Conversația Socratică: Dialogul Socratic și Metoda Socratică

De Lucian Stan

Calea psihologică spre luarea deciziilor

 

Originar din antichitate, cu aproape două mii de ani în urmă, dialogul socratic a fost folosit ca un mijloc simplu de colectare a informațiilor. Mijlocuirea, sau maieutica, așa cum era numit dialogul socratic la acea vreme, insista asupra faptelor și a datelor problemei. Între timp, însă, dialogul socratic s-a schimbat. Nu mai este folosit pentru a aduna informații și a primit, de asemenea, un nou nume. În schimb, această tehnică de conversație este folosită acum în psihologie, atunci când oamenii întâmpină dificultăți în a-și forma propriile opinii și în a lua decizii pe baza acestora. În multe cazuri, dialogul socratic este unul dintre ultimele mijloace de a ajuta aceste persoane. În consecință, această tehnică este acum integrată în psihologia generală.

 

Conținutul cărții este următorul:

• Ce este dialogul socratic?
• Dezvoltarea socratică
• De la antichitate la psihoterapia actuală
• Dialogul socratic
• Terapia psihologică și consilierea psihologică

 

Cum s-a transformat totuși un mijloc de colectare de informații într-un dialog interactiv care trebuia să ducă la libertatea de alegere? Cât de mult s-a schimbat această formă de dialog în ultimii două mii de ani și ce anume are de-a face pedagogia cu ea? Această carte își propune să ofere o primă perspectivă exact asupra acestor întrebări și să descrie modul în care dialogul socratic este folosit în psihoterapia de astăzi pentru a îmbunătăți viața oamenilor.

• Limbă: Română
• Editor: Lucian Stan
• Data lansării: 21 feb. 2023
• ISBN: 9798215181201

Previzualizare carte

Conversația Socratică: Dialogul Socratic și Metoda Socratică

Lucian Stan

Calea psihologică spre luarea deciziilor

Originar din Antichitate, cu aproape două mii de ani în urmă, dialogul socratic a fost folosit ca un mijloc simplu de colectare a informațiilor. Limbajul moaștelor, sau maieutica, așa cum se numea atunci dialogul socratic, insista asupra faptelor și faptelor.

---

Între timp, însă, conversația socratică s-a schimbat. Ea nu mai este folosită pentru a aduna informații și a primit și un nou nume. În schimb, această tehnică de conversație este folosită acum în psihologie, atunci când oamenii întâmpină dificultăți în a-și forma propriile opinii și în a lua decizii pe baza acestora. În multe cazuri, dialogul socratic este unul dintre ultimele mijloace de a ajuta aceste persoane. În consecință, această tehnică este acum integrată în psihologia generală.

Conținutul cărții este următorul:

Ce este conversația socratică?

Dezvoltarea socratică

De la Antichitate la psihoterapia contemporană

Dialogul socratic

Terapie psihologică și consiliere

Totuși, cum s-a transformat un mijloc de colectare de informații într-un dialog interactiv care ar fi trebuit să ducă la libertatea de alegere? Cât de mult s-a schimbat acest dialog în ultimii două mii de ani și ce anume are de-a face pedagogia cu el?

Cuprins

Calea psihologică spre luarea deciziilor

Introducere

Ce este conversația socratică?

Dezvoltarea socratică

De la antichitatea filosofică la psihoterapia modernă

Socratismul în Antichitate

Filosoful occidental Socrate

Din Evul Mediu socratic până în zilele noastre

Dialogul socratic

Terapie psihologică și consiliere

Realizarea unui dialog socratic

Cuvânt de încheiere

Lista de surse

Introducere

Să spui ceea ce gândești nu este întotdeauna ușor pentru unii oameni. Din cauza diverșilor factori, se poate întâmpla ca o persoană să nu îndrăznească să spună ce gândește, însă acest lucru este foarte nepractic pentru viața dificilă de adult și de muncă. ish. Lumea este dură, mediul de lucru este rece, la fel ca și tonul general al conversației, care acum se regăsește adesea chiar și în propria familie, încă de la o vârstă fragedă. Din păcate, acest lucru înseamnă că într-o lume ca cea de astăzi supraviețuiesc doar cei puternici, cu o personalitate care iese în evidență. A fi conștient de propria opinie și a avea curajul de a o exprima este, prin urmare, o bază pe care copiii o învață de timpuriu pentru a nu fi complet depășiți la începutul adolescenței sau în viața de adult.

