Secretele lui Juanito: Volumul 1- Masculul Alfa

De Mircea I. Batranu

Secretele lui Juanito este o trilogie cu continut mai mult sau mai putin LGBT, un puzzle de experiente de viata, extrem de interesant si unic ca profunzime a trairilor.

Secretele lui Juanito este un roman epsitolar cu amor, multa actiune si suspans.

Credem ca sub varsta de 18 ani, pentru cei mai necopti la minte, textul este periculos.

Poate fi citit doar in cheia simplista, de suprafata, a unui indemn la literatura pornografica, ceea ce nu e bine!

Cartea se vrea un manifest anti-dogma, lupta impotriva unei false morale, accesata ani la rand de puritani z i u a, dar incalcata, mai ales, tot de ei, copios, n o a p t e a.

In rest No comment. Va asiguram, istoriile sunt desprinse din realitatea general valabila a temerarei si mult incercatei noastre Romanii, de dupa 1989.

• Limbă: Română
• Editor: Mircea I. Batranu
• Data lansării: 19 aug. 2019
• ISBN: 9786068935478

Mircea I. Batranu

Mircea I. Batranu a lucrat timp de 42 de ani ca profesor de Franceza si a ocupat diverse functii in viata culturala.A tiparit in 1990 primul ziar liber VIATA la Bistrita, imediat dupa Evenimentele din 1989.A scris foarte multe articole in presa cotidiana din Bistrita, Cluj-Napoca, Targu Mures.Este fotoreporter colaborator la ziarul online Bistriteanul (.ro)A scris si scrie proza scurta, teatru sketch si a facut mai multe traduceri de poezie si proza din si in limba franceza.A realizat intr-o formula moderna primul Ghid turistic al judetului Bistrita-Nasaud in 2006.

Previzualizare carte

CAPITOLUL I

1 – Violul

„1995,

în a treia vineri din ianuarie, dimineața pe la 10:00, am pățit o chestie ca-n filme.

Ce zic? Mai tare, mult mai tare! Acum știu că viața, în derâdere, bate filmul.

Acele momente, My dear Teacher, ne-au schimbat destinul. Și lui și mie – forever!

Eu sunt Juanito, Nito, de la Juan, Don Juan - The Prince of Sex & Sex – Ioan, Ion, John, Johnny... PRINȚUL. Nu contează. Răspund oricum, la orice nume. Nu asta-i important. Ce faci, contează!

Eram cu nedespărțitul meu prieten, frate de cruce – bine zis! fiindcă aceeași cruce aveam să o ducem împreună până la capăt – Aly, de la Alin – Contele, The Comte.

Fără lipsă de modestie, eram chiar frumoși, nu-i așa Teacher? Auzeam, nu o dată, cum oftau după noi. Hei, lucram cu schepsis! Intenția noastră era să ne facem și mai iubiți, și mai doriți. O dată în viață ești tânăr! Traiul din Cluj e scump și banii, pe sponci.

Tocmai am terminat ședința de „tras la fiare" - a șaptea, cred - la sala de Fitness SCM, de pe Calea Turzii, firește, din Cluj, unde eram boboci, studenți în anul I la Litere și Teatru. După două ore de trudă pentru bicepși, tricepși și mai ales pătrățelele de pe abdomen, ne grăbeam să ne facem un duș ca lumea – miroseam serios a transpirație și testosteron amețitor, de 19 ani jumate – cu gândul la Niny, Ella, Ildy, Mary și Lygia. Eram numai noi în vestiar. Fluieram veseli și ne admiram fizicul în oglinzile mari de pe peretele din față. Mda, acceptabil, după vreo două luni de efort dur.

Fund provocator, chiar ușor obraznic și cocoșelul în semi-erecție, prevestind cocoșul de mâine. „Dă-l Doamne mare, cât mai mare!" – îmi spuneam în gând. Să fiu cinstit, 13,5 x2,4 cm la mine și 14,1x2,6 cm la figură ăsta de Aly, favorizat întotdeauna de soartă! – uite am găsit măsurătoarea exactă în caietul 2.

