Am întâlnit proști fericiți, sau Nobila artă a hoției

De Constantin M. N. Borcia

A scrie cărţi umoristice nu este un lucru prea uşor, în această lume tristă şi veselă în acelaşi timp... Şi nu numai atât. Este ceva obositor şi periculos... Este ciudat, dar adevărat... Şi este dureros atunci când umorul se confundă cu calomnia, cu invectiva sau cu batjocura mai cu seamă în zilele noastre când lumea este tot mai violentă, mai susceptibilă sau mai nervoasă...
Cu toate acestea, în orice activitate există tot felul de riscuri, mai mici sau mai mari... Mi-am asumat aşadar riscul de a scrie această carte... Să vedem ce va fi... Oricum nu sunt decât două posibilităţi: nu va fi nimic sau dimpotrivă, va fi ceva... Ce anume ? În acest moment, nu ştiu... Şi, în definitiv, puţin îmi pasă...

• Limbă: Română
• Editor: Constantin M. N. Borcia
• Data lansării: 22 dec. 2019
• ISBN: 9780463169285

Previzualizare carte

Am întîlnit proști fericiți, sau Nobila artă a hoției

I met happy fools, or The noble art of thievery

Constantin M.N. Borcia

Publicat de Constantin M.N. Borcia

Copyright 2019 Constantin M.N. Borcia

GHICITOARE

„Am o pădure;

Sub pădure – două tufe;

Lîngă tufe – două lacuri;

Lîngă lacuri – o movilă;

Lîngă movilă – o rîpă;

Pădure dedesubt,

Pădure deasupra."

Ghici ce este ?

[ CINEL – CINEL ( Culegere de ghicitori), ediţie îngrijită de C. Mohanu, BIBLIOTECA PENTRU TOŢI, EDITURA PEMTRU LITERATURĂ, Bucureşti, 1964, pag. 9) ]

P.S. Cine va dezlega ghicitoarea, va afla că are... CAPacitatea de a rezolva probleme...

„Prostului nu-i stă bine dacă nu-i şi fudul."

„Hoţul zice c-a glumit

Când vede că l-a zărit."

[PROVERBE ROMÂNEŞTI, edtiţie îngrijită de George Muntean, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1966]

„Căţeluş cu păru’ creţ,

Fură raţa din coteţ

El se jură că nu fură,

Şi l-am prins cu ea (adică cu raţa) în gură..."

Poezie populară – dedicată copiilor...

Fotografiile de pe copertă au fost preluate de pe Free Images - Pixabay, https://pixabay.com/ - toate imaginile de aici sunt din domeniul public.

Consilier editorial: Nicolae Sfetcu

Contact:E-mail: [e-mail], [e-mail], Bucureşti, România

Este bine să se ia în consideraţie următoarele aspecte:

Orice asemănare între personajele sau instituţiile care apar în aceste schiţe, scenete sau poezii şi cele din realitate, este întâmplătoare! Poate fi o coincidenţă uluitoare !

Reproducerea integrală sau parţială a textului prin orice mijloace, fără acordul scris al autorului sau fără citare este ceva incredibil, imposibil şi inimaginabil...

Celor care se vor simţi lezaţi într-un fel anume, le urez să fie sănătoşi, norocoşi şi veseli, nu am ce să le fac, aşa sunt ei: excesiv de serioşi... Le cer scuze dacă se vor simţi... indispuşi, dar trebuie să le spun că nu toată lumea trebuie să fie ca şi ei... Noi toţi suntem trecători pe această planetă, umbre triste sau vesele... Cine vrea să fie trist, nu are decât să fie, dar nu trebuie să impună şi altora... tristeţea lui... Şi bineînţeles, invers... Cine vrea să fie vesel, nu are decât să fIe, dar nu trebuie să impună altora veselia lui... Aşa mi se pare corect...

Cine este vesel când ar trebui să fie trist și când este trist când ar trebui să fie vesel, acela este cel mai înțelept dintre oameni, a spus un ilustru necunoscut din antichitate... Este posibil să fie adevărat...

DEDICAŢIE ŞI MULŢUMIRI

În memoria părinţilor mei şi a fratelui meu: Niculina Borcea, Mihai Borcia şi Alexandru Borcia

Cu admiraţie, marilor actori Stanley Laurel şi Oliver Hardy, Louis de Funes, Grigore Vasiliu Birlic şi Alexandru Giugaru...

Mulţumiri deosebite domnului Sfetcu Nicolae şi doamnei Delia Petrescu

ÎN LOC DE INTRODUCERE

Am mai spus şi cu alte ocazii şi o spun şi acum:

„Au fost oameni care nu s-au lăsat descurajaţi de greutăţile şi tragediile vieţii şi au continuat să glumească, să scrie cărţi de umor, să creeze tot felul de comedii… Umorul face cinste naturii umane, iar cei care au încercat să transforme umanitatea într-o mulţime amorfă, morocănoasă, sobră, austeră, bazându-se pe nişte principii sau pe nişte concepţii aparent elevate sau pe tot felul de prostii serioase, nu au reuşit altceva decât să se facă de râs, în cele din urmă…

Umorul va dispărea atunci când va dispărea şi civilizaţia umană… "

Şi încă ceva, mai citez din două cărţi care încearcă să elucideze acest mister (fiindcă este un mister) şi anume... misterul umorului...

„Dacă am descoperit ceva despre umor, este că oamenii se amuză de lucruri diferite. Femeile apreciază glumele în care sunt ironizaţi bărbaţii. Cei în vârstă râd la bancurile despre pierderea memoriei şi a auzului. Cei fără putere râd de cei aflaţi la putere. Nu există o glumă care să-i facă de toţi să râdă. Creierul nostru nu funcţionează aşa."

