Arme Si Trandafiri

De Elena Irimescu

IUBIREA – PERPETUUMUL MOBILE AL VIETII SI TRAIRII in poezia ELENEI IRIMESCU

Nimic nu e mai frumos pe lume, decat un suflet care simte, vibreaza, traieste, viseaza, iubeste, adora, spera, sa intalneasca pe parcursul efemerei sale vieti... IUBIREA.
Acea iubire unica si irepetabila, care te face sa te simti cel mai iubit dintre pamanteni, cel mai adorat dintre oameni, care sa te faca sa privesti dincolo de marginile spatiului sau timpului, cu ochii inlacrimati de dor, dar si de fericire.

Acea iubire care te face sa simti exaltare, iar atunci cand se disipeaza precum un fum in memorii, sa-si planga clipa in culori, sa-si alina ranile cu balsamul amintirii, sa rememoreze doar momentele de frumos, fara sa si le aduca aminte pe cele fara de folos.

Acel sentiment unic si divizibil intotdeauna la doi, care sa te faca sa vrei sa fii frunza lipita pe trunchiul verde inca, sa fii bogata toamna in bogata curgere a anotimpurilor, sa vrei sa fii praf de stele de la inceputuri de lume.

O astfel de iubire experimenteaza poeta in frumoasa carte cu titlu floral ,,Arme si trandafiri”, asociind peremptoriu duritatea armelor cu delicatetea trandafirilor si osciland perpetuu intre pasiune si dezamagire, lasand timpul sa vindece, tot ceea ce sufletul nu poate.

Elena Irimescu toarna in creuzetul simtamintelor sale o multitudine de esente florale, iarba, vant, cuvant, un totem din care clipele se rasfrang in file de calendar, cu repeziciunea luminilor astrale. Iubirea este, in viziunea eului liric, nu neaparat o constructie fizica, tactila, ci un cumul de elemente ale unei structuri inventate, gandite, create, dupa cum inima porunceste. Titluri surprinzatoare, precum ,,Desen”, ,,O mie de cuvinte”, ,,Spuneai”, ,,Credeam”, ,,Tu ai plecat”,
,,Exil”, ,,Dor” exprima tocmai aceasta dorinta intensa de iubire, practicata cu religiozitatea aferenta dorului, la fel de intens.

Printre randuri, eul liric capata intempestiv constienta unei imperfectiuni a iubirii, o inconsistenta a sa, care, deseori doare pana la os. Dezamagirea, ca parte intrinseca iubirii, poate deveni letalul unor romantice otravuri, pe care indragostitii le savureaza ca pe un adio shakespearean, dovada stand titluri precum:
,,Mi-ai desenat”, ,,Ochi reci”, ,,Nu te-as ierta”,
,,Blestem”, ,,O uiti”, ,,Saruta-ma”.

Femeia – zeita, mama, iubita – merita sa devina centrul lumii, altarul la care muritorii sa se inchine (,,Femeie”). Poezia Elenei Irimescu are o doza subtila de excentricitate, de tantrism, fara a avea insa urma de frivol. Poeta este, prin versul sau, aproape de perfectiune, mai ales in poemele cu insidii lirice bacoviene (relatia om-viata, viata-moarte): ,,Mai plangi” sau ,,Tu, umbra blestemata!”, poeme care merita sa fie memorate, pentru lirismul si frumusetea lor statuara.

Elena Irimescu isi promite sa faca din poezie – crez, iar din iubire – perpetuumul mobile al intregii sale vieti. O carte frumoasa, in tonurile moderniste ale unei poezii neoromantice, pe care o veti citi dintr-o singura respiratie, intre doua batai de inima. Poeta stie ca sarcina sa asumata, este de a crea o aura de tacere in jurul cuvintelor, din teama de a nu tulbura pasarile gandului, asa dupa cum marturiseste poetul: ,,Sarcina poeziei sa curete realitatea imbacsita de cuvintele noastre prin crearea unor spatii de tacere in jurul lucrurilor” (St. Mallarme). AVE!

—Gheorghe A. STROIA
Membru al Academiei Romano-Americane de Arte si Stiinte

• Limbă: Română
• Editor: Elena Irimescu
• Data lansării: 10 oct. 2022
• ISBN: 9786060719182

Previzualizare carte

Copyright

Arme și trandafiri / Elena Irimescu

ISBN eBook ePUB: 978-606-071-918-2

Întreaga responsabilitate pentru conţinutul acestei cărţi aparţine autorului.

