Puterea transformatoare a minții pline de compasiune

De David Michie

În toţi cei 40 de ani de propovăduire a învăţăturilor sale, Dalai Lama a răspuns într-un singur mod, consecvent, la rugămințile de a recomanda o carte în care se explică modalitatea de punere în practică a ideilor budiste: „Citiţi Guide to the Bodhisattva’s Way of Life a lui Shantideva.” Fiind una dintre cele mai importante opere clasice din budismul tibetan, ea conţine toate sfaturile şi toată motivaţia necesare pentru a face din învăţăturile lui Buddha o parte din realitatea zilnică.

Să citeşti Shantideva în confortul scaunului şi deconectat poate fi intimidant, tot aşa cum cineva nefamiliarizat cu muzica clasică poate fi intimidat de perspectiva de a sta aşezat pe durata unei simfonii beethoviene sau cineva nefamiliarizat cu arta ar putea ezita pe treptele unei galerii faimoase – deşi ne-am putea simţi atraşi de un nou demers, ne trezim în faţa unei probleme simple: de unde să începem?

Având însă un ghid care să ne releveze aspectele importante şi, mai ales, care să ne trezească entuziasmul şi voinţa, noul nostru interes se poate dezvolta firesc într-o sursă de inspiraţie proaspătă. Sper ca această carte să constituie și ea un astfel de ghid.

Despre carte:

Partea I-a discută despre mintea iluminată plină de compasiune din perspectivă budistă. În budism, cuvântul „minte” este adesea folosit cu sensul de „stare de spirit” şi astfel vedem cum pot fi ele dezvoltate, ce beneficii de dezvoltare a lor pot exista şi cum diferă ele de stările mentale pe care le experimentăm în mod curent.

Partea a II-a face schimbul de la teorie la practică. Cum putem, mai exact, să cultivăm un fel de a fi iluminat? Ce presupune asta mai exact? Care sunt elementele de bază – uneltele psihologice, practicile meditative, metodele şi tehnicile – pe care le putem aplica pentru o transformare personală la cel mai profund nivel?

• Limbă: Română
• Editor: ATMAN
• Data lansării: 1 ian. 2021
• ISBN: 9786068758824

Previzualizare carte

Puterea transformatoare a minții pline de compasiune

David Michie

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Michie, David

    Puterea transformatoare a minții pline de compasiune / David Michie. - Bucureşti : Atman, 2020

    ISBN 978-606-8758-81-7

2

ISBN ePub: 978-606-8758-82-4

ISBN PDF: 978-606-8758-83-1

ENLIGHTENMENT TO GO

Shantideva and the power of compassion to transform your life

Copyright © 2012 Mosaic Reputation Management (David Michie)

Copyright © 2020 Editura ATMAN, pentru prezenta traducere în limba română

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă prin niciun proces mecanic, fotografic sau electronic sau sub forma unor înregistrări fonografice; ea nu poate fi stocată într-un sistem de recuperare, transmisă sau copiată pentru uz public sau privat – altfel decât pentru „o utilizare corectă", sub forma unor citate scurte, încorporate în articole și recenzii –, fără permisiunea prealabilă scrisă a editorului.

Autorul acestei cărți nu acordă consultanță medicală și nu prescrie utilizarea vreunei tehnici ca formă de tratament pentru probleme fizice, emoționale sau medicale, în absența consilierii directe sau indirecte a unui medic. Intenția autorului este doar aceea de a oferi informații de natură generală, care să vă ajute în căutarea voastră pentru regăsirea unei stări de bunăstare emoțională, fizică și spirituală. În cazul în care folosiți oricare dintre informațiile din această carte pentru uzul personal, autorul și editorul nu își asumă nicio responsabilitate pentru acțiunile pe care le veți întreprinde.

Traducere: Mariana Alexandru

Corectură: Irina Magdalena Nuță

Versiune digitală: Robert Tărniceru

logo-Editura-Atman-negru

Telefon: [phone]

Web: www.editura-atman.ro

E-mail: [e-mail]

Dedicație

Această carte este dedicată cu mare recunoştinţă maeştrilor mei Dharma: Geshe Acharya Thubten Loden, fondatorul Societăţii Budiste Tibetane, şi Les Sheehy, directorul Societăţii Budiste Tibetane din Perth, în vestul Australiei. Nu le-aş putea niciodată răsplăti amabilitatea, iar fără ajutorul lor nu aș fi putut scrie această carte.

