Confesiuni Despre Nevazut

De Manuel Savu Letras

O carte singulara, scrisa intr-un amestec de registre stilistice, ceea ce face dificila o departajare ca gen literar. Stilul confesiv se imbina cu elemente de psihologie cognitiva, psihanaliza, cu speculatii filozofice, cu trimiteri la biografismul autorului, ceea ce ne duce cu gandul la o radiografie ampla a cunoasterii umane in contextul realitatii imanente, intrucat autorul situeaza in centrul disertatiilor sale omul, in toata complexitatea lui. Apoi, urmarind firul prelegerilor elective, ne punem intrebarea daca descoperim dimensiunea transcendenta a omului, daca este cartea unui initiat ale carui demonstratii se bazeaza pe experiente personale sau daca nu cumva, din tot ce scrie, importanta sunt doar cunoasterea si dezvoltarea umana in spirala, autorul probandu-si competente de ganditor, filozof, psiholog, toate la un loc, cu intentia vadita de a oferi punti gnomice asupra enigmaticei constiinte umane.

Autorul isi incepe cartea printr-un truc prozastic, alegandu-si un interlocutor imaginar, in fata caruia isi dezvolta concentric ideile prin reluare de la un capitol la altul a ideii de cunoastere, cu toate umbrele si luminile ei.

Cartea pare, la prima vedere, un fel de Discurs asupra metodei al lui Descartes, in varianta moderna, poate chiar un alt Heidegger si continuand cu toata pleiada de ganditori ai secolului XX.
Fara indoiala, ne intrebam care este castigul acestei carti, in conditiile in care piata de carte explodeaza in carti intr-o asemenea maniera, cu preponderenta despre dezvoltarea personala, desi autorul ne avertizeaza, din capul locului, ca demersul lui n-ar avea nicio tangenta cu religia, cu dezvoltarea personala, nici cu practicile Yoga, nici macar cu halucinantele experiente samanice, exemplificand pentru fiecare minusurile, avantajele si dezavantajele pentru cunoastere.

Din punctul nostru de vedere, cartea este captivanta prin maniera persuasiva prin care noi, oamenii, volens-nolens, suntem conectati la Univers, ca exista o lume a constientului si a inconstientului, ca moartea nu este un sfarsit, ca traseul existential consta intr-un sir de metamorfoze, de avataruri, prin care fiinta umana se inalta in spirala, iluminandu-se cu cat dobandeste regasirea de sine, cunoasterea in toate misterele ei, eliberandu-ne de realitatea sociala, politica, istorica si, de ce nu, geografica. Aceasta ne subjuga, ne incorseteaza si ne limiteaza ascensiunea pe drumul cunoasterii de sine.

Autorul reediteaza, in mare parte, ideea platoniciana conform careia realitatea pe care noi o percepem este o reflectare a unei alte realitati nevazute, iar noi suntem copii fidele ale nevazutului. De-a lungul timpului, ideea lui Platon a fost speculata de filozofi, esteticieni, ganditori moderni, constituind chiar fundament in reflectarea artistica.

Manuel Savu sustine ideea ca dincolo de constiinta, dincolo de ceea ce creierul nostru proceseaza, recepteaza si reconstruieste lumea in mod subiectiv, in virtutea unei zestre native, exista o forta nevazuta in spatele nostru pe care noi insine n-o banuim decat in situatii-limita. Ne punem intrebarea daca ne ajuta sau nu in a ne descoperi ca entitate umana unica si inconfundabila, intrucat nu putem contesta faptul ca suntem determinati, nu numai biologic, ca limita de varsta, dar ceea ce se afla in afara noastra ne poate sugruma in asa masura, incat ne pierdem identitatea si ajungem sclavii pierzaniei, fricii, egoismului si propriului nostru orgoliu. Autorul gaseste solutia de a ne elibera de balastul ce se napusteste asupra noastra, alegand cunoasterea de sine, prin atragerea energiilor pozitive, rezumandu-se la trei forte care guverneaza Universul: Binele, Frumosul si Iubirea. Apoi, dezvolta in capitole distincte diferite tipologii umane, care cad victime unei realitati acaparatoare, facandu-i pe oameni sa traiasca intr-o vibratie joasa, condamnandu-se ei insisi la pierzanie. Iubirea a tot si toate este forta care ne propulseaza pe trepte de inalta vibrati

