Noul Testament: Partea A II-A

De Trimisul Domnului

Ortodocsi ... asteptarea a luat sfarsit, nu mai orbecaiti in intuneric: “a aparut continuarea Noului testament”. In sfarsit poti sa-ti raspunzi la intrebarea: “ce sa fac cu viata mea?”.

Aceasta carte promite sa raspunda la cele 10 intrebari existentiale respectiv cine suntem , incotro ne indreptam si care este de fapt sensul vietii.

• Limbă: Română
• Editor: Trimisul Domnului
• Data lansării: 17 mai 2022
• ISBN: 9786060717003

Previzualizare carte

Trimisul Domnului

Noul Testament partea a II-a

Copyright

Noul Testament partea a II-a

COPYRIGHT 2021 TRIMISUL DOMNULUI

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-700-3

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii NOUL TESTAMENT PARTEA A II-A, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Pagina de titlu

Copyright

Capitolul I: CRUNTA REALITATE

Capitolul II: INFERN AI GRIJĂ CĂ VIN

Capitolul III: BINE TE-AM GĂSIT, VIAȚĂ LA ȚARĂ

Capitolul IV:O CASĂ A GROAZEI

Capitolul V: TOTUL SE SCHIMBĂ

Capitolul VI: ACUM SCHIMBAREA ÎNCEPE CU DARIUS

Capitolul VII: RÂURI DE BANI ÎN: VÂNĂTOAREA DE COMORI

Capitolul VIII: INEVITABILA CĂLĂTORIE SPRE PARADIS

Capitolul IX: UIMITOAREA REZERVAȚIE NATURALĂ UMANĂ

Capitolul X : PRIVIȚI REZULTATELE BENEFICE ALE DEPOPULĂRII

Capitolul XI: AȘADAR CUM RĂMÂNE CU FAMILIA  !?

Capitolul XII: ULUITOAREA NOUĂ SUPERPUTERE

Capitolul XIII: LINIȘTITORUL DEZNODĂMÂNT

Capitolul I: CRUNTA REALITATE

Un drum anevoios și lipsit de dorință este lumea în care trăim. Un drum anevoios pentru că deși duce către moarte, el este plin de obstacole. Dar dacă nu trecem de obstacole ce se intampla? ... ajungem direct la final. Lipsit de dorință pentru că singurele opțiuni de care omenirea dispune sunt: mori sau luptă și poate ești lăsat să mai trăiești o vreme!

Este o zi însorită de dimineață, dar soarele este singurul care zâmbește. Mai sunt unii care se forțează să zâmbească. De cele mai multe ori chiar dacă pare că au o față sinceră atunci când își trag colțurile gurii în sus, nu e nimic acolo jos. În adân-curile sufletului lor sunt toți la fel de triști ca o zi înnorată și ploioasă. Așa că soare... mulțumesc, naiv din partea ta că încerci să mă înveselești.

Omenirea... ce este această noțiune abstractă mai mult de-cât un tumult de nefericire, dezamăgire, frică , dispreț , ură, egoism , neliniște și suspin plin de regret? Da, regret, pentru că tu cel de azi întotdeauna vei regreta ceea ce a făcut tu cel de ieri. Aceasta pentru că tu cel de azi ești mai evoluat și mai înțelept decât tu cel de ieri. Cu toate astea, cui îi pasă. O singură persoană cu o zi mai deșteaptă nu este cu nimic mai mult decât  o furnică ce rătăcește în universul acesta vast și lipsit de scrupule. Cum poți să fii atât de nesimțit încât să-ți etalezi multitudinea de stele, galaxii și chiar universuri nemărginite?! Nelimitarea ta ne înjosește. Nu suntem mai nimic in fața măreției tale.

Încercăm să ținem pasul cu vremurile. Nu știm cine creează vremurile, dar frate... repede se mai mișcă. Bătrânețea ne înceti-nește și ne tasează coloana vertebrală ca să devenim mai scunzi. După ce că nu mai putem alerga, nici la raful de sus nu mai pu-tem ajunge. Adică pe bune!? Ironia sorții – ironia sorții dar asta nu este soartă deloc. Cu toate acestea continuăm să ne înmulțim. Nu știe  nimeni de ce, nici măcar eu povestitorul, și se presupune că eu sunt omniscient. Am doar o vagă bănuială, de fapt, o în-treagă teorie a conspirației mai degrabă spus.