Introducere

„Dacă posed o oarecare înţelegere asupra compasiunii şi a practicii căii bodhisattva, aceasta se datorează în întregime acestui text."

Dalai Lama

vorbind despre cartea

Guide to the bodhisattva’s way of life

a lui Shantideva

Adesea, când Dalai Lama îşi încheie un discurs public, cineva din audienţă îi adresează invariabil următoarea întrebare: „Puteţi recomanda o carte în care se explică modalitatea de punere în practică a ideilor budiste?"

În toţi cei 40 de ani de propovăduire a învăţăturilor sale, Dalai Lama a răspuns consecvent astfel: „Citiţi Guide to the Bodhisattva’s Way of Life a lui Shantideva." Fiind una dintre cele mai importante opere clasice din budismul tibetan, ea conţine toate sfaturile şi toată motivaţia necesare pentru a face din învăţăturile lui Buddha o parte din realitatea zilnică.

„Ghidul" lui Shantideva nu este doar unul dintre cele mai venerate texte din budismul tibetan, ci şi una dintre cele mai remarcabile cărţi scrise vreodată. Cules de un călugăr budist din secolul al VIII-lea în India, cam în aceeaşi perioadă cu una dintre primele scrieri în limba engleză, opera epică de ficţiune Beowulf, „Ghidul este un manual de psihologie avansată. Scriind pentru a-şi motiva propria practică, Shantideva a fost autorul a ceea ce poate fi numit prima carte de autoajutorare din lume, descriind tehnici specifice de „redefinire a experienţei realităţii pentru a obţine o mai mare fericire şi pace interioară.

În plus, „Ghidul propune o abordare structurată a căii budiste tibetane, începând cu instrumente simple, dar puternice, şi ghidându-ne, pas cu pas, spre cele mai profunde realizări în privinţa adevăratei naturi a realităţii – şi a noastră înşine. Cuvântul „bodhisattva din titlul cărţii defineşte o persoană care doreşte să obţină iluminarea, pentru a ajuta toate celelalte fiinţe de a se elibera de suferinţă. Calea bodhisattva poate fi, aşadar, privită ca expresia supremă a compasiunii.

Cartea lui Shantideva este extraordinară din multe puncte de vedere. Un lucru pe care îl consider uimitor este acela că, deşi a fost scrisă în secolul al VIII-lea, înţelepciunea pe care o conţine are aplicare directă pentru noi, aici şi acum, în secolul al XXI-lea. Mai mult de 1200 de ani ne despart de Shantideva – el scrijelindu-şi pergamentul şi încercând să ignore pâlpâitul lămpii, iar noi stând în faţa calculatorului şi încercând să ignorăm alerta e-mailurilor primite. Dar, într-un sens mai important, nimic nu s-a schimbat. Natura umană este aceeaşi. Încă ne zbatem pentru aceleaşi lucruri. Şi nimeni nu are o înţelegere mai profundă a naturii umane decât Shantideva.

Precum toţi marii maeştri spirituali, Shantideva a înţeles puterea metaforei în însufleţirea explicaţiilor. Ca o tapiserie brodată, îndrumările sale sunt însoţite de o multitudine de imagini – vii, naturale şi adesea destul de neaşteptate. Shantideva are o perspectivă poetică asupra limbajului şi unele dintre versurile sale sunt construite cu o asemenea ascuţime şi frumuseţe, încât rivalizează cu cele mai lirice pasaje din Shakespeare. Cred că unele versuri încă îl emoţionează pe Dalai Lama până la lacrimi, în ciuda familiarităţii lui cu ele.

Cele mai bune idei ale lui Shantideva

Dar cel mai uimitor fapt în privinţa „Ghidului" lui Shantideva rămâne cât de puţin cunoscut este în Occident. Întreabă câţi oameni vrei cine a fost Shantideva şi e foarte posibil să primeşti priviri confuze sau presupuneri ezitante. Cumva vreun fotbalist indian? Un actor de la Bollywood? Nu auzisem niciodată de el până la vârsta de 30 de ani, când am început să merg la orele de budism, deşi sunt absolvent de arte, cu o educaţie chipurile desăvârşită. Cultura occidentală este atât de limitată, încât, dacă intri într-o librărie destul de bine aprovizionată, cu siguranţă vei da peste un volum al lui Aristotel, Descartes sau Freud. Dar Shantideva? Ei bine, va trebui să faci o comandă specială.

