Aroma De Vanilie Din Cutia Amintirilor

De Gabriela Emilia Nutu

Cine sunt? Sunt Gabriela, o fire incapatanata si cu principii bine definite.

Cine era Gabriela acum 14 ani? Pai, era o pustoaica extrem de slaba, satena, cu ochi caprui si foarte vorbareata. Desi nu o interesa ce se vorbea in jurul ei, asculta, asculta si scanerul ei functiona perfect. Era foarte surprinsa de ce isi amintea, dar si de ce nu putea sa tina minte de la ora la ora. Gabriela plus ciocolata rezulta intotdeauna o Gabriela fericita, indiferent de moment si situatie. Asculta muzica pana stresa toti vecinii, familia, prietenii fara nici o remuscare, uneori muzica siropoasa, alteori de petrecere si in cazuri extreme canta chiar ea. Ii era teama de spitale, cand vedea sange, pulsul i-o lua din loc de parca participa la cel mai tare maraton. Tot ce ii putea schimba starea erau o prajitura Alka si o ciocolata calda in fata televizorului. ,,Viata cu Louie” o facea sa se rupa de realitate si sa intre in poveste. Orice raceala era tratata cu Lotto clasic si apa minerala, uneori si cu banane.

Era un copil pentru toata lumea, insa uneori isi dorea sa fie matura. Prefera sa se exprime in scris, atata timp cat era vorba despre ea. Cand era vorba de restul oamenilor si de dat sfaturi, nimic nu putea sa o faca sa taca. Iubea pisicutele, cele mici, albe. Iubea culoarea roz. Ura minciuna si adora sinceritatea. Punea la suflet orice, iar familia era cea mai importanta. Ajuta neconditionat. Ii placea sa fie in centrul atentiei, sa fie admirata, alintata si, da, era un Sagetator!

Cine este Gabriela in prezent? O femeie la fel de incapatanata, acum bruneta, cu ceva ani in plus, casatorita, proaspat absolventa a masterului in controlul calitatii. Timpul a trecut, a crescut si a realizat ca timpul zboara. Acum a inlocuit tratamentul-minune cu pastile de gat, de tuse... uneori miere si lamaie. Prajitura Alka are mult prea multa ciocolata, prefera niste merisoare si cateva nuci pecan ca desert. Spitalul nu ii mai inspira teama, nici macar sangele. A devenit un om foarte puternic, la fel de sfatos si la fel de tacut cand vine vorba de sine. Vecinii ii lasa in pace, asculta uneori cateva melodii, insa o face strict pentru ea. Ciocolata nu o mai face fericita, indiferent de situatie, poate doar un cappuccino cu vanilie sa reuseasca sau o plimbare in natura. E mai atenta la ce se vorbeste in jurul ei si nu uita niciodata ceea ce i-ai zis, mai ales daca este ceva de rau. Familia a ramas la fel de importanta pentru ea. Insa nu mai este atat de naiva, a invatat sa faca diferenta intre oameni, iar al 7-lea simt nu-i da gres niciodata. Gusturile s-au schimbat.

Totul s-a schimbat!

• Limbă: Română
• Editor: Gabriela Emilia Nutu
• Data lansării: 5 mai 2022
• ISBN: 9786060711469

Gabriela Emilia Nutu

Numele meu este Nutu Gabriela Emilia, am 27 de ani, m-am nascut in orasul Cernavoda, judetul Constanta dar momentan locuiesc in Aberdeen, Scotia.Sunt absolventa a masterului “Controlul si monitorizarea calitatii produselor agricole” din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta.Sunt o persoana careia ii place sa se plimbe, sa pozeze orice peisaj ce ii inspira o stare de liniste. Privind norii si luna starea mea se schimba in bine deoarece este singurul mod de a ma detasa pentru cateva secunde de tot ce exista pe pamant. Ador sa zambesc si sa fac oamenii sa zambeasca, starea mea de bine de cele mai multe este datorata celor mai mici lucruri posibile.Sunt foarte ambitioasa si consider ca in viata, limite isi pun doar oamenii ce nu isi doresc cu adevarat un lucru.

