Geneza: Cartea Începuturilor

De Dr. Brian J. Bailey

Atunci când lui Hristos Îi erau adresate întrebări, El făcea mereu referire la începuturi, la originea planului pe care Tatăl nostru ceresc l-a întocmit pentru creația Sa. În comentariul realizat asupra cărții Geneza, Dr. Bailey arată cât de important este să avem clare în minte intențiile lui Dumnezeu de la început, pentru a înțelege planul lui Dumnezeu pentru omenire, precum și numeroasele adevăruri spirituale care se relaționează la viața unui credincios din ziua de astăzi.

• Limbă: Română
• Editor: Zion Christian Publishers
• Data lansării: 29 mar. 2021
• ISBN: 9781596659995

Previzualizare carte

GENEZA

Cartea Începuturilor

Dr. Brian J. Bailey

Titlul original în limba engleză: „Genesis- the Book of Beginnings"

© 1996 Brian J. Bailey, Zion Fellowship Inc.

„ GENEZA – Cartea Începuturilor"

© 2021 Zion Fellowship Inc.

Traducerea se bazează pe versiunea 2.1 în limba engleză

Traducerea în limba română: Mircea-Sever Roman

Editor: A.C. Roman, Delia-Doina Mihai, Delia-Doina Mihai

Design copertă față:

© Zion Fellowship Inc.

Toate drepturile rezervate

Publicată de Zion Christian Publishers

A Zion Fellowship ® Ministry

Publicată ca și carte electronică în limba română în martie 2021

E-book ISBN 1-59665-999-8

Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă în nicio formă și prin niciun mijloc electronic sau mecanic fără permisiunea scrisă a editorului,

cu excepția cazului unor citate scurte în articole sau recenzii.

Dacă nu se menționează altfel, toate citatele Scripturii din această carte sunt preluate din versiunea Dumitru Cornilescu, 1924.

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba engleză, vă rugăm contactați

Zion Christian Publishers la:

P.O. Box 70

Waverly, New York 14892

Phone: [phone]

Toll free: 1-877-768-7466

Fax: [phone]

http://www.zcpublishers.com/

Pentru mai multe informații despre versiunea în limba română, vă rugăm contactați

Onisim Moisa

Email: [e-mail]

Telephone: [phone]

MULȚUMIRI

Echipei editoriale: Carla Borges, Paul & Betsy Caram, Suzette Erb, Mary Humphreys, David Kropf, Justin Kropf, Hannah Schrock, Caroline Tham și Paul Tham.

Dorim să adresăm mulțumirile noastre acestor oameni dragi nouă, fără a căror neprețuită asistență, această carte nu ar fi fost posibilă. Suntem cu adevărat recunoscători pentru sârguința, creativitatea și calitatea excelentă a compilării acestei cărți, spre slava lui Dumnezeu.

INTRODUCERE

CARTEA ÎNCEPUTURILOR

În Biblia ebraică, Geneza este numită „Prima carte a lui Moise", deoarece profetul Moise a fost autorul acestei prețioase cărți. De fapt, termenul Geneza înseamnă „origine". Cartea poartă acest nume deoarece conține germenii ideilor și adevărurilor tuturor doctrinelor biblice, precum și consemnarea originii binelui și a răului din această lume. Geneza este o carte a începuturilor.

A. Începutul Cerului și al Pământului;

B. Începutul tuturor regnurilor (animal, vegetal etc.);

C. Începutul bărbatului și al femeii, precum și cel al ideii de căsnicie;

D. Începutul păcatului în om;

E. Începutul răscumpărării prin vărsarea de sânge și promisiunea unui Răscumpărător care va veni;

F. Începutul războaielor și al crimelor;

G. Noul început al omenirii, după ce Pământul va fi fost distrus printr-un potop;

H. Începutul raselor, al naționalităților și al limbilor la Babel;

I. Începutul unei națiuni sfinte speciale, prin Avraam;

J. Începutul celor 12 triburi ale lui Israel, prin cei 12 fii ai lui Iacov.

Începuturile de mai sus (și multe altele) sunt semințe care conțin numeroase alte semințe. Vedem începuturile creației și prima familie, urmate de intrarea păcatului în această lume. Apoi, este revelat planul slăvit de răscumpărare al lui Dumnezeu. După aceea, vedem spițele lui Cain și Set, care au format genealogia fiilor oamenilor și cea ale fiilor lui Dumnezeu. Astfel, vedem împărțirea între copiii celor neprihăniți și copiii celor răi.