Până şi rafturile dedicate budismului conţin o varietate de cărţi scrise de lama şi alţi maeştri budişti, care recunosc fără doar și poate măreţia lui Shantideva, dar nu şi cărți scrise de marele om în sine.

Poate că acest lucru este de înţeles. Să citeşti Shantideva în confortul scaunului şi deconectat poate fi intimidant, tot aşa cum cineva nefamiliarizat cu muzica clasică poate fi intimidat de perspectiva de a sta aşezat pe durata unei simfonii beethoveniene sau cineva nefamiliarizat cu arta ar putea ezita pe treptele unei galerii faimoase – deşi ne-am putea simţi atraşi de un nou demers, ne trezim în faţa unei probleme simple: de unde să începem? Chiar şi numele de „Ghid", publicat uneori sub titlul sanscrit multisilabic, Bodhi-charyavatara, poate fi oarecum provocator. Dacă nu ar exista cineva care să ne introducă în subiectul respectiv, care să ne explice semnificaţia unui simbol sau a unei referinţe şi care să ne familiarizeze cu noul material potrivit propriei noastre experienţe şi înţelegeri, este uşor să considerăm acest nou interes „prea dificil".

Având însă un ghid care să ne dezvăluie aspectele importante şi, mai ales, care să ne trezească entuziasmul şi voinţa, noul nostru interes se poate dezvolta firesc într-o sursă de inspiraţie proaspătă.

Sper ca această carte să constituie și ea un astfel de ghid. Nu este un discurs erudit despre Shantideva, căci există deja destule. Şi nici nu oferă o analiză comprehensivă a fiecărei strofe dintre cele 800 scrise de Shantideva, ci, mai degrabă, pentru doar 75 dintre ele. Nu am urmărit fidel secvenţa versurilor prezentate în învăţăturile sale, pentru că, precum un compozitor al unei mari piese clasice, Shantideva a revenit la multe dintre aceleaşi teme-cheie în diferite părţi ale discursului său, adesea cu o emfază diferită sau cu întorsături de fraze. Pentru a înlesni aplicarea practică a învăţăturilor sale pentru cititorii de azi, le-am prezentat tematic, şi nu neapărat în ordinea în care apar în „Ghid (deşi, în felul său, „Ghidul este aranjat şi în funcţie de variate teme).

Partea I discută despre mintea iluminată plină de compasiune din perspectivă budistă. În budism, cuvântul „minte este adesea folosit cu sensul de „stare de spirit şi astfel vedem cum pot fi ele dezvoltate, ce beneficii de dezvoltare a lor pot exista şi cum diferă ele de stările mentale pe care le experimentăm în mod curent.

Partea a II-a face schimbul de la teorie la practică. Cum putem, mai exact, să cultivăm un fel de a fi iluminat? Ce presupune asta mai exact? Care sunt elementele de bază – uneltele psihologice, practicile meditative, metodele şi tehnicile – pe care le putem aplica pentru o transformare personală la cel mai profund nivel?

Întocmai ca o altă carte de-ale mele, Budism pentru oameni ocupaţi, cea de faţă este o relatare personală a felului în care am reuşit să rezonez cu învăţăturile budiste. Îmi ofer povestea nu pentru că mă consider special, dimpotrivă. Ştiu că provocările şi frustrările, fericirea şi pacea interioară pe care continui să le experimentez în călătoria personală nu sunt unice. Fireşte, poate că le trăiesc într-un fel aparte, dar ele sunt experienţe comune tuturor oamenilor ocupaţi care încearcă să pună în practică învăţăturile lui Buddha.

Nu este o carte pentru cititorii care preferă o abordare riguroasă a operei lui Shantideva. Şi totuşi, sper ca aceia dintre voi care mă veţi însoţi în această călătorie să găsiţi în pasajele autobiografice ceva la care vă puteţi raporta: mângâierea, poate, pentru faptul că nu sunteţi singuri pe această cale încercată şi verificată.

un program de meditaţie structurat

O modalitate de a folosi această carte este, pur şi simplu, de a o citi de la un capăt la altul ca pe oricare alta. Şi, cum majoritatea cititorilor sunt oameni ocupaţi, pentru care timpul este foarte preţios, am scris capitole scurte, uşor de citit, care pot fi parcurse când faci naveta sau în pat noaptea, înainte de a stinge lumina.

