Testele De Incultura

De TN Constantinescu

Alo, arde undeva?!

T.N. Constantinescu este un inginer care ani de zile a condus revista POMPIERII ROMANI, dotat din copilarie cu biblioteca in casa, ajutat de parinti cu drag si cunoastere de carte, el insusi de devreme priceput in a innoda rime si a face versuri. (...)

Daca ar fi fost nascut pe la inceputul secolului trecut, sunt convins ca autorul nostru, autorul, ar fi fost adept sau poate chiar membru al curentului parnasian, al Academiei seculare din Parnasul Canicattinese infi intata in 1922 la Canicatti (Italia), o academie destul de bizara care a reunit oameni de diferite medii politice si culturale, idei si caractere si care a inclus profesionisti, preoti, gazetari, poeti, fi losofi etc. Si-a luat numele din muntele sacru al muzelor si poezia a fost folosita pentru a satiriza asupra politicii vremii si pentru a denunta viciile si slabiciunile oamenilor (...)

Mihai Miron

Teste de incultura sau curajul de a manui pumnalul verbal

Demersul euristic al poetului TNConstantinescu pare de-a dreptul sa debusoleze, iesind parca din zona poeziei pure pe care o asezam intotdeauna pe un piedestal. El sfi deaza, rastoarna sintaxa poetica. Coboara sfi dator in cotidian, invitandu-ne la un ,,picnic” literar, punand parca la frigare bucati dintr-o realitate insuportabila si plina de minciuna, coruptie, afl andu-se sub nivelul moralitatii.

Scriind cu o viteza uimitoare, scotand rima la comanda, poetul creeaza scene caricaturale, acide, pline de amaraciune, de revolta si de neputinta. Fiecare poem are o mica poveste, uneori in catren ca un flash, sententios si plin de obida. El arata la tot pasul cu degetul acuzator, intr-un limbaj neaos, le spune pe romaneste, uneori alunecand in obscenitate, dar orice ar scrie si oricum ar scrie, poetul nu are niciun fel de constrangere de limbaj, dovedind o mare libertate de exprimare. (...)

Cu siguranta, poetul TNConstantinescu isi va gasi cititori pe masura, intrucat subiectele sunt de mare actualitate, multe poeme sunt adevarate pamfl ete intr-un limbaj coroziv, licentios, rostit pe sleau, cu accente de zefl emea si cu tenta de bascalie. (...)

Asadar, in opinia noastra, poetul TNConstantinescu are curajul sa lase literaturii romane o carte despre ceea ce a vazut si a trait, despre revolta sau neputinta lui, despre tot ce se intampla intr-o societate de tranzitie care nu se mai termina.

Elena Netcu

• Limbă: Română
• Editor: TN Constantinescu
• Data lansării: 18 mai 2022
• ISBN: 9786060717300

Previzualizare carte

Testele de incultură

Poeme de la capătul tunelului

logotip1

Copyright

Testele de incultură: Poeme de la capătul tunelului

COPYRIGHT 2022 TNCONSTANTINESCU

COPYRIGHT 2022 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-730-0

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii TESTELE DE INCULTURĂ, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Testele de incultură

Copyright

Teste de incultură sau curajul de a mânui pumnalul verbal

Alo, arde undeva?!

Cuvânt-înainte

IUBIM, URÂM, IERTĂM

MARELE BANDIT DE LA RĂSĂRIT

UN TĂCIUNE ŞI-UN CĂRBUNE

BISERICA MAMII NOASTRE

IAR ÎN RAI, TRAI PE VĂTRAI

REALITATEA-I MAI PRESUS DE ORICARE ADEVĂR

BY THE WAY, FIINDCĂ VENI VORBA DE APROPO!

FIE PÂINEA CÂT DE REA, COZONAC E-N ŢARA TA!

CIN’ LE PAŞTE DE CRĂCIUN

Teste de incultură sau curajul de a mânui pumnalul verbal

Elena Netcu

Demersul euristic al poetului TNConstantinescu pare de-a dreptul să debusoleze, ieșind parcă din zona poeziei pure pe care o așezăm întotdeauna pe un piedestal. El sfidează, răstoarnă sintaxa poetică. Coboară sfidător în cotidian, invitându-ne la un „picnic" literar, punând parcă la frigare bucăți dintr-o realitate insuportabilă și plină de minciună, corupție, aflându-se sub nivelul moralității.

Scriind cu o viteză uimitoare, scoțând rima la comandă, poetul creează scene caricaturale, acide, pline de amărăciune, de revoltă și de neputință. Fiecare poem are o mică poveste, uneori în catren ca un flash, sentențios și plin de obidă. El arată la tot pasul cu degetul acuzator, într-un limbaj neaoș, le spune pe românește, uneori alunecând în obscenitate, dar orice ar scrie și oricum ar scrie, poetul nu are niciun fel de constrângere de limbaj, dovedind o mare libertate de exprimare.

