Somn Sănătos Pentru Un Copil Fericit

De Dr. Marc Weissbluth

Probleme de somn şi soluţii • Somnul, agitaţia extremă/ colicile şi temperamentul • Durata somnului: noaptea şi ziua • Beneficiile unui somn sănătos: tipare de somn, inteligenţa, învăţarea şi performanţele şcolare • Plan de acţiune pentru părinţi extenuaţi

Extenuarea cauzată de un somn neodihnitor îi face pe unii copii să pice laţi de oboseală mai frecvent, să aibă izbucniri nervoase mai des ca alţii şi le poate chiar reduce capacitatea de a fi elevi străluciţi la şcoală. În cele din urmă, copiii care suferă de oboseală cronică devin adulţi care vor suferi de oboseală cronică, fiind afectaţi în diverse moduri: rezistenţă redusă, abilitate redusă de a face faţă stresului, curiozitate şi empatie reduse. Pornind de la numeroase studii de caz şi de la rezultatele celor mai recente cercetări ştiinţifice, autorul vă arată cum puteţi încuraja, amplifica şi menţine un comportament calm în cazul copilului dumneavoastră, dezvoltându-i obiceiuri sănătoase de somn, ca să aveţi un cămin plin de dragoste şi un copil fericit şi odihnit.

Marc Weissbl uth, medic pediatru cu o carieră de treizeci de ani, este şi un cercetător de frunte în domeniul somnului la copii. În 1985 a fondat Centrul pentru Tulburări de Somn din cadrul Children’s Memorial Hospital, Chicago.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 21 sept. 2020
• ISBN: 9786063364341

Previzualizare carte

1.png

Marc Weissbluth, medic pediatru cu o carieră de treizeci de ani, este şi un cercetător de frunte în domeniul somnului la copii. În 1985 a fondat Centrul pentru Tulburări de Somn din cadrul Children’s Memorial Hospital, Chicago, și a fost profesor de Pediatrie clinică la Școala de Medicină a Universității Northwestern. Dr. Weissbluth a descoperit că somnul influențează temperamentul şi că problemele de somn au legătură cu colicile infantile. Studiul de referinţă realizat de acesta, pe durata a şapte ani, privind somnurile diurne a accentuat importanţa odihnei din timpul zilei. A scris capitole despre problemele de somn în cadrul manualelor pentru medici pediatri, a susţinut numeroase prelegeri pentru grupuri de părinţi şi a fost invitat la emisiunea The Oprah Winfrey Show. De același autor: Sleep Consult (2012), Healthy Sleep Habits, Happy Twins (2009), Your Fussy Baby (2003), Crybabies (1984).

Healthy Sleep Habits, Happy Child

A step-by-step programme for a good night’s sleep

Dr. Marc Weissbluth

Copyright © 1987, 1999, 2003, 2015 Marc Weissbluth, Trustee, Marc Weissbluth Revocable Trust

Copyright prefață © 2003, 2015 Cindy Crawford

Mulțumiri următorilor pentru permisiunea de a republica textele:

Asociația Psihologilor Americani: un articol de Carl D. Williams intitulat „Case Report: The Elimination of Tantrum Behaviour by Extinction Procedures", apărut în Journal of Abnormal and Social Psychology, 1959. Copyright © 1959 American Psychological Association.

Republicat cu permisiunea editorului și a autorului.

Dr. Karen Pierce: Capitolul 12, intitulat „Părinți competenți, copil competent" de dr. Karen Pierce. Copyright © 1999 Karen Pierce, MD.

Republicat cu permisiunea autoarei. Toate drepturile rezervate.

Editura Litera

O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România

tel. [phone]

e-mail: [e-mail]

Ne puteți vizita pe

www.litera.ro

Somn sănătos pentru un copil fericit

Program pas cu pas pentru un somn care durează toată noaptea

Dr. Marc Weissbluth

Copyright © 2017 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză: Bianca Paulevici/Graal Soft

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactori: Camelia Bădașcu, Carmen Ștefania Neacșu

Copertă: Flori Zahiu

Tehnoredactare și prepress: Ana Vârtosu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Weissbluth, Marc

Somn sănătos pentru un copil fericit. Program pas cu pas pentru un somn care durează toată noaptea/ Dr. Marc Weissbluth,

trad. Bianca Paulevici – București: Litera 2017

I. Weissbluth, Marc

II. Paulevici, Bianca (trad.)

ISBN 978-606-33-1698-2

ISBN EPUB 978-606-33-6434-1

821.133.1-31=135.1

Această carte îi este dedicată

Lindei Weissbluth

Prefaţă

O prietenă mi-a recomandat această carte când primul meu copil, Presley, avea șapte luni. Încă alăptam, dar mă pregăteam să încetez și cu siguranţă voiam să renunţ la mesele de la ora patru dimineaţa. De asemenea, îi permisesem lui Presley să își formeze obiceiul de a dormi doar pe cineva. Era un lucru grozav când aveam nevoie de o scuză ca să trag eu însămi un pui de somn, dar nu prea convenabil în zilele aglomerate.

Am citit cartea pe nerăsuflate în doar câteva ore și am pus în practică numaidecât principiile descrise în ea – cu rezultate imediate. Mi-a plăcut în mod special modul în care dr. Weissbluth m-a învăţat să fiu atentă când copilul dă semne că i-ar fi somn și m-a încurajat să îl pun la culcare înainte să fie prea obosit. Mi-a prins, de asemenea, foarte bine și felul în care dr. Weissbluth a explicat că somnul este una dintre nevoile de bază ale unui copil. Când îi este foame, îi oferim hrană sănătoasă. La fel, trebuie să îi asigurăm un somn sănătos când este obosit – chiar dacă el nu își dă seama că are nevoie de somn sau crede că nu vrea să doarmă (așa cum copiii mei nu vor, de obicei, să mănânce legume!).

În calitate de corespondent al emisiunii Good Morning America, l-am putut contacta și intervieva pe dr. Weissbluth pentru seria televizată Baby’s First Year [Primul an din viaţa bebelușului]. Mă simt nespus de norocoasă că pot apela la dr. Weissbluth (da, există și unele avantaje!). El a devenit un sfătuitor de încredere, nu doar în ceea ce privește somnul, ci și referitor la folosirea oliţei și la disciplină în general.