Pieptul se vedea clar, era mai tare și abdomenul plat la fel, cu trei valuri, deja conturate, de mușchi dreptunghiulari. Totul cobora în îmbrățișarea unor coapse puternice. Am schimbat cu Aly o privire satisfăcută. Eu eram un brunet provocator, el, blond interesant. Am râs. I-am ars în glumă o palmă peste bărbăția lui în creștere. Mi-a răspuns la fel. Am dat apoi fuga la duș. Aveam chef să o sărut pe Niny. Fluieram.

Apa caldă cădea puternic din dușul fix, prins la tavan. M-am săpunit bine, peste tot și m-am lăsat cu încântare biciuit de jetul stropilor binefăcători.

Am auzit apoi mai multe voci de tineri, de bărbați. Gălăgie. Frânturi de dialog: „Bă te fut de nu te vezi! Te fut, îți rup curul! Faci pe nebunu’ că ai ridicat azi cu 15 kile mai mult ca mine! Știi că am avut o întindere la antebraț, de când l-am caftit pe ăla de la galeria lui „U"... Tipii ocupaseră aproape toate cabinele de duș de lângă noi. Zgomotele obișnuite dintr-o baie publică. Apoi am auzit clar o voce apăsată, de bariton, după ce ne-a inspectat pe mine și pe Aly: „Hopa! Băieți, gagiilor ați văzut ce bunăciuni avem aicea?!, „Ce prospătură! „Ce fragezi și ce bine miroasă! Wow ce futai le tragem! Râsete. Icnete de plăcere.

Din stomac a început să-mi urce spre creștet un val de adrenalină. Frica își spunea cuvântul. „Aly ești gata?!"- am strigat răgușit, mai mult ca să le arăt că nu suntem de „lemn Tănase". Aly a răspuns tot cu spaimă: „Da, imediat!" . „Care gata, iezișor?!" — a vorbit baritonul, intrat, fără veste, peste mine în cabină. M-am întors să protestez... Mi-a tras o palmă peste gură de am văzut stele verzi. Am tăcut și am înghețat. Tipul, relaxat, m-a luat la cercetat cu treabă bună, fără nicio jenă. Am vrut din nou să protestez. Era deja cu mâna între picioarele mele, mângâindu-mi ouăle și bărbăția.

„Taci și fii cuminte! Nu mă enerva, că-mi strici plăcerea. Îți mai trag o labă de- adevăratelea, de-ți pocesc mecla, mă auzi?! Taci și execută. O să-ți placă, ai să vezi! Au, ce cruduț ești și ce bun, bunuț?!De iese bine treaba, o să câștigați amândoi, azi, o căciulă de bani. M-auzi?! Unu-i Arghir în Cluj! Eu nu mă zgârcesc, când e vorba de o plăcere pe cinste!"

Fără veste m-a prins de mijloc, m-a luat la subsuoară, cum iei o poștă de lemn și m-a scos ca pe un fulg, afară din cabină, în vestiar. M-a așezat hotărât pe-o bancă.

„Așa, așaa, să ne vedem mai bine și să facem cunoștință"— a zis.

De același tratament a avut parte și Aly. Ce puteam face?

„Sunt Arghir, Arghi, The Boss!" — pe un ton molcom, sigur, de necontestat. I-am spus, gâtuit de emoție, în două fraze cât mai scurte, tot ce trebuia: Eu, Ioan, Juan, Don Juan, Prințul și cel mai bun prieten al meu, Aly, Contele, amândoi trecuți de 19 ani jumate, studenți în anul I la Litere și la Teatru, veniți din Bistrița.

L-am privit bine, de jos în sus. Mi-a stat inima în loc. Era o namilă de vreo 1,95 m înălțime. Între umeri avea cel puțin 1,10 m. Brațele erau ca două PVC-uri de conductă municipală de apă, la fel și pulpele. Între picioare, în erecție medie, trona un mare „pădurar"- nu-l puteam numi nici penis sau ciocan, că-l jigneam.

Pădurarul tipului, îl definesc așa, fără vreo noimă anume, simplu: din respect. Îl priveam hipnotizat... Spăimos, uluit, curios, cu admirație și chiar cu oarece invidie!