Şi totuşi, ea a fost gândită ca un fel de program de meditaţie analitică ghidată. Fiecare capitol abordează o temă diferită şi se încheie cu sugestii de reflecţii sau acţiuni. Aceste meditaţii şi exerciţii se bazează pe practici tradiţionale, pe unele dintre ele adaptându-le nevoilor actuale. În total, sunt 18 capitole, acoperind întreaga cale budistă tibetană. Îmi doresc din toată inima ca mulţi dintre voi să găsiţi această carte utilă nu numai ca o introducere în gândirea lui Shantideva, ci şi ca un mijloc de familiarizare cu cele mai importante învăţături budiste într-un fel cu adevărat inspirator.

Care este diferenţa dintre a practica meditaţia analitică şi a citi pur şi simplu ceva? Pe scurt, profunzimea înţelegerii noastre. În timp ce cunoaşterea intelectuală pe care o câştigăm din lectură poate fi de ajutor, dacă semnificaţia a ceea ce citim capătă un sens real pentru noi – dacă există vreo posibilitate de a ne schimba perspectiva asupra nouă înşine şi asupra lumii înconjurătoare –, trebuie s-o înţelegem la un nivel mai profund. În definitiv, trebuie s-o experimentăm la un nivel direct sau nonconceptual.

Impactul realizării

Pentru ilustrare, nu acum multă vreme am văzut un documentar TV despre muncitorii de pe o plantaţie de cacao din Africa de Vest. Deşi trudiseră acolo mulţi ani, în fiecare anotimp fiind expediaţi nenumăraţi saci către fabricile de ciocolată din Europa, cei mai mulţi dintre ei nu văzuseră, de fapt, niciodată ciocolată, darămite s-o guste. Ştiau lucruri despre ea, că este dulce, că în conţinutul ei se găsește şi lapte condensat, că are o textură fermă, care se topește în gură. Şi mai ştiau că europenilor le place s-o mănânce. Dar, în ciuda acestor cunoştinţe, nu puteau cu adevărat să înţeleagă cererea tot mai mare de boabe amărui pe care le recoltau în fiecare an.

Asta până în ziua în care a sosit o echipă TV, aducând cu sine o varietate de produse de ciocolată. Era ceva fascinant să-i vezi pe acei muncitori desfăcând ambalajele, cercetând tabletele maronii misterioase, gustând pentru prima oară din ele şi schimbându-li-se expresia de pe chip în timp ce conştientizau de ce oamenii nu se satură de boabele de cafea! Nu mai aveau o înţelegere intelectuală, ci una directă, nonconceptuală. O trăiau efectiv.

Atunci când medităm, creăm posibilitatea de a experimenta idei în mod direct. Este prima noastră porţie de realitate. În timp ce majoritatea dintre noi avem destule idei despre cine suntem, despre lumea din jurul nostru şi despre multe dintre subiectele despre care scrie Shantideva, tot aşa, precum muncitorii de pe plantaţie înainte de sosirea echipei TV, înţelegerea noastră este în mare parte intelectuală şi, de aceea, inevitabil limitată.

Cuvântul „realizare" este uneori folosit în budism pentru a descrie punctul în care înţelegerea noastră asupra unui subiect anume devine atât de profundă, încât ne schimbă comportamentul. Un director trecut de prima tinereţe ştie că ar trebui să muncească mai puţin şi să facă exerciţii fizice mai des, dar poate că va realiza pe deplin acest lucru în ambulanţă, în drum spre spital, după ce a suferit un infarct. Realizările se pot referi şi la schimbări de atitudine. Precum bătrânul şi asprul homofob pe care l-am prezentat unui prieten gay – pe care, după o cină foarte plăcută, nu mai contenea să-l laude. Când i-am spus că prietenul meu era gay, a avut loc o schimbare în prejudecăţile sale incorigibile: s-a produs o realizare!

Prin meditaţie, putem merge dincolo de înţelegerea superficială sau intelectuală a unui subiect, spre realizări cu impact real asupra vieţii. Iar învăţăturile lui Shantideva oferă cele mai profunde beneficii. Cu toţii ştim că fiecare zi din viaţa noastră poate fi şi ultima şi că nu ar trebui să o considerăm un dat – dar chiar trăim aşa? Suntem cu toţii conştienţi că eşecul şi nefericirea ne oferă incomparabil o mai bună oportunitate de dezvoltare personală decât un parcurs şi un succes line – dar câţi dintre noi îşi amintesc de asta în toiul unei crize? Mulţi dintre noi avem bănuiala că existenţa noastră oferă posibilităţi mult mai panoramice decât scenariile biografice cu care suntem familiarizaţi – dar câtă energie investim în explorarea lor?