Îi mulţumesc dr. Weissbluth pentru că îmi este mentor și prieten. Aș vrea să pot spune despre copiii mei că nu se trezesc niciodată noaptea sau că se culcă mereu fără să opună rezistenţă. Avem și noi momentele noastre bune și momente mai puțin bune, dar așa se întâmplă când ești părinte. Însă am un program de somn pe care încercăm mereu să-l respectăm când ne întoarcem dintr-o călătorie sau după o perioadă în care rutina noastră a suferit unele schimbări. Chiar ajută să ai un astfel de program și să știi că funcţionează – mai ales când tu ești cel cu privirea înceţoșată la ora 2 dimineaţa. Îmi place foarte mult filosofia doctorului Weissbluth conform căreia cel mai important lucru pe care îl poţi avea este o familie bine odihnită. Și, din fericire, mulţumită cărţii Somn sănătos pentru un copil fericit, în majoritatea zilelor (și a nopţilor) chiar așa stau lucrurile!

Cindy Crawford

Cum să folosiţi această carte

Dacă sunteți însărcinată, este important ca ambii părinţi, nu doar viitoarea mămică, să citească Introducerea și capitolele 1, 2, 4 și 5. Încercaţi să le citiţi înainte de nașterea celui mic, întrucât, indiferent cât de obosită vă simțiți acum, veţi fi și mai extenuată după venirea copilului pe lume. Va fi cel puţin dificil să încercaţi să citiţi ceva atunci. Parcurgând aceste capitole veţi înţelege de ce este important un somn sănătos, cum să satisfaceţi nevoia de somn a copilului dumneavoastră, cum să vă descurcaţi în momentele de agitaţie sau când cel mic plânge seara și cum să preveniţi problemele de somn.

Dacă aţi născut deja, probabil că sunteţi extenuată, vă simţiţi puţin pierdută sau ambele. La scurt timp după naștere, s-ar putea să suferiţi de așa-numitul „baby brain"* și să nu vă puteţi concentra sau să nu puteți concepe un plan de acţiune, pentru că sunteţi obosită. Iar dacă alăptaţi, se poate să vă simţiţi fizic secătuită de puteri. Este absolut necesar ca soţii, care nu suferă niciodată de „baby brain, să citească fragmente din această carte și să-și ajute soţiile. În primul rând, chiar dacă bebelușul dumneavoastră nu a fost foarte agitat sau nu a plâns mult seara, vă rog să citiţi Capitolul 4, întrucât toţi bebelușii sunt agitaţi într-o oarecare măsură. Apoi treceţi la problemele de somn discutate în Capitolul 3; citiţi mai întâi despre problemă, apoi descoperiți „Planul de acţiune pentru părinţi extenuaţi. În cele din urmă, citiţi „Planul de acţiune pentru părinţi extenuaţi" din capitolul anterior și din cel posterior capitolului corespunzător vârstei copilului dumneavoastră, întrucât vârsta cronologică este doar un îndrumător în linii mari atât în ceea ce privește problemele de somn, cât și soluţiile acestora. Dacă copilul dumneavoastră sforăie sau respiră pe gură în timpul somnului ori are pielea foarte uscată și senzaţia de mâncărime, citiţi secţiunile corespunzătoare din capitolele 10 sau 11.

În traducere aproximativă, „creierul de după naștere al mămicii". (n.tr.)

Introducere

De ce nu doarme copilul meu mai bine? De unde are atâta energie? Chiar nu pare să obosească vreodată; este mereu în mișcare, până pică lat. Eu sunt istovită și sunt convinsă că și el este extenuat. Nu a dormit niciodată bine, nici măcar când era bebeluș. Se trezea din oră în oră, în fiecare noapte. Să tragă un pui de somn? Nici vorbă de așa ceva. Da, mai aţipea, dar numai la mine în braţe sau în mașină. M-am gândit că e ceva normal, întrucât nici un bebeluș nu vrea să doarmă când se întâmplă atât de multe lucruri interesante în jurul lui. Oricum, nu voiam să îl aud plângând întruna când nu voia să doarmă. Dar acum are doi ani și m-am săturat să mă tot lupt cu el când e ora de culcare. Uneori, mi-aș dori să se potolească pur și simplu și să fie mai liniștit.

Vă sună cunoscut?

Toţi copiii sunt ca niște petarde uneori, atunci când lucrurile nu funcţionează cum vor ei. Dar de ce se aprind unii mult mai repede ca alţii?

Cartea Somn sănătos pentru un copil fericit va explica modul în care extenuarea cauzată de un somn neodihnitor îi face pe unii copii să pice laţi de oboseală mai frecvent sau să aibă izbucniri nervoase mai des ca alţii. Va explica și modul în care extenuarea cronică poate reduce capacitatea copilului dumneavoastră de a fi un elev strălucit la școală. Această carte vă va arăta cum puteţi încuraja, amplifica și menţine un comportament calm în cazul copilului, prin dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase de somn.

Voi fi ghidul dumneavoastră într-o călătorie prin umbrele nopților copilului dumneavoastră și voi face lumină asupra celor mai frustrante probleme care îi pot perturba somnul. Prima parte a călătoriei acoperă un domeniu care s-ar putea să fie necunoscut chiar și celor mai experimentaţi dintre părinţi. Partea I, „Cum dorm copiii, vorbește despre somnul sănătos, tulburările de somn și mituri comune despre somn. De asemenea, acoperă și un domeniu încă neexplorat: efectele dăunătoare ale unui somn tulburat când toţi membrii familiei sunt extenuați. A doua parte a cărții, „Cum pot părinţii să își ajute copiii să dobândească obiceiuri de somn sănătoase, este un ghid specific vârstei pentru înţelegerea tiparelor de somn și soluţionarea problemelor de somn obișnuite în cazul copilului dumneavoastră. În cele din urmă, în Partea a III-a, vom explora „Alte tulburări de somn și îngrijorările aferente".

La sfârșitul călătoriei vă veţi putea îndruma copilul spre obiceiuri de somn sănătoase.

La ce mă refer când spun somn sănătos?

Știţi cum să dormiţi bine noaptea și să vă simţiţi odihniţi? Eu cred că știu. Dar uneori mă culc prea devreme, alteori prea târziu – și cică eu știu multe despre somn! Adevărul este că nimeni nu știe exact cum să programeze un somn bun, astfel încât să ne simţim mereu odihniţi. De fapt, când vine vorba de a înțelege mecanismul somnului, este ca și cum am fi încă în Evul Mediu. Interesant este că voluntarii adulţi din cadrul studiilor timpurii despre somn erau ţinuţi în peșteri adânci și întunecoase. S-a procedat astfel pentru a elimina indiciile referitoare la zi și noapte, iar cercetătorii să poată analiza modul în care somnul ne afectează corpul și sentimentele. Bineînţeles, cercetătorii folosesc acum laboratoare special proiectate și ceasuri aranjate să o ia înainte sau să rămână în urma timpului „real pentru a observa modul în care funcţionează ritmul nostru biologic sau „ceasul intern atunci când se elimină factorii temporali externi. De asemenea, s-au efectuat studii și în rândul celor care lucrează în ture și al piloţilor din cadrul forţelor aeriene, care traversează deseori zone cu fusuri orare diferite și suferă de sindromul decalajului orar, pentru a observa modul în care diferenţele de fus orar afectează tiparele de somn.