Previzualizare carte

Gabriela Emilia Nuţu

Aroma de vanilie din cutia amintirilor

logo letras negru 2020 - 300 pix e pub

Copyright

AROMA DE VANILIE DIN CUTIA AMINTIRILOR

COPYRIGHT 2020 GABRIELA EMILIA NUŢU

COPYRIGHT 2020 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-146-9

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii AROMA DE VANILIE DIN CUTIA AMINTIRILOR, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Aroma de vanilie din cutia amintirilor

Copyright

Introducere

CUTIA CU AMINTIRI

Copilăria şi oraşul natal

Dor de copilărie

Tata

Mama

Fraţii

Un copil te schimbă

Visul cel mai de preţ al copilăriei

Mi-e dor să văd un meci

VISE PIERDUTE, AMINTIRI RĂMASE, LECŢII ÎNVĂŢATE

Ai răbdare şi îndrăzneşte

Dorinţa de a scrie

Tăria de caracter ascunde un adevăr dureros

Şi cei mici se pot supăra

Cât de greu spun „Nu"?

Fii sincer cu tine

1 Iunie

Viaţa de recepţioneră

Cea mai dificilă noapte

Doar ea

Neşansa

Fără regrete

Când lumea se pune pe pauză

DE PRIN LUME ADUNATE

Despre oameni

Dezamăgirile

Unde ţi-e locul?

Viaţa bate filmul

Inocenţa

Durerea din septembrie

POVESTEA NOASTRĂ

Lupta destinului

Relaţia

Revederea

Drumul către fericire

Introducere

Cine sunt? Sunt Gabriela, o fire încăpăţânată şi cu principii bine definite.

Cine era Gabriela acum 14 ani? Păi, era o puştoaică extrem de slabă, şatenă, cu ochi căprui şi foarte vorbăreaţă. Deşi nu o interesa ce se vorbea în jurul ei, asculta, asculta şi scanerul ei funcţiona perfect. Era foarte surprinsă de ce îşi amintea, dar şi de ce nu putea să ţină minte de la oră la oră. Gabriela plus ciocolată rezulta întotdeauna o Gabriela fericită, indiferent de moment şi situaţie. Asculta muzică până stresa toţi vecinii, familia, prietenii fără nici o remuşcare, uneori muzică siropoasă, alteori de petrecere şi în cazuri extreme cânta chiar ea. Îi era teamă de spitale, când vedea sânge, pulsul i-o lua din loc de parcă participa la cel mai tare maraton. Tot ce îi putea schimba starea erau o prăjitură Alka şi o ciocolată caldă în faţa televizorului. „Viaţa cu Louie" o făcea să se rupă de realitate şi să intre în poveste. Orice răceală era tratată cu Lotto clasic şi apă minerală, uneori şi cu banane.

Era un copil pentru toată lumea, însă uneori îşi dorea să fie matură. Prefera să se exprime în scris, atâta timp cât era vorba despre ea. Când era vorba de restul oamenilor şi de dat sfaturi, nimic nu putea să o facă să tacă. Iubea pisicuţele, cele mici, albe. Iubea culoarea roz. Ura minciuna şi adora sinceritatea. Punea la suflet orice, iar familia era cea mai importantă. Ajuta necondiţionat. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, să fie admirată, alintată şi, da, era un Săgetător!

