Tainele și lumina alfabetului divin: Puterea profetică a literelor ebraice, #2

De Naran Gheser

În tradiția cunoscută sub numele de midraș, venerația pentru literele ebraice este un lucru natural iar uneori  era considerată chiar scrierea angelică și a ființelor de lumină. Rabinii timpurii au considerat literele ca existând independent într-un tărâm transcendent și au spus că atunci când Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Tora, l-a văzut pe Dumnezeu proiectând coroane pentru literele individuale. Zoharul afirmă că fiecare propoziție, fiecare frază, fiecare cuvânt și chiar fiecare literă a Bibliei există simultan pe mai multe niveluri de înțelegere care pot vi accesate prin diferitele nivele de conștiință pe care ființa umană le poate accesa.

 

Cert este că putem considera alfabetul ca pe un mijloc de a transmite tradiția, miturile vremii. Deci, alfabetul ebraic nu era doar un mijloc de ortografie a cuvintelor, făcând posibilă înregistrarea grafică a vorbirii cu foarte puține semne sau caractere, ele aveau semnificație, simbolism, o poveste și cunoaștere de transmis. Nu se știe, cu certitudine daca toate aceste lucruri s-au transmis pe cale orala, sau dacă această tradiție nu a fost alterată sau transformată dea lungul timpului. Cert este că literele ebraice au fiecare o poveste a ei, o semnificație profundă  pe care ne-am propus să o studiem.

 

Alfabetul ebraic are 22 de litere, adăugând cele cinci litere finale Kaph, Mem, Nun, Peh și Tzaddi, avem un total de 27 litere sau puteri divine. De asemenea, ar trebui sa reținem ca alfabetul ebraic include 22 de consoane, de asemenea include 5 puncte vocale principale, fără a lua în considerare diferitele lor nuanțe: lung, semi-lungi și scurte, care sunt doar aspecte de finețe.

• Limbă: Română
• Editor: Naran Gheser
• Data lansării: 21 ian. 2023
• ISBN: 9798215877227

Naran Gheser

Eu sunt. Ce sunt eu? Eu sunt o ființă, o scânteie divină, o parte activă a divinității, o moleculă în mișcare. Eu sunt cea ce sunt … și nimic mai mult. Este greu a vorbi despre tine pentru că mergi pe o linie subțire între smerenie și îngâmfare, între a dezgoli sau demistifica și a fi prea hermetic, pentru că trebuie să știi, să simți, să vezi când ai depășit limita pentru a nu părea înfumurat. Cu toate acestea, să spui lucruri, să vorbești suficient dar să nu dai totul din casă, să transmiți, dar … să rămâi totuși un mister. Pentru aceasta, a spune ”EU SUNT” este cel mai greu lucru din lume. Despre unii s-au scris cărți și am realizat că nu îi înțelegem, complet, în complexitatea lor, în dinamica lor existențială și ca parte dintr-un ansamblu numit Divinitate. Apoi, este greu să definești ”EU AM FOST”, ”EU SUNT”, ”EU VOI FI”, iar pentru aceasta voi folosi apelativul și adresarea la pers III-a singular, lucru și mod de adresare mult mai specific lumii asiatice, dar care permite o măsurare mai puțin emoțională și o raportare mai puțin directă. Așadar, voi trece de la ”EU SUNT”, în complexitatea lui greu de definit și imposibil de transmis în tot ansamblul existențial, la Naran Gheser este.

Previzualizare carte

INTRODUCERE

Alfabetul, în general , a fost adesea menționat ca una dintre cele mai mari invenții ale omenirii. A contribuit la răspândirea cunoașterii și a făcut ca înregistrarea și diseminarea informațiilor, culturii și istoriei să fie mai eficiente.

Misticii evrei considerau alfabetul ebraic ca fiind un fel de ADN divin, care atunci când este studiat ar putea dezvălui secretele Cosmosului.

Literele sunt o parte crucială a teoriei cabalistice și a creației iar cabaliștii au lăudat alfabetul ebraic ca manifestare a modelelor cerești de energie și manifestare energo-informațională. Text antic și metafizic cunoscut sub numele de Sefer Yetzirah („Cartea formării),  spune că Dumnezeu a creat lumea în parte folosind cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic. Biblia spune despre Dumnezeu care a creat universul cu câteva cuvinte, cum ar fi „Să fie lumină, dar Sefer Yețirah duce această relatare cu un pas mai departe. Cabaliștii cred că Dumnezeu a existat înainte de crearea universului și că apoi Dumnezeu a creat universul sub forma sefirelor - cele zece numere sacre. În urma creării numerelor, a apărut al doilea set de aspecte - cele douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic. Cabaliștii cred că aceste litere s-au combinat în diferite feluri și la rândul lor, au creat lumea. Pe măsură ce literele au interacționat, părți ale lumii au luat contur. Fiecare literă și cuvânt a creat atât materie, cât și alte litere sau cuvinte, dând naștere limbajului și universului în același timp. Într-o secțiune care i-a încântat de mult pe adepții cabalistici (mistici), acest tratat antic declară: „Douăzeci și două de litere de bază: El le-a rânduit, le-a tăiat, le-a combinat, le-a cântărit, le-a schimbat. Și El a creat împreună cu ele întreaga creație și tot ce va fi creat în viitor."

Deci înțelepții și misticii cabaliști au considerat că literele ebraice sunt mai mult decât o expresie obișnuită, ele având adesea mai multe sensuri, conexiunii, semnificații și înțelesuri. Într-adevăr, chiar cuvântul pentru „literă" în ebraică – Ot – înseamnă semn pe lângă literă și minune; adică o revelație cerească. Prin urmare, se spune că cu cât învățăm mai multe despre litere ebraice și puterea și aspectul lor energo-informațional atât prin studiu, cât și prin meditație, cu atât dezvoltarea noastră interioară devine mai profundă, ființa mai completă și poate duce chiar la iluminare și unirea cu divinitatea.

Origini

Originile alfabetului ebraic sunt învăluite în negura antichității. Astăzi, oamenii de știință cred că o versiune cunoscută sub numele de nord-semitică a apărut printre locuitorii din nord-vestul Palestinei și Siriei cu peste 3.500 de ani în urmă și a stabilit permanent sunetul fonetic, valoarea numerică și ordinea a ceea ce a devenit inițial ebraica timpurie. Folosit deja pe vremea regelui Solomon, acesta era scenariul original al Bibliei.

Când poporul evreu s-a întors din exilul babilonian condus de Ezra Scribul, aproximativ în secolul al V-lea î.e.n. Scriptul Pătrat, un descendent distinctiv din aramaica evreiască folosită în Țara Sfântă, a devenit modalitatea de scriere preferată. În cele din urmă, a fost adoptat oficial pentru scrierea sulurilor Tora. Cu toate acestea, ebraica timpurie nu a dispărut niciodată complet și a fost folosită de revoluționarul evreu din secolul al II-lea Bar Kochba pe monedele sale pentru a sfida dominația romană. Cu toate acestea, timp de aproape 2.000 de ani, Scriptul Pătrat a fost de bază pentru scrierea textelor sacre, rugăciuni, meditații și tehnici de misticism cabalistic.

În tradiția cunoscută sub numele de midraș, venerația pentru literele ebraice este un lucru natural iar uneori  era considerată chiar scrierea angelică și a ființelor de lumină. Rabinii timpurii au considerat literele ca existând independent într-un tărâm transcendent și au spus că atunci când Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Tora, l-a văzut pe Dumnezeu proiectând coroane pentru literele individuale.

La fel, în comentariul talmudic despre Cartea Ieșirii, meșterul Bezalel a construit Cortul în pustiu pentru că „știa cum să combine literele cu care au fost create cerul și pământul". Înțelepții au comparat o astfel de înțelepciune mistică cu cea a lui Dumnezeu în crearea cosmosului și, în mod corespunzător, au inclus în Talmud o lecție introductivă despre importanța fiecărei litere ebraice. În mod similar, midraș spune că regele Solomon a dobândit o mare înțelepciune și putere printr-un inel inscripționat cu un anume Nume ebraic al lui Dumnezeu.

Pentru înțelepți, rugăciunile evreiești sunt sacre tocmai pentru că cuvintele lor sunt compuse din litere ebraice. În conformitate cu acest punct de vedere, ei au declarat că persoanele care vorbesc ebraică vor avea un loc special în viața de apoi.

Misticism

Pe baza acestei noțiuni provocatoare, vizionarii evrei de mai târziu au subliniat că stăpânirea alfabetului ebraic în toate aspectele sale variate permite individului să dobândească cunoștințe supreme despre tărâmul materiei. În special, ei considerau Numele lui Dumnezeu ca fiind instrumente puternice în mâinile cunoscătorilor. Se credea că permutarea și pronunția corectă a anumitor Nume divine oferă capacitatea de a vindeca bolnavii grave, de a percepe evenimentele departe în timp și spațiu și chiar de a crea un golem, umanoid făcut din lut.

Zoharul (Cartea splendorii) din secolul al XIII-lea este plin de referiri la importanța alfabetului ebraic ca și cod ceresc sau plan cosmologic. Interesant este că știința modernă poate oferi o analogie pentru a clarifica acest concept evocator: așa cum considerăm acum molecula de ADN ca un purtător de informații incredibil de condensate privind dezvoltarea vieții, la fel și cabaliștii au văzut limba ebraică a Scripturii ca un cifru care descrie universul și creația.

Zoharul afirmă că fiecare propoziție, fiecare frază, fiecare cuvânt și chiar fiecare literă a Bibliei există simultan pe mai multe niveluri de înțelegere care pot vi accesate prin diferitele nivele de conștiință pe care ființa umană le poate accesa. Acest mod de scriere și interpretarea a Scripturii se numește  „Pardes" și se referă la modalitățile de abordare a exegezei biblice din punct de vedere iudaic și rabinic. Termenul PaRDeS, este un acronim format din inițialele următoarelor patru abordări:

Peshat (פְּשָׁט‎) tradus „suprafață („drept), reprezintă sensul literal, intenționat, explicit sau sensul simplu sau contextual al textului.

Remeț (רֶמֶז‎) reprezintă sensul aluzionat sau sensul alegoric, ascuns sau simbolic, dincolo de sensul literal, citirea printre rânduri. Remeț în ebraică înseamnă indiciu. În mod tradițional, remeț se referea la metode precum gezera shava (limbaj echivalent care implică un sens echivalent) și gematria (valori ale numărului cuvântului)

Draș (דְּרַשׁ‎) reprezintă sensul omiletic sau interpretativ, sensul metaforic. Este o interpretare care nu este explicită în text dar este evidențiată prin comparații și aspecte similare.

Sod (סוֹד‎)  reprezintă sensul ascuns, sensul secret, mistic sau ezoteric, dat prin inspirație sau revelație.

Fiecare tip de interpretare Pardes examinează sensul extins al unui text. Ca regulă generală, sensul extins nu contrazice niciodată sensul de bază.[1]

Există adesea o suprapunere considerabilă, de exemplu atunci când înțelegerile juridice ale unui vers sunt influențate de interpretări mistice sau când un „indiciu" este determinat prin compararea unui cuvânt cu alte exemple ale aceluiași cuvânt.

În conformitate cu aceste noțiuni, Zoharul consacră o întreagă secțiune subtilităților reflectate într-un singurul cuvânt Bereshit (tradus de obicei prin simplu, „La început"), care deschide Cartea Genezei și Biblia. Această abordare a Scripturii și a alfabetului ebraic a devenit o metodă tradițional cabalistică și mistică.

Potențialitate

Abraham ben Samuel Abulafia (c. 1240-1292) a fost printre cei mai importanți mistici evrei, datorită dezvoltării unui sistem meditativ bazat pe alfabetul ebraic. Crezând că fiecare dintre noi poate atinge stări spirituale înalte, Abulafia a învățat într-un mod practic că literele ebraice sunt o cale-cheie – de fapt, mijloacele prin care „sufletul să-și actualizeze potențialul cu mult mai multă ușurință decât prin orice altă metodă. El a subliniat că, printr-o înțelegere și o practică adecvată, orice persoană poate folosi limba ebraică ca mijloc de a trezi abilități extraordinare, intuitive. „Priviți aceste litere sfinte cu adevăr și credință, a sfătuit el, „literea va trezi inima la gânduri de imagini evlavioase și profetice".

Abulafia preda și spunea că calea către o conștientizare și nivele mai înaltă ale conștiinței nu este deosebit de dificilă. El a recomandat inițiaților să se mențină într-o sănătate fizică vibrantă, pentru că, în opinia sa, corpul uman este un vas sacru.

Aspectul crucial al sistemului Abulafiei este utilizarea limbii ebraice ca vehicul prin care ne înălțăm în lumea transcendentă. El s-a referit poetic la acest proces ca „cunoașterea lui Dumnezeu prin metoda celor douăzeci și două de litere ale alfabetului ebraic. Abulafia și-a sfătuit în mod special adepții săi: „Curăță-ți corpul și alege un loc special unde nimeni să nu te audă și rămâi cu totul singur în izolare. Stai într-un singur loc într-o cameră sau în pod... cel mai bine este să începi noaptea.

În abordarea lui Abulafia, individul „începe să combine litere, câteva sau mai multe, inversându-le și rostogolindu-le rapid, până când se simte cald. Cei care aderă cu sârguință la această tehnică, a declarat Abulafia, vor experimenta în cele din urmă „o plenitudine de Duh Sfânt... înțelepciune, înțelegere și cunoaștere.... Duhul lui Domnului se va odihni peste ei.

În timpul vieții pline de culoare a lui Abulafia, el a inspirat grupuri de adepți din întreaga regiune mediteraneană. Până în prezent, mijloacele creative ale lui Abulafia pentru trezirea intuiției sunt practicate de oameni din întreaga lume.

În secolele care au urmat de când Abulafia și-a creat sistemul meditativ, mulți gânditori evrei au lăudat puterea spirituală a alfabetului ebraic. În secolul al XVI-lea, rabinul Isaac Luria a predat că, cu concentrarea interioară corectă – sau kavvana – individul poate folosi literele pentru o dezvoltare spirituală extraordinară. În acest scop, a dezvoltat metode complexe de vizualizare care implică literele.

Potrivit legendei, în timpul zile sfinte, rabinul Luria a simțit că rugăciunile sale erau deosebit de eficiente, dar un înger i-a dezvăluit că rugăciunile altuia erau și mai puternice. Destul de intrigat, rabinul Luria l-a căutat și l-a găsit pe bărbat, care părea un sătean obișnuit.

Primii lideri hassidici au lăudat, de asemenea, literele ebraice ca vase ale manifestării divine. Fondatorul carismatic al Hasidismului, Israel ben Eliezer – cunoscut sub numele de Baal Shem Tov („Maestrul Bunului Nume) – a subliniat această noțiune, atât prin pilde, cât și prin tehnici cabalistice avansate pentru discipolii selecționați. „Fiecare lucru fizic conține aceste 22 de litere, a comentat el, „cu care lumea și tot ce este în ea sunt revelate. Cu altă ocazie, Baal Shem Tov a remarcat că „Toate lucrurile au fost create prin combinații ale celor 22 de litere ebraice.

Misticii și înțelepții evrei au spus de milenii că alfabetul ebraic poartă o serie de semnificații ascunse. În gândirea ebraică tradițională, fiecare literă – numele ei, forma picturală, echivalentul numeric și poziția respectivă în alfabet – este rânduită de Dumnezeu. Ca un corolar al acestui principiu, legea iudaică a decretat de milenii că fiecare literă a unui sul Tora trebuie să fie perfectă, altfel întregul sul este interzis să fie folosit. Nici un fragment dintr-o singură literă nu poate fi omis sau distorsionat; nici caracterul său individual nu poate fi compromis de contactul cu alte litere. Fiecare cuvânt trebuie să fie scris corect; o literă în plus, transpusă sau lipsă invalidează întreagă Tora.

Alfabetul pe cer

Încă cu 2000 de ani în urmă, scriitorii clasici au remarcat că alfabetul pare să-și fi avut originea în Egipt, ca parte a sistemului hieroglific de scriere.

Acest prim sistem de scriere strict alfabetic era pictografic. Astfel, în inscripțiile proto-sinaitice, litera ebraică aleph corespunde imaginii, reprezentând capul unui bou, literei mem imaginii reprezentând apa, litera nun, reprezentând un șarpe și litera reș, reprezentând un cap.[2]

Litera Bet este cuvântul semitic pentru casă, iar Ras (Roș) este cuvântul semitic pentru cap. În timp ce literele în sine sunt de fapt imagini egiptene pentru aceste lucruri, ele nu sunt pronunțate folosind cuvântul egiptean. În schimb, primul sunet din numele semitic pentru fiecare literă a fost selectat pentru sunetul pe care l-ar reprezenta. Aceasta se numește acrofonie, adică sunetul reprezentat de semn este primul sunet din numele obiectului pentru care semnul este o imagine.

Chiar dacă alfabetul ebraic și alte alfabete semitice nu sunt în aceeași stare ca și alfabetul protosinaitic/proto-alfabet și au fost puternic modificate, unele au renunțat la o serie de litere originale, tradiția și originii lor dintr-o perioadă foarte timpurie este asociată cu aranjamentul zodiacului lunar iar forma lor este derivată parțial din zodiacul lunar.

Această tradiție a fost transmisă și în Sefer Yețirah, în care se spune:

Douăzeci și două de litere fundamentale: El, le-a gravat, le-a cioplit, le-a permutat, le-a cântărit, le-a transformat și, odată cu ele, a înfățișat tot ce s-a format și tot ce avea să fie format...

Douăzeci și două de litere de bază: El le-a așezat într-un cerc ca un zid cu 231 de porți. Cercul oscilează înainte și înapoi...

El a format substanță din haos și a făcut existența inexistență. El a sculptat din aer stâlpi mari care nu pot fi cuprinși. Acesta este un semn [Alef cu toți, și toți cu Alef].

El prevede, transformă și face tot ce este creat și tot ce se vorbit: cu un singur Nume. Un semn pentru acest lucru sunt: douăzeci și două de obiecte într-un singur corp... o regulă cu cele doisprezece, pentru cele șapte și cele trei: El i-a pus în Teli, Ciclu și Inimă...

El a legat cele douăzeci și două de litere ale Torei de limba sa și i-a dezvăluit misterul Său. El, l-a tras literele prin apă, Ie-a pârjolit cu foc, Ie-a agitat cu Respirația, Ie-a ars cu cele șapte [planete], Ie-a îndreptat cu cele douăsprezece constelații.[3]

În acest context cercul Zodiacal de pe cer pare să fi fost imaginat ca un Alfabet. Și probabil, tot din acest motiv limba ebraică este citită de la dreapta la stânga, deoarece aceasta este aceeași ordine în care, literele sau constelațiile, devin vizibile în ceruri pe parcursul unui ciclu anual.

Deci se presupune că alfabetul era, de fapt, un calendar sau un zodiac lunar, bazat pe constelațiile antice, care se află de-a lungul eclipticii lunii. Unii oameni antici au numit aceste zone, stații, conace, case sau cabane, crezând că luna vine să se „adăpostească" în fiecare constelație lunară a eclipticii în fiecare zi a lunii lunare.

Acest model a luat naștere printr-o lucrare și terorie revoluționară a lui Hugh Moran și a Prof. David H. Kelley expusă în The Alphabet and the Ancient Calendar Signs[4], care a prezentat o ipoteză de bază a unei relații profunde între litere și calendarul lunar.

NOTĂ: LITERELE EBRAICE sunt rotite 90 de grade la stânga.

UN INDICATOR CĂ SECVENȚA alfabetică nu este pur aleatorie se poate sesiza prin inversarea literelor la solstiții. Deoarece alfabetul fenician a fost alcătuit în timpul Epocii Berbecului, arhitecții săi au plasat o literă cu forma „x în el într-un punct de solstițiu. Astfel, există un „x în litera teth, care este Rac, solstițiul de vară. Litera tau, care este Capricorn, solstițiul de iarnă, are, de asemenea, forma unui „x, astfel, că ambele forme „x, ca sunet „t sunt solstiții. Dar și mai remarcabil este că atunci când secvența întâlnește un punct „x/solstițiu se inversează direcția de parcurgere a boltei cerești. Această inversare pare să indice o inversare a soarelui la orizont atât la solstițiul de vară, cât și la cel de iarnă. Adică, soarele se deplasează spre nord la orizont vara până când ajunge la solstițiul de vară, apoi se oprește, își inversează direcția și se deplasează spre sud. Când ajunge la solstițiul de iarnă, se oprește și își inversează din nou direcția, îndreptându-se din nou spre nord. Ca o reflectare a acestei inversări direcției de deplasare a soarelui la orizont la solstiții, creatorul alfabetului  a încorporat această inversare la solstiții în modelul literelor alfabetului. În ebraica modernă, un derivat al alfabetului fenicianului prin aramaică, imaginile constelațiilor sunt și mai explicite.

Cert este că putem considera alfabetul ca pe un mijloc de a transmite tradiția, miturile vremii. Deci, alfabetul ebraici nu era doar un mijloc de ortografie a cuvintelor, făcând posibilă înregistrarea grafică a vorbirii cu foarte puține semne sau caractere, ele aveau semnificație, simbolism, o poveste și cunoaștere de transmis. Nu se știe, cu certitudine daca toate aceste lucruri s-au transmis pe cale orala, sau dacă această tradiție nu a fost alterată sau transformată dea lungul timpului. Cert este că literele ebraice au fiecare o poveste a ei, o semnificație profundă  pe care ne-am propus să o studiem.

ALFABETUL EBRAIC

Alfabetul ebraic are 22 de litere, adăugând cele cinci litere terminale Kaph, Mem, Nun, Peh și Tzaddi, avem un total de 27 litere sau puteri divine. De asemenea, ar trebui sa reținem ca alfabetul ebraic include 22 de consoane, de asemenea include 5 puncte vocale principale, fără a lua în considerare diferitele lor nuanțe: lung, semi-lungi și scurte, care sunt doar aspecte de finețe.

Alfabetul ebraic este, prin urmare, în realitate, ca toate alfabetele orientale, pur lunare, deoarece este subsumat la numărul 27:

22 de caractere consoane

5 caractere vocale A, E, I, O, U.

27 de caractere 

Cabala ne învață ca Omul reprezintă exact în interiorul sau constituția întregului Univers. De aici vine titlul de Microcosmos. 

Cabala ne învață, de asemenea, ca Materia este un adjuvant, creat după toate ființele, consecutiv cu căderea lui Adam.

Omul este compus din:

Neșama = Scânteie divina = litera Shin

Ruach = Mediator = litera Aleph

Nefeș = Forma, Principiu inferior = litera Mem

În concordanță cu cabala așa cum am văzut deja litere alfabetului ebraice sunt împărțite în 3 grupe: 

›  3  Litere Mama, 

›  7 Litere duble 

›  12 litere simple.

Cele 3 dimensiuni ale spațiului tridimensional X, Y, Z corespund cu cele 3 litere Mama.

Cele 6 direcții sus, jos, față, spate, stânga, dreapta, plus centru corespunde cu cele 7 litere duble.

Cele 12 muchii care formează cubul realității și corespund cu cele 12 litere simple.

Subiectul a fost dezbătut în cadrul volumului 1 a prezentei lucrări.

Neqqudot vocale

Limba ebraică este compusă din 22 de litere. Înțelepții precum Avraam și Moise au adus cunoașterea literelor ebraice în Țara Sfântă, unde prin Profeți, întregul popor evreu a ajuns să le folosească.

Este important de reținut că limba ebraică nu conținea inițial vocale, deși Ayin sau Aleph au fost uneori folosite în acest scop. Semnele vocale au fost dezvoltate în a doua jumătate a primului mileniu e.n., dar nu apar nici în sulul Torei, nici în majoritatea documentelor religioase.

La fel ca literele, neqqudotul sau vocalele sunt de asemenea de origine divină. Ele au fost dăruite de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, apoi au fost transmise de la gură la ureche până au ajuns la Ezra cărturarul, care le-a dezvăluit și le-a predat și scris. Până în acel moment, ebraica nu a