Calea Feminității: Pașii spre o nouă tu

De Vera Budan

”Calea Feminității” este o carte de dezvoltare personală pentru femei. În ea poți găsi problemele actuale cu care se confruntă femeile, probleme care se reflectă asupra bărbaților și a întregii societăți. Vei citi și cunoaște unele cauze profunde a fenomenelor care au loc, a nemulțumirii și nefericirii de care ai parte dacă ești una din femeile obișnuite. Totuși vei găsi și luminițe ascunse în cuvintele cărții, luminițe care îți vor arăta că ai în interior multe resurse. Vei găsi metafore care te vor ajuta să-ți schimbi viața, pas cu pas în direcția dorită de tine.

”Calea Feminității” este ca o carte de rețete – nu poți fi ”sătulă” doar privind recomandările și spunând: am mai auzit/citit asta. Ca să guști ce se ascunde după fiecare rețetă nouă este nevoie să vezi dacă ai toate ingredientele în frigider, să cumperi (faci rost) de ingredientele lipsă, să le pregătești, amesteci, pui la cuptor, să fii creativă în a hotărî ce proporții alegi pentru fiecare. Iar dacă nu-ți iese din prima să nu te dai bătută, cu toate știm cât de multă experiență ne trebuie pentru a face delicii...

Doar practicând ceea ce vei găsi în paginile acestei cărți vei putea înțelege care dintre idei sunt ”pe gustul tău”, care sunt ”dulci” care sunt ”amare dar necesare”.

Spor la bucătărit, adică... la citit!

• Limbă: Română
• Editor: Vera Budan
• Data lansării: 5 iun. 2020
• ISBN: 9786060333821

Previzualizare carte

Calea Feminității

Pașii spre o nouă tu

Vera Budan

Publicat de MultiMedia Publishing

Copyright 2020 Vera Budan

Toate drepturile rezervate.

Copyright © 2020 Vera Budan

Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă sau stocată într-un sistem electronic sau transmisă sub nicio formă sau prin orice mijloace electronice, mecanice, prin fotocopiere, prin înregistrare sau prin alte mijloace, fără permisiunea expresă scrisă a autorului.

Corectura: Irenne Foldi

Design copertă: Dorin Esinenco

Publicat de MultiMedia Publishing, www.setthings.com/ro/editura

ISBN: 978-606-033-382-1

Introducere

E greu să fii feminină într-o lume condusă de bărbaţi, într-o lume în care clădirile sunt tot mai înalte, iar florile şi copacii tot mai puţini, într-o lume în care dragostea este schimbată pe funcţionalitatea lucrurilor prezente.

Tot ce rămâne frumos în această lume este inventat pentru a provoca emoţii plăcute şi pentru a se vinde. Chiar și practicile spirituale sunt „în vogă, iar dacă spui cuiva că faci yoga, eşti vegetarian sau practici meditaţia, te va privi nu ca pe un om spiritual, ci ca pe unul care este în pas cu timpul. Valorile cu adevărat profunde sunt foarte puţin păstrate şi nu cred că este o problemă nouă, ci de zeci de ani este una stridentă".

Ne este dificil să devenim mai feminine, dar şi bărbaţilor le este greu să rămână masculini când societatea în care trăim ne amestecă pe toţi în acelaşi vas educaţional astfel încât să ieşim cu toţii egali şi cenușii pe interior, tocmai pentru a evidenția că între sexe este doar o diferență superficială. În schimb, cunoașterea importanței acestor diferențe ar aduce fericirea femeilor și a bărbaților deopotrivă.

Este foarte greu să fii „diferit" de cei care aleargă după scopuri pe care nici măcar ei nu ştiu de unde le au, poate din minte, din inimă, de la televizor și din mass media. Este foarte greu să rămâi creativ când ceea ce creezi, în loc să bucure, este doar bine plătit. Este greu să păstrezi dragostea şi curiozitatea pentru această lume într-o şcoală care te notează pentru setea de cunoaştere cu note maxime ce nu pot fi depăşite. Este greu ca în interiorul unei capcane a materialismului şi a competiţiei să deschizi mugurii dragostei şi ai cooperării adevărate. Dar este posibil!