• Limbă: Română
• Editor: Manuel Savu Letras
• Data lansării: 10 mai 2022
• ISBN: 9786060715696

Manuel Savu Letras

Manuel Savu a fost preocupat profund in ultimii 30 de ani de arta cunoasterii spirituale si a vindecarii traumelor trecutului – pe care il considera in multe cazuri un factor care actioneaza din spatele constientului si care ne poate controla viata intr-un mod nefericit.Prima sa intalnire cu lumea spiritului s-a materializat chiar in jurul varstei de 6 ani – cand, aflat in casa bunicii sale, a avut spontan prima sa iesire din corpul fizic.Avea sa afle dupa mai bine de 25 de ani ca o astfel de experienta poarta numele de ,,Out Of Body Experience” sau ,,Astral Projection”.Aceste experiente spontane de decorporalizare au durat in jur de un an in perioada copilariei si au revenit in jurul varstei de 22 de ani.Contactul cu lumile non-fizice, nelimitarile de dincolo de limitele ratiunii si ale corpului fizic l-au condus iremediabil,uneori chiar nemilos, pe drumul cunoasterii si al lumilor sensibile si au reprezentat punctul central al devenirii salesi al goanei pe urmele formelor de constiinta, intelegand astfel importanta prezentei sale in lumea fizica dintr-o alta perspectiva.„Sunt un soi de Indiana Jones al lumii spiritului”, glumeste Manuel.

Previzualizare carte

Confesiuni despre nevăzut

logotip1

Copyright

Confesiuni despre nevăzut

COPYRIGHT 2021 MANUEL SAVU

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-569-6

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii CONFESIUNI DESPRE NEVĂZUT, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Confesiuni despre nevăzut

Copyright

Câteva adnotări la cartea „Confesiuni despre nevăzut"

Cuvânt-înainte

Conștiința

Esența pierdută a spiritualității

Înțelepciunea subtilă

Cauzalitatea cunoașterii

Blocajele subconștientului

Blocajele conștientului

Programările mentale și câmpul energetic

Magnetismul lăuntric

Responsabilitatea purității de sine

A dărui

Cultura iluziei

Înstrăinări de sine

Gândul

Lumea învățată și programările mentale

Încheiere

Despre mine

Note

Câteva adnotări la cartea „Confesiuni despre nevăzut"

O carte singulară, scrisă într-un amestec de registre stilistice, ceea ce face dificilă o departajare ca gen literar. Stilul confesiv se îmbină cu elemente de psihologie cognitivă, psihanaliză, cu speculații filozofice, cu trimiteri la biografismul autorului, ceea ce ne duce cu gândul la o radiografie amplă a cunoașterii umane în contextul realității imanente, întrucât autorul situează în centrul disertațiilor sale omul, în toată complexitatea lui. Apoi, urmărind firul prelegerilor elective, ne punem întrebarea dacă descoperim dimensiunea transcendentă a omului, dacă este cartea unui inițiat ale cărui demonstrații se bazează pe experiențe personale sau dacă nu cumva, din tot ce scrie, importantă sunt doar cunoașterea și dezvoltarea umană în spirală, autorul probându-și competențe de gânditor, filozof, psiholog, toate la un loc, cu intenția vădită de a oferi punți gnomice asupra enigmaticei conștiințe umane.

Autorul își începe cartea printr-un truc prozastic, alegându-și un interlocutor imaginar, în fața căruia își dezvoltă concentric ideile prin reluare de la un capitol la altul a ideii de cunoaștere, cu toate umbrele și luminile ei.

Cartea pare, la prima vedere, un fel de Discurs asupra metodei al lui Descartes, în variantă modernă, poate chiar un alt Heidegger și continuând cu toată pleiada de gânditori ai secolului XX.