RICHARD WISEMAN – QUIRKOLOGIA, ŞTIINŢA BIZARULUI. NEOBIŞNUITA PSOHOLOGIE A VIEŢII COTIDIENE"

(EDITURA FOR YOU, BUCUREŞTI, 2009, TRAD. DARIA VASILESCU, PAG.177)

„Oricare ar fi cauzele şi consecinţele râsului şi umorului, când râsetele îşi găsesc loc în viaţa ta, eşti cu siguranţă pe calea cea bună. Efectele râsului vor fi cel mai probabil variate, subtile şi complexe, dar nu trebuie să aşteptăm permisiunea medicilor sau a biologilor ca să râdem.

Ne simţim bine când râdem. Nu e suficient ?"

ROBERT R. PROVINE – „COMPORTAMENTE BIZARE: CĂSCATUL, RÂSUL, SUGHIŢUL ŞI TOATE CELELALTE",

(EDITURA ALL, BUCUREŞTI, 2014, TRAD. LAVINIA VASILE, PAG. 70)

În sfârşit, să mai adaug doar atât... Fiind ultima carte din seria de umor (sau poate penultima, încă nu sunt hotărât în privinţa asta) am considerat oportun să selectez mai multe texte din cărţile precedente, alături de altele nepublicate şi să le integrez într-un volum – este un fel de sinteză, dacă pot spune astfel...

Este de altfel o datorie pe care o am pentru cineva care m-a rugat insistent să realizez această... sinteză. A scrie cărţi umoristice nu este un lucru prea uşor, în această lume tristă şi veselă în acelaşi timp... Şi nu numai atât. Este ceva obositor şi periculos... Este ciudat, dar adevărat... Şi este dureros atunci când umorul se confundă cu calomnia, cu invectiva sau cu batjocura mai cu seamă în zilele noastre când lumea este tot mai violentă, mai susceptibilă sau mai nervoasă...

S-au găsit unii indivizi excesiv de sensibili care au spus că există destulă suferinţă în lumea asta mizerabilă încât nu este cazul să mai vin şi eu cu acest... „umor care pe ei îi enervează... Le-am spus că sunt de acord că există suferinţă, dat că această suferinţă nu creşte odată cu... „umorul meu şi că, în definitiv, dacă acest „umor" îi enervează sau îi deranjează, nu au decât să nu citească, astfel încât, nici eu, nici dumnealor nu vom avea nimc de pierdut...

Sunt unii care spun că suferinţa te-ar face mai bun. Nimic mai fals... Dimpotrivă, suferinţa te face mai egoist, mai rău, mai duşmănos sau mai insensibil... Cine spune aşadar că suferinţa te-ar face mai bun ? Cei care nu au suferit prea mult cu adevărat... Să spună asta unor bolnavi a căror viaţă înseamnă durere, unor părinţi care şi-au pierdut copii, unor răniţi, unor oameni depresivi ajunşi în pragul sinuciderii şi aşa mai departe... Eu însumi ştiu ce înseamnă suferinţa, ştiu ce efecte devastatoare a avut asupra mea, cu greu am reuşit să evit aceste efecte... Cine spune că întrucât există suferinţă în lume, mai spune şi că ar trebui să nu mai fie umor, toţi să tacă, să bocească, să afişeze o faţă foarte serioasă... Dar aceşti indivizi care spun asta, nu fac nimic pentru a reduce suferinţa în lume... Spun doar atât: haideţi să nu mai râdem, în felul acesta vom face ceva... Ba mai mult, ei justifică suferinţa: întrucât suferinţa te face mai bun, haideţi să suferim şi să fim mai buni... Nici că se poate o prostie mai mare... Ei bine nu au decât să spună asta, dar, din fericire nu pot să o şi impună... Aşa încât este treaba lor şi îi priveşte...

Cu toate acestea, în orice activitate există tot felul de riscuri, mai mici sau mai mari... Mi-am asumat aşadar riscul de a scrie această carte... Să vedem ce va fi...

Oricum nu sunt decât două posibilităţi: nu va fi nimic sau dimpotrivă, va fi ceva...

Ce anume ? În acest moment , nu ştiu... Şi, în definitiv, puţin îmi pasă...

Diferenţa dintre un prost şi un hoţ este că prostul îşi fură singur căciula, în timp ce hoţul fură căciula altuia... Înţelepţii poporului au mai sesizat ceva şi anume:

Prostul până nu e şi fudul, parcă nu e prost destul.

Hoţul neprins e negustor cinstit.

Mai sunt şi alte combinaţii sau variante, de pildă:

Hoţul până nu e şi fudul, parcă nu e hoţ destul, îi mai trebuie o tichie de mărgăritar...

Dacă tăceai filozof (adică deştept) rămâneai, dar fiindcă ai vorbit, nu mai eşti filozof...

Proştii şi hoţii au fost prezenţi în toate civilizaţiile care s-au perindat pe această planetă şi... „au dat sare şi piper umanităţii şi au mai dat şi un anumit farmec acestei umanităţi" , după cum spun unii istorici, cu toate că oamenii deştepţi precum şi oamenii cinstiţi s-ar putea să nu fie ce acord; se vor supăra şi se vor întreba: ce legătură este între sare, piper, proşti şi hoţi şi  ce dracu’ înseamnă... farmec ?...

Şi pe bună dreptate, cred...

Producţii literare plagiate de către celebrul poet Bouleţ Mutilescu Hoţică Tonţică poreclit Berbecuţă Butelcuţă Zdrenţea Hâmţea sau Caţă Mioriţă Strigoiu Cioroiu Momâie sau Fonfăilă Oiţă Oliţă Mioriţă Ţurcană sau Firicel  De Iarbă Albastră Zbierea Mucea

(Acest bestial poet are mai multe porecle date de diverşi admiratori...)

"Of, of și iar of, leliţă cârciumăreasă, leliţă cârciumăreasă,

Am băut şi am fumat, am avut o viaţă aleasă,

Până când am fost muşcat !… M-a muşcat un şobolan,

Şi-am intrat într-un spital ! Acolo am stat un an,

Când am fost iar om normal, eram ca un barosan !…

Pentru că am furat de la un şnapan...

