Pe Potecile Romaniei

De Mircea Mitrofan

,,Indragostit de muntii Romaniei, Mircea Mitrofan ia la picior traseele Carpatilor si strabate tara in lung si-n lat. In drumetiile sale, traieste experiente unice, cunoaste oameni si locuri cu povesti incredibile, si descopera o altfel de Romanie, o Romanie la inaltime.

Aventurile sale se tin lant, peisajele montane il lasa fara cuvinte, potecile ii testeaza rezistenta si limitele, iar varfurile cucerite il motiveaza sa urce si mai sus. Cartea sa Pe potecile Romaniei ne poarta pe creste ametitoare, prin vai pitoresti, pe varfuri si locuri salbatice.”

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 6 mai 2022
• ISBN: 9786060712565

Mircea Mitrofan

MIRCEA MITROFAN, jurnalist, fotograf, pasionat de calatorii si un iubitor al muntelui.A urcat prima data pe munte la 22 de ani, pe Platoul Bucegilor, si de atunci s-a indragostit de drumetiile montane.A cutreierat in lung si-n lat potecile Carpatilor, a facut drumetii in Muntii Caucaz, in Muntii Balcani si in zona montana a Andaluziei.A calatorit in Egipt, Maroc, Franta, Turcia, Marea Britanie, Germania, Macedonia de Nord, Finlanda, Portugalia, Estonia, Grecia, Ucraina, Spania, Ungaria, Republica Moldova, Belgia, Georgia, Italia, Bulgaria etc.

Previzualizare carte

Mircea Mitrofan

Pe potecile României

logo letras negru 2020 - 300 pix e pub

Copyright

Pe potecile României

COPYRIGHT 2021 MIRCEA MITROFAN

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-256-5

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii PE POTECILE ROMÂNIEI, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Pe potecile României

Copyright

Lacrima de răşină...

Munţii văzuţi cu ochii sufletului

Introducere

Pe potecile înzăpezite din Piatra Craiului

Prin Munții Ceahlău până în Vârful Toaca

Drumeție în Parcul Național Cozia. Vârful Ciuha Mare

Pe potecile pline cu flori din Munții Bucegi până la Crucea Caraiman

Am cucerit Vârful Omu, cel mai înalt din Munții Bucegi

Drumeție ușoară în Masivul Piatra Mare. Canionul 7 Scări

Vârful Ciucaș. O nouă ascensiune

Drumeție ușoară prin Cheile Lotrișorului. Cascada Lotrișor

Brașov. O zi pe Muntele Tâmpa

Poteca Regală din Munții Bucegi. Cabana Stâna Regală

Cu prietenii prin Munții Baiului, până la Cabana Gârbova

Conduși de 5 câini ghizi până la Cabana Diham

Cisnădioara, Valea Argintului și Piatra Broaștei

Brașov. Drumeție ușoară prin Rezervația Racoș

Buzău. Drumeție în Ținutul Pietrei

Drumeție ușoară în Parcul Natural Comana

Drumeție în Parcul Național Domogled – Valea Cernei. Pe urmele Împărătesei Sissi a Austriei

Țara Luanei din Munții Buzăului. Pe potecile acoperite cu frunze

Drumeție în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Călare prin Munții Iezer-Păpușa

Curcubeu în Munții Rodnei. Cascada Cailor

Călător prin Munții Cernei. Cătunul Ineleț

Brambura pe la Vulcanii Noroioși

Peisajele incredibile din Cheile Bicazului. Lacul Roșu

La poalele Munților Apuseni. Satul Vârtop

MIRCEA MITROFAN, jurnalist, fotograf, pasionat de călătorii și un iubitor al muntelui. A urcat prima dată pe munte la 22 de ani, pe Platoul Bucegilor, și de atunci s-a îndrăgostit de drumețiile montane. A cutreierat în lung și-n lat potecile Carpaților, a făcut drumeții în Munții Caucaz, în Munții Balcani și în zona montană a Andaluziei. A călătorit în Egipt, Maroc, Franța, Turcia, Marea Britanie, Germania, Macedonia de Nord, Finlanda, Portugalia, Estonia, Grecia, Ucraina, Spania, Ungaria, Republica Moldova, Belgia, Georgia, Italia, Bulgaria etc.