Fără îndoială, ne întrebăm care este câștigul acestei cărți, în condițiile în care piața de carte explodează în cărți într-o asemenea manieră, cu preponderență despre dezvoltarea personală, deși autorul ne avertizează, din capul locului, că demersul lui n-ar avea nicio tangență cu religia, cu dezvoltarea personală, nici cu practicile Yoga, nici măcar cu halucinantele experiențe șamanice, exemplificând pentru fiecare minusurile, avantajele și dezavantajele pentru cunoaștere.

Din punctul nostru de vedere, cartea este captivantă prin maniera persuasivă prin care noi, oamenii, volens-nolens, suntem conectați la Univers, că există o lume a conștientului și a inconștientului, că moartea nu este un sfârșit, că traseul existențial constă într-un șir de metamorfoze, de avataruri, prin care ființa umană se înalță în spirală, iluminându-se cu cât dobândește regăsirea de sine, cunoașterea în toate misterele ei, eliberându-ne de realitatea socială, politică, istorică și, de ce nu, geografică. Aceasta ne subjugă, ne încorsetează și ne limitează ascensiunea pe drumul cunoașterii de sine.

Autorul reeditează, în mare parte, ideea platoniciană conform căreia realitatea pe care noi o percepem este o reflectare a unei alte realități nevăzute, iar noi suntem copii fidele ale nevăzutului. De-a lungul timpului, ideea lui Platon a fost speculată de filozofi, esteticieni, gânditori moderni, constituind chiar fundament în reflectarea artistică.

Manuel Savu susține ideea că dincolo de conștiință, dincolo de ceea ce creierul nostru procesează, receptează și reconstruiește lumea în mod subiectiv, în virtutea unei zestre native, există o forță nevăzută în spatele nostru pe care noi înșine n-o bănuim decât în situații-limită. Ne punem întrebarea dacă ne ajută sau nu în a ne descoperi ca entitate umană unică și inconfundabilă, întrucât nu putem contesta faptul că suntem determinați, nu numai biologic, ca limită de vârstă, dar ceea ce se află în afara noastră ne poate sugruma în așa măsură, încât ne pierdem identitatea și ajungem sclavii pierzaniei, fricii, egoismului și propriului nostru orgoliu. Autorul găsește soluția de a ne elibera de balastul ce se năpustește asupra noastră, alegând cunoașterea de sine, prin atragerea energiilor pozitive, rezumându-se la trei forțe care guvernează Universul: Binele, Frumosul și Iubirea. Apoi, dezvoltă în capitole distincte diferite tipologii umane, care cad victime unei realități acaparatoare, făcându-i pe oameni să trăiască într-o vibrație joasă, condamnându-se ei înșiși la pierzanie. Iubirea a tot și toate este forța care ne propulsează pe trepte de înaltă vibrație.

Așadar, cartea lui Manuel Savu face o pledoarie pentru cunoașterea de sine, esențială pentru a ne elibera de marasmul unei societăți consumeriste. Ideea aceasta este reluată concentric în fiecare capitol. Că omul este creatorul propriei realități este un lucru unanim acceptat, problema este cum devine omul propriul lui stăpân, urcând sisific, atingând Everestul cunoașterii umane? Manuel Savu ne oferă soluția: cunoașterea lăuntrică și nivelul de conștiință ridicat, astfel încât să devenim ceea ce gândim pe o cât mai înaltă treaptă de vibrație.

Aceasta este calea spre spiritualitate în sensul soteriologic. Noi suntem calea propriei noastre înălțări, pare să repete Manuel Savu. În noi stau puterea, credința și izbânda, dar mai ales iubirea prin care ne zidim în interiorul nostru ca o Ană, prin iluminare, întru mister și revelare.

Eliberarea de trecut, de traume netezește drumul, oferindu-ne forțe compensatorii, redându-ne nouă însene ca întreg, cum e soarele, cu tentația cercului, a rotundului, a perfecțiunii, toate acestea ducând la vindecarea de tot și toate. Iată care este cheia acestei cărți atât de necesare unui public larg.

Cartea oferă ceva în plus, acel ceva care o face unică prin biografism, întrucât în ultimul capitol, autorul are curajul să ne povestească despre propriile experiențe personale prin care a ajuns să perceapă nevăzutul: decorporalizarea, o formă de inițiere pe care foarte puțin oameni o trăiesc, ceea ce dă mai multă credibilitate acestei cărți unice, nu numai prin confesiune, dar și prin potențialele empatii pe care le-ar putea dezvolta.