După judecata prin potop, în urma căruia Noe și familia lui au fost singurii supraviețuitori, cartea Geneza se concentrează asupra lui Avraam și a dorinței lui Dumnezeu de a avea o națiune nouă și separată. Astfel, în această carte sunt tratate în mod extensiv viețile descendenților patriarhului sus-amintit: Isaac, Iacov și Iosif. 

Este important să înțelegem originile. De exemplu, atunci când un medic încearcă să trateze o boală, mai întâi el încearcă să localizeze sursa problemei în corp, motiv pentru care face pacientului o anamneză. În mod similar, atunci când ne străduim să rezolvăm problema spirituală a unei persoane, e necesar să identificăm, mai întâi, rădăcina problemei sale.

Fiind o carte a originilor, Geneza vorbește despre sursa tuturor lucrurilor. Prin urmare, este esențial să o înțelegem, pentru a dobândi o cunoaștere cuprinzătoare asupra altor părți din Cuvântul lui Dumnezeu. Este imperios necesar să înțelegem intenția originală a lui Dumnezeu privitoare la om, la căsnicie, la sacrificiu, la teste și la toate celelalte lucruri. Dacă nu înțelegem scopul original, nu putem interpreta adecvat niciun subiect din Cuvântul lui Dumnezeu.

Un mesaj de la începuturi

În 1 Ioan 3:11 se enunță clar: „Căci vestirea pe care aţi auzit-o de la început este aceasta: să ne iubim unii pe alţii." Despre ce început vorbește el? Se referă la Legea lui Moise ori la învățăturile lui Hristos? Apostolul Ioan parcurge tot drumul înapoi până la prima familie deoarece, în următorul verset, el spune: „nu cum a fost Cain (aceasta este prima familie), care era de la cel rău..."

Cain alesese să își împietrească inima și să asculte de glasul celui rău. Prin urmare, el a devenit ca și cel rău. Trebuie să luăm aminte la noi înșine deoarece, dacă ascultăm de oamenii nepotriviți și de vrăjmaș, vom deveni ca ei.

„...Nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite." Oamenii care nu trăiesc drept sunt blestemați și chinuiți de un duh de gelozie. Acest duh îngrozitor îi necăjește pe cei ale căror motivații și vieți sunt stricate, cum s-a întâmplat cu Cain.

Apostolul Ioan se întoarce la început! Mesajul pe care l-am auzit de la început parcurge tot drumul înapoi până în grădina din Eden. În Matei 22:36-40, vedem că Domnul rezumă toate cele 31102 versete ale Bibliei în doar două fraze – cum îi tratăm pe alții și cum Îl tratăm pe Dumnezeu: „«Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău!» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» «În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.»" Toate lucrurile provin din aceste două principii.

Modul în care îi tratăm pe alții, starea inimii noastre și atitudinile noastre față de ei, precum și starea inimii noastre și atitudinile noastre față de Dumnezeu – iată mesajul pe care l-am auzit de la început. El este, de asemenea, mesajul Noului Legământ.

În Matei 7:12, Domnul a spus: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii." Cu certitudine, vom descoperi că aceasta este cea mai mare bătălie a vieții. Păstrarea inimii simțitoare și a relațiilor deschise necesită mult efort și mult har. Chiar și în cazul sfinților pioși, cea mai mare bătălie se dă în monitorizarea cuvintelor și a atitudinilor față de alții.

