Constiinta Fara Masca

De Iulia Talmaciu

Cunoscut este ca pentru toti anii trec, viata se schimba, se deruleaza sub priviri speriate sau curioase, dar rareori constiinta se inalta benevol la un individ sau altul. Cel mai des, oamenii au nevoie de un impuls, de un exemplu concret sau de o forta care sa ii impinga spre prapastia schimbarii. Putini sunt cei neinfricati, care se arunca cu incredere in clipa traita, cu tot ce ii surprinde ea. De cele mai multe ori, ceea ce primim sau oferim este o veritabila consecinta a nivelului propriu de constiinta formata.

Trecerea spre constientizare apare cand omul saturat de cautarea zadarnica descopera traseul invers. Sursa fericirii nu sta suspendata pe ceva din afara noastra, nu este cladita pe o temelie externa si este inutil a astepta si a privi necontenit dincolo de sine. Devine o responsabilitate personala, o stare care se construieste dintr-o motivatie solida intrinseca, astfel ca in timp intemperiile sa nu o destabilizeze.

De aceea, va invit spre o lume noua, mai prezenta si constienta, unde nu exista experiente bune sau rele, sunt doar momente evolutive care ajuta cresterea, pasirea pe linia ascendenta a vietii. Toate isi au rostul lor pe axa anilor si cauta sa aduca o schimbare, o deschidere spre forme ale constiintei mult mai inalte.

• Limbă: Română
• Editor: Iulia Talmaciu
• Data lansării: 10 mai 2022
• ISBN: 9786060717263

Previzualizare carte

Conștiința fără mască

logotip1

Copyright

Conștiința fără mască

COPYRIGHT 2022 IULIA TALMACIU

COPYRIGHT 2022 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-726-3

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii CONȘTIINȚA FĂRĂ MASCĂ, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Conștiința fără mască

Copyright

Mulțumiri

1. Introducere

2. Fractura de sine

3. Alegeri conștiente

4. Încrederea

5. Revolta mentală

6. Conectarea

7. Conștiința de sine

8. Conștiința intrinsecă

9. Interiorizare și expansiune

10. Pacea lăuntrică

11. Echilibrul

12. Abandon și siguranță

13. Furtună sau liniște interioară

14. Purificare și creare

15. Devianța conștientă

16. Maturizare conștientă

17. Aprofundare și învățare

18. Libertate naturală

19. Forța creatoare

20. Abdicarea rezistenței

21. Iubirea de sine

22. Detoxifiere conștientă

23. Voința interioară

24. Cunoaștere și atitudine

25. Relații conștiente

26. Iubirea adevărată

27. Integrare conștientă

28. Acceptare

29. Eliberare

30. Printre stele

31. Copilul din poveste

Copiilor trebuie să le lăsăm

o frumoasă moștenire de conștiință

mai degrabă decât de aur.

Platon

Mulțumiri

A fost odată un băiat tare jucăuș și mereu își găsea câte o activitate distractivă, care-i făcea inima să salte de bucurie. Într-o zi, plimbându-se pe la marginea unei păduri, amuzându-se printre crengile copacilor, zări într-un tufiș o minge frumoasă și galbenă.

Îi plăcu pe loc. Această minge a început să îi facă zilele mai frumoase. Erau nedespărțiți, iar mingea îl iubea la rându-i și era foarte bucuroasă în preajma sa. Erau amândoi într-o lume doar a lor.

Băiatul a descoperit un nou joc. Lua mingea cu ambele mâini, o strângea la piept, apoi o arunca cât de tare putea. Mingea era surprinsă, privindu-l pe băiatul ce se distra de minune. Ea se trezea în locuri necunoscute, singură și speriată. Uneori era întuneric, căzută într-un gol imens, dar se străduia să urce, astfel încât să revină la suprafață, ca apoi să găsească drumul spre casă, spre băiat. De fiecare dată ajungea înapoi, adunându-și toate forțele necesare.

În bucuria lui, băiatul o prindea din nou la piept, apoi o arunca cât mai departe. Jocul se repeta, iar mingea a învățat cum stau lucrurile. Totuși, o măcinau întrebări fără răspuns. Ar fi vrut să-l oprească, dar vedea cât de fericit îl face jocul.