Un impediment ar fi însă stilul prea elevat, ceea ce ar restrânge interesul la un public de elită. Soluția ideală ar fi fost ca această carte să ajungă la acei oameni care au nevoie, realmente, de cunoaștere, într-o lume ce pare să ne subjuge și să ne dizolve până la anihilare.

Elena Netcu

Cuvânt-înainte

Există forțe nevăzute care modelează realitatea exterioară și care se află la baza oricărei creații conștiente-inconștiente. În raport cu rațiunea, ele au găsit întotdeauna o cale spre neverosimil, nu pentru că acestea ar fi posedate de un soi de orgoliu propriu, capabil să găsească un ecou de natură egotică în demersul unui om angajat pe drumul cunoașterii, ci pentru că pur și simplu evoluează prin esența lor originară dincolo de orice sisteme de gândire și cunoaștere cognitivă, dincolo de multitudinea disciplinelor mistice și dincolo chiar de premeditarea idealurilor transcendentale. Și atunci pe ce tărâm ne întâlnim totuși cu ele? Pe tărâmul „nevăzutului", dincolo de inerțiile simțurilor și ale oricăror căutări intelectuale, precum și dincolo de lumea învățată și limitările percepțiilor imediate prin intermediul cărora am învățat să falsificăm realitatea originară și să-i decodăm, în cel mai bun caz, doar umbrele.

„Confesiuni despre nevăzut" este o călătorie spontană și nestructurată pe urmele formelor de conștiință capabile în final să lupte cu inerțiile lumii învățate, cu patternurile toxice ale psihicului și cauzalitatea acestora, este contactul clandestin cu natura originară a omului și putințele sale uriașe de regenerare și metamorfoză pe acest drum minunat al cunoașterii sensibile și al creației conștiente.

Niciun efort literar nu poate compensa limitele limbajului în raport cu lumea sensibilă, cu „nevăzutul" și de aceea în multe cazuri subtextul are greutatea lui și nu trebuie ignorat. Subtextul acestei cărți nu doar revendică un proces creativ și o deschidere din partea potențialului cititor, dar și o energie capabilă să susțină procesul de decodare și abandon.

În ultimul capitol, care e un soi de minibiografie targetată doar pe câteva aspecte ale vieții mele, aduc în discuție, printre altele, și ce este și mai ales ceea ce nu este o carte pentru mine, și poate acele gânduri vă vor inspira o poziționare „empatic-vibrațională" și un abandon pe măsura drumului pe care îl propun în rândurile ce urmează.

Conștiința

Un prieten mă întreba cu mult timp în urmă unde începe și unde se sfârșește conștiința?

Bună întrebare, am remarcat! Puteam să pornesc pe urmele formelor de conștiință și să mă fandosesc într-un exces de luciditate elaborând un răspuns complex, dar am ales să-i spun direct că trecerea conștiinței într-o formă superioară, singurul lucru care și contează de altfel, începe acolo unde conștiința se înțelege pe sine ca și creatoare a realității și începe cu adevărat acolo unde realizează profund că toate opțiunile sunt posibile. Un mare pictor spunea că tot ce ne putem imagina este adevărat. Dacă pornim de la înțelegerea profundă că tot ceea ce ne putem imagina este direct proporțional cu formele de conștiință și că noi creăm realitatea, conștient sau nu, în raport, desigur, cu forma de conștiință și natura energiei pe care o avem, realizăm profunzimea acelei cugetări căreia marele artist i-a dat glas!

Văzând o undă de nedumerire pe fața sa, am continuat:

—Cu alte cuvinte, e momentul în care realizăm profund că tot ce se întâmplă se întâmplă în mod necesar și că nimic nu este dincolo de noi, iar noi suntem creatorii realității noastre! Bună, rea, neutră, conștienți sau nu, noi suntem arhitecții prin gândurile și acțiunile noastre, în raport cu legile imuabile ale Universului, a tot ceea ce ni se întâmplă!

Pentru o clipă, prietenul meu căzu pe gânduri:

—Și până să înțelegem lucrul acesta, ce e