Donald Winnicott în noul mileniu: Strategii, principii și modele operaționale care stau la baza gândirii lui Donald Winnicott și a teoriilor sale despre dezvoltarea umană

De Stefano Calicchio

Cine a fost Donald Winnicott și cum au schimbat radical studiile sale lumea psihologiei profunde? Care a fost impactul cercetărilor sale în domeniul psihologiei? 

Această carte este o călătorie în moștenirea teoretică și practică a lui Donald Winnicott. Ea explorează principalele concepte care stau la baza abordării sale teoretice și implicațiile practice pentru psihologia modernă. Călătoria începe cu viața renumitului psihanalist și cu principiile de lucru ale ideilor sale revoluționare. Se va putea descoperi impactul și importanța lui Winnicott prin intermediul unor concepte-cheie precum relația dintre mamă și copil, mama suficient de bună, aerul intermediar, importanța jocului și dezvoltarea personalității. De asemenea, vor fi explorate și alte concepte-cheie legate de gestionarea traumelor, adolescență și cele mai recente cercetări neuroștiințifice, cum ar fi rolul epigeneticii.

• Limbă: Română
• Editor: Stefano Calicchio
• Data lansării: 8 mai 2023
• ISBN: 9791222404943

Previzualizare carte

Introducere

Această carte își propune să aprofundeze figura și teoriile lui Donald Winnicott, unul dintre cei mai influenți psihanaliști ai secolului XX. Printr-o analiză detaliată a punctelor-cheie ale teoriei lui Winnicott, cartea încearcă să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare a ideilor sale despre psihologia copilului, teoria sinelui, relația mamă-copil, creativitatea, jocul și multe alte subiecte centrale pentru filosofia sa.

Prin exemple practice și aprofundări teoretice, textul își propune să arate relevanța și actualitatea teoriilor lui Winnicott în psihologia contemporană, precum și să ofere instrumente utile pentru aprofundarea și înțelegerea complexității vieții psihice umane.

În special, vor fi explorate studiile lui Winnicott privind importanța jocului în formarea sinelui, relația mamă-copil și teoria sa despre obiectul tranzițional. De asemenea, va fi analizată contribuția sa la înțelegerea traumei și la reprocesarea acesteia, precum și viziunea sa asupra psihologiei adolescenților.

Astfel, cititorul va putea să pătrundă în teoria lui Winnicott, o figură importantă a psihologiei secolului XX, și să înțeleagă modul în care ideile sale pot fi aplicate în viața de zi cu zi. De asemenea, va putea deveni mai conștient de propria formare de sine și de relația sa cu îngrijitorii, precum și de creativitate și de capacitatea de a se juca ca instrument de maturizare psihologică.

Ultima parte a cărții este dedicată relației dintre teoria lui Winnicott și cele mai recente descoperiri din domeniul neuroștiințelor și al epigeneticii. În cele din urmă, vom explora modul în care acest cadru teoretic poate fi aplicat la diferite faze și evenimente ale vieții, cum ar fi adolescența și traumele.

Cartea se adresează tuturor celor interesați de psihologie, de studiul minții și de înțelegerea vieții psihice umane.

Copilărie și educație

Donald Winnicott s-a născut în Plymouth, Anglia, în 1896. A fost cel mai mic dintre cei patru copii ai unei familii din clasa de mijloc. Mama sa, Elizabeth, a murit când el avea doar opt ani, lăsând o impresie profundă asupra sa și influențându-i activitatea cu copiii de-a lungul întregii sale vieți profesionale.

Moartea mamei sale a reprezentat un punct de cotitură în viața lui Winnicott. Acest eveniment l-a determinat să devină interesat de psihologia copilului și de teoria psihanalitică ca mijloc de înțelegere a durerii și a pierderii.

După ce a urmat cursurile unei școli publice, Winnicott s-a înscris la Universitatea Cambridge pentru a studia medicina. În timpul anilor de facultate, însă, a devenit din ce în ce mai interesat de psihologie și psihanaliză și a început să frecventeze grupul de studiu psihanalitic al lui Ernest Jones. Acesta era unul dintre cele mai importante grupuri legate de psihologia profunzimii la acea vreme.

După absolvire, Winnicott a lucrat ca pediatru la Royal Free Hospital din Londra, unde a început să experimenteze și să își dezvolte teoriile privind sănătatea mintală a copiilor. În 1935, s-a format ca psihanalist și a început să lucreze cu pacienți adulți și copii.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost apoi responsabil de un spital pentru copiii evacuați din Londra. În acest context, el și-a dezvoltat propria teorie a obiectului tranzițional (pe care o vom explora mai târziu), observând modul în care copiii se atașau de diverse obiecte (de exemplu, pături sau jucării moi) pentru a găsi confort și siguranță în timpul perioadei de separare de părinții lor.

Winnicott a jucat un rol important în oferirea de sprijin emoțional copiilor evacuați din oraș în timpul bombardamentelor, părinților lor și familiilor adoptive care i-au primit.

În această perioadă a vieții sale, a subliniat importanța asigurării unui mediu sigur și primitor pentru copiii evacuați, în special pentru cei care își pierduseră părinții sau fuseseră separați de familiile lor de origine. Într-adevăr, el credea că este de o importanță capitală să se pregătească un mediu familiar și confortabil pentru copiii evacuați, pentru a facilita dezvoltarea lor viitoare. Un loc în care aceștia să se simtă în siguranță și protejați, recăpătând astfel soliditatea mediului lor familial natural.

În special, psihiatrul a subliniat importanța continuității emoționale pentru copii. El credea că copiii ar trebui să mențină o legătură cu familiile lor biologice, în ciuda separării fizice. Astfel, el s-a străduit să se asigure că copiii evacuați au păstrat acest contact, ajutându-le familiile adoptive.

În timpul bombardamentelor de la Londra, a petrecut nopți întregi alături de copiii evacuați, ajutându-i să depășească frica și singurătatea. Adesea le spunea copiilor povești și legende. Cu o ocazie, a folosit o pătură ca obiect de tranziție pentru a ajuta un copil să-și depășească teama de bombardamente. Copilul s-a atașat atât de mult de pătură încât Winnicott a trebuit să o convingă pe mama sa să o ia cu ea când s-au întors acasă.

Cu o altă