În pușcărie apoi am intrat,

Dar de furat nu m-am lăsat !

Leliţă cârciumăreasă, leliţă cârciumăreasă,

Şi acolo am aflat, că am casă, am şi masă…

În pușcărie sunt ca acasă !…

Apoi, din pușcărie am ieșit, și în cârciumă am intrat,

Și un câine m-a mușcat !

Cârciuma este cuibuşor de bucurii,

Cuibuşor de nebunii,

Este loc de viață aleasă,

Leliţă cârciumăreasă, leliţă cârciumăreasă…

Ooof şi iar oooof şi un cartooof !…

Cântă mă nea Caisă, cântă ca la noi,

Din fluier şi din cimpoi !…

Să se-audă în lumea largă,

Urechile să le spargă !…

Am furat şi-am să mai fur,

Sunt pungaş, ce bine-mi pare,

Cântă mă nea Caisă, cântă tot mereu,

Cântece de veselie, cântece de pungăşie şi de puşcărie !

La – la - la şi tra - la - la – la, iiii-eee, iii-eee, iii-eee !…"

Bouleţ Mutilescu Hoţică Tonţică (cunoscut şi sub numele artistic: Mioriţă Gae Lae Tatae  Copae Bucălae) – „Leliţă Cârciumăreasă" 

(„Din lirica bouleţiană" – Editura Bocetul, Bucuresci, 1999, d.e.n. – după era noastră)

CUVÂNT ÎNAINTE

Ca urmare a numeroaselor mesaje venite de la cititori, prin care mă rugau insistent şi persistent să fac o culegere de poezii ale poetului în devenire, poet de renume mondial, Bouleţ Mutilescu Hoţică Tonţică, poezii risipite prin diverse publicaţii, nu am mai putut să evit această solicitare şi am căutat prin tot felul de anticariate, biblioteci, librării şi arhive poeziile acestui ilustru necunoscut numit mai pe scurt Lae Bucălae... Am vorbit în prealabil cu unchiul domniei sale marele critic Balamucea, precum şi cu gigantul poet în devenire Bouleţ Mutilescu  şi au fost de acord să mi se permită să public această culegere de poezii... Domnul Bouleţ mi-a cerut să precizez că toate versurile prezentate sunt versuri AUTOPLAGIATE de către domnia sa, pentru a nu exista nicio confuzie în privinţa autorului... Cred că voi satisface astfel cerinţa diverşilor admiratori ale versului bouleţian sau mutilescian...

În legătură cu acest subiect, iată o scurtă părere a criticului Dionisie Ciomag Sticluţă Moacă Potae Ţeţe Berbecaţe, despre Hoţică Tonţică şi despre poeziile lui:

Acest tânăr şi foarte crud poet în devenire Bouleţ Mutilescu Hoţică Tonţică, pe scurt BMHT,  acest armăsar al cuvintelor poetice, acest atlet al gramaticii neortodoxe, acest inginer al cuvintelor, acest matematician al cuvintelor, acest pictor al cuvintelor, acest muzician al cuvintelor, acest fotbalist al cuvintelor sau mai bine zis acest spion al cuvintelor, a reuşit să farmece cu arta sa multilateral dezvoltată,, cu versurile domniei sale, versuri dionisiace, calde, crude, triunghiulare, paralele, perpendiculare, oblice, conice, circulare, trapezoidale, transcendentale, criptice, paradisiace şi afrodisiace, nenumăraţi cititori din toate timpurile ca şi din modernitatea imediată… Cuvintele sunt ineficiente şi palide în a descrie bogăţia sentimentelor, a ideilor, a gândurilor induse de asemenea versuri îndelung meşteşugite ale crudului şi măreţului poet, delicateţea acestor versuri ducând cititorii în cel mai pur extaz transcendental şi sentimental… Cititorii, criticii şi artiştii, au înţeles ce înseamnă absolutul şi misterul abscons, ca şi eternitatea delicată a versului Mutilescian… Frumusţea versului Mutilescian în toată splendoarea şi nuditatea lor, nuditate care seamănă cu nuditatea celebrelor sculpturi Venus sau Afrodita sau Cupidon sau Adonis, este fermecătoare... Au înţeles de asemenea de ce struţul îşi ascunde capul în nisip şi anume pentru a scăpa de realitatea asta groaznică, la fel cum tânărul BMHT îşi ascunde capul în versuri delicioase şi nisipoase… Un sincer bravo minunatului Hoţică Tonţică, numit şi bardul dragostei şi pacostei şi ilustrului său unchi, Balamucea pentru ceea ce a putut să facă în lumea asta veselă şi tristă în acelaşi timp… Vor fi, precis, şi critici furibunzi, neghiobi, turbaţi, care datorită insensibilităţii şi iresponsabilităţii lor genetice atroce incredibile, a stupidităţii lor naturale,  a sufletului lor impur,  porcos, insipid, incolor, inodor, butucănos, urât mirositor şi oribil se vor repezi urlând ca lupii înfometaţi sau mugind ca taurii înfuriaţi să-l critice, să-l muşte, să-l împungă pe acest poet nevinovat... Dar atenţie, hienelor, cu acest poet incredibil de talentat, nu o să vă meargă, pentru că vă veţi rupe colţii în versurile lui minunate, diafane, în versurile lui străvezii... Şi peste o mie de ani, de Hoţică Tonţică se va vorbi cu evlavie, dar de voi, javrelor, coioţilor şi cucuvelelor ce sunteţi, nu se va pomeni nimic, veţi fi demult, oale şi ulcele – şi chiar şi oalele şi ulcelele vor fi sparte ! Aşa încât critici butucănoşi, ce nimic nu aveţi să spuneţi, critici zdrenţăroşi, puturoşi, găunoşi şi insensibili ce sunteţi, vă credeţi mari deştepţi, capsomanilor,  hai ? Sunteţi o adunătură de indivizi inodori, incolori şi insipizi ! Vă place să vă comparaţi cu albinele care produc miere, dar de fapt nu sunteţi decât nişte muşte tâmpite, puturoase, enervante şi hoaţe şi proaste... Ce aţi produs voi, stricaţilor ? Nimic ! Nu ştiţi decât să crticaţi şi iar să criticaţi atâta tot... Ce ştiţi voi despre focul lăuntric, despre chinurile şi zbuciumul creaţiei ? Nimic şi iar nimic ! Simţiţi o plăcere nebună să insultaţi, sadicilor ! Să vă lumineze CEL DE SUS, că prea sunteţi opaci... Vă credeţi deştepţi, şmecherilor ? Nu v-ar fi ruşine să vă fie ! Duceţi-vă în peşterile şi în scorburile din care aţi ieşit ! Marş ! În schimb cei care laudă, care aplaudă versul mutilescian, sunt adevăraţi oameni luminaţi, deştepţi şi cultivaţi...