Dar obiceiurile de somn ale copiilor nu au fost studiate atât de în detaliu. Evident, este mult mai problematic dacă un echipaj de pe un bombardier care transportă arme nucleare nu este atent din pricina lipsei de somn sau a sindromului decalajului orar, decât dacă un copil are accese de plâns din cauză că este extenuat. S-ar putea însă să nu fiţi de acord cu această afirmaţie atunci când este vorba de copilul dumneavoastră!

În calitate de fondator al Centrului pentru tulburări de somn din cadrul „Children’s Memorial Hospital" din Chicago, am studiat atât cazuri de somn sănătos, cât și cazuri de somn neodihnitor. Am ajutat sute de familii să înţeleagă că obiceiurile de somn ale copiilor lor au legătură directă cu comportamentul lor și cu realizările lor școlare viitoare. În baza acestor cercetări, a experienței mele în pediatrie de mai bine de 30 de ani și a timpului petrecut alături de cei patru fii și cei doi nepoţi ai mei, am descoperit că există speranţă pentru părinţii cu privirea înceţoșată de somn. De fapt, atât dumneavoastră, cât și copilul puteţi beneficia de aceste cunoștinţe. Eu însumi am beneficiat de pe urma cercetărilor întreprinse în domeniul somnului: înainte credeam că somnul scurt este o pierdere de vreme. Voiam să petrec timp cu băieţii mei și aveam multe treburi de făcut prin casă. Rezultatul? Eram irascibil din pricina lipsei de somn. Acum cred că toţi cei din familia mea au de câștigat de pe urma faptului că eu mă bucur de un pui de somn.

Prevenirea și corectarea obiceiurilor de somn nesănătoase la sugari și copii mici sunt importante deoarece, dacă nu sunt îndreptate, vor persista. Nu se vor corecta în mod automat. Copiii nu depășesc singuri aceste probleme. Vestea bună este că efectele dăunătoare ale unui somn nesănătos sunt reversibile atunci când părinţii iau măsuri. Cu cât este copilul mai mic, cu atât veţi avea mai mult succes în tratarea efectelor dăunătoare ale somnului nesănătos.

Toţi părinţii pot preveni dezvoltarea tiparelor de somn nesănătoase. Dar trebuie să înceapă de timpuriu, să acorde atenţie ritmului de somn natural al bebelușului, care este mereu în schimbare, să își sincronizeze metoda de liniștire pentru somn cu momentul în care începe somnul propriu-zis. O sincronizare perfectă nu duce la plânsete. Cartea aceasta este gândită în așa fel încât să îi educe pe părinţi să obţină o sincronizare perfectă și să prevină problemele de somn ale copiilor lor. Dar pentru a ajunge la o sincronizare perfectă, trebuie exercițiu, așa că este posibil, mai ales dacă este primul dumneavoastră copil, să se ajungă la câteva plânsete atunci când cel mic este prea obosit.

Tratarea problemelor de somn este mai dificilă decât prevenirea lor, pentru simplul fapt că atât copilul, cât și părinţii sunt stresaţi pentru că sunt prea obosiţi. Copiii prea obosiţi sunt istoviţi, iar reacţia naturală a corpului este să lupte împotriva extenuării producând o substanţă chimică stimulantă. Această reacţie a fost importantă în vederea supravieţuirii, întrucât omul primitiv trebuia să fugă, să lupte sau să vâneze chiar și atunci când era prea obosit. Acest „al doilea curent de energie stimulatoare generează o stare hiperalertă sau hipervigilentă, care previne adormirea prea ușor sau somnul pe perioade lungi. De aceea copiii prea obosiţi par să fie „extrem de agitaţi, incapabili să adoarmă ușor sau să doarmă bine. Dar de ce plâng?

În primul rând, extenuarea în sine poate fi dureroasă. În al doilea rând, să schimbi obiceiuri bine stabilite este foarte deranjant. După primele luni de viaţă, copiii pot protesta împotriva modificărilor apărute în rutina lor prin plâns; ar prefera să se joace cu părinţii în loc să doarmă.

Nici un părinte nu vrea ca cel mic să plângă. Adevărul este că încurajarea obiceiurilor de somn sănătoase va preveni multe plânsete pe termen lung. Este posibil ca tratarea obiceiurilor de somn nesănătoase să sporească iniţial plânsul în jurul orelor de somn, dar ulterior îl va elimina complet. Unele metode nu vor implica deloc plânsete.

Cum poate avea un părinte încredere în informațiile citite prin cărţi, reviste sau pe internet? Când comparaţi sfaturile despre somn și plâns de la diferiţi autori, întrebaţi-vă pe ce anume își bazează aceștia sfaturile. În afară de faptul că lucrez în domeniul pediatriei din 1973, că desfășor și public studii și că predau despre probleme de somn la copii din 1981, mi-am ajutat soţia să îi crească pe cei patru fii ai noștri.

Aceste experienţe m-au făcut să ajung la concluzia că există o legătură între tiparele de somn, temperament și agitaţia sau plânsul la sugari. Iar la nou-născuți, aceste trăsături sunt preponderent determinate biologic. Alte studii au confirmat aceste observaţii, așa că sunt destul de încrezător în faptul că cei mici se nasc cu anumite predispoziţii sau tendinţe iniţiale aflate în corelație.

La fel cum știm de cât calciu are nevoie bebelușul pentru ca oasele să îi devină mai puternice, știm și cât de important este un somn sănătos pentru creierul lui aflat în dezvoltare. Deficienţa de calciu în timpul copilăriei dăunează dezvoltării oaselor, dar problemele de osteoporoză s-ar putea să își facă apariţia mult mai târziu în viaţa de adult. Deci, dacă copilul dumneavoastră are o dietă deficientă în calciu, problema este „ascunsă, deoarece nu există efecte dăunătoare vizibile imediat. În mod asemănător, lipsa de somn din timpul copilăriei ar putea afecta dezvoltarea neurologică; problemele rămân „ascunse și se vor vedea mai târziu. Cred că este posibil ca obiceiurile de somn nesănătoase să contribuie la problemele din timpul școlii, precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD). Mai cred și că acei copii care suferă de oboseală cronică devin adulţi care vor suferi de oboseală cronică. Ei vor fi afectați în moduri pe care nu le putem măsura: rezistenţă redusă, abilitate redusă de a face față stresului, curiozitate redusă, empatie redusă. Mesajul pe care încerc să îl transmit este simplu: somnul este un modificator al dispoziţiei, comportamentului, performanțelor și personalităţii.

