Moartea Caprioarei

De Nicolae Labis

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura
română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și
literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele
mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă
prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele
literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 1 apr. 2020
• ISBN: 9786063352430

Previzualizare carte

Tabel cronologic

1935 2 decembrie – se naște la Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava – (regiunea Baia, la vremea respectivă) pe atunci, Nicolae Labiș, fiul Anei-Profira Labiș (n. Luca-Asandei) și al lui Eugen Labiș, învăţători. Începe școala primară în satul natal, având-o învăţătoare pe mama sa. Trăiește experienţa unei vieţi lipsite de griji, într-o familie iubitoare și în mijlocul naturii „veșnic încântătoare".

1940 La vârsta de cinci ani învaţă să citească singur, ajutat de elevii mamei sale. Până la vârsta școlară citește mai multe cărţi de povești și desenează cu vocaţie după diferite ilustraţii. Primele versuri le-a scris la finalul clasei I. Copilăria lui Labiș a fost marcată de două experienţe, una fericită și alta tragică. Peisajul miraculos al pădurilor din zonele premontane, pe care copilul le colindă împreună cu tatăl său, întâlnind sălbăticiuni, ciobani cu turme de oi, rapsozi populari, își lasă amprenta asupra acestuia.

1940–1945 Experienţele războiului, cu o realitate brutală, zdruncină liniștea familiei, tatăl fiind mobilizat pe frontul de răsărit, iar mama și cei doi copii, obligaţi să se refugieze lângă Câmpulung Muscel, satul Vacarea, unde urmează clasa a III-a. Aici, cu prilejul unei serbări școlare, se afirmă surprinzător cu primele versuri satirice Telegrame (poezie de subsemnatul).

1945 Revine la Poiana Mărului, comuna Mălini. Întors din refugiu, găsește în satul natal urmele nefaste ale frontului: gospodării părăsite, femei văduve, copii orfani, proiectile neexplodate și, mai ales, casa goală și devastată. În clasa a IV-a era un pasionat cititor de povești, povestiri și poezii specifice vârstei.

1946–1951 Face studiile liceale la Liceul „Nicu Gane" din Fălticeni, clasele I-IV, respectiv ciclul gimnazial. Continuă, îndrumat de profesorul de limba română, Vasile Popa, să compună, adunând poezii într-un caiet, sub titlul Cântecul unui adolescent.

Adună folclor, culege din zona natală poezii populare care vor fi publicate postum.

Însemnări de lectură, rezumate și câteva versuri se regăsesc într-un jurnal, sub genericul Antologie și informaţii literare.

Se face cunoscut în mediile școlare ca autor de versuri. La 13 ani conduce cenaclul literar.

1950 Participă la Consfătuirea Tinerilor Scriitori din Moldova, fiind cel mai tânăr dintre participanţi. Uimește prin cultura vastă și se impune „ca o minune locală". În decembrie 1950 i se publică în revista Iașul nou poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, considerată debut. Îi apar în același periodic și alte versuri, unele semnate cu pseudonimul N. Mălin.

1951 Se transferă la Şcoala Medie nr. 1 (azi Liceul Naţional din Iași), unde va absolvi clasa a X-a. Este distins cu premiul I la Concursul Naţional de Limba și Literatura Română. Apare poezia Gazeta de stradă, considerată debut bucureștean, în Viaţa românească, numărul 6.

1952 Selectat prin concurs este înmatriculat la Şcoala de literatură „Mihail Eminescu din București, unde audiază cursuri ţinute de Camil Petrescu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu. Urmează la fără frecvenţă clasa a XI-a la Liceul „Nicu Gane din Fălticeni, și tot aici susţine examenul de absolvire. Face parte din echipa redacţională a revistei Ani de ucenicie, scoasă de elevii Şcolii de literatură „Mihail Eminescu". După absolvire se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din București, pe care o abandonează încă din primul an. Este redactor la Contemporanul și la Gazeta literară

1954 Publică în Viaţa românească – numărul din octombrie – Moartea căprioarei, care îi face cunoscut talentul și sensibilitatea poetică.

Este pus în discuţia organizaţiei Uniunii Tineretului Muncitor (U.T.M.), dat afară pe motive bizare, printre care acela că citea literatură decadentă (Eminescu, Blaga, Barbu, Bacovia, Villon, Baudelaire și alţi mari poeţi simboliști francezi).

1955–1956 Ani productivi de creaţie literară. Publică în majoritatea revistelor literare ale timpului și colaborează intens la revistele pentru copii.

Îi sunt editate două cărţi de versuri Primele iubiri – debut editorial și Puiul de cerb – placheta pentru copii, singurele antume.

1956 Predă la tipar Lupta cu inerţia, care va apărea, cenzurată, după moartea lui.

1956 În noaptea de 9 spre 10 decembrie, suferă un accident de tramvai și se stinge după