Meditaţia analitică deţine cheia. Pentru cititorii care nu sunt familiarizaţi cu practica meditației, am asigurat un fel de ghid în anexa acestei cărţi. Chiar şi cei care practică deja meditaţia pot găsi utile sugestiile din anexă înainte de a începe exerciţiile de meditaţie analitică.

Un efect secundar pozitiv al meditaţiei analitice este acela că, atunci când ne concentrăm asupra unui subiect în timpul meditaţiei, acesta ne va reapărea adesea în gând pe parcursul acelei zile. Vom privi dintr-o nouă perspectivă un titlu de ziar sau un crâmpei de conversaţie ne va întoarce din nou cu gândul la subiect. Şi, concentrându-ne din ce în ce mai mult gândurile asupra unui material util şi distrăgându-le de la feedbackul negativ care ne domină adesea conversaţia interioară, balanţa preocupărilor noastre începe să atârne altfel – şi, odată cu ea, ni se schimbă și comportamentul.

Când ne comandăm obişnuitul cappuccino sau latte, obişnuita pizza sau orice alt fel de mâncare îndrăgit, vrem să le savurăm într-un mediu pe placul nostru. La fel şi această carte oferă un set complet de învăţături şi meditaţii pe care să le studiaţi şi să le folosiţi oricând vă doriţi şi într-un fel care vi se potriveşte. Ea conţine toate învăţăturile fundamentale ale căii budiste tibetane, precum şi mijloacele care să vă ajute să pătrundeţi în adevărata esenţă a acestor învăţături.

Lectură la întâmplare

Pe un raft din biroul meu există un exemplar răscitit din „Ghidul lui Shantideva, pe care îl folosesc într-un fel pe care îl poţi găsi util în experienţa cu această carte. În răstimpul momentelor provocatoare, iau „Ghidul de pe raft, îl răsfoiesc şi citesc câteva versuri la întâmplare. Efectul este aproape întotdeauna benefic. Şi, oricât de tulburător a fost subiectul preocupărilor mele anterioare, mi se reaminteşte de realitatea mult mai largă în care acesta este de o mică însemnătate. Adesea, în mod curios, pagina pe care o deschid are legătură cu agitaţia mea din acel moment, ca şi cum Shantideva însuşi ar fi chiar lângă mine în robă de culoarea şofranului – de obicei, atenţionându-mă cu degetul şi spunându-mi să mă adun!

Sper că şi ţie ţi se va deschide cartea în locul potrivit trăirilor tale din acel moment. Fie că te confrunţi cu o situaţie dificilă, fie că eşti pur şi simplu în căutarea unui stimulent, nu mă îndoiesc că Shantideva îţi poate oferi o perspectivă proaspătă asupra tuturor provocărilor pe care le trăieşti.

Iluminare pentru cine?

Obiectivul învăţăturilor budiste, în viziunea lui Shantideva, nu a fost să convertească oamenii la un anume sistem de credinţă, ci să ofere acces la un set de instrumente psihologice care, cel puţin, ne pot ameliora senzaţia de pace interioară şi fericire. Mai mult de atât, cu o aplicare răbdătoare, aceste instrumente ne transformă întreaga experienţă a realităţii. Perspectiva budistă tibetană este aceea că toate fiinţele înzestrate cu conştiinţă au potenţialul de a atinge iluminarea. Indiferent de educația şi de condiţionarea noastră culturală, indiferent de stările mentale trăite sau de faptele rele comise, precum norii care se plimbă pe cer, niciuna dintre ele nu poate întina starea naturală a minţii noastre primordiale, care este nemărginită, fără formă şi extatică.

Scriind această carte, plec de la premisa că cititorii mei nu au nicio cunoaştere preliminară despre budism şi sper că, indiferent de religia căreia îi aparții, vei găsi în paginile ei câteva idei şi practici utile. Anii mei de formare anteriori s-au concentrat pe prezbiterianism, mergând cu regularitate la şcoala de duminică până în adolescenţă. Părinţii mei erau evlavioşi în felul lor şi, la pensionare, tatăl meu a devenit un predicator laic în nord-estul Scoţiei. Când Budism pentru oameni ocupaţi a fost pentru prima dată publicată, acum câţiva ani, cred că a simţit un fel de datorie părintească s-o citească. Mi-l şi închipui, în ziua în care a primit-o prin poştă, stând în fotoliul său preferat şi îmbărbătându-se să citească conţinutul „inflamabil" care îi provoca fără doar şi poate credinţa calvinistă.