Unul dintre cercetătorii mondiali de renume din domeniul somnului, William C. Dement, mi-a fost profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Stanford din SUA, în 1967. El m-a învățat că există trei sfere biologice diferite: veghe, somn REM și somn non-REM. Chiar dacă toate cele trei interacţionează una cu alta, există probleme specifice care pot apărea în cadrul fiecăreia.

După spusele doctorului Dement, medicina tradiţională s-a concentrat doar pe prima sferă, starea de veghe. Ideea principală era că suntem fundamental diferiţi când dormim față de atunci când suntem treji. Ceasul nostru intern știe când ar trebui să fim adormiți și „setează" creierul, temperatura și nivelurile hormonale la modul de somn. În modul de somn, nu reacţionăm, gândim sau simţim ca atunci când suntem treji. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi orice mamă cu bebeluș în vârstă de șase săptămâni cum e ea când stă trează noaptea să îl liniștească!

Au existat multe neînţelegeri în ceea ce privește „starea de insecuritate și „plânsul până la adormire, cauzate de neputința de a diferenţia între (1) importanţa de a dormi bine când ne aflăm într-o stare de somn biologic și (2) importanţa securității oferite de atașament atunci când ne aflăm într-o stare biologică de veghe. Este de înţeles, întrucât majoritatea psihologilor și a psihiatrilor pediatri nu au avut oportunitatea de a efectua cercetări sau de a fi instruiţi referitor la beneficiile unui somn sănătos. Aceștia nu înţeleg că creierul adormit diferă de cel treaz. Chiar și în zilele noastre, se predă foarte puţin despre somn: în Statele Unite ale Americii, asta înseamnă doar aproximativ cinci ore în timpul programului de instruire de trei ani pentru pediatri. Din nefericire, sfaturile „experte" din revistele sau cărţile populare reflectă deseori această lipsă de cunoștinţe.

Întrucât există o diferenţă fundamentală între creierul ador­mit și cel treaz, pot apărea diverse tipuri de probleme. Când creierul intră în sfera biologică a somnului, pot apărea probleme precum spaimele nocturne. Spaimele nocturne și alte probleme de somn pur și simplu nu apar când creierul e în stare de veghe.

În mod asemănător, suntem fundamental diferiţi când suntem treji.

Când copiii noștri sunt treji, ne facem griji în legătură cu probleme precum accese de furie, certuri, faptul că nu vor să împartă lucruri cu ceilalți sau nu vor să mănânce. De asemenea, uneori ne întrebăm: oare copiii noștri au parte de suficientă iubire? Oare sunt fericiţi? Oare simt securitatea atașamentului sau se simt nesiguri? Este foarte important modul în care interacţionăm cu copiii noștri atunci când îi hrănim, îi spălăm, îi îmbrăcăm și când ne jucăm cu ei.

Știm că procesul prin care copilul adoarme și rămâne adormit este un comportament învăţat și că acesta se învaţă în mod firesc, la fel ca mersul, dacă părinţii nu intervin. Dificultăţile în a învăţa să meargă au apărut când erau la modă premergătoarele, deoarece acestea interveneau în evoluţia naturală a mersului normal. Dificultăţile în a învăţa cum să doarmă apar atunci când părinţii nu respectă și nu protejează nevoia de somn firească, periodică a copilului. Prin exercițiu, toţi părinţii vor vedea că o sincronizare perfectă nu cauzează plânsete!

Părinţii trebuie să exerseze înainte să atingă perfecţiunea și trebuie să aibă răbdare. Din pricina lipsei lor de experienţă și a ritmului de somn schimbător al bebelușului, vor exista momente când cei doi nu se vor sincroniza, iar bebelușul va deveni extenuat. Atunci s-ar putea să se ajungă la plânsete. Această carte vă va ajuta să surprindeţi semnele că celui mic îi este somn înainte ca acesta să ajungă într-o stare de extenuare. Să îi faceţi pe copii să plângă nu este modalitatea potrivită prin care îi puteţi învăța să doarmă.

Nu este doar treaba mamelor să îi ajute pe bebeluși și pe copii să doarmă bine; și taţii joacă un rol important în formarea unui somn sănătos. În mod tradiţional, mamele au fost private de somn deoarece erau singure pe „tura de noapte". Erau de gardă zi și noapte, mai mult ca taţii, iar dacă apăreau probleme noaptea, ghiciţi cine trebuia să le rezolve? Când bebelușii nu dorm bine, cine este oare învinuit? Am încercat să îndrept această situaţie, discutând despre cât de important este – pentru binele copilului, al căsniciei și al familiei – ca tatăl să se implice în mod activ.

Citind cartea Somn sănătos pentru un copil fericit, veţi învăţa cum să preveniţi și să trataţi problemele de somn. Discuţia despre prevenţie include un plan detaliat pentru a hotărî dacă alăptarea sau patul familiei vor fi importante în încercarea dumneavoastră de a preveni problemele de somn. Discuţia despre tratament a fost extinsă astfel încât să includă o comparaţie între diverse strategii: extincţie (ignorare), extincţie treptată (plâns controlat, verificare și alinare), treziri programate, rutine de culcare, corecţia pe timp de zi a problemelor întâmpinate la culcare, relaxare și zgomot alb. De asemenea, la sfârșitul fiecărui capitol există planuri de acţiune pentru părinţi epuizaţi, care pot fi ușor puse în practică. Pe parcursul cărţii menţionez soţi, soţii, căsnicii sau probleme maritale doar din motive ce țin de ușurința exprimării, dar vreau să includ toate relaţiile dintre doi parteneri și pe cele părinte–copil.

Partea I

Cum dorm copiii

capitolul 1

De ce este somnul sănătos atât de important?

Sugarii și copiii aflaţi încă la o vârstă fragedă [pot fi] atacaţi de […] starea de veghe pe timpul nopţii.

Aulus Cornelius Celsus**

Lipsa de somn la copii și îngrijorarea cauzată de acest lucru sunt chestiuni foarte vechi.

Somnul sănătos pare un lucru simplu și firesc pentru nou-născuţi. Aceștia adorm și dorm fără pic de efort. Totuși, tiparele lor de somn se modifică și evoluează pe măsură ce creierul se maturizează în primele câteva săptămâni și luni de viaţă. Astfel de modificări pot duce la „confuzia zi/noapte" – perioade lungi de somn în timpul zilei și perioade lungi de veghe în timpul nopţii. Este un lucru deranjant, dar este doar o problemă de sincronizare. Nou-născutul adoarme și doarme fără dificultate. Totuși, după câteva săptămâni de viaţă, părinţii pot transforma ritmuri și tipare de somn naturale în obiceiuri de somn.