Avea la vreo 23-25 cm, gros ca țeava de scurgere de la chiuveta din bucătărie... Nu cred că greșeam cu mult, fiindcă verificaserăm chiar pe noi, de curând. În erecție, eu aveam 15 cm și ceva, iar Ali 16,5 cm. Dar să nu uităm că falusul tipului nu era încă complet sculat! Ca prin ceață îmi aduc aminte că deși în fața mea stătea un uriaș - David, Goliat, sau Arnold Schwarzenegger actorul - mângâierile lui nu erau deloc brutale. Ba chiar aveau un anume rafinament. Ceva îmi spunea că voia doar să facă sex , nu să mă caftească, sau să-și bată joc de mine.

„Pfui, frumoșilor! Nu te mișca! Tu ești invitatul meu, al nostru. La fel și prietenul tău! Ai înțeles?!" Am aprobat din cap, ce să mai zic.

„Sever,( un alt Vin Diesel, Triplu X, de lângă noi), ia-l pe Piciu, pe Pali, pe Rățoiu’ și Mihai Aspiratoru și vă ocupați cum se cuvine de Conte, prietenul Prințului. S-a înțeles? Da, Boss!"— veni pe loc răspunsul. Bietul Aly, mieuna destul de tare. Apoi „jap" i-a tras cineva și lui o lopată peste gură. S-a făcut și acolo liniște.

Arghi m-a întins pe bancă, mi-a pus două prosoape mari sub cap, pe post de pernă. M-a amușinat peste tot. M-a mângâiat pe păr. M-a sărutat cu mare grijă pe ochi, pe față, pe gât. Mi-a băgat un deget în gură, învârtindu-l delicat, cum amesteci cu lingurița în cafea. Cealaltă mână nu și-a scos-o dintre picioarele mele. Cu degetul gros mi se fixase deasupra penisului, iar cu degetele libere, pe dedesubt, cu mare rafinament, cânta parcă la pian, între ouă, electrocutându-mi toată zona mea genitală, înnebunindu-mi bărbăția! M-a mușcat ușor de lobul urechilor, de sfârcurile ce deveniseră bățoase. A coborât pe urmă cu limba pe abdomen, pe linia de mijloc și nu s-a oprit până la rădăcina cocoșelului meu. L-a absorbit ca pe un crenvurst numai bun de mâncat! Îl sugea ca pe o acadea mare, cu mișcări lente de bielă-manivelă. Îmi aducea aminte de zahărul candel, din copilăria mea, tras pe sfoară. Numai când îl sugeai de-ți pocneau măselele, îi simțeai dulceața aia unică. Își mai scăpa câteodată gura și peste scrotul cu ouăle mele de găinușă, de dedesubt și revenea iar la erecția mea. Am început să gem de plăcere, aproape fără să-mi dau seama. M-a întors ușor pe o parte. Mâna lucra mai departe în față, în timp ce, pe dinapoi, mi-a lins temeinic tot curul. Mi-a ridicat cu grijă piciorul de deasupra și m-a lins ca pe pisic între buci. Limba lui era de vrăjitor. Am simțit că mi se întărește abdomenul, că gaura posteriorului meu se dilată și cedează la iscusința asediului limbii lui. Și-a introdus apoi un deget... două, trei, în anusul meu, devenit plastilină în mâinile lui atât de dibace. Eram topit. În viața mea nu am trăit așa ceva. Dacă m-ai fi întrebat cum mă cheamă, nu aș fi știut să-ți răspund. Arghir s-a ridicat. Le-a făcut semn băieților lui, cei rămași în grupul nostru, să continue lucrarea jos. El a încălecat banca pe care eram întins, cu grijă, să nu mă strivească. A venit în fine cu pădurarul său gigant la nici doi centimetri de fața mea.

