Pasiune: Și-A Dorit Un Nou Început Și A Găsit Dragostea Adevărată

De A. C. Meyer

Crush. subst. 2 gen. Definiție: Jargon de pe internet cu originea în limba engleză. Flirt, pasiune, patimă, atracție față de cineva. Pasiunea lui Pedro pentru Tati. Sau, mai degrabă, ce este Tati pentru Pedro?După o dezamăgire amoroasă, Tati părăsește zona rurală din São Paulo și se mută într-un oraș nou, în căutare de noi orizonturi. În noul ei oraș, se angajează la o agenție de publicitate alături de Pedro, pasiunea ei din adolescență și ultima persoană pe care se aștepta să o revadă după atâția ani. În cadrul noului său loc de muncă, i se propune o provocare: să testeze, timp de o lună, o aplicație de dating dezvoltată de un nou client al agenției și să creeze o campanie publicitară. Ceea ce nu se aștepta era ca ea să fie surprinsă de dragoste.

• Limbă: Română
• Editor: Tektime
• Data lansării: 27 mar. 2024
• ISBN: 9788835463917

Previzualizare carte

04

Situația actuală: Acel moment în viață când se întâmplă ceva care îmi amintește de acel lanț pe care l-am primit în 2013 și pe care nu l-am dat mai departe...

#projetofail #erapraficarlongedoshomens #aencalhadadainternet #micão

Deschid un ochi foarte încet și simt că mă doare capul și corpul de parcă ar fi trecut peste mine 500 de cămile. Am un gust de capră în gură - nu că aș ști exact ce gust are o capră, dar sunt sigur că ar fi asemănător cu ceea ce simt acum. Pfu.

Dintr-o dată, un sunet de ciocănituri se aude undeva, răsunând în capul meu. Mă întorc într-o parte și trag plapuma peste mine, încercând să mă ascund, dar un ding ding ding ding neîncetat începe să se audă.

Doamne, cine ar putea să facă atâta zgomot la ora asta și... Încep să vorbesc, dar mă întrerup, deschizându-mi repede ochii - amândoi de data asta - și concentrându-mă asupra ceasului deșteptător de lângă patul meu. Oh, la naiba! Sar din pat și mă grăbesc spre sufragerie, deschizându-i ușa lui Lane, care nu arată mult mai bine decât mine.

Grăbește-te, draga mea prietenă, altfel vom întârzia.

La naiba, la naiba, la naiba! Știam că nu trebuia să beau ultimul shot, mă lamentez și fug la baie. Sunt deja foarte în întârziere și cu o mahmureală fenomenală - exact ce-mi trebuie în prima zi la noul loc de muncă.

În timp ce Lane caută în bucătărie capsule de cafea, eu sar sub dușul rece, țopăind când apa înghețată începe să-și facă efectul, trezindu-mă, și fac cel mai rapid duș din istorie.

Alerg în dormitor și iau rochia verde pe care o lăsasem pe scaun cu o seară înainte, când eram încă suficient de trează pentru a mă preocupa de pregătirea ținutei de azi. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru micile miracole. După ce o îmbrac, mă strecor în sandale cu toc înalt și mă duc la oglinda din spatele ușii, observându-mă, mulțumită de înfățișarea reflectată în oglindă. Îmi usuc repede părul cu uscătorul de păr, nu am timp pentru nimic elaborat.

În timp ce iau trusa de machiaj din dulap, Lane intră în cameră și îmi întinde o cană de cafea.

Ah... Las să iasă un geamăt moale și iau o înghițitură din lichidul magic care mă face să mă simt un pic mai puțin mizerabil decât acum cinci minute. Nu știu cum poate trăi cineva fără cafea! Și chiar dacă mă consideră ciudată, pentru asta, nu mă deranjează. Iubesc cafeaua, trebuie să plătesc facturi, folosesc mult emoji-ul de plâns și urăsc să-mi despart părul la mijloc.

Încep să mă machiez și o privesc pe Lane, care este deja gata și complet trează, sorbindu-și propria cafea și trimițând mesaje înainte de șapte dimineața.

Arată frumos și cu înfățișarea unei profesioniste de succes: o fustă creion neagră care îi îmbrățișează șoldurile, o bluză de mătase cu buline și un blazer roșu cu centură. În picioare, tocurile stiletto mă fac să mă întreb cum va reuși să coboare toate scările clădirii fără să-și rupă gâtul. Părul ei de culoarea mierii este coafat într-un coc dezordonat și elegant. Un look pe care nu l-aș putea reproduce niciodată. În cel mai bun caz, aș avea înfățișarea înfricoșătoare a cuiva care tocmai s-a trezit cu șuvițe de păr împrăștiate peste tot.