Mulţi părinţi sunt surprinși că obiceiurile de somn sănătoase nu se dezvoltă în mod automat. De fapt, părinţii pot și chiar ajută sau îngreunează dezvoltarea de obiceiuri de somn sănătoase. Bineînţeles, copiii vor adormi spontan când sunt epuizaţi – „picatul lat este o necesitate biologică! Dar este un lucru nesănătos, deoarece extenuarea (deseori identificată prin comportamentul „extrem de agitat care precedă momentul acela în care copilul pică lat de oboseală) afectează interacţiunile sociale normale și chiar și procesul de învăţare. Nu ar trebui să presupuneţi că este ceva „firesc" ca toţi copiii să devină morocănoși sau irascibili la sfârșitul zilei. Copiii bine odihniţi nu se comportă așa.

Înainte să apară electricitatea, radioul, televizorul, calculatoarele și naveta pe distanţe lungi pentru a ajunge la locul de muncă, copiii se culcau mai devreme decât o fac cei din ziua de astăzi. S-ar putea ca orele de culcare târzii care sunt astăzi atât de populare să fie la fel de „firești precum credinţa „firească depășită conform căreia bebelușii mai grași sunt mai sănătoși. Convingerile răspândite sau populare despre ce anume este firesc, normal sau sănătos nu sunt întotdeauna adevărate. În plus, când te gândești la creșterea copiilor, s-ar putea să pară ceva „natural să iei în considerare practici parentale folosite în culturi tradiţionale. Și anume, alăptarea frecventă zi și noapte și dormitul împreună cu cel mic, plimbatul lui într-un portbebe, ca să fii mereu aproape de copilul tău și să reacționezi. Astfel de lucruri nu sunt mereu practice pentru anumite familii și chiar și în cazul celor care aleg acest stil de viaţă „natural, pot interveni agitaţia extremă/plânsul/absența somnului sau factori „nenaturali".

Dr. Christian Guilleminault, care, împreună cu dr. William C. Dement, a fondat cea mai bună revistă din lume privind cercetările din domeniul somnului, m-a învăţat să iau în considerare cinci principii fundamentale când vine vorba despre înţelegerea somnului:

1. Creierul care doarme nu este un creier care se odihnește.

2. Creierul care doarme funcţionează diferit de creierul treaz.

3. Activitatea și munca creierului care doarme au un scop.

4. Procesul de adormire se învaţă.

5. Este necesar să îi oferim creierului aflat în curs de dezvoltare suficientă odihnă pentru a-și dezvolta capacitatea de concentrare.

Somnul menţine mintea alertă și calmă. Noaptea, în timpul fiecărui somn scurt se reîncarcă bateria creierului. Faptul de a dormi bine crește puterea minții așa cum ridicarea de greutăţi dezvoltă mușchi mai puternici, deoarece atunci când dormi bine, nivelul de atenţie sporește și îţi permite să fii relaxat fizic și alert mental în același timp. Atunci te afli în cea mai bună formă.

Așa cum vei descoperi pe măsură ce citești această carte, când copiii învaţă să doarmă bine, învaţă și să menţină o stare de veghe optimă. Noţiunea de stare de veghe optimă, sau vigilență optimă, este importantă, deoarece avem tendinţa să ne gândim într-o manieră simplistă la a fi treji sau adormiţi. Așa cum ciclul nostru de 24 de ore constă din mai multe stări decât cele numite diurne și nocturne, tot așa există gradaţii – pe care le numim zori și amurg – în cadrul somnului și al stării de veghe.

În timpul somnului, nivelurile variază de la somn profund la treziri parţiale; în timpul stării de veghe, nivelurile variază de la a fi treaz pe deplin la a fi ameţit.

Importanţa stării de veghe optime e cum nu se poate mai mare. Dacă copilul dumneavoastră nu doarme cât are nevoie, s-ar putea să pară fie somnoros, fie hiperalert. Dacă oricare dintre aceste stări persistă prea mult, rezultatele sunt aceleași: un copil cu o dispoziţie proastă și un comportament greu de controlat, și cu siguranţă un copil care nu este dispus să se bucure sau să profite din plin de multitudinea experienţelor de învăţare care i se oferă.

Ţinând cont de stilurile noastre de viaţă ocupate, cum să respectăm programele de somn din timpul zilei și orele regulate de culcare seara? Chiar este adevărat că îi pot face rău bebelușului meu dacă îi ofer dragoste în timpul nopţii, când plânge după mine? Cum pot fi sigură că somnul este într-adevăr atât de important? Sunt un părinte rău dacă copilul meu plânge? Dacă plânge noaptea, nu e din cauza unui sentiment de insecuritate? Sunt întrebări pe care mi le adresează numeroși părinţi. Ei îmi menţionează deseori că diverse articole sau cărţi pe care le-au citit par să sprijine idei diferite, așa că ajung la concluzia că, întrucât întreaga chestiune este „atât de controversată, ar prefera să lase lucrurile așa cum sunt. Dacă consideraţi că cel mic nu doarme bine și nu sunteţi de acord cu sugestiile din această carte, atunci întrebaţi-vă cât ar trebui să așteptaţi ca să vedeţi o îmbunătăţire. Trei luni? Trei ani? Dacă ascultați părerea unui profesionist care susţine că trebuie să petreceţi mai mult timp cu copilul dumneavoastră în timpul nopţii ca să îl faceţi să se simtă mai „în siguranţă, întrebaţi-l pe respectivul: „Când voi ști că suntem pe drumul cel bun? Nu așteptaţi mult timp. Gândiţi-vă la ce a scris dr. Charles E. Sundell, medicul responsabil de Secția pentru Copii din cadrul spitalului „Prince of Wales din Anglia, în 1922: „Succesul în tratarea lipsei de somn la sugari este un standard bun după care se pot estima răbdarea și îndemânarea unui specialist. Tot el a mai scris: „Un bebeluș care nu doarme este un reproș la adresa celui care are grijă de el și îl face pe acesta vinovat de un oarecare eșec în ceea ce privește îngrijirea oferită. Deci să nu credeţi că este o chestiune contemporană aceea a îngrijorării cu privire la lipsa de somn.

