Sertarul cu reverii

De Flavia Munteanu

Volumul Flaviei Munteanu, Sertarul cu reverii, surprinde printr-o nevoie aproape dureroasa de a vorbi despre sine pana la ultima clipa, intr-un discurs liric prin excelenta biografist, rostit cu nonsalanta, in sonoritati in care domina strident rima, uneori socanta, alteori jucausa, in orice caz, poeta se ambitioneaza sa se alinieze intr-un modernism de esenta dadaista pe alocuri, la limita dintre congruenta si incongruenta semantica. Potrivirea spontana a rimelor socheaza din primele poeme: mai spune-mi o rima/ tacuta divina/ ca tare mi-e dor / de ritmul tau chior/ (Confuz).

Se pare ca Flavia Munteanu penduleaza intre trairi contradictorii, iubire si uitare, iluzie-deziluzie, o fireasca si imprevizibila pornire sub semnul destinului, osciland intre sacru si profan, intre tanjire si refuzul iubirii, toate intr-un discurs liric galopant, cu rime alergand ametitor printre emotii confuze, unele ating zenitul, altele coboara in infern, cum este insasi viata.

Sertarul cu reverii este o carte de poezie indrazneata, sincera, care invita cititorul sa traiasca un curcubeu de sentimente, dezvaluite cu nonsalanta, incercand sa ne convinga ca orice destin are lumini si umbre, are limite, vise, reverii, reluand obsesiv motivul timpului, singurul vinovat pentru intamplarile fiintei noastre, traite cu lumini si umbre, cu bucurii si neimpliniri, asa cum ne este dat.

—Elena Netcu

• Limbă: Română
• Editor: Flavia Munteanu
• Data lansării: 14 sept. 2022
• ISBN: 9786060718703

Previzualizare carte

Copyright

Sertarul cu reverii / Flavia Munteanu.

COPYRIGHT 2022 Flavia Munteanu

COPYRIGHT 2022 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN eBook ePUB 978-606-071-870-3

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărții, folosiți-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii Titlu / Subtitlu carte, un link către această carte și Editura Letras.

CUPRINS

O sinceritate a rostirii  ...într-un Sertar cu reverii

Aici zac reveriile mele

Asta sunt eu

Confuz

Cutuma

Vis și reverie

Reverie, Tatălui meu

Amintiri

Anatomie

Tăceri care dor

Viaţă

Apariţia

Arde vara

Când gândurile se închid

Reverii pe potecă

Reverie din primăvara mea

Reverie la o cafea

Raza

Reverie ţie

Eu sunt

Esență vie

Numere

Timp negru

Reverie pentru prea târziu

Taci!

Mat

Reverie prin ploaie de mai

Să nu-mi deschizi sertaru-n doară

Drumul

Reverii aruncate

Între timp

Reverii neîntâmplate

Reverie într-o poveste

Timp

Pustiu

Extreme

Sertarul... dincolo de cuvinte

Fata Morgana

Mereu, aici!

Doară pe scară

Reverie la imperfect

Şoapte de noapte

Visul de aseară

Cândva

Cadenţe

Iubirea-ţi de atât

Destin

Aşteptare

Cuvânt

Suflet pustiu

Fluturi

Am să te...

Răzvrătiri

Lanţ

Reverie de seară

Prețul

Cărări

Amor

Treceau

Pe hârtie, odat’

Crâmpeie

Dor

Reverie în culori

Picătura de cafea

Reverie într-un respir

Tangenţial

Oameni

Maktub

Un pic

Te regăsesc

O altă reverie

Curaj de nebun

Timp furat

Reverie pierdută

Nici prima, nici ultima

Reverie in verde

Reverie în roşu

Reverie scurtă

Reverie din frânturi

Reverie într-un sărut

Reverie unei flori de corcoduş

Reverie naivă

Reverie unui sărut

Reverie pentru noi doi

Cercul

Dorul meu

Chemare

Parfum

Motto:

Acolo unde reveriile îmi tac,

imaginile vorbesc în loc de cuvinte,

ele transformă o secundă,

o clipă, un moment, o viaţă,

într-o eternitate...

O sinceritate a rostirii

...într-un Sertar cu reverii

—Elena Netcu

Iată o poetă căutându-se pe sine cu o sinceritate și o franchețe uimitoare, până la persiflarea propriului eu, când însingurat și nefericit, când bucurându-se și primind iubire într-un carpe diem necenzurat.

Volumul Flaviei Munteanu, Sertarul cu reverii, surprinde printr-o nevoie aproape dureroasă de a vorbi despre sine până la ultima clipă, într-un discurs liric prin excelență biografist, rostit cu nonșalanță, în sonorități în care domină strident rima, uneori șocantă, alteori jucăușă, în orice caz, poeta se ambiționează să se alinieze într-un modernism de esență dadaistă pe alocuri, la limita dintre congruență și incongruență semantică. Potrivirea spontană a rimelor șochează din primele poeme: mai spune-mi o rimă/ tăcută divină/că tare mi-e dor / de ritmul tău chior/ (Confuz).

Dacă am purcede la decodificarea acestei strofe etalon, am spune că poeta se autopersiflează, luând în derâdere metrica poeziei, ritmul pretențios sonor, ca și cum ar răsturna cu bună știință facerea poeziei. Reluarea adjectivului chior și în alte poeme vine să confirme nevoia de persiflare a versificației. Dar într-un sens mai adânc, am zice că întâlnim o negare de sine, dorul nu mai e stare sublimă, ci devine incompatibil cu sensul derizoriu al versului