O groază.

După ce mă dau cu ruj și îmi pun cercei, iau blazerul alb și poșeta, gata să mă îndrept spre birou, simțind un amestec de entuziasm și nervozitate în legătură cu începerea unei noi vieți în acel loc.

Hei, ești bine? mă întreabă Lane în timp ce se ridică, oprindu-se lângă mine. Probabil că am făcut o expresie ciudată, pentru că pare îngrijorată.

Doar puțin tensionată. Îi zâmbesc, iar ea îmi strânge ușor mâna. Prietena mea dragă, nu-mi amintesc ce s-a întâmplat după ce Pedro a deschis a doua sticlă.

Se amuză.

Te-ai urcat pe masă, ai dansat Ragatanga și te-ai aruncat în poala lui Pedro, spunând că este cea mai tare pasiune din toate timpurile!.

Nu! Protestez, îngrozită! N-aș face așa ceva, oricât de beată aș fi... Sper că nu, vorbesc serios.

Ea mă trage spre ușă, râzând copios.

Tu n-ai face-o?

Începem să coborâm scările și trecem pe la etajul trei.

Hei, Pedro nu vine cu noi?. Întreb curioasă.

Nu. Luăm mașina mea. Pedro pleacă puțin mai târziu.

Mai târziu? Ridic o sprânceană.

Da. Îți vei da seama că Pedro are anumite beneficii și avantaje pe care nu le are nimeni altcineva.

Oh... am murmurat, curioasă să aflu ce îl făcea pe Pedro diferit de ceilalți.

                                                    ###

În inima zonei de sud a orașului Rio de Janeiro se află clădirea Target, una dintre cele mai importante agenții de publicitate din țară. Clădirea de patru etaje cu oglinzi, construită cu linii moderne, reflectă creativitatea agenției și abordarea avangardistă a muncii sale.

Traversez holul de la intrare alături de Lane, observând tot ce mă înconjoară, de la frumoasa pardoseală din marmură italiană, care face ecou la pocnetul tocurilor mele înalte, până la canapelele din chenille gri deschis, care par moi și confortabile alături de ghivecele mari cu plante. Ajungem în cele din urmă la ghișeul înalt, unde văd două recepționere bine îngrijite și zâmbitoare.

După ce a solicitat autorizarea și m-a prezentat celor două doamne, Lane pășește cu pași mari prin holul de intrare, iar eu o urmez, entuziasmată și nerăbdătoare.

Ne îndreptăm direct spre departamentul de resurse umane, stând în biroul ei ceva mai mult de o oră, completând actele de admitere, făcând o fotografie pentru legitimație și semnând documente. După ce termină toate actele, Lane mă duce să fac un tur al clădirii. Începe cu zona administrativă, trecând apoi prin finanțe și juridic. Urcăm la ultimul etaj al clădirii, unde simt un fior de emoție. Acolo, la ultimul etaj, se află departamentul de creație al agenției, unde se întâmplă cu adevărat lucrurile. Și unde voi lucra și eu.

Locul este vast, cu mobilier elegant și bine luminat, împărțit în secțiuni în funcție de fluxul pe care trebuie să-l parcurgă fiecare proiect. Traversăm zona de administrare a conturilor, unde echipele care contractează clienți vorbesc animat la telefon, tastează la calculator, iar unii se ridică pentru a pleca purtând dosare - probabil se îndreaptă spre vreo întâlnire. Ne îndreptăm spre zona de planificare, dar Lane trece pe lângă ea, spunând că vom reveni acolo mai târziu, întrucât acolo voi lucra.

În continuare, ea bate la ușa unei încăperi mici și mă prezintă șefei departamentului de cercetare, care îmi vorbește puțin despre munca ei și despre echipa ei. Chiar alături se află zona de presă, care, printre alte sarcini, gestionează relațiile cu mass-media.

În fiecare încăpere, ea îmi prezintă oamenii și îmi explică puțin despre ceea ce face fiecare.