Adevărul este că cercetările moderne cu privire la stările de somn/veghe nu fac decât să confirme observaţiile făcute de specialiști precum dr. Sundell cu mai bine de 80 de ani în urmă. Acesta scria:

Trebuie să rezistaţi cu tărie tentaţiei de a amâna ora de culcare a bebelușului pentru ca acesta să poată fi admirat de rude sau prieteni sau pentru ca bona lui să poată finaliza o treabă pe care o desfășoară. Un copil somnoros care este ţinut treaz își epuizează rapid energia și intră într-o stare de agitaţie irascibilă, iar când se fac în sfârșit pregătiri pentru culcarea lui, s-ar putea să fie prea extenuat ca să se liniștească…

Regularitatea obiceiurilor asigură sănătatea unui sugar. Restabilirea unei rutine regulate, chiar și după o pauză scurtă, necesită deseori perseverenţă plină de răbdare din partea bonei, și chiar dacă s-ar putea ca cel mic să protesteze câteva nopţi, fermitatea rareori dă greș în a obține rezultatul dorit.

Fiecare bebeluș este unic. Copiii se nasc cu trăsături individuale care le afectează cantitatea de activitate fizică, durata somnului și a perioadelor de plâns. Dar ei sunt diferiţi și în alte moduri, mai subtile. Unii sunt mai ușor „de citit"; par a avea programe de masă și somn previzibile. Aceștia au tendinţa să plângă mai puţin și să doarmă mai mult. Copiii obișnuiţi, adică aceia al căror comportament pare să urmeze un tipar, reușesc de obicei să se liniștească singuri; adorm mai ușor și când se trezesc noaptea adorm la loc fără ajutor. Dar nu vă învinovăţiţi dacă aveţi un bebeluș care plânge mult și nu prea reușește să se liniștească singur. Aspectul acesta ține doar de noroc, chiar dacă obiceiurile sociale s-ar putea să influențeze părerea despre acest lucru.

Chiar și în cadrul societăţilor în care mama îl ţine mereu aproape pe copil, fiind mereu disponibilă pentru alăptare și alinare, tot există diferenţe mari între bebeluși în ceea ce privește agitaţia și plânsul. Mama compensează legănându-i sau alăptându-i mai mult. S-ar putea chiar să nici nu se aștepte ca bebelușul să doarmă singur, departe de ea. Pe măsură ce crește, copilul s-ar putea să împartă patul cu părinţii pe o durată lungă. Nu este neapărat un lucru bun sau rău; este doar diferit de așteptările celor mai multe familii occidentale din clasa mijlocie.

Așadar, nu numai că bebelușii dorm diferit, dar și sentimentele părinţilor sunt condiționate în moduri diferite în funcție de așteptările societăţii căreia îi aparțin. Nu uitaţi că nu există moduri universal „corecte sau „greșite ori stiluri „naturale" versus „nenaturale de a crește copiii. Societăţile mai puţin dezvoltate nu sunt neapărat mai „naturale și astfel „mai sănătoase în ceea ce privește metodele de crescut copiii. La urma urmei, stricnina și laptele de vacă sunt la fel de „naturale, dar au efecte complet diferite atunci când sunt ingerate.

Gradul în care suntem deranjați de faptul că sugarul plânge sau de obiceiurile de somn nesănătoase ar putea să reflecte parţial propriile noastre așteptări referitoare la ce înseamnă să fim părinţi „buni". Vrem să îl purtăm în brațe pe bebeluș tot timpul sau vrem să îl lăsăm jos uneori, să doarmă?

Iată o poveste adevărată: o prinţesă din Arabia Saudită a venit într-o zi la mine la birou pentru o consultaţie, însoţită de medicul ei pediatru saudit instruit în Anglia și de dădaca saudită instruită în Anglia, precum și de alte două femei, pentru a discuta despre obiceiurile de somn ale copiilor familiei regale. Pediatrul a descris metodele răspândite printre aristocraţii britanici în secolul al XIX-lea. Asemenea doicilor instruite din Anglia secolului al XIX-lea, dădaca din Arabia Saudită îl putea ţine mereu în braţe pe copilul prinţesei în timp ce acesta dormea din simplul motiv că doica avea la rândul ei servitori! Aceste dădace subalterne nu erau la fel de bine instruite, astfel că în sarcina lor cădeau treburile domestice în procesul de creștere al copiilor.

Majoritatea părinţilor nu au bone care să îngrijească copiii. Trebuie să se bazeze pe propriile abilităţi. Așa că dacă ne deranjează foarte mult faptul că cel mic plânge sau ne simțim vinovați că nu am fi părinţi „buni", s-ar putea ca acest lucru să stea în calea dezvoltării unui simţ al competenţei. S-ar putea să avem impresia că nu putem influenţa tiparele de somn ale copilului nostru. Din nefericire, acest mod de a gândi poate pregăti terenul pentru viitoare tulburări de somn.

Problemele de somn nu perturbă numai nopţile unui copil, ci și zilele, făcându-l mai neatent, incapabil să se concentreze și ușor de distras. De asemenea, îl fac și mai impulsiv fizic, hiperactiv sau leneș. Dar atunci când copiii dorm bine, ei sunt vioi, capabili să înveţe și să crească în armonie. Când părinţii sunt prea dezordonaţi, inconsecvenţi sau prea îngrijoraţi ori atunci când există probleme nerezolvate între ei, problemele de somn rezultate converg, cauzând episoade de veghe și de plâns excesive în timpul nopţii.

Nu trebuie să presupuneţi pur și simplu că cei mici trebuie să treacă prin diferite „etape" la diferite vârste și că aceste etape creează în mod inevitabil probleme de somn. Adevărul este că, după vârsta de trei sau patru luni, toţi copiii pot învăţa să doarmă bine. Procesul de învăţare se va desfășura la fel de natural precum învăţatul mersului.

Vestea proastă este că unii părinţi creează probleme de somn. Vestea bună este că părinţii le pot preveni, precum și rezolva pe cele care apar. Părinţii care preferă o abordare mai progresivă (plâns controlat sau extincţie treptată) în locul unei abordări dure (ignorare sau extincţie) se plâng de „recidive" frecvente. În general, motivul pentru care o abordare progresivă tinde să aibă mai puţin succes pe termen lung este acela că durează mai mult și există întotdeauna perturbări naturale ale somnului, precum boli sau concedii. Restabilirea ulterioară a rutinelor de somn sănătoase folosind o abordare progresivă devine foarte stresantă pentru părinţi. Mai multe zile sau săptămâni de abordare progresivă îi epuizează deseori, așa că aceștia renunţă și revin la vechile obiceiuri. Părinţii care au folosit cu succes extincţia știu că s-ar putea să aibă parte de o noapte – doar una – de plânsete după ce se întorc acasă dintr-un concediu scurt sau dintr-o vizită făcută rudelor.