Aceste cuvinte frumoase, pline de aplomb şi de respect la adresa marelui poet şi a eventualilor săi critici, sunt binemeritate şi pot să spun că l-au încurajat şi l-au îmbărbătat pe distinsul poet... Gândirea insondabilă a delicatului poet nu poate fi atacată de diverşi critici... Ah, critici, critici, ce sunteţi voi oare ? Sunteţi genii, genii ale cuvintelor ? Nu, nu sunteţi... Rostul vostru în lumea asta nu este să criticaţi, rostul vostru este să linguşiţi... Aşa să ştiţi... Îndrăzniţi numai să-l criticaţi pe Bouleţ Multilescu şi o să vedeţi voi ce-o să urmeze... Tot ce puteţi face este să îl ridicaţi în slăvi pe distinsul şi delicatul poet sus pomenit...

Şi acum vă prezint ceea ce am reuşit să adun din lirica acestui minunat poet, care este încă numit poet în devenire, deoarece nu a primit încă premiul Nobel pentru literatură... Când îl va primi, şi sunt sigur că i se va decerna foarte curând, va fi, în sfârşit poet întreg, în toată regula...

Titlul acestei plachete de versuri, de comun acord cu maestrul Bucălae este: „PACOSTEA DRAGOSTEI ŞI DRAGOSTEA PACOSTEI SAU POVESTEA DRAGOSTEI ŞI A PACOSTEI - VERSURI AUTOPLAGIATE - ...

Ar mai putea fi intitulată „Pacostea îndrăgostită sau dragostea împăcostită..."

Nu se ştie însă deocamdată ce înseamnă cuvântul „împăcostită"...

Dar, mai înainte de această minunată plachetă de versuri, la insistenţele ilustrului poet, prezint câteva schiţe în proză, schiţe PLAGIATE de DISTINSUL poet, care arată o altă dimensiune prozaică a tânărului poet mai sus pomenit; am denumit această parte prozaică, „Simfonia cuvintelor nepieritoare (deoarece, chiar este o simfonie, o vrajă care te cuprinde, un farmec pe care numai domnul Bucălae a ştiut să-l imprime cuvintelor nepieritoare după ce a plagiat acele cuvinte) având ca subtitlu „Tristeţea cuvintelor plagiate... Titlul acestor două capodopere literare este: „Am întâlnit proşti fericiţi SAU Nobila artă a hoţiei...": deoarece proştii sunt în general printre cei mai fericiţi locuitori ai acestei plantete, i-am întâlnit şi ştiu despre ce vorbesc... În afară de asta chiar maestrul Mutilescu este un hoţ (este un autoplagiator, adică un individ care îşi fură singur căciula) sau un plagiator veritabil (adică îi plagiază pe alţii, cu alte cuvinte fură căciula altora)... Pasiunea pentru plagiat a poetului i-a fost insuflată de unchiul său, el însuşi pasionat plagiator... Este unul dintre cei mai mari plagiatori din lume... Plagiatul este mai mult decât o hoţie, este o artă, arta de a plagia nu este deloc facilă, spunea marele critic Balamucea într-un interviu televizat... Cine nu plagiază nu are decât să-şi bată capul să scrie, să compună, să lucreze. Plagiatul este arta de a scrie fără efort, care te scuteşte de multă muncă şi căutare... În general hoţia este o artă, hoţii sunt artişti, au recunoscut mulţi hoţi: au declarat că hoţia este o artă ca oricare artă, dacă nu ai talent, nu poţi fi hoţ adevărat...

Rămâne la latitudinea nenumăraţilor cititori – delicate doamne şi distinşi domni - să aprecieze cum se cuvine, (după cum spunea un cunoscut critic şi meşteşugar al cuvintelor potrivite şi nepotrivite, bine temperate şi rău temperate, domnul Găletuşă Scribalău Haţ Cîrnaţ), acest efort colosal, inimaginabil şi inegalabul depus de tânărul titan al poeziei şi maestru inegalabil al plagiatului, Lae Lae Bucălae...

P.S.

Vă rog, enorm de mult, să nu se confunde numele poetului Bouleţ Mutilescu cu numele celebrului parlamentar şi ministru, Mutilescu Bouleţ poreclit Oacă Brotac Bulumac !

Un anonim şi modest culegător de versuri şi colecţionar de cuvinte – potrivite şi nepotrivite....

Poate fi vorba de Constantin M.N. BORCIA sau nu... cine ştie ?

P.S. 1.

Iată ceea ce m-a mai rugat ILUSTRUL POET MUTILESCU să scriu:

ATENŢIONARE:

CARTEA ESTE CONTRAINDICATĂ PERSOANELOR FĂRĂ SIMŢUL UMORULUI, INSENSIBILE SAU DIMPOTRIVĂ FOARTE SENSIBILE, DEBUSOLATE, SUSPICIOASE SAU NERVOASE SAU CARE AU ALERGIE LA ORICE FORMĂ DE UMOR SAU DIMPOTRIVĂ, AU UN UMOR EXACERBAT PRECUM ŞI PERSOANELOR GRANDOMANE, ATOTŞTIUTOARE ŞI AROGANTE...