Exprimarea propriei opinii este un proces subconștient despre bunăstare și aprobare, dar și despre temeri și antipatii. Cei care nu reușesc să își facă cunoscută propria opinie și, astfel, să își exprime propriile gânduri, se transformă automat într-un tovarăș de drum în societate. În zilele noastre, mulți oameni, în special, doresc să meargă cu fluxul, iar motivele sunt multe și diferite. Printre altele, este deosebit de ușor să fii pur și simplu un adept, deoarece trăirea propriei personalități este o întreprindere dificilă, dar, pe de altă parte, este, de asemenea, un standard în societatea noastră să fii ca toți ceilalți. Unii oameni care, în consecință, au curajul de a spune ce gândesc și de a-și arăta gândurile sunt astfel marginalizați. Prin urmare, este foarte ușor să fii un adept. Chiar dacă acest lucru nu este atât de fatal pe cât îl prezintă unii cercetători în domeniul dezvoltării, deoarece chiar dacă standardul de umanitate dăunează unora, el ajută totuși majoritatea umanității, înseamnă totuși că unii oameni se pun în situații dăunătoare pentru ei înșiși, dar și pentru alții, și toate acestea doar pentru că nu au putut spune "nu" la opinia altcuiva sau pentru că ei înșiși nu și-au spus părerea. 

La vârsta adultă târzie, acest lucru înseamnă o serie de probleme, care pot apărea în viața profesională, dar și în viața privată în general. În cele din urmă, exprimarea propriei opinii înseamnă, de asemenea, că persoana poate lua decizii. Învățarea de a lua decizii este un lucru pe care chiar și copiii mici îl învață în dezvoltarea lor psihologică. Prin urmare, odată cu deschiderea către luarea deciziilor, apare și propria opinie, deoarece persoana decide în mod activ să nu fie pur și simplu un adept, ci mai degrabă că propria opinie se formează prin intermediul circumstanțelor.

Cu toate acestea, din cauza multor factori diferiți, acest proces decizional nu poate fi învățat niciodată sau nu a fost învățat niciodată. Copiii, de exemplu, care au fost reprimați în copilărie și, prin urmare, în dezvoltarea lor psihologică, de multe ori nu au învățat niciodată să își rezume și să își exprime cu adevărat propriile gânduri. Acesta este motivul pentru care o educație adecvată este atât de importantă. Copiii nu învață singuri cum să devină o persoană bună sau care este calea cea bună. În schimb, ei au nevoie să fie îndrumați. Prin intermediul modelelor, ei învață comportamentul corect, dar, din păcate, și pe cel negativ. Ei învață ceea ce au nevoie pentru viața lor. Dacă li s-a spus în permanență în copilărie că propria opinie nu contează sau dacă au fost reprimați în propria casă, atunci nu învață niciodată cât de important este să își spună propriile gânduri. Acești copii vor avea probleme foarte puternice cu acest lucru în viața lor de adulți. Astfel de probleme se pot manifesta în multe moduri diferite.

Destul de mulți oameni, nu numai copii, ci și adulți, au o frică reală de a-și exprima propriile gânduri. Pot exista multe motive diferite pentru acest lucru.

Propriile gânduri reprezintă cel mai mare secret al omului. Dacă aceste gânduri nu sunt rostite niciodată, atunci ele rămân ascunse pentru totdeauna și nicio altă ființă vie nu va cunoaște vreodată aceste secrete. Cu toate acestea, păstrarea unui secret nu este întotdeauna bună. În copilărie, trebuie învățat faptul că poate fi considerat destul de pozitiv dacă unor persoane li se spun aceste secrete. Printre altele, este foarte important ca acești copii să învețe că propria lor casă este un loc foarte sigur, unde nu ar trebui să existe secrete. Aici, însă, este important să se facă distincția că secretele nu ar trebui să fie asimilate cu intimitatea. Viața privată a unui copil este valabilă și ar trebui luată foarte în serios, pe de altă parte, secretele pot fi foarte toxice. De exemplu, dacă copiii nu au încredere în părinții lor sau în mediul în care trăiesc, este posibil să nu mărturisească dacă ceva nu merge bine la școală, dacă sunt tachinați sau chiar dacă s-au rănit.

Așadar, există mulți factori diferiți care îi determină pe oameni să nu-și exprime propriile gânduri sau să creadă că gândurile lor nu sunt luate în serios de către ceilalți. Din cauza unor astfel de tulburări de dezvoltare, care pot apărea în copilărie, dar uneori și la vârsta adultă târzie, deoarece situațiile toxice nu apar doar la o vârstă fragedă, se ajunge astfel ca deciziile să poată fi luate doar cu dificultate. Persoanele reprimate, de exemplu, preferă în mod clar să se lipească de părerea altora, se ascund în spatele cuvintelor altora și se agață cu adevărat de ordine și de cerințe sau, de asemenea, de exemplu, de rugăminți, pentru că nu au învățat niciodată altceva și, în consecință, se simt mai mult decât puțin pierdute atunci când trebuie să decidă singure ceva.

Un astfel de comportament este mai mult decât nepractic în viața de adult. În viața profesională, este adesea vorba de luarea unor decizii foarte importante, fie că este vorba de confruntarea cu un coleg de muncă toxic, fie chiar atunci când se ivește o mare oportunitate de promovare, fie la locul de muncă actual, fie, de exemplu, într-o altă companie sau ramură. La urma urmei, a lua decizii înseamnă și a separa situațiile negative de cele pozitive.