Adevărul este că unii părinţi trec succesiv de la o atitudine fermă la una permisivă și invers, astfel încât nu pot să obțină rezultate. Ei fac adesea confuzie între ceea ce și-ar dori ei din partea copilului și comportamentul efectiv al copilului. Motiv pentru care un jurnal de somn, despre care voi vorbi mai târziu, poate fi un instrument util care să vă ajute să consemnați ce faceţi de fapt și cum reacţionează copilul dumneavoastră. La urma urmei, „succesele pe termen scurt s-ar putea să reflecte doar perioade scurte în care copilul dumneavoastră „pică lat noaptea din pricina unei extenuări cronice. Sau îmbunătăţirile efective în ceea ce privește obiceiurile de somn ar putea fi atât de nesemnificative, încât perturbările normale provocate de concedii, călătorii, boli sau alte probleme să îl afecteze constant pe copilul încă obosit și să provoace „recidive" repetate în cadrul cărora acesta se trezește des în timpul nopţii sau refuză să se culce.

În schimb, părinţii care aplică cu succes o abordare dură – fără ocolișuri – pentru a îmbunătăţi obiceiurile de somn observă un progres imediat, fără efecte dăunătoare de durată. Acești copii au mai puţine recidive și își revin mai rapid și mai bine după perturbările firești ale rutinelor de somn. Când vedem că o metodă chiar „funcţionează" o perioadă, acest lucru ne dă curaj să fim fermi în ceea ce privește tiparele de somn și să repetăm procesul, la nevoie.

Nu pot sublinia îndeajuns cât de important este ca părinţii să înceapă din timp să își ajute copilul să înveţe să doarmă bine.

Când începeţi din timp, eliminaţi accesele de plâns îndelungate și problemele cu somnul. Procesul de a adormi fără ajutor este o abilitate și, la fel ca în cazul oricărei abilități, este mai ușor să îi înveţi pe alţii de la bun început obiceiuri bune decât să corectezi obiceiuri proaste mai târziu. De asemenea, succesul vine doar după o perioadă de exersare.

Numeroasele relatări personale din această carte – contri­buția unor părinţi grijulii și atenți – ar trebui să fie o motivație în plus ca să îl învăţaţi pe cel mic obiceiuri sănătoase devreme sau ca să remediați problemele de somn și, astfel, să vă bucuraţi cu adevărat de el! S-ar putea ca unii părinţi să aibă nevoie de ajutor profesionist pentru a stabili în casă rutine rezonabile și organizate, pentru a aplana conflictele dintre părinţi sau pentru a-l ajuta pe un copil mai mare să depășească o problemă de somn bine înrădăcinată. Pentru a menţine un somn sănătos pentru copilul dumneavoastră mic, trebuie să aveţi curajul de a fi fermi fără să vă simţiţi vinovaţi sau să vă temeţi că acesta va fi supărat pe dumneavoastră sau că vă va iubi mai puţin. De fapt, cea mai bună reţetă pe care o pot oferi este crearea unui cămin plin de iubire, cu copii și părinţi odihniţi.

Nicicând n-a existat

Copil mai minunat, dar

Când a adormit, a lui mamă s-a bucurat.

Ralph Waldo Emerson

Cât de mult înseamnă un somn sănătos pentru copiii noștri!

capitolul 2

Un somn sănătos și strategii pentru somn

Un somn sănătos

Sunt tiparele de somn ale copilului dumneavoastră sănătoase? Există cinci elemente ale unui somn sănătos la copii:

1. Durata somnului: noaptea și ziua

2. Somnuri de peste zi

3. Consolidarea somnului

4. Programul de somn, sincronizarea somnului

5. Regularitatea somnului

Atunci când aceste cinci aspecte se află în echilibru, copiii au parte de odihna de care au nevoie. Să le discutăm pe rând. Ulterior, vom vedea cum fiecare element nu este de fapt independent de celelalte, ci doar parte a unui pachet numit „somn sănătos".

Pe măsură ce vom lua în considerare dezvoltarea biologică a acestor cinci factori, reţineţi că practicile parentale precum alăptarea nu influenţează dezvoltarea creierului. Există cinci puncte de cotitură în procesul de maturare a somnului: la șase săptămâni (somnul de noapte se lungește), între 12 și 16 săptămâni (somnul de zi se regularizează), la nouă luni (bebelușul nu se mai trezește noaptea pentru a mânca și renunță la cel de-al treilea somn de peste zi), între 12 și 21 de luni (dispariţia somnului scurt de dimineaţă) și între trei și patru ani (somnul de după-amiază se rărește).

Pe măsură ce creierul bebelușului dumneavoastră se dezvoltă, tiparele și ritmul de somn se schimbă. Dacă adaptați practicile de creștere a copiilor la aceste schimbări, copilul va dormi bine. Copiii părinților care nu observă aceste schimbări sau care nu fac astfel de ajustări vor deveni prea obosiți. Dezvoltarea biologică ce generează toate aceste modificări se află sub controlul a două mecanisme de reglare. Dacă înțelegeți aceste mecanisme, vă veți organiza gândurile și vă veți planifica acțiunile astfel încât să îi asigurați copilului un somn sănătos.

Primul sistem controlează nevoia corpului de somn și a fost numit „mecanismul de control homeostatic". Pe scurt, aceasta înseamnă că cu cât petrecem mai mult timp fără somn, cu atât vom dormi mai mult ulterior. Dacă pierdeți somn, corpul încearcă să recupereze. Organismul încearcă să se asigure că dormiți suficient. Acest proces automat reflectă un mecanism biologic intern pe care nu îl controlăm. Se aseamănă situației în care corpul vrea să își controleze temperatura; când ne încălzim, transpirăm automat. Dacă nu consumăm suficiente lichide, atunci nu putem transpira și îndurăm efectele adverse ale deshidratării. Dacă consumăm prea multă cafeină și ne privăm corpul de somn, iarăși provocăm probleme. Din nefericire, nevoia biologică de somn a bebelușului nostru se modifică în mod constant, așa că trebuie să fim alerți, ca să nu ratăm schimbările în ceea ce privește cerințele de somn.

Al doilea sistem de reglare a fost denumit „ritmul circadian. Mai este numit și „ritmul intern și poate fi considerat un program care activează și dezactivează gene ca reacție la ciclul lumină–întuneric. Acest sistem este un ceas molecular cu specific genetic și care este potrivit la ora corectă de către lumina solară. Acest mecanism încearcă să se asigure în mod automat că organismul se odihnește la momentul potrivit și că atunci când dormiți, durata și numărul diverselor etape și tipuri de somn sunt corecte. Semnalele provin dintr-o anumită zonă a creierului și ne fac să ne simțim somnoroși sau treji, în funcție de caz. Tiparul acestor semnale se modifică de-a lungul săptămânilor, lunilor și anilor, pe măsură ce bebelușul devine adult. Ritmul acestor schimbări este cu precădere rapid în timpul primelor câteva luni, așa că părintele poate pierde ușor tempoul. Exact când credeți că v-ați dat seama când are nevoie bebelușul de un somn scurt sau să fie pus la culcare noaptea, orele respective se modifică!