Cine este Gabriela în prezent? O femeie la fel de încăpăţânată, acum brunetă, cu ceva ani în plus, căsătorită, proaspăt absolventă a masterului în controlul calităţii. Timpul a trecut, a crescut şi a realizat că timpul zboară. Acum a înlocuit tratamentul-minune cu pastile de gât, de tuse… uneori miere şi lămâie. Prăjitura Alka are mult prea multă ciocolată, preferă nişte merişoare şi câteva nuci pecan ca desert. Spitalul nu îi mai inspiră teamă, nici măcar sângele. A devenit un om foarte puternic, la fel de sfătos şi la fel de tăcut când vine vorba de sine. Vecinii îi lasă în pace, ascultă uneori câteva melodii, însă o face strict pentru ea. Ciocolata nu o mai face fericită, indiferent de situaţie, poate doar un cappuccino cu vanilie să reuşească sau o plimbare în natură. E mai atentă la ce se vorbeşte în jurul ei şi nu uită niciodată ceea ce i-ai zis, mai ales dacă este ceva de rău. Familia a rămas la fel de importantă pentru ea. Însă nu mai este atât de naivă, a învăţat să facă diferenţa între oameni, iar al 7-lea simţ nu-i dă greş niciodată. Gusturile s-au schimbat.

Totul s-a schimbat!

CUTIA CU AMINTIRI

Copilăria şi oraşul natal

M-am născut într-o iarnă, nu ştiu exact dacă iarna anului ’92 a fost o iarnă grea, părinţii mei nu îşi aminteau mare lucru, iar eu, cu atât mai puţin. Ştiu din surse sigure că era o zi de miercuri, undeva pe la ora 14:00. M-am născut în zodia Săgetător (nici că se putea mai bine), cu mama Berbec şi tata Gemeni. Destul de incompatibilă relaţia lor, cel puţin zodiacal.

Mi-a luat mult, ce-i drept, să descopăr lumea. Pentru că era mai înalt pervazul de la geam decât mine şi stăteam la etajul patru, mult timp am văzut doar cerul şi păsările cerului. Şi mai bine că nu vedeam pe nimeni, sperând, la rândul meu, că nici pe mine nu mă vedea nimeni! Eram tare haioasă, slabă şi cu o tunsoare de băieţel (mama testându-şi abilităţile pe mine). Când nu mă bucuram de natură, mă bucuram de timpul petrecut în casă cu familia mea. Mă urcam pe dulap şi săream în pat, imaginându-mi că zbor. Mă jucam zilnic cu Tamagoci, Tetris şi colecţionam cartonaşe cu vedete. Jurnalele şi agendele cu texte scrise la miez de noapte despre viaţa Thaliei, Shakirei şi a lui Akon nu mai erau nimic nou pentru nimeni din preajma mea. Eram o mică hoaţă, pentru că, indiferent câte fructe aveam în grădina bunicii, tot mai bune erau de la vecini. Chiar şi ghioceii erau mai frumoşi la ei, jur! În copilărie, cele mai importante jocuri erau Frunza, Ascunsa, Coroiul, săream elasticul, coarda. Iar momentul meu de relax, ca şi azi… era să stau şi să ascult muzică! Bine, pe vremea aceea, ascultam la un amărât de casetofon, iar piesa preferată era „De ce te-ai dus, tăticule?", fără să îmi dau seama de ce tata mă lua mereu la ceartă când auzea ce ascult. Şi acum mai suspin după caseta aceea care într-un final a ajuns la parter, aruncată de drăguţa mea soră Carmen.

Unul dintre regretele copilăriei este că pe la 8 ani făcusem o pasiune de a suna la pompieri cu număr ascuns de la telefoanele publice, nimic mai greşit… dar adoram vocea de la capătul celălalt. Puteam să jur că o să fiu soţie de pompier cândva sau măcar o să am vreo tangenţă vreodată. Ani mai târziu mi-am dat seama că, deşi are vocea frumoasă, viaţa mea nu prindea sens lângă un pompier.

Era tare amuzant să aruncăm cu pungi de apă de la etajul patru sau să ne jucăm cu apă, stropindu-ne cu sticle la 2 l cu capacul găurit cu un cui încins, carbidul în sticle reprezenta artificiile noastre preferate. Când prietenii voiau să mă cheme afară, mă strigau în spatele blocului. Fiind la patru, tot blocul asculta discuţia noastră, discuţii pe