În învățăturile Sale, Domnul Isus făcea mereu referiri la început, întrucât El venise să salveze omul de la cădere, pentru a-l aduce înapoi la scopul original. Evanghelia după Matei 19:3 spune: „Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: «Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?»"

Pentru a da un răspuns întrebării lor, Domnul nu le-a îndreptat atenția spre ceea ce a spus Moise pe Muntele Sinai, când a dat Legea, la mii de ani după ce fuseseră plămădiți Adam și Eva, ci, mai degrabă, i-a dus înapoi la începutul din grădina din Eden, la scopul original al lui Dumnezeu pentru căsnicie.

Isus le-a spus: „Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască [El citează din Geneza 2:24]: „«De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?  Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.» «Pentru ce, dar», I-au zis ei, «a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire şi s-o lase?» Isus le-a răspuns: «Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.»" (Mat. 19:4-8) Hristos se întorcea la începuturi și spunea: „Am venit să salvez omul căzut și să-l aduc înapoi la scopul original al Tatălui."

Când Dumnezeu a instituit căsnicia, divorțul sau poligamia nu existau; ele sunt un rezultat al căderii în păcat. În acest discurs rostit înaintea fariseilor, Domnul Isus Hristos, în al Său Nou Legământ, scoate, de fapt, în afara legii, divorțul și poligamia. De asemenea, El scoate în afara legii împietrirea inimii și ura, ce reprezintă cauza tuturor divorțurilor. 

Cadrele geografice și istorice ale cărții Geneza

Geneza se întinde pe o perioadă de aproximativ 2300 de ani, un total care însumează mai mult timp decât toate celelalte 65 de cărți din Biblie adunate la un loc. Geneza acoperă primele 25 de generații de oameni. Ea se poate împărți în cadrele geografice și istorice expuse în cele ce urmează.

Împărțirea cărții Geneza

1. Capitolele 1 – 11

Epoca dinainte și de după potop

(4004 î.Hr. – 1996 î.Hr.)

Localizare: Semiluna fertilă și Mesopotamia (înseamnă „țara dintre cele două fluvii", Tigrul și Eufratul). Aceasta se află în regiunile Irakului și ale Siriei moderne.

2. Capitolele 12 – 36

Viețile lui Avraam, Isaac și Iacov

(1996 î.Hr. – 1689 î.Hr.)

Localizare: Țara Canaan (Israelul modern)

3. Capitolele 37 – 50

Viața lui Iosif

(1745 î.Hr. – 1635 î.Hr.)

Localizare: Țara Egiptului

CREAȚIA

Geneza 1:1 – 2:25

Șapte zile, echivalentul celor 7000 de ani ai omului

Sfintele Scripturi încep cu cele șapte zile ale creației. Atât Moise, cât și apostolul Petru, declară că, la Domnul, o zi este ca 1000 de ani (2 Pet. 3:8; Ps. 90:4). Din aceasta deducem că omului i s-au alocat pe Pământ 7000 de ani. Cele șapte zile ale creației vorbesc în mod profetic de cei 7000 de ani ai omului.

Pe pagina următoare observați diagrama 7000 de ani ai omului. În timpul lui Ilie, existau 7000 de bărbați care nu își plecaseră genunchiul înaintea lui Baal (1 Împ. 19:18). Acest fapt sugerează că Dumnezeu Și-a păstrat (și totdeauna Își va păstra) o rămășiță credincioasă, în timpul tuturor anilor istoriei omenești.