De ce o strângea la piept cu atâta iubire, apoi o arunca în locuri neștiute, ce o speriau și o făceau să se simtă singură și abandonată? În brațele lui se simte în siguranță. Oare nu o place? Totuși, ochii lui o privesc cu încântare și bucurie. Și ea mereu se întoarce și reușește să-l găsească, chiar și din cele mai întortocheate drumuri.

La una dintre reveniri, mergând abătută și gânditoare pe drum, mingea a înțeles că așa o iubește el. Că jocul lor este iubirea dintre ei, care îi aduce mereu aproape. Ea se întoarce și găsește calea de fiecare dată, pentru că iubirea lui o atrage și o cheamă.

Viața este jocul ce continuă acolo unde este iubire.

***

Am ales ca acest moment de recunoștință să îl punctez printr-o poveste scrisă cu drag, începând prin a mulțumi vieții și darurilor ei. Aici includ toate ființele umane alături de fiecare clipă trăită în drumul meu. Când mulțumesc vieții Îi mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că El este esența și făuritorul ei. Viața a oferit și a răspuns cu tot ce era necesar evoluției prezente și ulterioare.

Nimic nu este mai înălțător ca recunoștința și sentimentul de satisfacție precedat. A o dărui și a o primi e un semn de curaj, este un act al acceptării cu seninătate a tuturor oamenilor, experiențelor și trăirilor percepute, unde toate au contribuit creativ și semnificativ la cine și cum suntem astăzi.

Mulțumirea totală nu lasă nimic în urmă.

Iulia

1. Introducere

Printre aceste rânduri și multe alte cuvinte înșirate în idei diverse, urmăresc firul conștiinței umane. M-a fascinat și mă captează omul în complexitatea sa. Misterul său se ascunde în conștiința pe care o deține, fiind o hartă a destinului ales. Rămâne doar descifrarea acesteia, până unde poate duce și ce se găsește la capăt de drum. În unele cazuri drumul este încâlcit, cu multe regresii și întoarceri, alteori e asemenea unui labirint, fără o aparentă ieșire, și foarte rar este drept și lin, reflectând o conștiință optim corelată și dezvoltată cu nevoile interioare ale individului. Și prin toate gândurile ce urmează a fi așezate pe aceste foi mă întreb de ce, caut răspunsuri și soluții. Poate încep șchiopătând, și îmi cer iertare, dar tind să cred că încercarea mea va fi suficient de motivantă pentru cititorul dornic de schimbare.

De-a lungul vieții am întâlnit mulți oameni, din tipologii diverse, interacționând la nivel personal sau profesional. M-am surprins iubind esența, naturalețea și autenticitatea lor, dar refugiindu-mă pe post de observator la ivirea jocurilor încâlcite și ascunse. De aceea, uneori pe unii nu i-am înțeles, pe alții i-am respins, ignorat sau analizat, ca în final să învăț să-i accept așa cum sunt, înțelegând că toți rezonăm și funcționăm de la un anumit prag al conștiinței dobândite.

Fiecare om își are timpul său și momentul unic de creștere, alături de disponibilitatea de a intra în jocul ei. Poate gândurile mele ajută, așezate într-o carte citită la timpul oportun, însă fără a uita să menționez că ideile sunt subiective și nu formează un algoritm general valabil, ci totul se pliază și se modelează după unicitatea și povestea fiecăruia. Capacitatea de selecție și adaptare la informația dată este o cerință pentru orice cititor dornic de cunoaștere și dezvoltare personală.

Cunoscut este că pentru toți anii trec, viața se schimbă, se derulează sub priviri speriate sau curioase, dar rareori conștiința se înalță benevol la un individ sau altul. Cel mai des, oamenii au nevoie de un impuls, de un exemplu concret sau de o forță care să îi împingă spre prăpastia schimbării. Puțini sunt cei neînfricați, care se aruncă cu încredere în clipa trăită, cu tot ce îi surprinde ea. De cele mai multe ori, ceea ce primim sau oferim este o veritabilă consecință a nivelului propriu de conștiință formată.