NU CITITI DACĂ AVEŢI RĂU DE UMOR (AŞA CUM UNII AU RĂU DE MARE SAU DE AVION) SAU SUNTEŢI IRASCIBIL - ESTE DE PREFERAT ŞI PENTRU DUMNEAVOASTRĂ ŞI PENTRU MINE !

CINE DOREŞTE SĂ ZÂMBEASCĂ SAU CHIAR SĂ RÂDĂ, FOARTE BINE, CINE NU, SĂ NU CITEASCĂ... NU E NICIO PAGUBĂ...

Dacă, după acastă atenţionare astfel de persoane vor citi totuşi cartea şi se vor simţi calomniate, jignite sau caricaturizate, nu mai este vina mea: au fost preveniţi – dacă nu citeau pur şi simplu nu ştiau despre asta... Problema este veche: dacă cineva te calomniază, dar nu ştii că te calominază, atunci mai poate fi vorba de calomnie ?... Mi se pare că nu... Este calomnie numai dacă eşti calomniat şi ştii că eşti calomniat... Dar, pe de altă parte, nici măcar nu poate fi vorba de calomnie, în definitiv. Fiindcă, de fapt ce este calomnia, ce înseamnă a calomnia ? Conform Dicţionaului Explicativ- DEX:

calomniéz tranz. a ataca cu calomnii; a vorbi de rãu; a defãima; a denigra; a blama; a bârfi; a cleveti; a huli; a ponosi; a ponegri; a detracta. [sil. -ni-a] .

În definitiv nu am vorbit de rău, nu am defăimat, nu am denigrat, nu am blamat pe nimeni… Este o chestie de interpretare care ţine de caracterul sau imaginaţia fiecăruia. Aşa încât, cine vrea să zâmbească, cine vrea să se enerveze, cine vrea să nu citească, ei bine foarte bine…

Berbecuţă Caţă Mioriţă Lae Lae Bucălae vă urează distracţie plăcută, plictiseală plăcută sau enervare plăcută şi înjurături relaxante, după cum doriţi...

P.S. 2

O veste de ultim moment: Organizaţia Mondială a Proştilor, Hoţilor şi Plagiatorilor de Pretutindeni (OMPHPP), a decernat un premiu maestrului Bouleţ în valoare de cinci lei, fără TVA, pentru întreaga activitate ..

SIMFONIA CUVINTELOR NEPIERITOARE, SAU TRISTEŢEA CUVINTELOR PLAGIATE - PROZĂ PLAGIATĂ DE DOMNUL PLAGIATOR BOULEŢ MUTILESCU HOŢICĂ TONŢICĂ 

NOTĂ 1

Maestrul Bouleţ, mi-a mărturisit că plagiatul constituie o mare plăcere şi o pasiune pentru domnia sa, cu alte cuvinte, mi-a spus că nu se mai satură să plagieze...

Aşa încât i-am respectat dorinţa de a prezenta textele ce urmează, cu toate că în definitiv sunt plagiate grosolan şi obscen de un adevărat mârlan (ar spune un critic înverşunat), sunt deci plagiate cu neruşinare, totuşi sunt rezultatul unei mari pasiuni şi, după cum se ştie, gusturile şi pasiunile nu se discută... Dacă pasiunea MARELUI POET este să plagieze, atunci, cine se poate opune acestei pasiuni nevinovate ?

De altfel, ce bucurie mai mare va fi pentru critici decât să constate plagiatul clar, evident şi declarat al ilustrului poet ? Va fi o sărbătoare mare şi se va consuma mult vin, bere, absint, votca şi teqila (sau tequilla, după cum spun unii beţivi sau techila sau cum dracu’ se mai numeşte băutura asta) şi va fi multă veselie...

Iată încă un bine pe care îl face minunatul om şi hoţ de omenie aleasă, numit Lae Bucălae...

NOTA 2

Domnul Mutilescu este considerat de către unii dintre admiratorii săi înverşunaţi că este unul dintre cei mai mari plagiatori din lume... Nu este şi opinia mea...

Cred că nu e cazul să exagerăm...

CULTURA PENTRU TOŢI

În studioul de televiziune „Răgetul" stau cinci persoane distinse: moderatorul şi patru invitaţi care discută pasionaţi despre cultura modernă din epoca pe care cu justificată mândrie o numim epoca Muşcăţea... Mai precis, personajele sunt următoarele: Buşilă Trombonescu, moderatorul emisiunii, Ţiuiac Prostănac Îndesatu, un om de cultură aleasă, Pleznitoru Urlătorian Balamucea, un ilustru critic literar, Acaprei Elisaveta Mârţea Scârţea, o distinsă compozitoare, soprană şi harpistă şi Sirena Avăcuţeinebune Stafidă, o mare pictoriţă, o mare sculptoriţă, o mare regizoare şi o mare actriţă de teatru şi film.