Aici se află departamentul de creație, spune ea în timp ce intrăm într-o cameră cu mai multe mese mari, unde designerii schițează materialele de campanie care vor folosi textele create de trei scenariști. Mai târziu, vor sosi Pablo, fotograful nostru, Laurinha, care creează sloganuri, și Ansel, ilustratorul nostru.

Ansel? întreb, considerând numele straniu.

Anselmo, murmură ea, râzând. Cu timpul, vei observa că în agențiile mari ca a noastră, orgoliul și vanitatea sunt enorme!

Traversăm din nou coridorul și în sfârșit intrăm în zona de planificare unde voi lucra.

Bun, toată lumea este aici, spune ea, deschizând ușa și intrând, urmată îndeaproape de mine.

Văd patru perechi de ochi care se concentrează asupra mea, una dintre ele slăbindu-mi genunchii. La naiba.

Băieți, ea este Tatiana, publicista care va ocupa postul în echipa voastră. Tati, ei sunt Carla, Rodrigo, Miguxo și Pedro, pe care îi cunoașteți deja.

Îi salut pe fiecare în parte, iar când ajung la tipul înalt, cu ochelari negri și un comportament de tocilar, îi zâmbesc confuz.

Miguxo? Întreb, ridicând o sprânceană.

Mă numesc Jordy, dar după cum puteți... începe să-mi explice, dar este întrerupt de grup care începe să cânte Alison, o melodie din anii '90 difuzată exhaustiv pe toate radiourile, cântată de un băiat francez pe nume... Jordy ( realizează), spune el după ce grupul se oprește din cântat și izbucnește în râs. Pronunțarea numelui meu aici este întotdeauna însoțită de un spot publicitar muzical. Așa că, puteți să-mi spuneți Miguxo, ca toată lumea."

Îmi place numaidecât acest Jordy, Miguxo. Spre deosebire de Carla, care pare neprietenoasă și se uită la mine de sus în jos, și de Rodrigo, care are un aer de unchiul lui Pavê și de fustangiu, Jordy pare inofensiv. Genul de tip cu care merită să fii prieten. Așa, Tati, îmi zic, concentrează-te pe prietenie!

Bineînțeles, acest tip de gândire nu-mi folosește la nimic când mă aflu față în față cu pasiunea vieții mele. Mai țineți minte că am menționat mai devreme că arăta minunat? Mieunatul pisicii? Las-o baltă. Pedro este un castron uriaș de brigadeiro, din acela care te face să salivezi. Costumul de grafit îi face ochii negri să pară și mai dulci, iar cămașa albă îi dă un aer de importanță și de deliciu. Iar atunci când zâmbește... e de senzație!

Bine ai venit, Tati, murmură el cu un zâmbet, mă sărută pe obraz și se îndreaptă spre o cameră, făcându-mi inima să tresară.

Departamentul de planificare este împărțit în șase camere, câte una pentru fiecare agent de publicitate și o sală mare de ședințe. Lane îmi arată unde se află biroul fiecărei persoane în parte, în timp ce mă conduce spre al meu. Toate spațiile arată la fel, cu excepția celui al lui Pedro, care, pe lângă faptul că este mai mare, este plin de trofee și premii, cu o canapea confortabilă și o masă imensă unde cineva ar putea chiar să se întindă dacă ar vrea. Evident, acest gând mă duce cu gândul la Pedro și la mine, întins pe masă, și... Tatiana, oprește-te chiar acum! mă dojenesc cu vehemență. Prieteni. Doar prieteni buni.

###

Lucrez la agenție de puțin peste cincisprezece zile și îmi place foarte mult această experiență. Încă mai învăț unele rutine legate de muncă, dar Pedro și Miguxo au fost incredibili, răspunzându-mi la întrebări și învățându-mă ce este necesar pentru a-mi dezvolta propriile proiecte.

Intru în clădirea agenției, le fac cu mâna recepționerilor și mă îndrept spre etajul unde se află biroul meu. Abia pornesc calculatorul și mă instalez pe scaunul confortabil, când Arthur, managerul de planificare, intră în departament și bate din palme.

Ce minunat! Toată lumea este aici! Haideți la ședință! Urmez echipa și mă îndrept spre sala de conferințe, simțind un nod în stomac.

Ar fi trebuit să știu că o ședință de dimineață, înainte de a avea măcar șansa să beau o cafea neagră tare pentru a mă trezi, nu putea fi un lucru bun.