Multe dintre noi, femeile, ne dăm seama că relaţiile sunt cel mai important lucru din câte pot exista, pentru că aici, în interiorul nostru, există fericire, există viaţă, există posibilitatea de a ne manifesta cele mai diverse părţi ale sufletului nostru. Doar păstrând polaritatea bărbat-femeie putem crea relaţii adevărate. Nu putem avea un cuplu în care ambii membri joacă acelaşi rol. Din păcate, va trebui să ne asumăm fiecare câte un rol, deşi uneori ne încăpăţânăm să credem că cel al partenerului este mai uşor şi mai confortabil, încercând astfel să i-l furăm.

Multe dintre noi, în căutare de fericire, începem să ne punem întrebări, începem să înţelegem că ceea ce am învăţat de la părinţi şi de la societate despre însemnătatea rolului de femeie, despre ce înseamnă să creezi o relaţie fericită, nu doar zâmbitoare, în realitate nu este veridic și nu funcţionează.

Multe dintre noi înţelegem că nu s-a păstrat esenţa a ceea ce ar fi trebuit să învăţăm de la bunici şi mame, ci s-a pierdut undeva în timp. Mai precis, în momentul în care ele au fost nevoite să se angajeze foarte devreme după naşterea copiilor, odată ce au fost nevoite să-şi asume roluri masculine tot mai mult, iar diferenţele dintre sexe au început să pară un obstacol.

Ne-am născut într-o perioadă în care am înţeles că nu putem căuta fericirea în ceea ce încearcă mass media să ne convingă că „merită banii" pe de o parte, iar pe de altă parte nu ştim unde să căutăm această fericire și devenim derutate. Este ca atunci când ni se face sete și ştim că paharul de apă din mâinile noastre este otrăvit, dar nu ştim de unde am putea lua altul cu apă pură, bună de băut.

Sunt foarte puţine femei fericite, care, deşi au depus mult efort ca să aibă succes, deşi sunt deştepte, reuşesc să dezvolte calităţi care pentru un bărbat ar reprezenta un mare atuu, iar pentru cei din jur pot servi drept model, cu toate acestea, împlinirea şi mulţumirea le ocoleşte.

Una dintre cele mai grave cauze în acest fenomen este îndepărtarea noastră de la esenţa a ceea ce suntem, a ceea ce ne-am născut. Nimeni nu ne-a spus decât foarte vag care sunt rolurile noastre, fie că suntem femei sau bărbaţi. Ceea ce ni s-a spus a fost numai o generalizare brută a însuşirilor noastre ce ține doar de apartenența la sex. „Băieţii nu trebuie să plângă sau fetele nu trebuie să fie neastâmpărate" a fost o diferenţă impusă şi chiar prostească, căreia am dorit mereu să ne împotrivim, pentru că am perceput-o ca fiind discriminatorie, ca reprezentând un dezavantaj esențial faţă de sexul opus, fie că eram fetiţe sau băieţei.

Nimeni nu a cultivat în noi diferenţele frumoase dintre sexe. Nimeni nu ne-a explicat ce simbolizează acele diferenţe. De ce sunt ele, de fapt, avantaje pentru fiecare din noi. Nimeni nu ne-a învăţat cum să admirăm polaritatea masculin-feminin şi să considerăm păstrarea a ceea ce suntem ca pe o valoare. Nici nu avea cine, deoarece simbolurile prin care se transmitea această înţelepciune (îmbrăcămintea diferenţiată, rolurile stabilite de cultură, anumite obiceiuri) nu au fost interpretate corect, ci au fost percepute ca fiind abuzive faţă de femei. Iar în perioada imediată celei tradiţionale a fost dusă o luptă acerbă pentru a schimba totul, fără să fie lăsat ceea ce era bun şi de valoare în această cultură.

Alegem să fim competitive, pentru că feminitatea plină de compasiune şi calm ni se pare un dezavantaj în faţa bărbaţilor. Alegem să fim raţionale şi logice, pentru că ni s-a arătat că emoţia nu are loc în această lume. Alegem să fim la fel cu bărbații, pentru că diferenţele au fost văzute ca fiind inechitabile. Alegem să fim independente şi să ne descurcăm pe cont propriu, deşi asta ne ştirbeşte mult din naturaleţe şi feminitate.