Stau şi discută cu mare pasiune despre tot felul de aspecte ale culturii... Iată cum a decurs acea memorabilă emisiune dedicată culturii moderne...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Bună seara stimaţi telespectatori. În cadrul emisiunii noastre Cultura pentru toţi, vom discuta despre o mare descoperire, împreună cu invitatul meu, domnul Ţiuiac Prostănac Îndesatu, poreclit Prostovanu... Apoi vom discuta cu marele critic şi criticolog, domnul Pleznitoru Urlătorian Balamucea, poreclit Mucea... Apoi vom discuta cu marea compozitoare Acaprei Elisaveta Scârţea poreclită Ţoapa sau Bocitoarea şi în fine vom discuta cu o mare artistă polivalentă, doamna Sirena Avăcuţeinebune Stafidă poreclită Moaca sau Ţestoasa... Dar mai înainte de toate să vă spun despre petrol şi cărbuni... Petrolul, despre care se discută în ultima vreme, a rezultat din descompunerea unor animale preistorice, mai exact a dinozaurilor şi a mamuţilor, care au dispărut demult, cu milioane de ani în urmă, ca urmare a unui meteorit care a lovit planeta şi care a ucis animalele pomenite... Animalele astea s-au transformat ca urmare a unor procese complicate, în petrol, din care s-a făcut benzina, motorina, păcura, precum şi gazul lampant precum şi alte gaze, despre care ştiu toţi automobiliştii şi poliţiştii... Fără acele creaturi, nu am fi avut noi acum maşini care să folosească benzină şi cu care ne plimbăm toată ziua... Să fie clar... Apoi mai sunt cărbunii – lignitul, huila, turba şi aşa mai departe... Ştiţi cum s-au făcut cărbunii ? Cărbunii provin din nişte plante străvechi, preistorice, mai exact, provin din nişte ferigi uriaşe, care trăiau pe vremea dinozaurilor şi mamuţilor... Dar, ca urmare a unui meteorit care a lovit planeta, aceste ferigi s-au transformat, după un lung timp în cărbuni... Cărbuni care sunt folosiţi azi în termocentrale ca să producă energie electrică... Iată deci că noi le datorăm foarte mult dinozaurilor şi ferigilor... V-am spus toate astea, în loc de introducere... Dar acum să-l ascultăm pe domnu’ Prostănac... Vă rog domnu’ şef...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Bună seara dumneavoastră şi telespectatorilor...

PLEZNITORU URLĂTORIAN BALAMUCEA: Bună seara... Cu ocazia asta voi face o lansare de carte şi anume voi lansa cartea nepoţelului meu, Sunt turbat şi vreau să muşc !... sau Dragoste nebună şi pacoste asemănătoare...

ACAPREI ELISAVETA SCÂRŢEA: Bună seara, tra-la-la-la, bună seara, iu-huuu...

SIRENA AVĂCUŢEINEBUNE STAFIDĂ: Seara bună, bunăăăăă searaaaaaaa... Buu-bau-bebi-bebiiii-bauuu...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Haide Prostănace tată, spune odată că îmi pierd răbdarea !

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Este vorba despre o descoperire uluitoare. Un grup de reputaţi istorici şi arheologi, au descoperit într-o veche casă părăsită un document vechi care, susţineau ei, este de o valoare inestimabilă. Cu nespusă emoţie s-au aplecat asupra documentului şi l-au cercetat. După ce l-au cercetat îndelung, după nopţi de nesomn, au reuşit înţeleagă ceea ce era scris pe document... Au aflat astfel că documentul era o rămăşiţă dintr-o cronică de pe vremea marelui domnitor Lopăţică Vodă Voievod, care a domnit patru luni, trei săptămâni, două zile şi o oră fix şi a fost foarte iubit de supuşi, cronica aparţinând celebrului cronicar Găletuşă Grămăticul care era sfetnicul de taină al voievodului. Iată ce conţinea documentul descifrat în cele din urmă de către marele istoric şi criptolog Bobârnac Criptă Acălugăriţei... Autorii descoperirii au scris un articol care a apărut în revista Pergamentul...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Sunt în asentimentul telespectatorilor când afirm că ceea ce afirmaţi dumneavoatră este foarte interesant... Vă rog continuaţi... Ce conţinea documentul descifrat, stimate domnule Prostănac ?

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Conţinea următoarele, citesc şi citez din revista unde a apărut articolul...

Ieata ieu Galetusea Gramaticuloru, povatzuitoriu den taina alu mai marile Voievodu Voda Lopatzichea, mai marile statatoriulu in tzeara noastra, declaru cu mina pe inima precum ca marile nostru domnitoriu a avutulu unu visulu, in carea se arata un uomu carea dzicea ca are un marile televidzoriulu, ce o mai fi dracovenia aista, la carea se uita toata dziua si mai avea si un telefonulu, ce o mai fi si dracovenia aista, si carele la telefonulu i se mai dzice si mobilulu si carea mai avea si o marea carutza la care i se dzice automobilulu si carea mai avea si o mare minunatzie care se chiama computeriulu si carea mai avea si o mare casoiulu care se dzice vila si carea mai avea si o cutie care vorbeste la carea se dzice readioulu...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Foarte interesant, domnule Postănac, numai că nu pricep prea multe... Este scris într-o limbă veche, chiar pot să spun străveche, care nu prea mai are de-a face cu limba modernă... Aţi putea să ne lămuriţi, vă rog frumos ?

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Mda, nici eu nu prea înţeleg mare lucru, dar din ceea ce am înţeles, se pare că un anume grămătic Găletuşă...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Ce înseamnă grămătic, stimate domn ?

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Este un individ, care se ocupă cu gramatica... Se pare că pe vremuri, nu ştiau prea mulţi să scrie şi să citască şi era desemnat un tip care învăţase la şcoală să scrie, să citească, că socotească şi aşa mai departe... Aşa, deci era acest grămătic, Găletuşă care era în acelaşi timp şi povăţuitoru' de taină al domnitorului Lopăţică Vodă Voievod...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Scuzaţi că vă întrerup, stimate domnule Prostănac, cine dracu' mai e şi domnitoru' ăsta ? Că nu am auzit de el...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: A fost un domnitor care a fost şters din cărţile de istorie deoarece a dat o lege prin care se interzicea tunsul şi mulsul oilor, ceea ce a provocat mari nemulţumiri printre ciobani şi chiar mai mult a provocat o răscoală a ciobanilor, în urma cărora, ciobanii au fost alungaţi din ţară. Ciobanii nu s-au lăsat, s-au dus la nişte vrăjitoare, iar acestea l-au blestemat pe Lopăţică... Au zis că să nu mai fie pomenit în vecii vecilor !... Şi de-aia nu se mai ştie mai nimic despre Vodă Lopăţică... Aşa şi să continui... Zice că acest voievod, a avut un vis în care se arăta un om care zicea că are un mare televizor la care se uita toată ziua, şi mai avea şi un telefon care se mai numea şi mobil...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Fantasctic ! Televizor şi telefon mobil pe vremea lu' Lopăţică ? Este incredibil !... Scuzaţi, vă rog să continuaţi !