Mă așez între Pedro și Miguxo, așezând pe masă caietul pe care îl luasem din geantă înainte de a ieși din biroul meu. Lui Pedro îi scapă un râs caraghios, iar Jordy murmură un Las-o baltă la vederea copertei cu Elsa din filmul Frozen. Mă strâmb la cei doi și deschid caietul, căutând o pagină curată. În timp ce restul echipei de Planificare se instalează, îmi notez data de astăzi pe primul rând.

Aceasta este prima ședință de echipă pe care Arthur o organizează de când am ajuns aici. Am mai avut și altele, dar acestea au fost pentru a discuta proiecte specifice și nu au implicat întregul grup.

Bună dimineața, la toată lumea! Bună, Tatiana!, mă salută el. Cum merg lucrurile? Sper că îți place munca, chiar dacă ești încă în formare. Zâmbește, iar eu îi întorc gestul.

Îmi face cu ochiul și se întoarce spre echipă.

Ei bine, să începem? Să trecem rapid în revistă conturile la care lucrați, cere el, și, pe rând, fiecare agent de publicitate vorbește puțin despre proiectele la care lucrează. Companiile pe care le menționează sunt întreprinderi de dimensiuni medii și mari, cunoscute.

Apoi este rândul lui Pedro, care începe să vorbească despre companiile cu care lucrează, iar eu rămân cu gura căscată la el. Când termină, Arthur îmi explică:

Pedro este băiatul nostru de aur, Tatiana. El se ocupă de marile conturi ale companiei, clienți de top. Portofoliul lui cuprinde de la Tierry, cel mai mare magazin de bijuterii din țară, până la Loks, principala marcă de bere consumată de brazilieni.

Practic, băiatul nostru alege cu cine vrea să lucreze, îmi murmură Miguxo. Și are mai multe premii decât șeful nostru, adaugă el râzând copios.

Te ascult, Jordy, spune Arthur ironic, și, evident, corul lui Alison este intonat din răsputeri, făcându-mă să râd.

Foarte bine, Pedro. Excelentă treabă, ca întotdeauna.

Arthur tastează ceva pe caietul din fața lui și apoi se întoarce spre mine.

Ei bine, Tatiana, în sfârșit am o provocare pentru tine. Îmi ridic ochii spre el și zâmbesc cu îngrijorare. Ce planuri o fi având pentru mine?

Departamentul nostru comercial tocmai a încheiat un contract cu un nou client, iar tu ai exact profilul potrivit pentru a te ocupa de acest cont.

Hmm... chiar așa? întreb, ridicând o sprânceană și pregătindu-mă să iau notițele necesare despre primul meu proiect.

Îți jur!, spune el, jovial. Ești singură?, întreabă pe neașteptate, iar eu aproape că mă sufoc. Ce fel de întrebare e asta?

Da... răspund încet, simțind privirea lui Pedro asupra mea.

Perfect! O să lucrezi cu @amor.com. Este o aplicație de întâlniri pentru persoanele singure! O să revoluționeze piața.

Oh, șoptesc eu, neștiind ce să spun.

El continuă, foarte entuziasmat.

Acesta va fi proiectul tău special. Inițial, este singurul cont de care te vei ocupa. Va fi proiectul tău preferat.

Uau... proiectul este atât de elaborat încât necesită o dedicare totală?.

Zâmbetul lui Arthur se amplifică.

Exact! Una dintre cerințele pentru încheierea acestui contract este ca persoana responsabilă de proiect să îl folosească timp de trei luni.

Să-l folosească? Ce tot spune el acolo?

Ce vrei să spui?

Vom instala aplicația pe telefonul, tableta și orice alt gadget pe care îl ai.

Gadget? Întreb, nedumerită.

Dispozitive electronice, murmură Miguxo.

Vei avea întâlniri cu alți utilizatori. Cine știe, s-ar putea să-ți pui capăt burlăciei în acest proces?. Arthur continuă, fără să acorde atenție expresiei mele evidente de groază, vorbind cu un zâmbet conciliant, în timp ce toți cei din cameră încep să râdă.

Eu... nu sunt... singură! protestez eu.

Ba da, ești. Chiar tu ai spus că nu ai un iubit! Zâmbetul lui se lărgește și mai mult, în timp ce gura mea se deschide proporțional cu șocul. "Va fi perfect! Chiar dacă ar fi un serviciu tradițional de întâlniri online, te-ai descurca bine, pentru că ești frumoasă. Dar sunt sigur că vei zgudui inimile pretendenților