Îngeri cu aripi arse (,,mesaje de la Dumnezeu,,)

De Doina Cotfas

Această carte este o revelație de la Dumnezeu, un dar pentru cei care mai caută Cuvântul divin acum în epoca modernă unde tehnologia te face robul ei, chiar dacă se caută soluții la problema umanității cu care ne confruntăm zilnic, cartea,,Îngeri cu aripile arse,, apare ca un răspuns la întrebări, ca o rugăciune ancorată la nivelul emoțional și spiritual unde mentalul se confruntă cu dilema dualismului, iubirea ca o criză personală sau colectivă are sorți de izbândă în sufletul creației divine pentru că ea reprezintă miracolul din viața noastră, din sufletul și spiritul nostru pentru că ea vine ca un musafir direct de la Dumnezeu prin porți care de multe ori te miră pentru că sunt porți cu care te întâlnești zilnic dar nu-i vezi splendoarea pentru că nu te-ai lepădat de necredința umană în căutarea disperată după ajutor ce poate fi ca o întrebare a înțelegerii lumii din umbra cugetului.
Deci lasă-te purtat de aroma ce se strecoară în călimara conștiinței unde cineva are curajul să pună întrebări și pentru tine pentru a primi un crâmpei din lumina Infinitului ca răspunsuri stând la masă cu... Dumnezeu.

• Limbă: Română
• Editor: Doina Cotfas
• Data lansării: 22 apr. 2016
• ISBN: 9781311426727

Doina Cotfas

I read in a book that poverty belongs to those who do not want to exit their comfort zone to discover their passion or their calling, hidden within their soul.I wrote this book after I lived the experience of a cancer, overcoming the ego that always prevented me from being myself, from fulfilling my mission. I only left God to lead my hand, to be His tool, through which a glimpse of light reaches out to you. This book is yours, it belongs to you. You only get answers to the questions that we have in regards to life, love, forgiveness, lack of money or existence of diseases, directly from the source, sitting at the table and talking to God or, if you prefer the term, the Divine Self. I am the drop that falls on your window, blown by the wind. Human, we are so small and still, so big, enjoy every moment and experience LOVE at its maximum, under all its forms. Every moment is unique and irreversible. Learn to love. Learn to forgive yourself, so that you can forgive the others, afterwards.

Previzualizare carte

Normal 0 21 false false false MicrosoftInternetExplorer4

ÎNGERI CU ARIPILE ARSE

,,mesaje de la Dumnezeu,,

Doina Cotfas

Publicat de Cotfas Doina

Copertă : Doina Cotfas

Tehnoredactare: Doina Cotfas

Copyright 2015 Cotfas Doina

Ediția Smashwords

Prefață...

Această carte este o revelație de la Dumnezeu, un dar pentru cei care mai caută Cuvântul divin acum în epoca modernă unde tehnologia te face robul ei, chiar dacă se caută soluții la problema umanității cu care ne confruntăm zilnic,  cartea,,Îngeri cu aripile arse,, apare  ca un răspuns la întrebări, ca o rugăciune ancorată la nivelul emoțional și spiritual unde mentalul se confruntă cu dilema dualismului, iubirea ca o criză personală sau colectivă are sorți de izbândă în sufletul creației divine pentru că ea reprezintă miracolul din viața noastră, din sufletul și spiritul nostru pentru că ea vine ca un musafir direct de la Dumnezeu prin porți care de multe ori te miră pentru că sunt porți cu care te întâlnești zilnic dar nu-i vezi splendoarea pentru că nu te-ai lepădat de necredința umană în căutarea disperată după ajutor ce poate fi ca o întrebare a înțelegerii lumii din umbra cugetului.

Deci lasă-te purtat de aroma ce se strecoară în călimara conștiinței unde cineva are curajul să pună întrebări și pentru tine pentru a primi un crâmpei din lumina Infinitului ca răspunsuri stând la masă cu... Dumnezeu.

Autorul

MOTTO:

,, O lume a sufletului într-o carte...

O carte ca o ușă spre sufletele biciuite de griji în goana după timp și bani...

Care caută iubirea...,,

Cuvânt de început:

,,Îngeri cu aripile arse,,...o metamorfozare a unei vieți trăite în normalitate care ascunde frământări și trăiri spirituale.O lumină ce bate la ușa sufletului care se cere poftită înăuntru prin jertfa lui Isus. El fiind același azi ca și ieri, care ne vorbește fiecăruia, prin iubirea sa care coboară în casa sufletului aprinzând candela ca un rug în iubire.

Cititor ce îmi citești această epistolă nu te lăsa amăgit de firea mea pământească pierzând esența primită în dar a cuvintelor, consideră că sunt doar pianul unde cineva cântă, chiar dacă vocea mea în tăcere răsună ca o orgă cu clapele răsturnate, dirijorul este doar maestrul, care pătrunde în inima ta prin ce nu te aștepți.

Dacă aș lua-o de la capăt aș învăța iarăși să zbor...chiar dacă aripile mi-au fost frânte,  pentru că aceasta este calea mea, o cale zidită ce nu are nevoie decât de dragostea ta.      

