel ar fi arătat acum viața ta?! Sau poate că pe oricine ai fi ales, ai fi repetat același scenariu de viață cu un alt personaj.

Poate că dacă ai fi ales cursul A în loc de cursul B, ai fi învățat lecții mai utile sau mai puțin utile pentru viața ta.

Sau poate că nu.

Alegeri, alegeri...

Consecințe, consecințe...

Trasee, trasee...

Viață, destin, liberul arbitru, moarte...

Noroc și intuiție să avem în alegerile noastre! Ascultându-ne intuiția, mai târziu vom înțelege în mod rațional de ce ne-a șoptit așa.

Caniculă! Cum ne răcorim?! Câteva idei mai jos:

1. Bem multă apă rece.

2. Facem două-trei dușuri răcoritoare pe zi.

3. Bem un ceai cu frunze de mentă și cuburi de gheață sau ne stropim cu el. Sau putem aplica cuburi de gheață la punctele de puls: încheieturi, gât, coate, glezne și genunchi.

4. Mâncăm mai puțin. Alegem salate și fructe, mai degrabă mâncare crudă din grădină.

5. Ne preparăm înghețată naturală și o savurăm.

6. Aducem multe flori verzi și naturale în casă.

7. Tragem draperiile ziua, deschidem un pic ferestrele noaptea. Nu părăsim locurile cu umbră între orele 11 și 16.

8. Dormim mai mult dezbrăcați pe o lenjerie de pat din bumbac pe care o putem stropi înainte cu apă.

9. Aducem în dormitor un bol cu apă, gheață și esență de lavandă sau de mentă și lăsăm să se evapore.

10. Ne bălăcim în mare, într-o piscină, într-un lac sau într-o cadă cu apă rece și petale de trandafiri.

Ce evităm:

– sarea în exces, alcoolul, mâncarea grea, sportul peste măsură, prea multă cafea și orice ar duce la deshidratare;

– activitățile solicitante;

– lăsarea prea mult în priză a aparatelor care emană căldură;

– gătitul la aragaz;

– hainele de culori închise și din materiale care atrag căldura sau irită pielea;

– aglomerațiile;

– lumânările aprinse.

Acestea sunt recomandările mele, inspirate din articolele pe care le-am citit cu scopul de a mă pregăti pentru zilele călduroase. Pentru sfaturi de specialitate, vă rog să consultați persoanele avizate. Mulțumesc!

Câteva lucruri simple pe care le putem face zilnic pentru a ne crește vibrația:

– când ne trezim, să deschidem fereastra, să inspirăm aerul proaspăt al dimineții și să ne urăm o zi frumoasă;

– înainte de a bea apă sau cafea și de a mânca orice, să binecuvântăm acele preparate;

– să acceptăm ceea ce apare în viața noastră fără a judeca, doar observând, și apoi, urcând mai multe trepte pe scala conștiinței, apreciind ceea ce e în jur, adică să ne uităm mai mult la lucrurile și la oamenii care ne plac;

– să ne privim în oglindă și să ne adresăm cuvinte plăcute, vorbe de încurajare;

– seara, înainte de a adormi, să mulțumim zilei pentru ceea ce ne-a dăruit.

Extra:

– să bem apa pe care am binecuvântat-o;

– să mirosim esențe de trandafiri, liliac, vanilie sau altele;

– să admirăm cristale;

– să mâncăm fructe din pom;

– să facem mișcare;

– să ascultăm și să cântăm muzică cu vibrație înaltă;

– să medităm;

– să ne aranjăm camera astfel încât să fie armonioasă;

– să râdem;

– să petrecem timp în natură;

– să iertăm;

– să ajutăm pe cineva;

– să ne bucurăm;

– să iubim.

Toți cei care apar și reapar în viața ta să îți spună că te iubesc, dar de fapt nu o arată și prin fapte, vin ca să te învețe ceva. Ce e iubirea... ca să înțelegi că iubirea nu înseamnă doar cuvinte aruncate la întâmplare, ci înseamnă o armonie între gând, emoție, senzație, cuvânt și comportament.

„Te iubesc, așadar te am în gândul meu, simt iubire, am senzația de căldură în inimă, de plutire sau de fluturași, îți spun că te iubesc și mă apropii de tine cu iubire."

Așa simplă e iubirea!

Oare traumele o complică?! Ori oamenii care încă nu au învățat să fie iubire?!

Iertarea e tot o formă de iubire. Atunci când iubești un copilaș care încă nu își știe prea bine lecția, îl ierți și îl lași să o învețe din nou până când o va ști. Și va fi pregătit să se iubească pe sine și pe cine va mai dori el. Atunci când va ști să se iubească și să iubească, va ști că ce îi face altuia își face și lui.

Știați că dacă economisiți zilnic 10 lei, în mai puțin de doi ani, cu acești bani, puteți merge în Maldive?!

Ne abuzăm atunci când:

– muncim mai mult decât e cazul, chiar dacă suntem pasionați de munca noastră;

– fumăm;

– ne îmbătăm;

– mâncăm până când ni se face rău sau când nu ne e foame;

– bem prea multă cafea sau prea multe energizante;

– facem prea mult sport fără a fi sportivi de performanță și fără a avea un program ca al lor, susținut de masaj profesionist, terapie, dietă personalizată etc.;

– facem nopți albe;

– dormim sau ne odihnim mult mai puțin decât avem nevoie;

– ținem diete restrictive în loc de a ne schimba stilul de viață;

– ne criticăm prea mult;

– ne judecăm prea dur;

– ne îmbrăcăm prea gros, prea subțire sau inconfortabil;

– nu ne îngrijim atunci când suntem bolnavi;

