Amintiri din copilărie

De Ion Creanga și Diana Năstăsescu

Amintiri din copilărie este o lucrare autobiografică care surprinde frumusețea și simplitatea vieții rurale românești din secolul al XIX-lea. Aceste amintiri sunt prezentate cu un realism vibrant și cu o sinceritate emoțională, oferind cititorului o imagine autentică a vieții de țăran român. Dar scriitorul nu doar își rememorează copilăria, ci o face într-un mod profund personal și sincer. Această carte nu este o simplă relatare a evenimentelor, ci o introspecție profundă în experiențele care l-au modelat ca individ, explorând sentimentele, gândurile și percepțiile sale de copil.

• Limbă: Română
• Editor: Edicions Perelló
• Data lansării: 30 ian. 2024
• ISBN: 9788410227439

Previzualizare carte

Amintiri_din_copilarie.jpg

Această colecție adăpostește cele mai importante opere ale literaturii universale, fiecare în limba sa originală.

În Seria Litere Române, se evidențiază: Amintiri din copilărie, de Ion Creangă; O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale; Mara, de Ioan Slavici; Poezii alese, de George Coșbuc; Balaurul, de Hortensia Papadat-Bengescu; «Cățelusul șchiop» și alte poezii, de Elena Farago.

Ion Creangă

Amintiri din

Copilărie

© Ed. Perelló, SL, 2024

© Design de copertă: José Cazorla

© Revizuire și corectare: Diana Năstăsescu

Carrer de la Miraculosa, Nº 26 (Valencia)

46009 - Spain

Tlf. ([phone]

e-mail: [e-mail]

http://edperello.es

I.S.B.N.: 978-84-10227-43-9

Fotocopierea acestei cărți sau plasarea ei online fără permisiunea editorilor

este interzisă de lege.

Toate drepturile rezervate. Orice formă de reproducere, distribuție, comunicare

publică sau transformare a acestei opere poate fi realizată doar cu autorizarea

titularilor, cu excepția dispozițiilor legale în contrariu. Contactați CEDRO (Centro Español de Derechos Reprográficos, www.cedro.org) dacă aveți nevoie să fotocopiați sau să scanați un fragment din această lucrare.

INDEX

Rădăcinile poveștilor

Biografie

Partea întâi

Partea a doua

Partea a treia

Partea a patra

Rădăcinile poveștilor

O introducere la Amintiri din copilărie (1892)

a lui Ion Creangă.

1. Ion Creangă. Viața și opera autorului.

Ion Creangă s-a născut în 1837 în Humulești, un sat pitoresc din Moldova, într-o familie de țărani. De mic, Creangă a fost atras de poveștile și basmele populare, ascultând cu fascinație relatări din folclorul local, ceea ce i-a modelat imaginația și percepția asupra lumii. Educația sa timpurie a fost în principal religioasă. A urmat școala primară în satul natal și apoi școala de diaconi la Târgu Neamț, unde a început să se dezvolte ca cititor avid și povestitor. Această perioadă a fost crucială pentru formarea lui Creangă ca viitor scriitor, oferindu-i o bază solidă în învățăturile religioase, dar și în cultura populară.

După finalizarea studiilor la Târgu Neamț, Creangă s-a îndreptat spre cariera didactică. A devenit învățător, mai întâi în satul natal, apoi în mai multe localități din Moldova. Această perioadă a fost importantă pentru Creangă, oferindu-i ocazia să interacționeze cu comunități diverse și să-și aprofundeze cunoștințele despre folclorul românesc. În 1864, a urmat cursurile de pedagogie la Iași, o etapă crucială în cariera sa, care l-a introdus în cercurile intelectuale și literare ale timpului. Aici l-a întâlnit pe Mihai Eminescu, cu care a dezvoltat o prietenie strânsă. Relația lor a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării sale literare.

Cariera literară a lui Creangă a luat avânt după întâlnirea cu Titu Maiorescu, liderul mișcării culturale Junimea. Sub îndrumarea lui Maiorescu, Creangă a început să scrie și să publice povestiri și basme, care au devenit rapid populare. Lucrările sale, precum „Povestea lui Harap-Alb, „Capra cu trei iezi și „Punguța cu doi bani", sunt remarcabile prin stilul lor narativ unic și prin modul în care captează esența vieții rurale și a mentalității românești. Publicarea cărții Amintiri din copilărie a fost punctul culminant al carierei sale literare. Această operă autobiografică, scrisă într-un stil viu și colorat, nu doar că oferă o imagine detaliată a copilăriei într-un sat românesc, dar este și o mărturie a schimbărilor sociale și culturale din România secolului al XIX-lea.

Ultimii ani ai vieții lui Creangă au fost marcați de probleme de sănătate și dificultăți materiale. Cu toate acestea, a continuat să scrie și să influențeze scena literară românească. Moartea sa în 1889 a lăsat în urmă un gol imens în literatura română, dar și o moștenire culturală de neegalat.

2. Intriga romanului și relația cu contextul istoric.

2.1. Natura autobiografică și tematica operei.

Amintiri din copilărie este o lucrare autobiografică care surprinde frumusețea și simplitatea vieții rurale românești din secolul al XIX-lea. Aceste amintiri sunt prezentate cu un realism vibrant și cu o sinceritate emoțională, oferind cititorului o imagine autentică a vieții de țăran român. Dar scriitorul nu doar își rememorează copilăria, ci o face într-un mod profund personal și sincer. Această carte nu este o simplă relatare a evenimentelor, ci o introspecție profundă în experiențele care l-au modelat ca individ, explorând sentimentele, gândurile și percepțiile sale de copil.