,,Sunt ca ploaia ce îți spală

așternutul...

Sunt ca clipa ce zboară spre abis,

Sunt eternă că am ales să vin pe lume

Dintr-un pescăruș

Și o boabă de lumină.

Sunt ca uraganul dacă mă dezlănțui

Și te caut până te găsesc,

Sunt ca lumânarea dacă zorile mă pândesc,

Dar mângâierea ce mi-o dai printre suspine

E iubirea eternă ce mă cheamă

Chiar dacă aripile mi le-am ars de căutare,

Dorul către Infinit mă înalță până la Tine

Dumnezeul meu...

Chiar te iubesc.

CAPITOLUL 1. Conversații cu Dumnezeu... Ingeri cu aripile arse... ,,Mesaje de la Dumnezeu...,,

Aștept clipa să răsară să te trezești din amintiri...să iei răvașul adus de Mine și să îl citești cu inima...acum când totul se înlănțuie când cad furtuni în calea ta, când crezi că te-am uitat pe tine...acum Eu vin la poarta ta.

Fii călăuză în nopți cu stele acelora ce n-au copii...

Cine ...

Cum ...

Oare visez...

Eu stau la taifas cu tine Doamne?

Am înnebunit sau ceva pe aproape?

Ai greșit destinația...

Nu sunt preot sau te miri ce guru sau sfânt .

Sunt exact opusul și tu tot îmi șoptești în minte povești...

Ferește-te să tot bârfești...

Să stai aiurea ca pierdută...mai ieși în lume printre vii...nu sta în umbra morții tale. Iubește fluturii pe cer, iubește marea în cuvinte...iubește dorul către soare...iubește zarea spre lumină căci stau la ușa ta și bat ...dar...

Tu ești tot dusă printre gânduri.

Aștepți ce?

Nu ți-am zis că ești un roboțel în toate?

Nu te lăsa purtată în glume deocheate...și...

Cifrele le tot sucești.

Că pierzi savoarea ce ți-am dat-o.

Și plec.

Și nu mai vin !

O...

Dacă tot ai venit chiar te rog nu pleca. Murmur pierdută și debusolată de cuvintele care vin parcă din neant și bat la ușa conștiinței ca un far ce pâlpâie și așteaptă să caut întrerupătorul pentru a lăsa lumina să inunde încăperea.

Îngeri ce cad și se ridică.  Ai ales calea că ai dorit-o. Ai tot primit răvașe și te-ai oprit.

Ți-am spus că drumul e ascuțit...cu pietre multe și buruieni.

Stai și mai roagă-te în odaie...adică în suflet, chiar dacă lumea te vorbește, îngerii stau și veghează.

Căci ai o carte ce trebuie scrisă...Tu doar ascute-ți mintea că începem:

,,  Îngeri cu aripile arse...

Îngeri ce zboară printre voi

Îngeri purtați  spre lumi și vise...,,

Dar cum...cum...

Gata mă opresc din scris dacă nu îmi spui de ce este atâta suferință și durere în lume?

De ce?

Pentru că au uitat oamenii să mai iubească. Pentru că au uitat să vină la Mine prin cei din jurul lor. Pentru că s-au hrănit cu neputințele altora. Pentru că au suflat în negura prorocită stelelor și au furat din clipele ce doar pruncii au dreptul să le viseze. Pentru că au uitat că soarele este pentru fiecare și zborul păsării e și zborul lor. De aceea și-au frânt aripile în zbor. De aceea au căzut ca să se ridice și alții care cred prin ei. Sunt tot copiii Mei ce îi țin în brațe. Nu vă mai luați după prostii și vorbe ce bat aiurea...

,,Nopțile au aripi...

Nopțile au culoare ...

Nopțile au dor...

Nopțile au doar așteptare...,,

Mister ce nu îl înțeleg decăt orfanii ce și-au spălat cugetul în iubire. Sunteți robi în păcate. Sunteți semințe ce cad pe pământ pustiu care nu sunt udate  decât de lacrimile și jertfa Mea. Doruri sfâșiate de miezul zilei de mâine care își caută catargul în mituri și balade. Doruri ce bat la poarta Mea...

Dar...

Uită să mai ceară și înțelepciune și se zidesc în castele de nisip.

De ce Doamne?

De ce?

Pentru ca să fiți ca Fata Morgana care caută iubirea printre valurile vieții.

De aceea sunteți ceea ce sunteți.

De aceea sunteți flămânzi și goi de fapte.

De aceea sunteți îmbrăcați în haina și hula durerii.

Dar rostiți cuvintele și vă jucați cu ele fără să le înțelegeți rostul și apoi plângeți că ce ați cerut ați și primit. Dar ați cerut strâmb. Pentru că aveți ceață pe ochi copii orfani fără cuvinte. Copii ce vă cresc aripi din priviri. Copii ce bateți cu bocancii în visele celor din jur și uitați că și ei au vise și sunt ai Mei ca și voi.      Balsam și durere. Miere și oțet. Sunteți otrăviți prin faptele voastre ce miros a transpirație prăfuită de