Părinților mei, Maria și Haralampie

Lacrima de răşină...

Cu mulţi ani în urmă, mă minunam ascultându-l pe un prieten mai în vârstă care îmi povestea că, uneori, vede Ceahlăul de pe nu ştiu care culme a Iaşiului. Ba, găsisem scris prin cărţi, că Olimpul Moldovei poate fi zărit chiar de la limanul Nistrului! În mod sigur cerul senin, vizibilitatea, poate chiar lumina însăşi aveau o cu totul altă textură, înfăţişare, transparenţă. Dar nu în aceste detalii rezidă totul. Fără tainica „chemare a muntelui, ca să-l parafrazez pe Dinu Mititeanu, un om trup şi suflet îngemănat cu fiinţa muntelui, crestele alpine n-ar putea fi desluşite nici de la o aruncătură de băţ. Fără un anumit simţ, o stare, chiar har, dacă vreţi, nu veţi putea vibra la convingerea lui Calistrat Hogaş că „eu cred că pădurile au suflet. Şi nici să vă lăsaţi atraşi, ca de ispita vreunei iele, distilată de Bucura Dumbravă în acea sintagmă grea de înţelesuri cât un poem: „Duhul muntelui". Sunt puţini cei peste care dă norocul unei astfel de frumoase şi neliniştitoare împovărări.

Că moldovenii, oriunde s-ar afla ei, dau cu ochii gândului peste Ceahlău indiferent că este cer limpede, întuneric ori furtună, asta nu-i doar o metaforă. Mircea Mitrofan însă, fericitul autor al acestei cărţi care stă gata să iasă la o binemeritată lumină, cred că a zărit, mai întâi, din Basarabia sa natală, nu doar Ceahlăul, ci întregii Carpaţi româneşti. Stabilindu-se la Bucureşti, probabil că, în scurt timp, a şi exclamat din toţi rărunchii (gândindu-se şi la Lucian Blaga): daţi-mi... poteci, voi, munţilor! Şi, desigur, n-a aşteptat să vină munţii la el.

Este absolut uimitor câte poteci alpine, şi nu numai alpine, a putut străbate Mircea într-un răstimp atât de scurt, de când s-a stabilit în Capitala României. Vă puteţi face o rapidă idee numai cuprinzând cu privirea sumarul acestei cărţi. Sunt nenumăraţi drumeţi, pasionaţi oameni de munte, care într-o viaţă întreagă nu reuşesc o asemenea ispravă.

Dar Mircea nu merge la munte ca să se afle în treabă, să părăduiască timpul ori să capitalizeze nu ştiu ce tip de performanţe obscure. Am văzut, mai nou, întreceri ale unor tineri şi mai puţin tineri vântură lume care se fălesc dizgraţios cu numărul ţărilor vizitate-bifate, textele lor constând din nişte penibile pastişări ale unor pliante comerciale. Mircea Mitrofan are o cu totul altă relaţie, înţelegere, cu muntele. Oricare pagină din această carte ne dezvăluie un observator şi trăitor exersat al peisajului, al universului montan. Frază condensată, fără genul de lirism aproape nelipsit în mai toate scrierile dedicate priveliştilor, multă curiozitate şi informaţie decantată, absenţa figurilor de stil. Este, s-ar putea spune în această perioadă, un „pluri-pozitiv: are miros, simte orice fâşâit al muntelui, aude orice ciripit. Sunt „arme folosite armonios, cu bună pricepere a dozajului, fără de care paginile cărţii ar fi fost amorfe, „fără sentiment".