M-a bătut ușor cu el peste față. În extaz, fără vreun cuvânt, l-am luat în gură și am început să-l prelucrez cu o plăcere pe care nu aș fi crezut că o am, sădită în mine. Din ce în ce mai repede și mai devotat ideii de sex. L-am auzit pe Arghi gemând, apoi urlând de plăcere. O făceam din ce în ce mai bine și mai rapid, schimbând. Când mâinile mele se ocupau de punga cu „ouăle de struț", gura mea sugea tot ce putea și-i dădea verde pădurarului falnic să mi se afunde tot mai adânc pe gât. Băieții mă lucrau între timp jos. Unul dintre ei ultra excitat, m-a tras la marginea băncii, m-a întors pe o parte și mi-a înfipt un cucuruz zdravăn drept în cur. Am icnit, dar nu mi-a displăcut. Arghi la rândul său delira. Într-un acces de devoțiune totală pentru sex, m-a smuls cu totul de pe bancă, aproape dărâmându-i pe ceilalți. M-a aburcat pe umărul său de Hercule, ca pe o legătură de lemne. M-a prins de mijloc și m-a lăsat încet, încet în jos, cu fața spre pădurarul ce stătea deja țeapăn, ca un par, numai bun de port-stindard. Am înțeles. Spaima îmi trecuse. Știam că nu mă amenință nimeni cu nimic. Instinctiv am reacționat cu aceeași monedă, a plăcerii, dublată de curiozitate și de convingerea că sunt actor principal într-o piesă de teatru, de neimaginat, în toată viața mea de până atunci și de negândit în urmă cu nici o oră. Ce șoc!

Am deschis o altă ușă a existenței mele ce da într-un iatac neștiut, dar superincitant și atractiv.

Curiozitatea și plăcerea, aproape inefabilă, îmi adormiseră rațiunea. Mi-am fixat mâinile pe torsul lui de Goliat, cu palmele deschise, mulate pe fesele lui puternice, iar cu degetele groase i-am strâns în menghină inghinalii. Excitant, grozav de excitant pentru individ – l-am simțit cum vibrează, ca un motor de „Rabă" ce începe să se tureze – dar și foarte sigur că nu o să cad grămadă, lovindu-mă cu capul, drept de bancă.

Mi-am deschis automat gura și m-am lăsat... tras în țeapă, de sus în jos, timp în care picioarele mele, desfăcute pe după capul uriașului, se proptiseră bine pe umeri săi atletici, oferindu-i spre supt tot ce primisem mai de preț, în dar, de la mama...

A fost fantastic. Nu, niciodată nu mi-am putut închipui că se poate face astfel sex și că momentele acestea, unice, procură atâta satisfacție.

Nu știu când m-a tras înapoi. Cât a durat? 15-25 de minute, sau o eternitate. Nu știu, timpul nu mai conta... M-a ridicat și m-a așezat cu grijă pe burtă, în același loc de pe bancă. M-a înălțat. Mi-a pus prosoape, haine, ca să stau cu fundul cât mai sus. M-a lăsat o clipă să-mi revin. S-a liniștit și respirația lui. Eram amândoi lac de apă.

În cele din urmă, s-a uns cu niște alifie de gălbenele pe marele pădurar, cât un berbec de spart porți de mare cetate și m-a penetrat cu atenție, spunându-mi în șoaptă la ureche, cu glas dulce, ca între doi vechi parteneri de sex: „... să nu te doară!".

Mișcarea înainte-înapoi pe care o făcea în curul meu era tot mai adâncă și mai fermă. Aveam senzația că-mi va ajunge în gură. Fals. Mi se părea însă că trecuse bine de buric, în sus. Culmea! Nu numai că nu mă durea, dar îmi chiar plăcea!

Am stat o vreme pasiv. Laci și Nică, din echipă, erau și ei excitați la maxim.

Numai cine participă la un asemenea futai, de zile mari, știe că sexul cere sex. Laci m-a prins de păr și mi-a ridicat capul. Mi-a vârât în gură un penis de fost adolescent, de vreo 18 cm, în timp ce Nică, cam de-o vârstă cu mine, s-a strecurat sub noi și a început să mă sugă din toate puterile.

Arghir a schimbat iar poziția. M-a întors pe o parte și haiducește, s-a aruncat din lateral în mine, cu atâta încântare și putere încât aproape m-a aruncat pe jos.

După vreo 10 minute bune, m-a întors, cu fața în sus, m-a pliat atent, ca pe un acordeon ce trebuia închis, m-a strâns bine, gospodărește, peste maldărul de prosoape pe care stătusem inițial.

Mi-a desfăcut picioarele. Mi le-a tras cu băgare de seamă în sus, lipite pe lateral de bustul lui impresionant și m-a străpuns mult mai ușor acum.

Simțeam că se apropie de final.