Totul a început cu mii de ani în urmă. Dacă este să dăm crezare Bibliei pentru simplul motiv că trebuie să conțina un sâmbure de adevăr. Un fel de excepție care întărește regula. A-cea excepție ar fi o mică parte din facerea sau geneza. Blestemul Biblic primordial în care Dumnezeu blesteamă cu nesaț și pe femei și pe bărbați deopotriva. Pentru că El e bun și nu face discriminare. Pe bărbat l-a osândit să muncească pământul până la moarte dacă vrea să mănânce. Timp în care Dumnezeu plantează spini și pălămidă ca să-i îngreuneze munca. Practic Dumnezeu muncea ca prostu’ pentru că tot ceea ce planta el (spini si pălă-midă) venea Adam și tăia cu sapa. Curios din cale afară este însă că deși nu o spune El, bărbatul va trebui să hrănească și femeia. De ce? Vă întrebați. Păi pentru că acest blestem cu osteneala muncii câmpului nu i se oferă si Evei. Atunci adevăratul blestem al bărbatului este nimeni alta doamnelor si domnilor decât ... familia. Iar în ceea ce o privește pe femeie este foarte simplu. Ea să fie atrasă de bărbați puternici care să o subjuge în pat și să nască pui vii, ca orice mamifer, in chinuri groaznice.

Ce au aceste două pedepse mârșave în comun? Pentru o minte luminată nimic mai simplu și mai evident. Catalizatorul ambelor blesteme dumnezeiești, ceea ce aduce blestemul la viață nu este altceva decât, da: …sexul! Cum altfel să atragi pe cineva într-o capcană dacă nu folosești ceva puternic și atrăgător ca sexul. Sexul = capcană întinsă libertății. Nu știu dacă ați observat dar, unde se termină copilăria și unde începe maturitatea mai exact? Corect, acolo unde începe viața sexuală. Înainte de a fi activ sexual băiatul umbla cu prietenii și se simțea bine, iar după mai mult cu prietena. Acum chiar dacă mai iese cu prietenii tot cu prietena iese, este chiar în dreapta lui, spânzură și ea pe acolo. De ce ne maturizăm? Păi, poate pentru că dacă vrei să-ți menții prietena, primești în dar foarte multe responsabilități . Asta este sexul, o afacere în care mai mult bagi decât scoți . Știu că în momentul ăsta vă gândiți la prostii dar eu nu la asta m-am referit. Ceea ce spun eu este mult mai profund și mai fundamental... hopa iar vă gândiți la prostii. Ideea este că această plăcere trupească este plăcu-tă la început dar devine din ce în ce mai neplăcută. Aici aș include toate certurile, problemele familiale, pentru că nu poți să te joci cu focul fără să te arzi și chiar și tu jucătorule te vei accidenta dacă te joci mai mult. Cu timpul, multe alte neplăceri biblice care vin la pachet odată cu familia ți se vor infiltra ușor în viața amoroasă.

În acest loc blestemat de însuși Dumnezeu se naște într-o bună zi un pui de om. Nu este o bună zi pentru el, este bună doar pentru cei care vor profita de el. Patronii se aleg cu timpul lui iar politicienii cu banii pe care îi caștigă, trebuie să își plăteasca dările la stat. Acest copil avea ceva diferit față de toți ceilalți. Pentru început, el nu a plâns atunci când s-a născut. Este aproape ca și cum ar fi fost obișnuit cu suferința.

Se naște într-o maternitate umilă din orașul Iași, într-o țară din care toată lumea vrea să fugă... România. Parinții săi: Pironeanu Mihai și Pironeanu Gabriela îl aduc pe aceasta lume din propriul lor egoism și îi dau numele Darius, ca pe un personaj din jocurile video pe care îl mai jucau ei. O perioadă foarte dificilă pentru părinți a trecut. Au reușit să îl țină în viață șase ani de zile. În sfârșit pot să îl lase în grija sistemului deficitar de învățământ și să își vadă de ale lor.