Durata somnului: noaptea și ziua

Dacă nu dormiți suficient de mult, vă simțiţi obosiți. Pare foarte simplu și evident, dar cât somn este suficient? Și cum vă puteți da seama dacă copilul dumneavoastră doarme suficient?

Înainte de vârsta de trei sau patru luni, tiparele de somn ale sugarilor par să reflecte în mare dezvoltarea creierului. Pe parcursul acestor prime câteva săptămâni, de fapt, durata de somn este egală cu nevoile de somn, întrucât comportamentul și durata de somn la sugari sunt influențate preponderent de factori biologici. Dar după aproximativ trei sau patru luni, și poate chiar în jurul vârstei de șase săptămâni (sau șase săptămâni după data estimată a nașterii, în cazul bebelușilor născuți înainte de termen), practicile de creștere a copiilor pot influența durata de somn și implicit comportamentul. Eu cred că părinții pot încuraja un comportament mai plăcut, mai calm din partea bebelușului dacă devin mai sensibili la nevoia de somn a acestuia, ajutându-l să păstreze obiceiuri de somn sănătoase. Scopul este acela de a recunoaște și respecta nevoia de somn a copilului și de a nu întreprinde acțiuni care să interfereze cu procesul de somn natural.

Nou-născuți și sugari

În primele zile de viață, nou-născuții dorm în jur de șaispre­zece–șaptesprezece ore în total pe zi, chiar dacă cea mai lungă perioadă individuală de somn este de doar patru sau cinci ore. Nu contează dacă bebelușul dumneavoastră este alăptat sau hrănit cu lapte praf, dacă este băiat sau fetiță.

Între vârsta de o săptămână și cea de patru luni, durata de somn totală zilnică scade de la 16 ore și jumătate la 15 ore, în timp ce perioada de somn individuală cea mai lungă – ce are loc de obicei pe timpul nopții – crește de la patru la nouă ore. Mai multe studii au concluzionat că această dezvoltare reflectă maturizarea neurologică și nu are legătură cu începerea diversificării hranei.

Unii nou-născuți și sugari sub patru luni dorm mult mai mult și alții mult mai puțin. În timpul primelor câteva luni de zile, puteți considera de obicei că bebelușul dumneavoastră doarme suficient. Dar dacă cel mic plânge prea mult sau pare a suferi de agitație extremă/colici, ați putea să îi dați o mână de ajutor Mamei Natură încercând sfaturile utile pentru „bebeluși plângăcioși" enumerate în capitolul 4.

Sugarii sunt ușor de plimbat. Îi puteți lua oriunde doriți, iar când vor avea nevoie de somn, vor dormi. Îmi amintesc că atunci când eram student la medicină la Universitatea Stanford, jucam tenis cu soția mea într-o zi, iar primul meu copil dormea într-un scaun pentru copii de lângă gard. O basculantă enormă a străbătut zgomotos strada îngustă, făcând o gălăgie îngrozitoare. Am fugit la fiul nostru, dar am rămas surprinși că acesta dormea. După vârsta de șase săptămâni, a devenit mai conștient de oamenii din jurul lui; după aproximativ patru luni, asemenea tuturor copiilor, a devenit interesat de câinii care lătrau, de vântul care bătea printre crengile copacilor, de nori și de multe alte lucruri curioase, care ar fi putut să îi tulbure somnul și chiar o făceau.

În cazul anumitor sugari, momentul în care zâmbesc pentru prima dată ca reacție firească (de obicei în jurul vârstei de șase săptămâni sau șase săptămâni de la data estimată a nașterii, în cazul copiilor născuți înainte de termen) este momentul în care apare curiozitatea socială. Cu toate acestea, înainte de aproximativ trei sau patru luni, majoritatea copiilor mici, asemenea fiului meu, nu sunt prea deranjați de mediul înconjurător când vine vorba de dormit. Când organismul lor spune că este vremea să doarmă, atunci dorm. Când organismul le spune să se trezească, se trezesc – chiar și atunci când acest lucru nu este convenabil pentru părinți! Acest lucru este valabil indiferent dacă sunt hrăniți la cerere sau conform unui program fix. Este valabil și în cazurile în care sunt hrăniți încontinuu intravenos din pricina unor probleme la naștere la nivelul stomacului sau al intestinelor. Foamea, de fapt, pare să nu prea aibă de-a face cu felul în care dorm bebelușii. Un factor mult mai probabil în ceea ce privește influențarea tiparelor de somn ale bebelușului este hormonul melatonină, care este produs de creierul celui mic începând cu vârsta de aproximativ trei–patru luni. Nivelul acestui hormon crește noaptea și este capabil atât să inducă somnolență, cât și să relaxeze mușchii stomacului. Prin urmare, în jurul vârstei de trei sau patru luni, așa-numita confuzie zi/noapte și crampele abdominale (colicile) încep să dispară.

În plus, copiii mici crescuți într-un mediu în care luminile sunt constant aprinse dezvoltă tipare de somn normale, asemenea bebelușilor crescuți în case unde luminile sunt aprinse și stinse în mod repetat. O altă dovadă care sugerează că mediul nu prea influențează tiparele de somn înainte de vârsta de trei sau patru luni parvine de la copiii mici născuți prematur. De exemplu, un copil născut cu patru săptămâni înainte de termen ajunge la același nivel de dezvoltare a somnului precum un bebeluș născut la termen cu patru săptămâni mai târziu decât copilul născut la termen. Dezvoltarea stării de somn/veghe biologică nu se accelerează la bebelușii prematuri expuși la mai multă activitate socială.

Prin urmare, putem conchide că, de fapt, la copiii sub trei sau patru luni de zile ar trebui să vă lăsați ghidați de nevoia de somn a copilului. Nu vă așteptați la orare previzibile și nu încercați să le impuneți astfel de orare cu rigurozitate. Totuși, unii bebeluși dezvoltă într-adevăr ritmuri de somn/veghe regulate destul de devreme, cum ar fi pe la vârsta de șase–opt săptămâni. Aceștia sunt de obicei foarte calmi, plâng foarte puțin și dorm perioade lungi. Vă puteți considera binecuvântați dacă vă numărați printre astfel de părinți norocoși.

Sugari și copii mici

Pe măsură ce copiii cresc, perioada de somn tinde să scadă. Graficele 1, 2 și 3 (pp. 44–46) descriu cât dorm copiii în timpul zilei, pe timp de noapte și în total, la diverse vârste, în cazul copiilor mici. Curba de jos din fiecare grafic înseamnă că 10% dintre copii dorm mai puțin decât indică cifra afișată, în timp ce curba de