Dar, spre surpriza mea şi a lui, chiar s-a bucurat de experienţă – cred că, parţial, a descoperit câteva observaţii şi povestiri utile. Întotdeauna caută material nou pentru următoarea lui predică şi, astfel, Budism pentru oameni ocupaţi a devenit o sursă neaşteptată: bănuiesc că în lunile următoare un număr de idei „budiste" au îmbrăcat o altă formă şi au răsunat în mai multe amvoane din Scoţia!

Ideea este că nicio religie nu are monopol asupra compasiunii. Acelaşi cadru etic sprijină toate religiile majore din lume, dimpreună cu plenitudinea care vine dintr-o ex­pe­rien­ţă directă a realităţii supreme, indiferent cum alegem s-o numim. Compasiunea, exemplificată în modul de viață al bodhisattva-șilor, este forţa care se presupune că îi motivează pe toţi adepţii celor mai mari religii ale lumii.

În timp ce această carte nu a fost scrisă în special pentru practicanţii budişti experimentaţi, sper ca şi cei amatori care o citesc să găsească în ea o sursă nouă de stimulare. Încercând să surprind însemnătatea unui subiect, mai ales a conceptelor mai subtile, am descoperit că o prezentare uşor diferită a unei teme bine explorate poate ilumina ideea într-un mod mai accesibil. Efectul poate fi uneori ca înţelegerea noastră să se realizeze pe loc.

Poate părea îndrăzneţ pentru un învăţăcel occidental să ofere un tur al operei lui Shantideva, dar aş vrea să subliniez că nu o fac de pe o poziţie savantă, ci ofer idei care pot asigura catalizatori pentru propria ta dezvoltare interioară. La urma urmei, una dintre principalele învăţături ale lui Buddha este aceea că iluminarea nu este ceva ce alţii ne pot oferi, ci mai degrabă o stare existenţială pe care avem responsabilitatea s-o dezvoltăm.

Prinţul care a renunţat la regatul său

Poate că îţi pui întrebări în privinţa lui Shantideva – de unde era originar şi ce fel de persoană era. Într-un anume sens, povestea de viaţă a lui Shantideva o reflectă pe cea a lui Buddha însuşi: deşi născut într-o familie regală, a ales să renunţe la stilul de viaţă confortabil, la bunăstare şi statut.

Născut în Gujarat, în vestul Indiei, încă de la o vârstă fragedă, Shantideva a arătat un interes puternic faţă de practica Dharma, aşa cum sunt cunoscute colectiv învăţăturile lui Buddha. După moartea tatălui său, în ajunul încoronării sale, a decis să părăsească palatul şi să meargă la marea Universitate din Nalanda, cu profil monastic, considerată un centru de învăţare foarte respectat.

E important să plasăm această parte din povestea lui Shantideva în context, pentru că a fi un membru al familiei regale din India secolului al VIII-lea însemna ocuparea unei poziţii foarte privilegiate. Spre deosebire de aceste vremuri egalitariste, când majoritatea oamenilor din ţările dezvoltate trăiesc într-un confort relativ chiar şi fără beneficiul unui anume statut special sau al prosperităţii, în India secolului al VIII-lea, dacă nu făceai parte dintr-o mică elită, viaţa de zi cu zi era de obicei neplăcută, brutală şi scurtă. Decalajul dintre bogaţi şi săraci era uriaş, iar stilul de viaţă al unui călugăr pretindea austerităţi cu care Shantideva nu ar fi fost deloc obișnuit. Pentru el, renunţarea la o viaţă comodă şi cu privilegii în schimbul căutării dezvoltării interioare ar echivala, în timpurile moderne, cu situaţia unui moştenitor tânăr multimiliardar, care renunţă la case luxoase, maşini rapide şi un stil de viaţă strălucitor pentru a deveni voluntar în Africa.

La nivel superficial, o asemenea decizie ni s-ar părea excentrică. Dar faptul că cineva care s-a bucurat de bogăţie şi statut renunţă la ele ne spune poate ceva despre valoarea unor asemenea lucruri, dar şi despre persoana respectivă. Propria experienţă de viaţă într-o epocă a consumerismului confirmă faptul că, deşi ne bucurăm de un nivel de bunăstare mult mai mare decât au visat vreodată strămoşii noştri, provocarea principală a vieţii noastre rămâne, în esenţă, aceeaşi: cum să trăim cu un simţ al fericirii şi menirii de durată.

Conspiraţia care a dat greş

Odată