Prima zi de școală a decurs lin și fără probleme.

Gabriela: Dariusică mamă, tu stai aici cu copii ăștia și învață ca să te faci mare și deștept, da mami? Apoi pleca.

Darius: Grozav, acum pleci și mă lași cu adunătura asta de străini. La fel mi-ai făcut și la grădiniță.

Dar erau foarte multe diferențe între Darius și acei străini. El era un copil cuminte, cu un chip de înger și prea plăpand pentru locul în care a fost născut. Era un fel de urs brun născut la Polul Nord printre urși polari. Mai pe scurt, în timpul școlii nu a făcut altceva decât să respingă în mod involuntar informațiile ce îi sunt băgate în cap cu forța. Tot timpul ăsta și l-a petrecut luând bătaie de la elevi pentru că este prea cuminte și de la părinți pentru că nu învăța și nu-și făcea temele. În ritmul ăsta, când a ajuns la liceu era gata deprimat. Era atât de deprimat încât îi deprima și pe bătăuși și le pierea toată motivația de a-l mai bate:

Darius: Înainte să mă bați așteaptă o secundă să îmi scot ochelarii, să nu te zgârii la mână.

Bătăușul: Ia banii aștia și du-te să-ți cumperi ceva bun, nu pot să te bat când tu ești deja bătut de soartă. Nu pot să-ți distrug bucuria pe care nu o ai.

Darius: Nu te gândi la nefericirea mea, este doar ceva trecător… la fel ca viața, se va termina curând.

Bătăușul: Iar vorbești prea mult, o să-ți mut fața aia. (După care bătăușul se duce în baie și începe să plângă. Acum cinci ani îi decedase tatăl și nu trecuse niciodată cu adevărat peste)

Acum este în liceu, a trecut de la a nu învăța în mod involuntar la a nu învăța in mod voluntar. Acum vorbește cu singurul său prieten cu care are ceva în comun și se mai înțelege cât de cât, cu el însuși.

Darius: De ce trebuie să învăț ceva ce nu mă interesează și nu o să mă ajute niciodată în viață?

Darius: Bună întrebare, asta îmi doresc și eu să aflu.

Profesorul de mate: Darius, de ce vorbești și îmi întrerupi ora?! Păi da’ se poate așa ceva? (vizibil indignat)

Darius: Cred că la școală se învață servitudinea, ca să fii folositor în câmpul muncii.

Elevii: Vorbește singur dom’ profesor, așa face de fiecare dată.

Profesorul: Măi copile dar ție chiar nu îți pasă deloc de școală, eu de ce vă mai predau, de prost ce sunt??

Darius: Dumneavoastră îmi dați teme pentru acasă și dacă nu o fac există consecințe. Acest lucru ne învață că dacă nu facem ce ni se spune o să avem probleme.

Profesorul: Cum îți permiți măi așa ceva, dar eu pentru cine muncesc aici și îmi zbat creierii (pe un ton ridicat) … ( pe un ton coborât) de fapt ai dreptate, toată viața mea este o minciună (vizibil încurcat) mă scuzați copii. (după care se retrase ușor și umil din clasă în ovațiile elevilor extaziați că au scăpat de ora de mate).

Darius: Cum vă permiteți să ne spălați pe creier.(după care puse capul pe bancă și adormi aproape instantaneu).

Acest copil face foarte mult rău prin simpla lui since-ritate, pentru că adevărul doare. În rest nu ar răni o muscă. Odată a înjurat un coleg doar pentru că i-a tras scaunul când voia să se așeze. Următoarele trei nopți nu a mai putut dormi din cauza mustrărilor de conștiință. Chiar și a-tunci când le face rău altora de fapt tot lui își face rău. Dar adevărul trebuie spus indiferent de consecințe. Pentru că altfel, cine suntem, pe ce lume trăim și încontro ne îndreptăm va rămâne doar un mister.

După cei doisprezece ani de școală a dobândit două abilități de neîntrecut. Prima este imunitatea la învațare, acum nu mai poate nimeni să îi umple capul cu nonsensuri. Cea de-a doua abilitate, de a copia pentru a putea trece de liceu. Cea de-a doua este un pic mai nefolositoare pentru că paradoxal cu