Copyright 2022, Elena Irimescu.

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Carte distribuită de www.piatadecarte.net

email: [e-mail]

Comenzi la tel. [phone] // 0787 708 844

Pentru solicitări de publicare vă puteţi adresa editurii, pe mail: [e-mail]

Editura Letras / www.letras.ro

[e-mail]

CUPRINS

Copyright

Dedicație

Prefață

Tu

Desen

Sinonimie

O mie de cuvinte

Credința

Spuneai

Ție

Și ce folos

Credeam

Tu ai plecat

Lângă tine

Teorie

Amintiri

A fost frumos

Mi-ai desenat

Femeie

Anotimp

Ochi reci

Celor ce pierd persoane dragi

Ploaie

Remember

Gând

De-acum

Mai plângi

Depeșă

Nu te-aș ierta!

Blestem

Ce sunt?

A cui am fost?

De-aș fi știut

O uiți

Rugăminte

Conștientizare

Povestea unor cioburi

Trăiesc

Mi-e silă

Tu, umbră blestemată!

Arme și trandafiri

Mi-e noapte

Căutare

Sărută-mă

Iertare

Mi-e greu

Durere

Decor

Exil

Aș fi vrut să te numești Hymalaya

Căutare

Trecerea timpului

De ce te-ascunzi?

Oprește timpul

Dor

Vis

Desen

Poem

Eu

Ploi

Iubirea

Gânduri

Pom de magnolii

Iubirii

Ciudățenie

Versuri, Versuri

Greșeli

Tatălui meu

Sărutul tău

Dă-mi lumea ta

Și te-am rugat

Floarea

Dar tu?

Oamenii

Nebună

Eu sunt fără de moarte

Capodopera durerii

DEDIC CU DRAGOSTE ACEASTĂ CARTE

În primul rând, soțului meu Mihai, care mă susține mereu și necondiționat în orice fac sau vreau.

Fostei mele profesoare și dirigintă Adina Chiru, pentru că a crezut în mine și „m-a împins" să cred și eu.

Fostului meu profesor Grigore Curcanu (limba și literatura română), care în școala generală mă lăsa să recit poezii și m-a susținut și acum.

Ligia  Melintescu,  prietenă  de-o  viață  (și profesoară), îți mulțumesc nespus pentru încrederea și credința pe care mi le-ai transmis!

Domnului profesor de drept, poet, scriitor și cântăreț minunat de folclor, fără de care acest vis al meu n-ar fi fost posibil!

Prietenei (și infinit mai mult) Simona Frațilă care mă iubește chiar și atunci când mai puțin o merit, pentru încurajarea neobosită pe care mereu mi-o dă, în orice moment bun sau rău.

Surorii mele Carmen Bărbulescu, pentru iubirea ei și pentru tot, căci venele ne ard cu-același sânge în care trăirile se manifestă la fel, ultima, dar niciodată cea din urmă.

Vă mulțumesc din inimă, tuturor!

PREFAȚĂ

IUBIREA – PERPETUUMUL MOBILE AL VIEȚII ȘI TRĂIRII

în poezia ELENEI IRIMESCU

Nimic nu e mai frumos pe lume, decât un suflet care simte, vibrează, trăiește, visează, iubește, adoră, speră, să întâlnească pe parcursul efemerei sale vieți... IUBIREA.

Acea iubire unică și irepetabilă, care te face să te simți cel mai iubit dintre pământeni, cel mai adorat dintre oameni, care să te facă să privești dincolo de marginile spațiului sau timpului, cu ochii înlăcrimați de dor, dar și de fericire.

Acea iubire care te face să simți exaltare, iar atunci când se disipează precum un fum în memorii, să-și plângă clipa în culori, să-și alină rănile cu balsamul amintirii, să rememoreze doar momentele de frumos, fără să și le aducă aminte pe cele fără de folos.

Acel sentiment unic și divizibil întotdeauna la doi, care să te facă să vrei să fii frunză lipită pe trunchiul verde încă, să fii bogată toamnă în bogata curgere a anotimpurilor, să vrei să fii praf de stele de la începuturi de lume.

O astfel de iubire experimentează poeta în frumoasa carte cu titlu floral „Arme și