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Şi mai avea şi o mare căruţă care se mai numeşte şi automobil şi mai avea şi un calculator sau computer, cum i se mai spune şi mai avea şi o căsoaie adică o casă mare numită vilă şi mai avea şi o cutie care vorbeşte numită radio...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Hai că e prea de tot... Înţeleg, televizor şi mobil pe vremea lu' Lăpăţică, mai pot să înghit, mai pot să înţeleg, da' automobil, calculator, radio şi vilă pe vremea lu' Vodă Lopăţică, este ceva de domniul fantasticului... Nu cred aşa ceva... Eu zic că documentu' ăsta a fost prost descifrat, nu vă supăraţi...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Nu stimate domn, documentu' a fost tradus corect... Deci... Mai departe... Măritu' voievod l-a întrebat pe om ce vrea el în schimbu' la toate minunăţiile alea. Omu' a spus că vrea în schimbu' lor şapte butoaie cu vin vechi din pivniţa domnească. La început, luminăţia sa Lopăţică, nu a vrut să se despartă de vinu' vechi şi bun, dar apoi s-a răzgândit şi a vrut să se despartă... A dat apoi şapte butoaie şi a primit, în schimb, televizorul, mobilu', automobilu', computeru', vila şi radiou' ...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Foarte bine a făcut !

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Însă luminăţia sa Lopăţică, nu ştia ce să facă cu ele, dar omu' a ştiut ce să facă cu cele şapte butoaie, deoarece a băut tot vinu' din ele ! Apoi, a năvălit oaste străină şi l-a invadat pe luminăţia sa şi a luat toate acele minunăţii, aşa că Lopăţică a rămas şi fără minunăţiile alea şi fără cele şapte butoaie cu vin...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Mare ghinion a mai avut Vodă Lopăţică !

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Ţin să atrag atenţia că toate astea s-au întâmplat în visu' lu' Lopăţică Vodă... Când s-a trezit marele voievod, direct în pivniţă s-a dus şi a văzut că se strânseseră acolo mulţimi de potăi lătrătoare, de mâţe miorlăitoare şi şobolani chiţăitori, de oi behăitoare, de capre behăitoare, de vaci mugitoare, de boi mugitori, de tauri nebuni, de bivoli proşti, de găini cotcodăcitoare şi ouătoare, de cocoşi care cântau cucurigu, de broaşte râioase şi orăcăitoare, de bufniţe hoaţe, de dihori, de curci, de nurci, de cuci, de bibilici, de gâşte, de muşte bâzâitoare, de arici şi de lupi lihniţi de foame, care toate lighioanele astea beau vinu' vechi şi bun care se scurgea din butoaie. Şi toate lighioane astea urlau şi li se împleticeau limbile în gurile lor... Că aşa se făcea că pisicile behăiau ca oile, potăile cotcodăceau ca găinile care făceau ouă, broaştele mugeau ca vacile nebune nemulse de trei zile, găinile orăcaiau ca broaştele, bursucii lătrau ca potăile...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Fenomenal ! Aşa ceva este de domeniul fantasticului ! Am auzit că unii dresori s-au străduit să înveţe nişte câini să cotcodăcească şi nişte găini să latre, ca să poată să vorbească între ei câinii şi găinile, da’ atâta tot... Şi mai departe ce a mai fost stimate domn ?

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Când a vazut asta luminaţia sa Lopăţică, a crezut că a înnebunit.

BUŞILĂ TROMBONESCU: Normal ! Şi eu aş fi înnebunit dacă eram în locu’ lui !...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: A fost chiar nevolnicul Galetuşă de faţă şi a văzut toate astea. A facut multe cruci, adică s-a inchinat şi nu i-a venit să creadă ! Apoi şi Lopăţică şi Găletuşă au băut şi au golit multe butoaie cu vin vechi şi bun, cu toate că au mai golit încă şase butoaie cu vin vechi şi bun mai înainte de a se produce evenimentul acesta neobişnuit... Dar, stă şi se întrebă Găletuşă cu capu’ lui prost, după cum se exprimă chiar domnia sa, ce or fi toate astea ? După ce au mai golit alte şase butoaie cu vin vechi şi bun, Lopăţică şi Găletuşă s-au dus şi s-au culcat... Apoi, după ce s-a sculat, Găletuşă a scris despre toate astea, ca să fie pentru aducere aminte şi pentru înştiinţarea oamenilor de pretutindeni şi pentru toate timpurile şi pentru luminarea lor, după cum se exprimă marele grămătic... Şi apoi întăreşte cele descrise, afirmând clar şi răspicat: ...aşa a fost precum am scris eu, cu slabele mele puteri şi cu mintea aia proastă pe care o am, aşa am scris eu Găletuşă Grămăticu, sfătuitoru de taină al marelui Lopăţică Vodă Voievod, aşa a fost şi aşa a rămas, drept pentru care semnez Găletuşă Grămătucu.