– exagerăm cu activitățile, chiar și cu cele distractive, până când nu ne mai simțim bine, dar trecând de ușorul disconfort din depășirea zonei de confort până acolo unde începe să ne fie rău;

– amânăm împlinirea nevoilor noastre;

– îi lăsăm pe ceilalți să ne invadeze spațiul personal fără a le pune limite;

– îi lăsăm pe ceilalți să ne abuzeze;

– nu ne acceptăm;

– invalidăm reușitele noastre;

– prioritizăm obiectivele altora în loc de a le prioritiza pe ale noastre;

– nu ne acordăm atenție;

– ne autosugestionăm că nu merităm, că nu suntem suficient de buni;

– ne punem bețe în roate, complicându-ne viața;

– intrăm în relații instabile, toxice sau devenim dependenți de ceilalți, cedându-ne puterea și lăsându-i să ne controleze;

– punem prea multă presiune pe noi, insistând să facem ceva ce credem că „trebuie" și pentru care nu avem energie sau resurse psihice;

– ne izolăm de ceilalți spunându-ne că nu suntem suficient de interesanți.

Aș vrea să întorc timpul și să fac altfel. De câte ori nu ne-am spus oare aceste cuvinte? Și chiar dacă l-am întoarce, traseul ar fi altfel și poate că cea din viitor ar vrea iar să-l întoarcă și să schimbe pentru că a mai învățat ceva și crede că poate ar fi fost mai bine să fi făcut altfel. Și tot așa, și am reveni în trecut de n ori și poate că tot nemulțumiți am fi.

Cea din trecut nu mai e cea de azi. Cea de mâine nu va mai fi cea de azi.

Dar dacă cea de azi se tot reîntoarce în trecut și își dorește să fi făcut altfel, fără a vedea că tot traseul său a adus-o aici, uitând să trăiască în prezent și să își accepte trecutul, uitând să mulțumească pentru ceea ce are și să își privească evoluția, va pierde lecția de azi. Sau alegerile de azi. Iar așa o va crea pe cea din viitor care ar fi dorit să facă altfel.

Așa că lipsa acceptării unui trecut imperfect (dar perfect prin lecțiile sufletului pe care le-am învățat) îngreunează ziua de azi care ar fi mai liberă prin concentrarea pe ceea ce aduce ea. Așa că a alege să fim atenți mai degrabă la a fi azi, acceptând ziua de ieri și mulțumindu-i pentru că ne-a adus la zi, ne va conduce către un mâine în care nu ne vom mai dori să fi făcut altfel.

Mâine, la fel ca azi, va fi despre a fi, nu despre a face.

Fii cine ești tu! Și acțiunile potrivite ție se vor armoniza cu gândurile tale potrivite și cu emoțiile tale potrivite. Dar mai presus de toate... cu ființa ta, cu sufletul tău, cu Universul!

Lămâi, mentă, apă, gheață și miere. Limonadă!

Ceva acru ca nemulțumirile vieții, ceva picant și proaspăt ca pasiunea și entuziasmul ce ne însoțesc uneori, ceva pur și esențial ca viața însăși, ceva înghețat ce se va topi la fel ca blocajele și traumele noastre care se vor debloca și integra în viața noastră, ceva dulce ca iubirea, bucuria și dragostea de viață.

Dar limonada rece e mai bună vara atunci când e cald și vrem să ne răcorim. Așa că să nu ne lipsească căldura vieții, dar să nu devină nici mistuitoare ca focul. Un pic de rece pentru temperatura potrivită! Savurați viața așa cum savurați limonaDA!

Dezvăluirea gândurilor tale e un act de curaj, iar împărtășirea frânturilor din viața ta presupune deschidere, încredere și putere interioară. Astfel, arătându-ne celorlalți așa cum suntem și exprimându-ne dorințele, dăm la o parte din straturile care ne despart și începem să creăm legături mai ușoare, neîncărcate de „noroiul care stătea înainte între noi. „Totul e frumos, mai puțin noroiul. Aceste cuvinte le-am aflat de la un suflet tare curajos.

Ce facem cu vocile critice ale altora?

Poate că unora li se va părea pueril ceea ce facem noi sau că oricine ar putea face ca noi fără să fi încercat să facă și ei sau poate li se va părea că facem prea mult sau prea puțin.

Ei vorbesc în totală necunoștință de cauză din simplul motiv că nu sunt în locul nostru. Așa că nu au de unde să știe cum să fie ca noi sau cum să facă ce facem noi. Ei sunt ei și fac ceea ce fac, așa cum știu și cum sunt ei. Am folosit cuvântul „totală" deoarece aici poate că ar putea fi chiar așa. Sau ca să dramatizez un pic ideea pentru a o scoate în evidență. Oricât și-ar imagina alții că pot să facă la fel ca noi ceea ce facem noi, oricât ar încerca să se pună în locul nostru, nu vor reuși. Chiar dacă au inteligență emoțională și empatie. Vor înțelege bucăți. Le lipsesc unele informații. Până și psihoterapeuții experimentați adună informații înainte de a încerca să-și facă o părere despre problemele clienților lor.

Fiecare își aduce în ceea ce face sufletul său, istoria, gândurile, abilitățile și propria înțelegere asupra vieții.

Așa că fiecare face ceea ce știe, așa cum știe. Iar cei care își spun părerea fără să știe, mai degrabă prin critici decât prin cuvinte de susținere, ar fi de dorit să înceapă să se uite la propriul lor critic interior și să-l folosească pentru propria lor dezvoltare, insistând poate mai mult pe propriul lor suporter.

Să învețe să se susțină și să îi susțină și pe ceilalți. Să ofere critici constructive atunci când le sunt solicitate.

Iar noi, cei care am primit aceste critici, să le luăm în seamă doar în