Ultimul Tango: The Blue Collection, #7

De MARA POPESCU-VASILCA

Acesta este al doilea volum de poezii scrise de dna Mara Popescu-Vasilca, autoare canadiana de origine romana. 

• Limbă: Română
• Editor: GEORGE VASILCA
• Data lansării: 1 feb. 2024
• ISBN: 9798224781966

MARA POPESCU-VASILCA

Mara Popescu-Vasilca este o scriitoare canadiana de origine romana care publica carti despre femei si pentru femei contemporane. Mara locuieste in Montreal, Quebec, si este casatorita cu George Vasilca. 

Previzualizare carte

Mara Popescu-Vasilca

Ultimul Tango

Volum de poezii

Copyright © 2024 by Mara Popescu-Vasilca

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, scanning, or otherwise without written permission from the publisher. It is illegal to copy this book, post it to a website, or distribute it by any other means without permission.

This novel is entirely a work of fiction. The names, characters and incidents portrayed in it are the work of the author's imagination. Any resemblance to actual persons, living or dead, events or localities is entirely coincidental.

Mara Popescu-Vasilca asserts the moral right to be identified as the author of this work.

Mara Popescu-Vasilca has no responsibility for the persistence or accuracy of URLs for external or third-party Internet Websites referred to in this publication and does not guarantee that any content on such Websites is, or will remain, accurate or appropriate.

Designations used by companies to distinguish their products are often claimed as trademarks. All brand names and product names used in this book and on its cover are trade names, service marks, trademarks and registered trademarks of their respective owners. The publishers and the book are not associated with any product or vendor mentioned in this book. None of the companies referenced within the book have endorsed the book.

First edition

This book was professionally typeset on Reedsy

Find out more at reedsy.com

Dedic acest volum de poezii familiei!

Contents

Foreword

1. Ultimul tango

2. A fi om e lucru mare

3. Ajunge să iubești numai o dată

4. Am vrut să-ți scriu cuvinte…

5. Amintiri efemere…

6. Am să-ți arunc sandalele în mare

7. An nou fericit!

8. Anunțuri matrimoniale

9. Aromele de mosc…

10. Așa e scris…

11. Am rămas nemăritată înc-o vară

12. Bilet de intrare

13. Caruselul vieții

14. Când mă săruți…

15. Colecție de cravate

16. Ce-s ochii tăi?

17. Ce eu nu am avut…

18. Colindători…

19. Cu ce-am greșit?

20. Clovnul singuratec

21. Ce este viaţa?

22. Ce goală e casa

23. Din drum cu spini…

24. Destăinuire

25. Două mirese

26. Dacă aș putea…

27. De-aș mai putea opri tristețea

28. De poți ca să mă ierți…

29. Dacă ar fi să poată fi

30. Dă timpul înapoi

31. De vină este numai gândul…

32. Despre statistici…

33. Dincolo de aparențe

34. Dor de mamă

35. Duminica e zi de sărbătoare

36. Eu sunt un visător

37. Ești un fricos…

38. Ești doar o frunză-n vânt …

39. E timpul să pleci…

40. E vifor după o furtună

41. E toamnă…

42. Enigmă sau mister?

43. Flautul fermecat

44. Frunzele cad …

45. Furia…

46. Gândul

47. Generația tehnologiei

48. Grădina visului împlinit

49. Glasul tău…

50. Hei, ce mai cauți minte

51. Iar mi-e dor…

52. Îmbracă-mă…

53. Îmi este teamă…

54. Încă un an…

55. Îți amintești?

