Dragoste Si Dreptate La Superlativ

De Andreea Carmen Olaru

“Dragoste și dreptate la superlativ” o este o călătorie a minții și a sufletului în căutarea adevărului. Cu o abordare rațională și pasionată, cartea dezvăluie procesul de raționament care a condus autoarea să se convingă de existența lui Dumnezeu. Argumentele sale sunt prezentate accesibil și profund într-o lectură care te provoacă să reflectezi și să explorezi propriile credințe.

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 17 apr. 2024
• ISBN: 9786303123035

Andreea Carmen Olaru

Andreea Carmen Olaru (n. 1988, București), absolventă a Facultății de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universității din București. Autoare debutantă, îndrăgostită de Dumnezeu şi iubitoare de arte.

Previzualizare carte

Copyright

Dragoste și dreptate la superlativ / Andreea Carmen Olaru

ISBN 978-630-312-302-8

ISBN eBook ePUB 978-630-312-303-5

Întreaga responsabilitate pentru conținutul acestei cărți

aparține autorului.

Copyright 2024, Andreea Carmen Olaru

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Carte distribuită de www.piatadecarte.net,

email: [e-mail]

Comenzi la tel. [phone] // 0787 708 844

Pentru solicitări de publicare vă puteți adresa editurii,

pe mail: [e-mail]

Editura Letras / www.letras.ro

[e-mail]

Cuprins

Copyright

Mic tratat de ontologie în viziunea eseistei Carmen Olaru

Prefață

Reperul existențial

Combustibilul motivațional

Raționamentul și logica

Adevărul

Origini

Observații

Dragoste și dreptate la superlativ

O relație

Surse și referințe

Mic tratat de ontologie în viziunea eseistei Carmen Olaru

—Elena Netcu

Pornind la conținutul ideatic, orice carte se cere a fi încadrată într-o formulă și tehnică literară. Evident că acest microeseu ne propune o abordare minimalistă a conceptelor filozofice și religioase, cu detașare și obiectivitate, având ca temei o profundă documentare asupra ființei umane, dezvoltarea ei, pe un traseu existențial ce amintește de Sartre.

Carmen Olaru este persuasivă, emițând clar și concis, unde ne situăm ca individualitate, care este granița dintre adevărat și fals, ce este imuabil și ce se supune datului existențial.

Credem că autoarea încearcă mai degrabă să se convingă pe sine, stăpânită fiind de o neliniște epistemiologică, încercând să intuiască ce s-ar ascunde dincolo de tonul comprehensiv.

Astfel, adevărul e primul concept pe care încearcă să-l definească, pornind de la dihotomia dintre relativ și absolut, raportând înțelegerea fenomenelor din perspectivă subiectivă, susținând că, dincolo de demon-strația științifică, obiectivă, când este vorba de adevăr, fiecare individ își are adevărul lui. De aici vine relativitatea interpretării oricărui fenomen.

Prima idee prin care își construiește autoarea eșafodajul gândirii este dihotomia dintre adevăr și minciună. Cum orice judecată implică un anumit grad de subiectivitate reflectat în propriul ei adevăr, autoarea presupune că orice argument implică un contrargument.

Cunoașterea nu este altceva decât trecerea succesivă de la întuneric în lumină, de la certitudine la incertitudine, susținând ideea liberului-arbitru, „voia lui Dumnezeu", raportând individul la un dat existențial.

Mai departe, susține autoarea, sistemul dezvoltării personalității se înalță pe un cumul de „dorințe și instincte", convertite treptat în autodeterminare pe care autoarea o numește „combustibilul motivațional". Dar acest motor intrinsec ființei se bazează pe o cazuistică, insinuând motivul hamletian „a fi sau a nu fi", nu pentru a-l susține, ci pentru a-l anula. „Este imposibil ca o propoziție să fie și să nu fie adevărată în același timp". Așadar, nu e posibilă o simultaneitate, ci numai succesiune: „mărul nu poate fi stricat sau nu în același timp". Ceea ce înseamnă că timpul este un reper absolut în existență