Titlurile frapează din capul locului, făcând o nouă ordine prozodică. „Una caldă, alta nașpa" - ne aruncă în față curajosul poet. Întâlnim titluri care șochează. Coito, ergo sum, Ai dracu’ hoți, Oral, adică cu gura, și exemplele pot continua, cu alunecări în zona inesteticului, așa încât credem că poetul a gândit bine titlul cărții Teste de incultură, în consens cu subiectele derizorii, bășcălioase, dezvoltate fără niciun fel de inhibiții, cum că ar ieși din zona inefabilului. Este ca și cum ne-ar spune „luați-mă așa cum sunt, altfel nu pot scrie, n-am nimic de ascuns".

Întrucât orice text literar este interpretabil, avem libertatea să credem și asta.

Prin tot ceea ce scrie pare să se elibereze de tot oful, are de spus lumii cam cum merg treburile în Patria Mamă.

Volumul Teste de incultură începe, paradoxal, cu două poeme solemne, elogioase despre Patrie și despre nemuritorul Brâncuși, emblemă a neamului românesc: Țăran și deopotrivă zeu,/ La masa lui iau loc, în noapte,/ cei cu sau fără Dumnezeu, / Cei neștiuți în fapte (p. 17).

Poetul demontează, ca un meșteșugar nemulțumit, aproape toate citatele celebre, zicători, vorbe de duh. Toate sunt răstălmăcite pentru a răspunde intenției lui parodice: Iartă-i, Doamne, că nu știu, Fericiți cei săraci. Cu buhul, Asta-i pohta ce-am ratat. Aproape tot arsenalul paremiologiei românești și străine sunt nuclee semantice cu sens aforistic. Unele titluri din poezia românească din Vasile Alecsandri căruia își cere iertare, Șmeneș Mârlanul, sau din Bacovia, Plouă, plouă, plouă, Plouă cu vrăjeală,/ Politica-i nouă?/ Doar o abureală,/ Babe comunale,/ Ajunse-n Parlament… fac obiectul parodiei lui TNConstantinescu.

Poetul își continuă discursul epic în versuri în același limbaj acid, fără menajamente, îngroșând caricatural imaginea unei societăți fără repere morale, ca în poemul Mucles, s’il vous plait: „Promit politrucii în parlament,/ Revarsă puhoi de minciuni cu ardoare,/ Neținând seama niciun moment/ Că țara ne arde și doare" (176) sau în alt poem: „Polițiști care ne fură,/ Primari care violează,/ Senatori care sperjură,/ Dispeceri ce delirează/". (225)

Nu scapă pumnalului verbal nici numele ilustre din literatură, pictură, cinema, biserică, oameni celebri pe care îi înșiră interminabil, gustând și ei din păcat, în frunte cu Don Juan , Casanova și popa Rasputin.

Cu același pumnal scormonește în trecutul nostru fără de noroc: „C-au fost turci sau ruși barbari,/ Poloni, austro-ungari, huni,/ mongoli sau vizigoți,/ Ne-au supt sângele cu toți". Sunt versuri cu un puternic suflu patriotic. Nu-i scapă nimic, totul este trecut cu înverșunare prin sabia lui stilistică: doctori și prostituate, hoții de păduri, orice care stă sub semnul corupției și al nevolniciei. Până și spațiul rural își pierde aura veșniciei, devine ostil și întinat de urâțenia sufletului. Cumetre dându-și coate, bârfind să epateze (225).

Versificația este spontană, fără prea multă elaborare, fără încifrări metaforice, căci totul se face pe față, ca și cum ar desprinde suprafața plină de pecingine pe care o îndepărtează cu bisturiul lui de poet-chirurg. El își exprimă printre rânduri o revoltă mocnită, adevăruri triste despre răul care sapă adânc într-o țară care tinde să devină colonie. Privirea lui este panoramică:„Munții jelesc, iată,/ Codrii de aramă.

Cu siguranță, poetul TNConstantinescu își va găsi cititori pe măsură, întrucât subiectele sunt de mare actualitate, multe poeme sunt adevărate pamflete într-un limbaj coroziv, licențios, rostit pe șleau, cu accente de zeflemea și cu tentă de bășcălie.

În ciuda faptului că poetul și-a structurat volumul pe capitole, tematic vorbind, se reiau subiectele concentric, uneori cu tristețe, alteori cu revoltă, din aceeași intenție artistică de a acoperi o paletă largă de aspecte, într-o cuprindere exhaustivă, dezvăluind cititorului aceste poeme de la capătul tunelului. Se pare că și-a atins scopul, din moment ce încheie cu un micropoem edificator, oarecum sentențios: Zice Horațiu pe nas: /Iar de-o bea, s-o arzi la fese,/ Căci in vino veritas/ Și nu știi ce dracu’ iese/".

Așadar, în opinia noastră, poetul TNConstantinescu are curajul să lase literaturii române o carte despre ceea ce a văzut și a trăit, despre revolta sau neputința lui, despre tot ce se întâmplă într-o societate de tranziție care nu se mai termină.

Alo, arde undeva?!

Toma Constantinescu este un inginer care ani de zile a condus revista POMPIERII ROMÂNI, dotat din copilărie cu bibliotecă în casă, ajutat de părinți cu drag și cunoaștere de carte, el însuși de devreme priceput în a înnoda rime și a face versuri. Îl cunosc din copilărie, am fost vecini pe două