Problemele de astăzi sau confruntările prezente nu pot fi gestionate după formula de ieri. Noul caută nou, iar conștiința de altădată nu răspunde în sincron. Vârsta cronologică nu garantează deschidere mentală fără dorința de a crește, de a fi mai mult, de a vedea și înțelege viața, dincolo de aparențe. Evoluția conștiinței nu are vârstă, ci ea se înalță și înflorește în sufletul celui ce o caută și este dispus a rupe obstacolele din cale pentru a o descoperi.

Și totul se dizolvă gradual în fața celui care știe ce vrea de la sine, căutând neîncetat evoluția, iar fiecare treaptă urcată spre sensul vieții îi dă acces spre noi forme de conștientizare. Dar nu poți urca o scară bătând pasul pe loc, veșnic neclintit de la prima treaptă. Urcușul implică mișcare, descoperire, voință și determinare. De aceea, ieșit din tiparul rudimentar în care omul se pierde încă din primii ani de viață, fragmentar distanțându-se de sine, sub presiunea externă, reușește într-un final să restabilească conexiunea cu forța interioară. În timp ce se ridică se curăță vechiul, lăsând să curgă ușor o nouă formă de a fi, reflectând la suprafață niveluri mai profunde ale conștiinței umane.

Privind din exterior ceața apusă care a învăluit mult timp privirea, se întrezăresc și alte moduri creative de a întâmpina realitatea. Prin relaxarea totală, ca o ieșire de sub corvoada obișnuită, se recapătă forțe de mult uitate. Deși pare facil, o chestie banală, observând în jur constatăm cu surprindere persistența vechiului format și tendința constantă de a bătători același teren de mult arid. E o luptă pe care rutina nu își dorește să o piardă, dar răbdarea și credința pot produce rezultate miraculoase. Încet, cu calm și detașare emoțională, tot ce a fost vechi începe să se piardă în neant, lăsând un spațiu gol pregătit parcă pentru alte forme de cunoaștere.

Inițial, incertitudinea se instalează peste tot ce s-a asimilat din trecut și noul ce dărâmă dureros cunoașterea anterioară. E doar o confuzie preliminară momentelor de creștere, însă treptat se liniștește pentru a permite evoluția firească a ființei. Cu cât insistențele vechiului sunt mai puternice, cu atât suferința se prelungește, alimentată de starea de nesiguranță prin care se plimbă individul, oscilând între stagnare și progres, între vechi și noua formă de conștiință accesată, care așteaptă confirmare și acceptare.

E o răscruce ce aduce o stare mai profundă de a fi, un pas înainte spre relația cu sine, o înaintare în altă etapă de dezvoltare a conștiinței individuale. Schimbarea își cere sacrificiul ei printr-o pierdere ușoară, insesizabilă sau adâncă, o renunțare la ceva pentru a permite trecerea spre altceva. Aspectele inutile se lasă în urmă, ca motivația să se îndrepte de la renunțare și pierderea atașamentului de ceea ce a fost spre adevărul descoperit la nivel de conștiință. Un acord mutual și un semn de recunoștință față de calea de acces sunt mai mult decât binevenite.

Astfel că ne trezim într-o zi, deși deseori unii dintre noi am simțit asta, că nu ne mai potrivim cu această lume, că nu mai rezonăm cu credințele bătătorite și cunoscute. Cu ochii curioși și mintea deschisă căutăm o cale, ca o nouă dorință lăuntrică de adaptare la ceea ce suntem acum și unde ne aflăm. Deși inițial pare greu și confuz, în timp înțelegem că e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Să conștientizezi și să descoperi amăgirea în care te-ai cufundat pare dureros, dar surprinzător de plăcut în același timp, ca formă de cunoaștere ulterioară. E o ușă cu acces spre o viață mai împlinită, o șansă oferită în plus.

Sunt zile oscilante, când trăiești sentimentul că pendulezi între două lumi, nedescifrând care este plauzibilă, reală sau ireală, deși în adâncul sufletului vizualizezi direcția potrivită chiar dacă frica de necunoscut te ademenește să rămâi în spațiul cunoscut, mult mai familiar. Chiar și așa, privind spre semeni, par astăzi mai mult niște străini. Atrag și îndepărtează în același timp, dar fără să-ți pierzi compasiunea și iubirea, ba dimpotrivă, sunt mai puternice ca oricând, pentru că nivelul actual al conștientizării determină înțelegerea faptului că toți formăm un tot, o unitate, și provenim