Ca o versată cocotă masculină – sincer, Dear Teacher, repet, nu bănuiam că poate să locuiască în mine, atât de bine ascuns, un asemenea potlogar senzual - am început să unduiesc din ce în ce mai iute, în contratimp cu du-te-vino-ul zeului pogorât din Olimp. La nici 3 minute a scos-o rapid și a aruncat pe mine, peste tot, 3 valuri de spermă, ca și armăsarul cel negru de la Herghelia de cai de la Beclean, cu un strigăt prelung, de războinic victorios. Cavaler, m-a ajutat apoi, cu bucurie și pe mine să mă termin, frecându-mi cu tandrețe bărbăția până am ejaculat tot, tot. Un scurtcircuit ce mai, în toată regula, urmat de o eliberare profundă, niciodată resimțită atât de puternic. Ca un cutremur de gradul 7-8 pe scara Richter! Ușor amețit, i-am masturbat și i-am suportat, pe urmă pe toți ceilalți și, imediat am devenit un depozit ambulant de spermă, de toate culorile și aromele, bănuiesc, ca la un bordel autentic din Amsterdam.

Wow! Ce dezmăț!

Ce ușurare, când descoperi că nu-i dracul atât de negru pe cât îl descriu babele... Dacă mă gândesc bine, după cum m-am simțit la final, nici nu ar fi trebuit dumnealui implicat în această poveste.

Mi-am întors capul spre Aly. Și el zâmbea ușor. M-am mai liniștit. Am devenit eroii zilei... Cu coada ochiului i-am zărit, ascunși după dulapuri, pe Smaranda, asistenta medicală a sălii de fitness și pe proful de sport Sorin Călin Moșneag, managerul. Îi trec numele în clar ticălosului! Nu numai că nu a sunat la 112, dar cred că a luat biștari serioși de pe urma siluirii noastre! Voaieristul naibii! Lăbar de două parale!

Cu Smaranda era altceva. Era înnebunită să facă sex! S-ar fi aruncat și ea în ring, printre băieți, de nu ar fi fost de față Călin Voaieristul, labagiul naibii! Știu ce vorbesc fiindcă îi făcusem și ei bucuria, în toate formele și în toate pozițiile, încă din prima săptămână de sală. Îmi mânca din palmă.

Mâinile îmi tremurau, pulpele, la fel, până și degetele de la picioare o luaseră razna. Posterior, parcă nu mai aveam. Bucată de carne, trasă pe roată, asta eram! Arătam ca o mașină accidentată, izbită și făcută bucăți, bucățele, numai bună de dat la fer vechi ... Teacher, crede-mă, a fost ceva, ca după cheful nostru de pomină de la cabana silvicului, de la Dealul Negru, de la noi din județ. Cu chiu cu vai m-am ridicat de pe bancă. Arghi, grijuliu m-a luat iar în brațe, de data aceasta, ca pe copilul lui, adormit în bucătărie, după oboseala jocului de peste zi. M-a dus înapoi în cabina de duș. A potrivit apa. I-a pus apoi urgent la treabă pe Laci, pe Doc, (doctorul, un etern student la medicină) și pe Nică, să mă ajute la spălat, cu grijă și răbdare.

Gânduri, sentimente, stări... Totul se amestecase în mine. Îmi era și jenă de ce mi se întâmplase. Mă ațâța și o anume încântare... Viol?! Oare chiar fusesem violat?

2 – Semne

... Știi Teacher că-n noaptea aceea de pomină m-ai supt și tu nițel. Ai încercat și să mă posezi „bărbătește, cum bolboroseai prin aburii beției. Te credeai Othello răzbunătorul și ne-ai „dezvirginat, vorba vine. Ba ne-ai pus și pe noi, pe mine, pe Aly și Mike să-ți gustăm penisu-ucul. Ha-ha-ha! Mă umflă râsul când te compar cu Arghi. Te-am iertat fiindcă ai vrut s-o facem ca-n Roma antică. Și bine a fost. Te-a răpus tăria, după 3 pahare rase de whisky. Ai picat ca secerat și așa am putut și noi să-i tragem primul nostru futai serios, bărbătesc, cu Irina, Raluca și nesătula de Veronica. Trei la trei, pe îndelete, iar la Veronica toți trei, că nu se mai termina, nebuna! Atunci, te-am înjurat a doua zi, că „ne-ai aruncat în brațele ispitei, că ne-ai dus pe căi greșite", dragi tovarăși și prietini . Haida fâs! Trebuie să recunosc, după aproape doi ani că lecția ta, nu neapărat doctorală, a fost bună. Fără să-ți dai seama, ne-ai pregătit pentru întâlnirea cu Arghi și băieții lui. De am fi fost cu adevărat inocenți, ca porumbul în lapte, prostani, nu s-ar fi terminat bine. Am fi urlat sau strigat de frică. L-am fi provocat pe Arghir și am fi încasat o mamă de bătaie, soră cu moartea! Puteam fi răniți, sau chiar mai rău... Am văzut de ce e în stare, la nervi.