De la Adam până la prima venire a lui Hristos au fost 4000 de ani (sau 4 zile). Din perioada primei veniri a lui Hristos până la a doua Sa venire sunt 2000 de ani (sau 2 zile). Acesta este un total de 6000 de ani (sau de 6 zile). Apoi, urmează o zi de odihnă, care este domnia de 1000 de ani a lui Hristos pe Pământ. Satana și toate duhurile rele vor fi legate și va fi pace pe Pământ. De asemenea, Mireasa lui Hristos (Biserica) va intra în odihnă, cu Mirele său ceresc, Domnul Isus Hristos.

cover.jpgimg1.png

În Sfintele Scripturi, șapte este un număr-cheie

În afară de cele șapte zile ale capitolului 1, însăși cartea Geneza este o relatare a numărului șapte, după cum se vede în viețile a șapte bărbați neprihăniți ai credinței: Abel, Enoh, Noe, Avraam, Isaac, Iacov și Iosif. Este interesant că, într-un fel sau altul, numărul șapte străbate întregul Cuvânt al lui Dumnezeu.

În Cortul lui Moise, există șapte piese de mobilier, ceea ce face aluzie la cele șapte experiențe din viața noastră spirituală. Mai mult, există cele șapte sărbători ale Domnului, care se traduc în șapte dispensații ale Epocii Bisericii. În Noul Testament, există șapte parabole ale Împărăției lui Dumnezeu, după cum le-a expus Însuși Domnul nostru, în Evanghelia după Matei, capitolul 13. Pe lângă acestea și multe altele, Scripturile se încheie cu mai multe numere șapte în cartea Apocalipsa, inclusiv grozavele judecăți triple ale celor șapte peceți, șapte trâmbițe și șapte potire.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost scris cu o exactitate matematică extraordinară, ceea ce este posibil numai dacă există un Autor, binecuvântatul nostru Duh Sfânt. Acționând în decursul unei lungi perioade, Duhul Sfânt a mișcat peste 40 de scriitori pentru a consemna Sfintele Scripturi, pe care le numim Biblie. Totuși, există o unitate uimitoare. Să manifestăm reverență față de aceste pagini care ne-au fost date spre citire și studiu și, împreună cu psalmistul, să strigăm: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!" (Ps. 119:18)

Istorisirea creației trebuie primită prin credință

1:1: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul." Aceasta este relatarea Domnului despre creația Sa. Să credem, prin credință, că Domnul a făcut exact așa cum a spus că a făcut.

Ateism, agnosticism și evoluționism

În decursul timpului, actul creației a fost virulent contestat de mulți. Această contestare a relatării biblice despre creație a crescut în intensitate, în special din secolul al XIX-lea, prin suflete rătăcite precum Charles Darwin, care a pus bazele teoriei evoluției.

De ce degenerează oamenii în ateism, agnosticism și evoluționism? Ele provin de la o minte lepădată. Omul nu se naște în acest fel: acesta este rezultatul împietririi inimii de către păcat și viață. Romani 1:21-24 enunță clar: „Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile."

Aceasta este roada unei inimi care s-a împietrit prin imoralitate, mândrie și neascultare. Pentru a amorți vinovăția minții, oamenii raționalizează că nu există Dumnezeu și, prin urmare, nu există judecată. Apoi, ei intelectualizează. Homosexualitatea și lesbianismul nu se manifestă din cauza genelor sau a unei mame dominante. Cuvântul lui Dumnezeu spune că aceasta survine în urma unei respingeri voite a lui Dumnezeu și a întunericului care invadează sufletul, ducând la o minte lepădată (Rom. 1:18-32). Homosexualitatea este împotriva naturii; chiar și regnul animal știe acest lucru.

Un alt oponent înverșunat al relatării creației lui Dumnezeu a fost prolificul autor H.G. Wells. Primele sale lucrări, pentru care este cel mai vestit, erau „povestiri științifice". Ele au fost recunoscute drept capodopere, care făceau muncă de pionierat în specia literară științifico-fantastică. Scriitorul a explorat timpul și spațiul și a creat societăți extraterestre, pentru a furniza material noii gândiri științifice – de exemplu teoriei evoluției (deși, la sfârșitul vieții sale, Darwin și-a respins propria teorie).

Apoi, înainte de sfârșitul secolului, avem scrierile lui Karl Marx și Friedrich Engels, împreună cu Manifestul Partidului Comunist, care pledau și ei în favoarea evoluționismului și a ateismului, în cadrul acelor societăți și sisteme politice diabolice.