Scrie Mircea undeva: „Uneori mă forţam să trag aer în piept pentru că îmi plăcea mirosul de conifere. La un scurt popas, m-am apropiat de un brad şi cu unghia am spart o lacrimă de răşină. Mirosul intens m-a însoţit până la capătul traseului. Pe mine, ca „amant al Naturii, cum spunea Hogaş, m-a însoţit până la capătul cărţii. Fiindcă „Pe potecile României, minunata carte a unui tânăr, a lui Mircea Mitrofan – premiat şi de AJTR pentru reportaj –, mi-a readus în gând grădina de frumuseţe a vorbelor eminesciene: „...cine nu minte niciodată este Natura.

Mihai OGRINJI, preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România, redactor-şef al publicaţiei „România pitorească"

Munţii văzuţi cu ochii sufletului

Sunt convinsă că Mircea Mitrofan a văzut şi simţit munţii înainte de a ajunge pe potecile lor. Se întâmpla la Tartaul, în fragedă adolescenţă, când a descoperit revista „Natura, editată la Chişinău şi care l-a purtat imaginar pe multe-multe drumuri ale Ţării. Ulterior, a păşit pragurile redacţiei şi s-a înrolat colaborator-netitular, s-a înscris în rândurile membrilor Asociaţiei Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic din Republica Moldova, gustând din farmecul drumeţiilor, mergând cu rucsacul în spate pe coclaurile Nistrului şi ale Prutului. Şi a scris tot ce-a văzut şi trăit. O parte din drumeţiile prezentei cărţi au fost citite, în premieră, pe paginile revistei care l-a format şi l-a dat neamului cu dragoste de frumos – „Natura.

Că-i place aventura – o simţim din fiecare rând. Iubeşte răsăritul şi apusul, admiră necuvântătoarele şi ne cheamă, prin scrisul lui, să le vedem şi noi pe toate. Ne ia frumos de mână şi ne poartă pe toate cărăruşele ce l-au încântat. 

Cartea este un îndemn la călătorie şi un ghid pentru oricine vrea să se împrietenească cu munţii, să-i cunoască şi să-i cucerească. Precum Mircea. Cel care a văzut munţii cu ochii sufletului.

Lilia Curchi, director executiv al Asociaţiei Jurnaliştilor de Mediu şi Turism Ecologic din Republica Moldova (AJMTEM), redactor-şef coordonator al publicaţiei de ecologie, turism şi cultură „Natura" şi fondator Ecopresa.md

Introducere

Sunt un iubitor al muntelui și vă mărturisesc faptul că doar pe vârfuri mă regăsesc. Prima mea drumeție montană a fost în toamna lui 2012, iar de atunci a urmat o întreagă aventură pe potecile Carpaților și nu numai. Pe munte am trecut prin foarte multe situații și experiențe, am avut parte de întâmplări memorabile, am cunoscut oameni cu povești incredibile și am văzut locuri sălbatice, de o frumusețe unică. Pe parcursul acestor ani am cutreierat potecile Carpaților și am ajuns pe vârfuri de peste 1000 și 2000 de metri altitudine: Omu, Bucegi (2505 metri), Caraiman, Bucegi (2384 metri), Ciucaș, Masivul Ciucaș (1954 metri), Toaca, Ceahlău (1904 metri), Ciuha Mare, Cozia (1668 metri), Tâmpa, Postăvaru (960 metri). De asemenea, am luat la picior traseele din Masivul Piatra Craiului, Munții Rodnei, Masivul Piatra Mare, Munții Baiului, Munții Cernei, Masivul Ciucaș, Munții Iezer Păpușa, Munții Semenic, Munții Buzăului, Munții Apuseni, Masivul Făgăraș etc. În străinătate am fost în câteva drumeții în Georgia, în Munții Caucaz, și în Bulgaria, la poalele Munților Balcani. În ultimii ani am descoperit zona montană a Macedoniei de Nord și munții din sudul Spaniei, din zona Andaluziei. După fiecare aventură, am adunat amintiri, lecții de viață și experiențe care mi-au pus la încercare corpul, sufletul și mintea.