Viol? Obsedant, nu? La cei nici 19 ani jumate, ai mei! Ce să gândesc?

Nu, nu cred că a fost un viol. Ți-o spun numai ție, My beloved Teacher, să știi ( îți mărturisesc rușinat, în șoaptă) să știi că mi-a chiar plăcut, plă-cut.

Dar ia stai un pic așa! De ce, de cine să-mi fie rușine? De ce nu cu voce tare?

Să dăm cărțile pe față și să nu ne mai jucăm de-a călugării neprihăniți! My good & favorite Teacher nu ești nici tu sfânt, precum eu, noi, nu eram sfințișori.

Sexul e un magnet. Numai cretinii și infatuații nu recunosc, dar îl fac, ca iepurii: cu frică și pe fugă!

Tu, te atașaseși de noi, din refulare. Nevastă-ta, contabila, era omul exact, al cifrelor, al planificării riguroase. Se culca cu tine între două situații - finaliza una, lua alta, după un scurt răgaz — conform The Schedule, orarul, maxim 10 minute, o partiduță miculuță de sex între două raportări semestriale, ca-n rețeta de salată grecească: o linguriță rasă de oțet balsamic, nu mai mult, „că distruge bucuria iaurtului de capră!". Apoi continua mulțumită treaba la bilanț, admonestându-te printre dinți: „Hei, ce mai stai pe aici! Du-te repede pune hainele la spălat, fă curat în living că-ți vine fata aia la oră și se vede că nu-i șters praful de-o lună! Fugi, ia copiii de la școală la 4 și cumpără-mi niște paste, să vă fac de cină pe la opt, după ce termini ședința cu eleva ta!" My Teacher, săracul de tine, tu aveai fire de poet. Sexul era pentru tine un loc unde fantezia ta ar fi putut să explodeze. Minuni, ce mai , minuni ai fi făcut. Din nefericire te-ai „măritat cu o bârgăuancă „cu avere și, îmi pare rău, asta ai avut. De te-ai fi uitat mai bine, tot pe Valea Bârgăului, ai fi găsit și altfel de fată, una drăgăstoasă și „iubitoasă. Da’ tu ai vrut trai pe vătrai: vilă în Unirea, piscină, „benzină+mașină, păpică și lux. Asta ai si avut! Camelia, șmechera ta consoartă, odată prins în cârlig, ți-a turnat, conform programului, doi copii și ți-a pus iute căpăstrul! De-atunci joci după cum îți cântă ea. Altfel, te ia mama naibii că doar tată-său e primar de nu mai știu când, pe Bârgău, frații, bine înfipți în politică, mereu cea a puterii... Vreau să te aud: ai fi putut scoate vreun sunet? Ha?! Îți plăcea whisky-ul, din dispreț față de țuica autohtonă. Haide fâs! Te simțeai lord și plângeai între pahare, încercând să faci sex cu noi, „ca să uiți!". Atunci nu, te-am înjurat, te-am făcut curvar și homosexual, dar acum, acum te-am înțeles... Ce viață de rahat ți-ai modelat din plastilina destinului! Îmi pare rău, dar așa e, ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se cheamă.

Sexul? Pe bune, sexul m-a fascinat de la 11 ani. Mi-a aprins imaginația și mi-a oferit, fără să-mi dau seama, un loc de refugiu, o oază de calm și siguranță, o evadare din lumea de stress și nebunie a adulților imaturi, geloși, bețivi, scandalagii și violenți, din jurul meu. Gândește-te că tata a fost un ginecolog vestit, mare, o spune o lume întreagă, nu eu! A fost, poate, cel mai bun specialist din Sibiu, de prin ’80 -’88, până la moarte... Când o lua pe ulei povestea cu doctorul Petre, internistul, prietenul său de suflet și striga de se auzea până în stradă:

„Băi, băiețică, eu sunt cel mai tare pizdar din parcare! din urbe, din Transilvania, mă! Se-aude! De la păsărică, găurică, în sus, până la peșteră și vulture – știu tot! Tot, tot, tot!