Există numeroase lucrări reputabile care ne-au enunțat faptul că evoluția este imposibilă chiar și din punct de vedere științific întrucât, pentru ca evoluția să fie un adevăr validă, ar trebui să fie într-o desfășurare continuă. Nu există dovezi care demonstrează teoria evoluției, întrucât viața însăși dovedește că nu există o transmutare a speciilor, aceasta însemnând că speciile omului și fiarelor nu trec prin asemenea transformări. Prin urmare, chiar sub ochii noștri avem repudierea acestei ipoteze.

Evoluționismul este, în realitate, o filozofie și o convingere care nu are bază științifică, ci este refugiul celor care nu doresc să contemple o dare de seamă finală înaintea Judecătorului divin. T.H. Huxley (1825-1895) a fost un bine-cunoscut biolog și susținător al darwinismului. În cartea sa Ends and Means (Scopuri și mijloace), nepotul său, Aldous Huxley (1894-1963), a afirmat că filozofia evoluției era esențialmente un instrument de eliberare (sexuală și politică). Bunicul său a ales și a sprijinit această filozofie, deoarece ea îi ușura conștiința și-i permitea să trăiască o viață de păcat.

Evoluționismul este dogma organizației UNESCO (United Nations Educational, Scientific, and Cultural Organization), introdusă de primul său director general, Sir Julian Huxley. De fapt, Wedell Bird, autorul lucrării Origin of Species Revisited (Originea speciilor: o revizitare) remarca: „Cea mai mare parte a educației superioare este irațional dedicată afirmării evoluției".

Dr. A.E. Wilder Smith, dr. W.R Thompson și chiar și savantul rus dr. Dimitri Kouznețov au spus că, într-o anumită măsură, teoria evoluției a încetinit progresul științei. Prin urmare, departe de a fi dovedită științific, ea este o filozofie care a dăunat adevăratei cercetări științifice într-o serie de discipline.

Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd." (Evr. 11:3) Amintiți-vă, prin credință înțelegem. Înțelepciunea acestei lumi a momit mulți savanți să devină nebuni, după cum spune Pavel în Romani 1:22: „S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit."

Lumea nu a fost creată printr-o explozie

Poate ați auzit despre „Big bang sau despre „marea explozie cosmică. Este nevoie de mai multă credință pentru a accepta acest lucru, decât pentru a crede relatarea biblică a creației. În conformitate cu teoria sus-menționată, o explozie imensă a avut loc brusc și, astfel, a apărut Pământul. Această teorie are tot atâta logică pe cât are ideea că un om care duce o cutie de joc puzzle de 10.000 de piese se poticnește brusc și, după ce toate piesele au zburat în aer, ele cad pe pământ într-o ordine perfectă.

O explozie nu creează ordine și design armonios: ea azvârle totul în toate direcțiile, producând haos și distrugere. Și, cu toate acestea, universul este făcut cu o exactitate extraordinară și un design perfect, care solicita geniul unei Ființe supreme. Vă puteți imagina că – drept rezultat al unei explozii – a fost creat un automobil? Desigur că nu! Fiecare componentă a unui motor este gândită temeinic și proiectată de către o minte inteligentă. Chiar și pentru o minte necredincioasă, teoria unei „mari explozii" care a înființat această lume e ridicolă.

Pământul nostru este poziționat astfel încât se află în perfectă proximitate față de soare. Emisfera nordică a Pământului se înclină mai mult spre soare și se face vară, iar apoi se înclină și se îndepărtează, făcând loc iernii. Pământul face o rotație în jurul propriei sale axe, pentru ca noi să avem ziua și noaptea. O, cât de minunat este Domnul nostru! El face toate cu o înțelepciune magnifică (Ps. 104:24). Nimeni întreg la minte nu ar putea atribui întâmplării această creație bine ordonată.