BUŞILĂ TROMBONESCU: Este tulburător, cutremurător, într-adevăr !... Nu ştiu ce să zic...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Acesta a fost aşadar documentul descifrat cu multă sârguinţă de marele istoric şi criptolog Bobârnac. Au fost apoi discuţii nenumărate în ceea ce priveşte autenticitatea lui. Unii dintre istorici şi arheologi spuneau că documentul este autentic, dar atunci se punea întrebarea, cum se ştia pe vremea aia de... televizor, computer, telefoane mobile şi automobile şi vile ? Cum ? Nimeni nu ar fi putut spune. Alţi istorici şi arheologi spuneau că de fapt documentul sau mă rog, textul înscris pe pergamentul ăla, nu a fost descifrat corect de către Bobârnac, care nu a urmărit altceva decât să facă pe deşteptul şi să-şi facă publicitate... Cearta era în toi, când a intervenit marele profesor Croncănilă Caltaborş Catrafuse care a spus că... traducerea era corectă deoarece a fost de faţă când Găletuşă Grămăticu a scris ceea ce a scris, că de fapt el îi spusese lui Lopăţică de televizor, mobil, automobil, computer şi de altele... A mărturisit că a călătorit în timp cu o maşină mică, după ce a chefuit cu nişte prieteni, la un local de lux, numit „Plosca"... Nu ştie cum s-a întâmplat asta... Ce ştie este că s-a trezit pe vremea când era domnitor Lopăţică Vodă... I-a spus că-i va da un televizor, un computer, un mobil, un automobil şi o vilă, apoi au băut mult vin... De întors, iarăşi nu ştie cum s-a putut întâmpla... Tot ce ştie este că s-a întors în epoca noastră plină de minuni neasemuite, după ce a golit câteva butoaie cu vin vechi şi bun... În sfârşit, se pare că apoi Lopăţică adormise şi visase... Visase despre ceea ce au vorbit, adică despre televizor şi celelalte minunăţii... Iată că misterul a fost dezlegat ! Aşa încât, după ce a intervenit marele profesor Croncănilă Calataborş Catrafuse, cearta s-a potolit, iar documentul a fost recunoscut ca fiind autentic şi se află acum depus la loc de cinste la muzeul Bobârnac... Iată aşadar, încă un miser elucidat în cele din urmă... Nimic nu poate rezista ştiinţei !...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Formidabil ! Deci se poate călători în timp ! Iată că acest document demonstrează fără îndoială că acest vis milenar al omenirii de a călători în timp, este posibil şi realizabil !...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Aşa este... Aş vrea să mai abordez în emisiunea dumneavosatră, încă trei mistere care au fost elucidate de către oamenii de ştiinţă, care au dat explicaţii simple, realiate şi credibile...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Vă rog stimate domn Prostănac... Sunt sigur că telespectatorii vor fi foarte interesaţi...

ŢIUIAC PROSTĂNAC ÎNDESATU: Este vorba despre fantome, extratereştrii şi piramidele egiptene... Mai întâi fantomele... Toată lumea ştie ce sunt fantomele, care bântuie casele părăsite, barurile, hotelurile, bordelurile şi chiar cârciumile... Nişte reputaţi vânători de fantome au hotărât să descopere ce se ascunde în spatele acestor fantome şi au stabilit că în spatele acestora se ascunde o mare escrocherie... Fantomele nu sunt nimc altceva decât nişte cearceafuri care sunt puse pe nişte beţe sau pe nişte păpuşi de către nişte indivizi avizi de senzaţional şi de bani... Nimic altceva... S-a înţeles ? Ceraceafuri şi beţe şi păpuşi... Iată încă un mister elucidat... Acuma despre extratereştrii... Lumea îşi închipuie că ar veni de undeva, din cosmos, dracu’ ştie de unde, ca să ajute omenirea să evolueze... O echipă de vânători de extratereştri a stabilit că de fapt farfuriile zburătoare cu care se presupune că ar călători extratereştrii, nu sunt nimic altceva decât nişte ligheane sau castroane sau oale aruncate de nişte indivizi şi apoi fotografiate sau filmate sau desenate de alţi indivizi... Uneori, ca să fie mai credibil mai apar şi nişte omuleţi care însoţesc farfuriile zburătoare... Ei bine vânătorii de extrazereştrii au explicat că omluţii respectivi nu sunt decât nişte păpuşi... Păpuşi şi iar păpuşi, nimic altceva !... În fine, piramidele egiptene, despre care a auzit o lume întreagă... Sunt unii care susţin că nu au fost construite de Keops, spre exemplu, ci au fost construite de către nişte extratereştri sau de către nişte savanţi din Atlantida... Dar, o echipă de vânători de piramide, a demonstrat clar că piramidele au fost construite de egipteni, care aveau totul la dispoziţie: macarale, maşini, basculante, calculatoare, tractoare, ciment, excavatoare, buldozere şi alte maşini şi utilaje, nu mai este cazu’ să le amintesc aici... Aşa că puteau foarte bine să le construiască şi chiar le-au construit, fără intervenţia extratereştrilor sau a atlanţilor... Aşa că să nu mai vină unu’ şi altu’ cu poveşti din astea de adormit copii, cum că vezi doamne, numa’ extratereştrii ar fi putut construi piramidele... Păi de ce să nu zicem că şi Casa Poporului sau Palatu’ Parlamentului sau Turnu’ Eiffel din Paris, au fost contruite tot de extratereştrii ? Aşa că, iată că alte şi alte mistere au fost elucidate, oameni buni !...

BUŞILĂ TROMBONESCU: Incredibil de interesant... Mintea omenească este foarte iscoditoare şi veşnic pusă la încercare... Am citit într-o revistă că s-au descoperit nişte vaci sălbatice care dădeau un lapte special, adică era lapte cu cafea ! Nu s-a ştiut cum a fost posibil să existe vaci care să producă lapte cu cafea, apoi s-a aflat că vacile mâncau boabe de cafea şi după ce mâncau, făceau laptele ăsta nemaipomenit ! Aşa că s-au domesticit vacile alea şi s-a trecut la producţia de lapte cu cafea provenit direct de la vaci. Nu mai este nevoie acum să se amestece laptele simplu cu cafeaua fiartă... Este gata amestecat direct de vaci ! Iată încă o victorie a ştiinţei ! Am mai aflat că un grup de geneticieni şi de zootehnişti au reuşit să obţină, după ani şi ani de experimente o oaie cu cap de lup şi un lup cu cap de oaie, punând astfel capăt veşnicei duşmănii care există între oi şi lupi... De asemeni au mai creat o muscă albastră care