— Fața, sânii, se mai schimbă ,da’ despicătura pe care le-a făcut-o bunul Dumnezeu – niciodată! La mine pe scaun, cu picioarele desfăcute și cu păsărica ce stă să le zboare spre plafon, după ce le masez puțintel, îmi arată adevărul: amprenta, adn-ul, erorile de construcție și punctele de extaz, dar și multele porcării și prostii pe care le fac ele... Ele, mă! Zânele, mă, doamnele, mă, domnișoarele, mă, gheișele, mă, țiitoarele, divele și prostituatele noastre! Pentru că... măi Petre, la o femeie, dacă-i scoți un sân la vedere și știi cum să-l mozolești, urmează pe nesimțite al doilea... Dacă te mai joci oleacă de-a brutalul, durul și-i sfâșii și chiloții, desuul femeii, dar nu oricum, ci să pârâie mă! să sune, mă! să puște, mă! ca ața pe care o scoți după operație, m-ai înțeles? - femeia se face de plastilină și îndată devine curvă, (spus apăsat),curva ta! Cu cât crește puterea pasiunii, cu atât și curvușagul devine mai rafinat! Nu te-ai mai opri din futai,(ofta).Unde-i însă problema măi Petre? Dacă nu reușești să menții ștacheta, tot timpul, la fel de sus, ai pus-o de mămăligă! Curva ta ajunge să fie și a mea, a altuia, a altora... (iar ofta)Apoi urmează adevăratele necazuri: infecțiile, chiuretajele, cezarienele, făcute pe ascuns, cu multă minciună, răcelile... cancerul și chiar moartea.(Se scutura) Să nu ne întristăm. Îți spun un secret. Ca figuri, talie, rețin vreo sută de femei, dar ca pizdar le știu mă, pe toate, mă! Și crede-mă, sunt câteva mii bune pe care le am în evidență! Ha-ha! Și nu-mi dă nimeni premiu de memorie!"

Așa vorbea tata. Mama săraca, o femeie frumoasă, profesoară de gimnastică și dans modern, făcea balet cu bobocelele de la grădiniță, clasele mici și gimnaziu. Era foarte bine apreciată și recunoscută și la nivel național. O ființă sensibilă, modestă, citită, cultă și cu frică de Dumnezeu, încerca mereu să-l mai tempereze pe tata. Doamne cât am iubit-o! Era fiică de preot greco-catolic... Bine că părinții ei nu mai trăiau. Ar fi murit de inimă rea, auzindu-l pe tata cum înjura și ce măscări scotea pe gură, la tot pasul. Nu avea pe cine să tempereze. Ei m-au avut numai pe mine. Dacă mă gândesc mai bine, limbajul suburban al „pizdarului avea o cauză. Gelozia, gelozia bat-o vina! E calea cea scurtă, dus-întors, către iubire. Ce-i spunea prietenului Petre se raporta și la el. Nu recunoștea și nu cred că ar fi acceptat vreodată acest crunt adevăr. Mama era frumoasă, fină, inteligentă, umplea camera cu vorba ei dulce, cumpănită, drăgăstoasă, de albeancă neaoșă, din Alba Iulia. O iubea, puțin spus. Tata era mort după ea! Nu avea însă ce face. Ea participa la spectacole, la Cluj, Iași, Timișoara, București. Tata nu avea cum să o însoțească peste tot. Atunci fierbea! Se îmbăta. Îi chema pe Petre, pe arhitectul Claudiu, pe legistul Uscătură – și la propriu și la figurat, slab ca naiba și băutor de tărie, până stingea tot – pe încă vreo doi profesori și bețivi, curvari și cartofori. Bineînțeles că scandalul viza tot femeile, în general, dar motivul era mama, plecată săraca cu ansamblul de mici balerine la „Cântarea României, plecată, însă nu oricum, ci însoțită și de directorul adjunct, ăsta, cu vreo patru ani mai tânăr! Din „pizdă proastă, „futai benign, întărite cu sentința: „ băi oameni, când o femeie își pierde cheia curului, nu o mai găsește niciodată! - vă spun eu, doctor, nu jucărie! cel mai mare pizdar din Europa! Și dacă mă enervez bine, de pe întregul mapamond! Dixit!" Poate că-i locul să remarc un aspect la care nu m-am gândit până aici. Tata, colegii și prietenii lui, toți intelectuali de marcă, chiar tu My Teacher, nu faci excepție, la fel, marele meu profesor de la Litere, celebrul și unicul P.P., gramaticianul de neegalat al limbii române, toți ați înjurat, ați făcut exces de cuvinte obscene. La marele P.P. dacă luam 7 la examen era sărbătoare. „Faceți parte din regnul animal, specia cornute mari, că oameni mi-e greu să vă spun!" A fost un misogin declarat. Cu cât o fată era mai frumoasă, mai spilcuită, cu atât o pica mai repede la examen. Din 10 fete, într-o zi bună, picau 5. Erau și zile când nu trecea niciuna... Tragedie greacă antică, nu alta. Înainte de oral se oprea la un bar, peste stradă de facultate și servea două cafele mari, iuți, „să fie fresh la examen". Traduc: în cană era rom Jamaica+ușoare urme de cafea. Toamna, mostră de reexaminare, când se convingea că studenta e în afară de subiect: „ Don’șoară te rog să-mi faci analiza lexicală, morfologică, stilistică, sinonime, antonime, toponime, cu exemplificări morfo-sintactice, tot tacâmul, la următoarele cuvinte din dicționarul limbii noastre de căpătâi, Limba Română: femeie și bărbat. Dacă nu iese 5 – cinciul barca de salvare! – striga sadic, mai ai două alternative: prima – îmi expui absolut științific, tot ce știi despre substantivele: pulă, pizdă și rut , cu maximă seriozitate; dacă nu, a doua alternativă: ieși în moașă-ta din examen, du-te acasă, fă copii și stai la cratiță, că acolo îți este locul! Pe aici, pe la catedra de limbă să nu mai dai niciodată, că-i pun pe golanii ăștia tineri să te fută, să te rupă cum scrie cartea! M-ai înțeles idioată?!" Fata dădea să iasă din sală, plângând cu disperare. „Stai unde fugi, unde te grăbești ca mireasa în pat?! Ia-ți carnetul de note!" Când colo, toate aveau nota 5! Ba chiar, unde fata percuta, fiind deșteaptă, dădea și 6! La una i-a dat chiar 7 fiindcă l-a făcut „nebun" și i-a strigat: „Ești Torquemada femeilor, câine! Om de nimic. „Bătu-te-ar cine trebuie sceleratule!

În gura voastră de intelectuali în frac, toate aceste cuvinte de ocară aveau o nuanță aparte, parcă nici trivialitatea nu mai era doar trivială și nici caracterul suburban, de la periferia limbii culte, nu mai era atât de pregnant și deranjant. Suna mai mult a notă populară, de argou, ca în unica Poveste „a pulii" a lui Ion Creangă. Era mai mult o chestiune de culoare locală, savuroasă și tonifiantă, numai bună pentru descărcarea stărilor conflictuale, o descărcare completă și fără răutăți sau alte gânduri ascunse. De aceea eu zic că e bine când intelectualii înjură pe față și nu scrobit, ori învelit în prezervativul „bunei cuviințe". Mă înțelegi Teacher? Nu? Că nici tu, de fapt, nu faci excepție?!

Cocoșelul mi l-am simțit învârtoșat și pus pe întrebări de prin clasa a V-a. Nu mi s-a părut o surpriză. Cu profesia tatălui meu și cu tufa de buruieni de la gura sa, placa cu „băgatul și scosul ce o ascultam aproape zilnic, știam deja tot ce ține de organele sexuale, de cum se petrece futaiul, ce fac cei doi, el și ea împreună, sau numai ei, ori ele. Nu-mi era clar de ce atât de des și de ce se vorbea, adică vorbeau ei, bărbații, că trebuie să dureze... de la 10 minute în sus! Că-i grozav dacă ține aproape un ceas! Mie îmi plăcea să joc handbal, la modul serios. Am fost în echipa pe școală, atacant 1 și „spărgător de zid central. Am jucat și