Atunci când aproape toate soluţiile şi strategiile din cărţi şi training-uri sunt aplicabile și ne învață să fim din ce în ce mai masculini şi nici măcar nu suntem conștienți de asta, este destul de greu să simţi chemarea liniştită a sufletului tău de femeie.

Atunci când ești la răspântie de drumuri, iar pe indicatoare sunt prezentate direcţii ademenitoare, vedem unul pe care scrie „Calea feminităţii", dar suntem neîncrezătoare. Pare fragil şi necunoscut, pare o direcţie spre care deşi am vrea să păşim, nu avem garanţia că va fi o cale scurtă, uşoară, ce costă foarte puţin.

Suntem rătăcite. Este prea mult pentru noi să avem roluri tradiționale rămase din vechime, plus rolurile masculine pe care singure ni le-am asumat. Suntem agitate. Mergem kilometri în şir fără să ne dăm seama dacă este direcţia potrivită, cea spre care vrem să ne îndreptăm, ne oprim să ne uităm în jur şi suntem acuzate de negativism sau dispoziţie proastă.

Alegem atunci să fim femei şi bărbaţi în acelaşi timp, dar nici aceasta nu ne aduce fericirea, ci ne face pe noi epuizate, iar pe bărbaţii care mai sunt prin preajmă, neputincioşi şi absenţi, din cauză că par inutili.

Ce ar trebui să facem? Să înţelegem, în primul rând, ce se întâmplă. Apoi să începem să redescoperim pas cu pas esenţa noastră adevărată, esenţa feminină, păstrând respectul profund pentru masculinul din bărbaţi, pentru fiecare rol în care suntem implicaţi.

Să acceptăm ca fiind valoros şi fericit în noi şi în partener ceea ce suntem și ceea ce nu suntem, dar am încercat să fim. Să revenim la izvoarele fericirii din noi însene. Să învăţăm ce înseamnă să fii cu adevărat femeie. Să acceptăm cu bucurie toate rolurile şi toate sub-personalităţile ce ne aparţin, dar pe care nu le-am descoperit încă. Să căutăm fericirea aici, în ceea ce ne-a dat natura creându-ne de un anumit sex, ştiind că ceea ce au primit prin naştere partenerii noștri nu este cu nimic mai presus sau mai prejos, este doar diferit. Să căutăm în mintea noastră acele convingeri care ne spun că a fi femeie este un dezavantaj şi să privim la ele obiectiv ca să descoperim de ce nu ne mai ajută. Să înflorim, într-un final, în toată frumuseţea pe care ne-a rezervat-o natura. Să ne bucurăm de ceea ce suntem şi ceea ce putem inspira un bărbat să fie.

Este o cale lungă şi grea, dar frumoasă şi plină de taine nepătrunse de minte, dar simţite de inimă. Este o cale pe care ai făcut câţiva paşi din când în când, dar care s-a ascuns de tine de fiecare dată când ai regretat că eşti femeie.

Așadar, permite acestei cărţi să fie un ghid poate incomplet, dar plin de compasiune şi dragoste. Poate voi părea uneori dură şi rece, dar este doar din dorința de a te trezi, pentru ca tu, draga mea, să înţelegi că pentru unele lucruri cu adevărat importante cum sunt relaţiile, mai ales relaţia ta cu tine însăţi, nu ni se dă prea mult timp de pierdut.

Îţi urez drum bun şi fie ca fiecare lucru nou pe care îl întâlneşti citind, să-ţi provoace uimire plăcută şi claritate, iar fiecare lucru deja cunoscut să-ţi provoace dorinţa de a-l practica!

Un fel de biografie

Aceasta este o cale pe care, probabil am simţit întotdeauna că „trebuie să o urmez, că sunt „obligată să o parcurg, deşi ştiu, sunt cuvinte foarte grele şi poate te înspăimântă un pic.