56. Jocul dragostei

57. La cine te-ai rugat?

58. Legea atracției universale

59. Maratonul vieții

60. Mă tot gândesc

61. M-ai învățat să merg

62. Mai scriu un vers în miez de noapte

63. M-ați alungat ca pe un câine…

64. Mai are rost să plâng?

65. Miracol de Crăciun…

66. Mă lasă în urmă

67. Milenarii

68. Mă tot gândesc

69. Mica publicitate

70. Nu sunt femeie de vânzare…

71. N-aduce anul ce aduce ceasul

72. Noiembrie, bine-ai venit!

73. Nu mă alunga

74. Nostalgie de Crăciun

75. Nu-mi șterge numele din suflet

76. Nu sunt un sfânt

77. Oprește-te să-ți leg șiretul

78. Omul în univers

79. O pasăre în zbor

80. Parfum de femeie

81. Prelinge-te timp

82. Povară de griji

83. Păcate spălate

84. Primul concert

85. Rugăciune înainte de masă

86. Rochia de mireasă

87. Să nu va milogiți la porți închise

88. Sărutul cu aromă de gutuie

89. Să crezi în iubire?

90. Să vii când înfloresc castanii

91. Sub umbra-ți deasă

92. Sunt doar o trecătoare

93. Sunt vorbe care mă înspăimântă

94. Sunt cerșetor…

95. Să știi că uneori mi-e frică

96. Scrisoare către Moș Crăciun

97. Tu mi-ai lăsat doar amăgirea…

98. Timpul s-a oprit

99. Te-am așteptat

100. Toamnă, toamnă,

101. Tu, femeie care ești menită

102. Te rog să uiți că te-am rănit

103. Te-am inventat…

104. Trăim în era digitală

105. Tu ești un fluture…

106. Unde-i hotarul de veacuri…

107. Ușa împietrită

108. Un ceas ciudat

109. Visez că sunt cu tine

About the Author

Also by Mara Popescu-Vasilca

Foreword

VISE ȘI LUMINI CARE AJUNG

LA ȚĂRMUL IUBIRII

Poeta Mara Popescu-Vasilca este un suflet de admirat, inspirat și neliniștit. Prezentul volum de versuri, este cel de al doilea publicat în ultimul an. Este un cadou destinat să ne răcorească sufletele și să ne înnobileze spiritele. Poetul este profetul care deschide porţile cerului. Iar poezia adevărată se naște mai întâi în spiritul divin, apoi coboară în imperiul muzelor și poate fi cucerită doar de cei care sunt sortiți nemuririi.

Poezia dânsei nu se naște din durere sau alean, ci din starea de căutare și de convertire a imposibilului în posibil. Dânsa ne propune versuri sensibile și profunde, care, prin autenticitatea şi sinceritatea exprimării emoțiilor, se înscriu într-un registru stilistic ales.

Cu ceastă nouă colecție de poezii, Mara Popescu-Vasilca devine o voce marcantă a liricii romanești. Spre a-i fixa locul în contemporaneitate, o putem încadra în grupul bine-cunoscutelor nume de poete ca Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Florica Bud și alții. Aceste distinse personalități ale artei cuvântului frumos redefinesc modernitatea universului feminin folosind noi codificări poetice și introducând inovații tematice și stilistice surprinzătoare.

Poeziile doamnei Mara participă din plin la ampla acţiune contemporană de recalibrare a universului poetic feminin. Domnia sa abordează la nivel filozofic natura feminității în relaţiile inter-umane, explorând farmecul, delectarea și armonia oferita de aceasta. De remarcat sunt versurile sensibile și profunde, autenticitatea exprimării emoțiilor și trăirilor, tematica abordată, metaforele revelatorii și simbolistica fascinantă. Poeta creează imagini luminoase și vii ale iubirii cu nostalgie și melancolie: Atinge-mă cu geamătul ce l-am lăsat la tine,/

Și-am să te învăț să vrei să fii a mea din nou./ Privește-mă atent, mă vezi? Tu ești aici cu mine,/ Te lasă dusă prin acorduri triste de tangou./

Poeta își localizează timpul și starea în căutarea acelui in illo tempore, printr-o încercare de extragere din toate a regăsirii de sine. Poeziile Doamnei Mara Popescu-Vasilca, în primul rând transferă efectul psihologic al culorilor și în al doilea rând, croșetează în timp eternitatea fiecărei zile. Ca urmare, dragostea ne-condiționată a femeii este ridicată la nivelul unui har divin: Eram o floare cu petale multe roşii, eram femeia,/ Ce am lăsat în urma mea urmași, iubire și parfum,/ Fusesem far în viață, eram mamă, bucurie. Eram aceia,/ Care-a deschis și suflete și uși, nu s-a oprit din drum./

Citind poeziile sale, rămâi cu impresia că intri în altă lume, creată de autoare pentru a se întâlni aici cu iubitorii de poezie. Uită-te cu atenție la tablourile făcute cu măiestrie și convingere, folosind tonuri îndrăznețe, pentru a găsi legătura organică dintre ele. În textele sale, culorile curg reflexiv în refluxul nevinovăției: Afară timpul este mohorât și plouă,/ E doamna toamnă ce ne-a onorat./ S-a prezentat astăzi fix la ora nouă,/ Și-n grii tot cerul l-a îmbrăcat. E înnorat./

Gândirea este un foc care se aude chiar plângând. Cuvântul devine atributul iubirii, un răsărit și un apus de soare sângeros, regatul roșu al visătorului care rătăcește prin lume croind noi vise și lumini ce tânjesc spre țărmul iubirii. În textele sale, dragostea este abordată ca un dar divin nelimitat ce îşi găseşte menirea doar când este împărtășita. Aceasta, cu atât mai mult atunci când singurătatea devine oprimantă in încercarea ei zadarnică de găsire a hotarului nedeslușit dintre trup și suflet.

Dragostea, în poezia doamnei Mara Popescu-Vasilca, explodează cu forța de neoprit a Id-ului freudian, a primitivului inconștient. Dar relatarea exploziei biologice se face cu grația și duioșia unui Super-Ego rafinat, prin expresii menite să