Pavel își avertizează iubitul său fiu în credință: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel!" (1 Tim. 6:20) Acum ne vom întoarce atenția spre un fapt foarte important al creației, în vreme ce analizăm următorul verset.

Teoria hiatului

Așa numita teorie a hiatului sau a intervalului afirmă că există un mare interval temporal între Geneza 1:1, „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi Pământul", și Geneza 1:2, „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor." Chiar la început, Domnul a creat Cerurile și Pământul. Apoi, după o perioadă îndelungată, Pământul a devenit (după cum apare în ebraică) fără formă și gol, iar întunericul acoperea Pământul. Civilizația anterioară și creația lui Dumnezeu se stricase, fiind distrusă de Dumnezeu. Apoi, la un moment dat, în urmă cu circa 6000 de ani, Domnul a dat din nou formă acestui Pământ și a adus în ființă creația, așa cum o cunoaștem astăzi.  

Unul dintre motivele acestei teorii este pur și simplu acela că Domnul face totul frumos (Ecl. 3:11) și perfect. Este inconsecvent cu caracterul și natura lui Dumnezeu să creeze ceva care este fără formă și gol. De ce, prin urmare, era Pământul fără formă și gol? Motivul este acela că aici, pe Pământ, existase anterior o civilizație care, împreună cu Satana, se răzvrătise împotriva Majestății cerești. Pământul se stricase. De la Geneza 1:2b până la 2:3, descoperim că Dumnezeu restaurează Pământul.

Există alte dovezi care arată faptul că existase o creație anterioară. În Geneza 1:28, Domnul i-a poruncit omului să reumple Pământul. Poți reumple numai ceva ce a fost locuit anterior. Termenul ebraic pentru „a reumple" este același cu cel pe care Domnul l-a folosit după distrugerea tuturor locuitorilor lumii prin potop. Domnul i-a spus lui Noe și fiilor lui să reumple Pământul care fusese locuit (Gen. 9:1).

Un alt lucru foarte interesant este diferența dintre îngerii căzuți și demoni. Știm că îngerii au aripi și pot zbura. Demonii, pe de altă parte, sunt legați de Pământ. Pe lângă aceasta, ei caută întotdeauna să sălășluiască și să ia în posesie un corp, pe când îngerii nu fac acest lucru. Motivul este acela că demonii sunt duhuri decorporalizate, din civilizația anterioară {1}.

img2.png

Cele șapte zile ale creației  (1:2b - 2:3)

1:2a – „Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric." Pământul este vechi de mii, poate de milioane de ani. Geneza 1:1 parcurge tot drumul înapoi, până ajunge chiar la început. În acest verset, găsim timpul în care, prin judecată, Pământul a devenit o planetă moartă.

Psalmul 104:29 enunță, „Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor şi se întorc în ţărâna lor." Acest verset se poate referi la judecata din vechime, după cum spune și Iov 9:5-7: „El mută deodată munţii şi-i răstoarnă în mânia Sa. Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii. Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui." Mai mult, Psalmul 104:30 se poate referi la creația din nou: „Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite și înnoiești astfel fața Pământului."

1:2b – „Și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor." Acest verset și cele care urmează sunt o restaurare a ceva ce deja existase. Cât timp s-a scurs între 1:1 și 1:2b nu se cunoaște cu exactitate, dar, probabil, a fost o durată inimaginabilă. Toată viața pre-adamică murise. Pământul a devenit o planetă pustie și întunecată. Se crede că fosilele sunt vestigii ale vechii vieți animale și vegetale. Demonii sunt duhurile decorporalizate ale civilizației anterioare. Ei nu au fost oameni, deși se poate să fi fost asemănători. Adam a fost primul om. El a fost creat în ziua a șasea, în urmă cu circa 6000 de ani. Istorisirea creației ar trebui să fie primită cu credință deplină. Fără credință, este cu neputință să Îi fim plăcuți lui Dumnezeu (Evr. 11:6).