De obicei, când se folosesc astfel de cuvinte, este vorba despre o motivaţie negativă, exact cum era starea mea de câte ori reușeam să dibuiesc cumva, prin întuneric, o cărăruie pe care, peste ani, urma s-o văd tot mai clar. Au fost multe căutări ale fericirii, uneori găseam scurtături sau drumuri mai lungi care mă făceau fericită şi ştiam că există ceva „pus deoparte" pentru mine. Erau, totuşi, zile de rătăciri, de frustrări, când ştiam sigur că nu mai vreau să continui așa, numai aşa nu!

Poate că multe dintre noi, femeile (nu că bărbaţii ar fi mai norocoşi la acest capitol), nu am avut în familie un model dintre cele mai fericite – istoria a avut grijă să ne impună un model în care femeia era nevoită să le facă pe toate singură, dar mai puţin să rămână femeie.

Pe când aveam doar patru anişori (cu un frate şi o soră mai mari), am văzut părinţi divorţaţi, o mamă foarte bravo, care era nevoită să se dedice cu totul creşterii noastre. Deşi îmi dau seama că cei mai mulţi dintre noi au avut un tată alături, cu toate acestea nu au avut o copilărie mai dulce sau modele în care masculinitatea şi feminitatea au rămas la locul lor de cinste. Îmi amintesc cum mama, devenind tot mai bravo, uita încet-încet de sine, de feminitate, de frumuseţe, de odihna la care doar visa, devenea un fel de „unisex" să-mi fie iertată expresia foarte dură, dar, din păcate, aceasta e realitatea.

Cel mai trist era faptul că nu doar ea era în situaţii nefericite de acest fel. Puţine dintre femei au păstrat ceea ce poate este cel mai sfânt lucru care asigură fericirea – feminitatea. Și aici nu mă refer la frumuseţea exterioară, pentru că nu poţi împodobi ceva ce nu are propria strălucire şi nici la feminitatea erotică. Știu că multe dintre voi asociază acest cuvânt cu erotismul, deşi în parte este adevărat, pentru că însăși energia sexuală stă la baza ei.

Pe vremuri, masculinitatea era oarecum impusă ca un standard de succes pentru femeile care au trăit în spaţiul sovietic (sau poate, în altă manieră, aproape peste tot în lume). Munca extenuantă, faptul că în cele mai lungi perioade femeile erau obligate să fie angajate foarte devreme după naşterea copiilor, le făceau să respingă o parte firească din personalităţile lor. Ele deveneau chiar invidioase pe cele care reuşeau să rămână mai „întregi… Îmi aduc aminte din copilăria mea, de atitudinea faţă de femeile care au stat acasă cu proprii copii mai mult decât perioada minimă până când aceştia puteau frecventa grădiniţa, cum ele erau respinse ca fiind „capricioase și „alintate". Femeile aveau prea multe griji şi responsabilităţi în spate și cel mai interesant, dar şi cel mai trist efect era că în această situaţie bărbaţii deveneau din ce în ce mai puţin masculini.

Dacă aş vrea să văd, să caut feminitatea în mama mea, aş putea s-o zăresc doar în tinereţea ei (când era foarte tânără, pentru că, dacă mă gândesc bine, mai târziu, deși era la fel de tânără, dar eu n-o mai percepeam deloc aşa), iar atunci nu prea pot să mi-o amintesc… Este posibil să greşesc? Da, greşesc, a rămas probabil un strop de feminitate, dar din cea maternă, plină de dragoste şi grijă, pe care putea s-o manifeste doar prin oboseala extremă la care ajungea din prea multă

Recenzii pentru Calea Feminității

[Stamate Elena · Evaluare: 2 din 5 stele]

Slaba rău.. nimic consistent și cu profunzime. Informații culese din alte cărții și puse intr-o "noua" carte.

[ebarbule · Evaluare: 4 din 5 stele]

Cartea este interesanta, dar mi ar fi placut sa fie un pic mai directa si mai amuzanta.
Prea mult iubeste te pe tine etc.
Ideea ca femeia sa o lase mai moale cu serviciul ca sa fie fericita si astfel sa l ajute pe el sa creasca la serviciu mi se pare stupida.