Muntele m-a făcut mai puternic, mi-a dat mai multă încredere, m-a făcut mai bun, mi-a dat mult curaj, m-a învățat ce înseamnă respectul, m-a făcut să simt libertatea, să-mi înving anumite frici, să mă redescopăr, să-mi ajut semenii la necaz și să împart tot ceea ce am cu aceia care mă însoțesc pe potecă. Experiențele pe munte au fost diverse: am dat nas în nas cu animalele sălbatice, am intrat în peșteri neumblate, ne-am rătăcit pe anumite trasee, ne-am răcorit în râuri învolburate de munte, am descoperit flori rare și am savurat o mulțime de fructe de pădure, am dormit în cabane sau la cort, sub cerul înstelat, ne-am odihnit pe stânci de dimensiuni uriașe, am stat la povești cu oamenii munților, din cătunele izolate, s-au întâmplat accidente și căzături, le-am dat o mână de ajutor turiștilor aflați în dificultate și m-am ales cu amintiri și cu prietenii pentru toată viața.

Și asta nu e tot. Planurile sunt multe, iar ambiția e și mai mare. În viitor îmi doresc să ajung pe cele mai înalte vârfuri din lume și să ridic tricolorul în bătaia vântului. În această carte, vreau să vă arăt cât de frumoasă este viața trăită pe înălțimi și să vă îndemn să mergeți cu inima deschisă Pe potecile României. Să aveți cărări cu soare!

Autorul

Pe potecile înzăpezite din Piatra Craiului

Am fost în Masivul Piatra Craiului, într-o drumeție alături de prieteni. Am parcurs 11 kilometri pe potecile înzăpezite din Parcul Național Piatra Craiului, traversând păduri de brazi, vârfuri înalte și văi pitorești.

Am plecat din București la primele ore ale dimineții, înainte de răsăritul soarelui. Cu toții abia așteptam să urcăm pe munte și aveam un entuziasm exacerbat. Am traversat orașul Târgoviște, apoi Rucăr și Podu Dâmboviței. După ce am ieșit din Podu Dâmboviței, am mers de-a lungul râului Dâmbovița până am ajuns în Sătic, o mică localitate cu multe pensiuni și cabane, amplasată pe malurile lacului Sătic. Am coborât cu toții la ieșirea din localitatea Sătic, acolo unde se unesc râurile Dâmbovița și Valea Dragoslovenilor. Echipați cu bocanci, parazăpezi, bețe de trekking și căciuli pe frunte, am pornit monom la drum. Am pătruns în Parcul Național Piatra Craiului prin Valea Dragoslovenilor, pe o potecă îngustă, printre dealuri împădurite cu brazi și fagi, urmând marcajul cruce galbenă. Cu ochii în toate părțile, mă bucuram când vedeam urme de verdeață în plină iarnă, mici tufe de mure sau pâlcuri de ferigi, acoperite cu zăpadă. Pe alocuri, poteca era acoperită cu gheață, iar înaintarea era dificilă. Am preferat să merg pe marginea potecii pentru că bocancii se fixau foarte bine pe zăpada pufoasă.

Am mers prin Valea Dragoslovenilor aproximativ o oră, până am ajuns la Cabana Garofița Pietrei Craiului, amplasată într-o poiană foarte frumoasă, înconjurată de brazi înalți și cu vederi spectaculoase spre creasta Pietrei Craiului. Am făcut un scurt popas la cabană, timp suficient pentru a prinde puteri, cu câteva sandvișuri, nuci și banane. Fiecare și-a găsit un loc de stat, fie în foișorul din fața cabanei, în hamac sau pe băncuțele de lemn. Situată la altitudinea