Ziua întâi a creației

1:3 – „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» și a fost lumină. În ziua întâi, Dumnezeu a creat lumina; de fapt, era o restaurare a acesteia. Lumina revelează una din calitățile intrinseci ale Domnului: Dumnezeu este Lumină! În Evanghelia după Ioan 8:12, Hristos a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. Acest lucru este confirma în 1 Ioan 1:5: „…Dumnezeu e lumină, și în El nu este întuneric." Cu adevărat, Hristos este Lumina Care, venind în lume, luminează pe orice om (In. 1:9).

Chemând lumina, Domnul proclama propria Sa natură, care pătrundea întunecimea Pământului. Acesta fusese cuprins de întunericul ce venise peste el, din cauza rebeliunii locuitorilor săi de dinainte. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină" și, îndată, a fost lumină. El a vrut și s-a întâmplat. Cuvântul rostit al lui Dumnezeu este creator (Ps. 33:6,9). Aducerea luminii la existență a fost primul act de creație.

Binecuvântatul Duh Sfânt lucrează asupra voinței și afecțiunii noastre, iluminându-ne înțelegerea. Întunericul l-ar fi învăluit întotdeauna pe om, dacă nu ar fi venit Fiul lui Dumnezeu să ne dea pricepere (In. 5:20). În 2 Corinteni 4:6, apostolul Pavel scrie: „Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile…" La nașterea din nou, Dumnezeu aduce lumină în ungherele sufletului nostru care a fost întunecat de păcat, iar noi devenim o nouă creație în Hristos (2 Cor. 5:17). Lumina este primul act al restaurării sufletului omenesc. 

1:4-5 – „Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Dumnezeu a văzut că lumina era bună. El a separat lumina de întuneric, făcând o distincție și o deosebire între cele două.

Ce asociere și companie poate exista între lumină și întuneric? Evident, niciuna! În Ceruri este lumină perfectă și acolo nu este nici cel mai mic întuneric. În Iad este un întuneric beznă și nici măcar o scăpărare de lumină. Acest lucru are o aplicație spirituală pentru viața noastră. În 2 Corinteni 6:14, apostolul Pavel întreba: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?" Noi ar trebui să fim separați de Prințul întunericului, de lucrările întunericului și de cei care umblă în întuneric. Ar trebui observat că Domnul este un Dumnezeu care separă binele de rău, lumina de întuneric și ceea de este pur de ceea ce este pângărit. Noi înșine trebuie să fim separați de întuneric și de necurăție (2 Cor. 6:17).

Dumnezeu ne-a chemat „din întuneric la lumina Sa minunată" (1 Pet. 2:9). În 1 Tesaloniceni 5:5, Pavel a spus „Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." Noi suntem numiți copiii luminii și copiii zilei. Cei nerăscumpărați sunt numiți copiii întunericului, copiii neascultării și copiii mâniei.

Noi ar trebui să umblăm în lumină, care înseamnă a trăi în ascultare de poruncile lui Dumnezeu (1 In. 1:7). Sfatul lui Pavel în Efeseni 5:8 era acesta: „Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii." Ziua și noaptea Îi aparțin Domnului. Să folosim timpul cu înțelepciune, lucrând pentru El în fiecare zi și odihnindu-ne în El în fiecare noapte, cugetând la Legea Sa zi și noapte (Ps. 1:2).

img3.png

Ziua a doua a creației

1:6-8 – „Dumnezeu a zis: «Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.» Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua." În ziua a doua a creației, Dumnezeu a separat Pământul de apele de sus. El a ajustat atmosfera și gravitația Pământului, astfel încât apa rămânea pe Pământ, iar vaporii de apă rămâneau deasupra lui.

Din nou, în actul creației există o separare. De data aceasta, ceea ce este ceresc (sau spiritual) era separat de ceea ce este pământesc (sau carnal). Să ne amintim îndemnul apostolului Pavel din 1 Corinteni 15:50: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea."

Ziua a treia a creației

1:9-13 – „Dumnezeu a zis: «Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!» Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: «Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.» Şi aşa a fost.  Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi