Un sfert de veac: din prea multă iubire sau datorie karmică?

De Veronica-Violeta Candea

Întrebările frecvente, chiar permanente, pe care mi le-am pus de-a lungul vremii au fost acelea referitoare la căsnicia mea, la iubirea vieții mele, la suferințele mele, la ceea ce am văzut și simțit, la întrebările care nu mi-au dat pace, la planurile făcute în amănunt și apoi la năruirea lor, la speranțele avute și dispărute în neant. Dar în tot acest răstimp, ceva din interior nu m-a lăsat să pun capăt relației.
Poate că în altă viață eu l-am chinuit foarte mult, OK, am înțeles, dar de curând am primit răspunsul, și anume cum să ies eu din aceasta relație și ce lecție de viață să învăț, realizând că acest lucru nu înseamnă „sinuciderea“ mea sufletească. A trebuit să învăț să le îmbin pe amândouă, pe de o parte plata datoriei karmice, dar și să mă iubesc pe mine.

• Limbă: Română
• Editor: Veronica-Violeta Candea
• Data lansării: 26 iul. 2018
• ISBN: 9780463770412

Previzualizare carte

CUVÂNT ÎNAINTE

Întrebările frecvente, chiar permanente, pe care mi le-am pus de-a lungul vremii au fost acelea referitoare la căsnicia mea, la iubirea vieţii mele, la suferinţele mele, la ceea ce am văzut şi simţit, la întrebările care nu mi-au dat pace, la planurile făcute în amănunt şi apoi la năruirea lor, la speranţele avute şi dispărute în neant. Dar în tot acest răstimp, ceva din interior nu m-a lăsat să pun capăt relaţiei. Poate că în altă viaţă eu l-am chinuit foarte mult, ok, am înţeles, dar de curând am primit răspunsul, şi anume cum să ies eu din această relaţie şi ce lecţie de viaţă să învăţ, realizând că acest lucru nu înseamnă „sinuciderea" mea sufletească. A trebuit să învăţ să le îmbin pe amândouă, pe de o parte plata datoriei karmice, dar şi să mă iubesc pe mine.

Brusc, mi-am dat seama că această carte nu trebuie să fie despre detaliile din viaţa mea, chiar dacă experienţa prin care am trecut m-a făcut să ajung la această concluzie. De fapt, schimbarea s-a produs tocmai datorită acestei experienţe, care de nenumărate ori m-a pus în faţa alegerilor. Mi-am dat seama şi am simţit că nimeni nu poate decide în locul meu, ci numai eu pot să fac alegerile şi să iau hotărârile, ascultându-mă singură, purtând un dialog cu mine însămi. De aceea, am realizat încă o dată că intuiţia este aliatul meu de încredere şi, bineînţeles, al fiecăruia, dacă îşi dă voie.

Un alt exemplu de intuiţie personală care m-a urmărit de-a lungul vieţii a fost acela de a deveni cadru medical, de-a ajuta oamenii, de a-i face bine, de a-i însănătoşi. Am ignorat această intuiţie vreme de 20 de ani, până când, în pragul vârstei de 40 de ani, Dumnezeu a văzut că nu pricepeam şi pace. Și atunci m-a luat pe ocolite, dându-mi, pe diferite căi, cărţile potrivite. Fiecare carte citită parcă o preceda pe următoarea, totul avea o continuitate, un înţeles. Ah, ce senzaţii şi ce sentimente! Până când practic a făcut să „explodeze această dorinţă, această intuiţie, fără să mă mai intereseze părerea celorlalţi, fără să-mi mai pese că mă vor lua în derâdere, că vor încerca să mă descurajeze, motivând că sunt mulţi pe piaţă cu aceste preocupări, chiar mult mai deștepţi, DAR eu poate sunt deosebită faţă de majoritatea din simplul motiv că eu chiar doresc să ajut oamenii şi nu fac acest lucru pentru a mă îmbogăţi. Nu primează câştigul material, ci dorinţa de a face bine şi de a promova metodele alternative (holistice) de vindecare. Acest lucru nu înseamnă că nu cred în metodele tradiţionale, ele sunt necesare de foarte multe ori, în mod deosebit în situaţii acute sau în accidente. În schimb, credinţa mea este că putem să ne îmbunătăţim viaţa din toate punctele de vedere, că putem să amânăm sau să stagnăm afecţiunile şi, de ce nu, să le vindecăm prin aceste metode holistice, pentru că se ştie faptul că patologia la nivel fizic, atunci când apar afecţiunile, este practic ultimul grad de evoluţie al bolii, deoarece ne îmbolnăvim mai întâi subtil și nu dăm atenţie la ce ne transmite atât corpul nostru fizic, precum şi celelalte corpuri ale noastre (astral, mental, energetic etc.) În concluzie, este important să promovăm sănătatea, să facem profilaxie, să evităm situaţiile nepotrivite, să-i educăm pe cei din jur, bineînţeles pe cei care vor să vadă şi să audă, să le spunem că e important să știe şi ce putem face zilnic, să avem grijă la „ce băgăm în gură şi ce scoatem din gură. Adică, altfel spus, să avem grijă la mâncarea pe care o consumăm şi să punem în tot ceea ce facem multă iubire, toleranţă faţă de noi şi faţă de cei din jur. Nu „ne-am mai otrăvi singuri", pentru că în organismul nostru totul e chimie, reacţii chimice care sunt benefice sau nu pentru noi, în funcţie de starea de optimism sau de pesimism. Se ştie că starea de bine eliberează endorfine, care generează starea de euforie. Acelaşi lucru se întâmplă şi când suntem supăraţi, furioşi, răzbunători, pesimişti… Astfel, toate sentimentele negative şi de joasă vibraţie provoacă în corpul nostru reacţii chimice care sunt distrugătoare, fiind comparabile cu nivelul unor explozii la o scară mai mică. Să nu uitam că aceste reacţii au loc zilnic sau chiar de câteva ori pe zi.

În concluzie, chiar dacă activitatea asta nu este o sursă sigură de câştig sau chiar de susţinere a existentei, pot să-mi folosesc cunoştinţele şi pot oferi ajutor persoanelor care au nevoie de acest ajutor sau celor care îl cer, familiei mele şi bineînţeles mie, devenind astfel un exemplu pentru cei din jur, care văd schimbarea în bine, energia pozitivă, entuziasmul şi iubirea de viaţă. Se spune că toate astea sunt contagioase, că-i influenţează în mod inexplicabil pe cei jur din cauza trăirilor percepute. Și atunci, așa cum deja ştim, nu trebuie să încerci să-i schimbi pe ceilalţi cu forţa. Schimbă-te tu şi vor face şi ei schimbarea.

Transferul energetic oricum are loc, fie că e pozitiv, fie că e negativ. Aşa că pot afirma încă o