Sah-Mat

De Anna

Daca as putea da timpul inapoi, poate ca nu as mai fi atat de mandra de mine, nu as mai fi genul de om care se plange din orice, genul de om care iti intra in suflet chiar si atunci cand ai nevoie de un moment de singuratate si poate as fi plecat mai devreme din viata lor, demna si cu capul sus.

Prima iubire a fost intensa, pasionala. La inceput mi-am dorit-o doar pentru a profita. Nu l-am iubit de la inceput, desi ma uitam cu usurinta in ochii lui si il minteam ca il iubesc. In scurt timp devenise pentru mine un erou, imi salvase mama, dar simteam doar recunostinta. Zilele treceau si incepusem sa ma indragostesc, toata acea recunostinta se transformase in iubire. O iubire intensa, ce imi ardea sufletul in momentele in care nu mai contam pentru el.

• Limbă: Română
• Editor: Anna
• Data lansării: 2 mai 2022
• ISBN: 9786060713517

Anna

Anna Tan grew up in Malaysia, the country that is not Singapore. In 2015, she traded in a life of annoying other bean counters for one of annoying the online world with questions about life and death and everything in between. The answer is sometimes 42. When she is not writing or nitpicking over other writers' copy, she can be found reading a book or attempting to organise her room.

Previzualizare carte

Anna

Șah-mat!

logotip1

Copyright

Șah-mat!

COPYRIGHT 2021 ANNA

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-351-7

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii ȘAH-MAT!, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Șah-mat!

Copyright

Îmi place să cred că sunt un om norocos, viaţa nu mi-a fost întotdeauna uşoară. Se zice că Dumnezeu îţi dă atât cât poţi duce. Am avut momente când mă aflam pe marginea prăpastiei, neştiind ce să fac, să aleg o săritură atât de mare, încât să reuşesc să ajung de partea cealaltă a prăpastiei sau să rămân acolo, plângându-mi de milă.

Sunt puternică, mi-am demonstrat-o de multe ori. Aveam nevoie să fac lucrul acesta, aşa că am ales săritura. Nu mi-a plăcut niciodată să mă plâng, nu mi-a plăcut să aleg scurtăturile în viaţă, deseori am ales cele mai anevoioase cărări, tocmai pentru a-mi demonstra că sunt puternică. Am fost genul de om care a judecat după aparenţe, care a înşelat, apoi s-a bucurat cu gura până la urechi de ceea ce făcuse. Am făcut şi compromisuri, nu le-aş mai face. Un compromis atrage întotdeauna după sine altul.

Am trădat în cel mai urât mod, am părăsit fără remuşcări şi, cu toate astea, Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. Am vânat doar din plăcere. O plăcere stupidă, care îmi alimenta ego-ul, fără să mă gândesc la consecinţe, fără să conştientizez durerea din sufletele celorlalţi.

Am fost părăsită, la rândul meu, nu mi-a plăcut. Am fost secată de lacrimi şi sufletul îmi era îngheţat.

Am iubit şi cu adevărat, dar a intervenit viaţa, arătându-mi cum e să nu fii iubit, cum e ca o persoană să îşi bată joc de cele mai pure sentimente. Roata se întoarce, într-un târziu am realizat acest lucru.

Am învăţat din greşeli, am învăţat să privesc partea plină a paharului, am învăţat că nu îţi trebuie mult să fii fericit, ai nevoie de o cafea bună, o melodie preferată şi un scop măreţ în inimă.

Am visat că pot face orice, unele visuri le-am împlinit, de restul nici măcar nu îmi pot aminti. Mi-am dorit atât de multe lucruri, încât atunci când le-am obţinut, nu mi-au adus nicio satisfacţie.

Am minţit că iubesc, nepăsându-mi dacă acela de lângă mine nutreşte sentimente sincere. Am fost izgonită din vieţile celorlalţi atunci când iubeam cu adevărat. O meritam, făcusem aceste gesturi de nenumărate ori cu persoanele care mă iubeau. M-am îndrăgostit cu adevărat până acum de două ori, i-am iubit diferit, dar cu aceeaşi pasiune. Nu am rămas cu niciunul dintre ei şi pe asta o meritam.

În absenţa lor am învăţat atât de multe lucruri. Nu ştiu pe care dintre ei i-am iubit cel mai mult, dar ştiu sigur că ambii au reuşit să mă lase cu un gol imens în suflet. Ambii au reuşit să mă schimbe, să devin ceea ce sunt astăzi. Ambii m-au învăţat că iubirea este cel mai pur sentiment. Datorită lor mi-am recăpătat ambiţia de a-mi îndeplini visurile.

Dacă aş putea da timpul înapoi, poate că nu aş mai fi atât de mândră de mine, nu aş mai fi genul de om care se plânge din orice, genul de om care îţi intră în suflet chiar şi atunci când ai nevoie de un moment de singurătate şi poate aş fi plecat mai devreme din viaţa lor, demnă şi cu capul sus.

Prima iubire a fost intensă, pasională. La început mi-am dorit-o doar pentru a profita. Nu l-am iubit de la început, deşi mă uitam cu uşurinţă în ochii lui şi îl minţeam că îl iubesc. În scurt timp devenise pentru mine un erou, îmi salvase mama, dar simţeam doar recunoştinţă. Zilele treceau şi începusem să mă îndrăgostesc, toată acea recunoştinţă se transformase în iubire. O iubire intensă, ce îmi ardea sufletul în momentele în care nu mai contam pentru el.

Poate că meritam, eram lovită, înşelată, minţită şi nu înţelegeam cum Jack se schimbase atât de mult. Mi-a mărturisit tardiv că devenise rău datorită faptului că pierduse un pacient în sala de operaţie fără să-l poată ajuta. Era un medic chirurg foarte apreciat, eram atât de mândră de el. Dar prea târziu, din iubită devenisem un obiect sexual. Locul îmi era ocupat de Maria, asistenta care intra cu Jack în sala de operaţie. I-am cerut explicaţii lui Jack, continua să mă mintă cu neruşinare că mă iubeşte şi că Maria nu înseamnă nimic pentru el. L-am părăsit, aveam sufletul ciuruit, asemenea unei ţinte