Prin ochii lui Creangă, satul nu este doar un loc geografic, ci un univers complex, cu propriile sale reguli, tradiții și personaje. Detaliile despre viața de zi cu zi, sărbătorile, obiceiurile și relațiile dintre oameni reconstituie un cadru autentic și ilustrează valorile și mentalitățile specifice acelei epoci. Opera lui Creangă este o cronică vie a tradițiilor și obiceiurilor românești, multe dintre acestea fiind în pericol de a fi uitate în urma modernizării. De la sărbători și ritualuri până la jocuri, la lecțiile învățate și povestiri populare, Creangă reușește să capteze și să conserve un mod de viață tradițional românesc. Fiecare episod contribuie la construirea personalității naratorului. Un alt aspect important în opera lui Creangă este modul în care copilăria se intersectează și uneori se ciocnește cu lumea adultă. Autorul prezintă relațiile dintre copii și adulți într-un mod realist, evidențiind diferențele de percepție și de abordare. Acest contrast între inocența copilăriei și complexitatea lumii adulte este o temă recurentă și profundă în lucrarea sa.

În opera sa, Creangă abordează subtil și critic diferite aspecte sociale și politice ale epocii sale. El descrie relațiile dintre țărani și nobilime, precum și impactul reformelor sociale și educaționale asupra vieții satului. Astfel, Amintiri din copilărie devine nu doar un text literar, ci și un document socio-istoric valoros. Creangă utilizează amintirile sale pentru a critica subtil unele aspecte ale societății. Prin povestiri care ilustrează injustiția, ignoranța sau superstiția, Creangă nu doar descrie lumea rurală, ci și subliniază nevoia de schimbare și progres. Critica sa este adesea înfățișată prin umor și ironie, ceea ce face mesajul său mai accesibil și mai puternic.

2.2. Contextul istoric și social.

Perioada în care Creangă și-a trăit copilăria, mijlocul secolului al XIX-lea, a fost una de mari schimbări sociale și politice în România. Era o vreme a mișcărilor de emancipare națională, a reformelor agrare și a începuturilor modernizării. Prin Amintiri din copilărie, Creangă reușește să capteze esența acestui moment istoric, ilustrând impactul acestor transformări asupra vieții cotidiene în mediul rural.

Reformele agrare și schimbările sociale au avut un impact semnificativ asupra structurii societății românești. Prin descrierea vieții în satul său natal, Creangă oferă o perspectivă asupra modului în care aceste schimbări influențau viața cotidiană. Spre exemplu, descrierile sale despre relațiile dintre țărani și boieri reflectă tensiunile și transformările sociale ale epocii.

Altă temă importantă în opera lui Creangă este educația, care în acea perioadă cunoștea o transformare semnificativă. Autorul reflectă aceste schimbări prin propriile experiențe educaționale, de la învățământul religios tradițional până la metodele mai moderne de pedagogie. Prin aceasta, Creangă nu doar descrie propria sa evoluție, dar și transformările mai largi în domeniul educației din România.

Creangă aduce în prim-plan perspectiva copilărească asupra lumii, una plină de curiozitate, naivitate și entuziasm. Prin ochii copilului, evenimentele și situațiile cotidiene capătă o semnificație specială, fie că este vorba despre sărbători, obiceiuri sau interacțiuni zilnice. Această perspectivă unică oferă cititorilor o redescoperire a minunilor și a simplității vieții prin ochii unui copil. O caracteristică distinctivă a relației naratorului cu lumea copilăriei este dialogul continuu între trecut și prezent. Creangă, în calitate de adult, reflectă asupra experiențelor sale copilărești cu o perspectivă matură, adesea comentând și analizând evenimentele din trecut. Această interacțiune între trecut și prezent adaugă adâncime și complexitate narativă, permițând o înțelegere mai profundă a experiențelor și a lecțiilor de viață.

2.3. Simbolismul și semnificația culturală.

Elementele de folclor și tradiție sunt omniprezente în Amintiri din copilărie. Fiecare poveste, fie că vorbește despre sărbători, obiceiuri, jocuri sau interacțiuni umane, este încărcată cu un profund simbolism cultural. Creangă nu doar rememorează evenimente, ci și le analizează, oferind o perspectivă asupra valorilor și credințelor comunității sale. Natura joacă un rol simbolic important în opera lui Creangă. Elementele naturale, precum râurile, pădurile și câmpiile, nu sunt doar decoruri ale acțiunii, ci simbolizează concepte mai ample precum libertatea, creșterea și ciclul vieții. De exemplu, râul poate simboliza curgerea neîntreruptă a timpului sau traseul vieții, în timp ce pădurea poate reprezenta misterul și necunoscutul.

Creangă utilizează obiceiurile și tradițiile satului ca simboluri ale identității culturale românești. Sărbătorile, cum ar fi Paștele și Crăciunul, și obiceiurile legate de acestea, precum colindatul sau postul, nu sunt doar evenimente festive, ci momente care reflectă valorile, credințele și coeziunea comunitară. Si personajele adesea simbolizează diferite aspecte ale societății românești. Figuri precum preotul, învățătorul sau boierul sunt mai mult decât indivizi: ele reprezintă diferite