Te Voi Iubi

De Iulia Alexandra Calma

Eram doar o adolescenta cand l-am cunoscut.

Fiind prima mea iubire, m-am indragostit nebuneste de cel care venea spre mine cu cat ma indepartam eu mai tare. De fiecare data cand voiam sa renunt la el, Universul potrivea lucrurile astfel incat sa revina in viata mea.

De ce acest joc De-a soarecele si pisica?

• Limbă: Română
• Editor: Iulia Alexandra Calma
• Data lansării: 18 mai 2022
• ISBN: 9786060717836

Iulia Alexandra Calma

Cine sunt eu? Este o intrebare la care, pentru mult timp, n-am avut raspuns.Cu siguranta, in trecut, nu priveam cu atentie in interiorul meu. Negam ceea ce simteam sau nu ofeream importanta sentimentelor mele, nu le intelegeam, eram imatura, uneori speriata, neincrezatoare, confuza, si din aceasta cauza nu ma cunosteam suficient. Cateodata, asa sunt si astazi, insa la un moment dat ceva mi s-a intamplat si am inceput sa analizez obiectiv framantarile care m-au strabatut. Acum, imi recunosc emotiile, le accept si stiu cum sa le folosesc. In plus, astazi ma iubesc si stiu ca sunt propriul meu arbitru! Asadar, astazi, stiu ce sa-ti spun despre mine.In primul rand, sunt fericita! Aleg in fiecare zi sa fiu. Imi canalizez atentia pe partile frumoase ale vietii mele.In al doilea rand, sunt optimista. Cred ca totul va fi bine si transmit Universului acest mesaj.Cu siguranta, sunt puternica. Stiu ca nimic nu ma poate dobori daca nu-i permit acest lucru. Sunt singura responsabila de ceea ce simt.Sunt ambitioasa. Lupt pentru credintele si visurile mele. Ele ma vor duce departe si ma vor implini emotional.Sunt intelegatoare. Toti se confrunta cu momente dificile. Unii sunt capabili sa le depaseasca, altii mai au nevoie de timp.Sunt iertatoare. Cu totii gresim. Greseala se poate indreapta.Sunt o buna ascultatoare. Oamenii au nevoie de atentia altor oameni. Au nevoie sa se simta importanti, sa se simta iubiti.Sunt exploratoare. Sunt indragostita de viata, de oameni. Sunt curioasa si energica. Am puterea sa particip la o petrecere desi nu cunosc pe nimeni, sa merg la un concert de una singura sau sa plec in drumetii fara a fi insotita de cineva cunoscutSi sunt onesta.Dar bineinteles, am si defecte. Fac parte din mine si incerc in fiecare zi sa devin varianta mea cea mai buna.Sunt absolventa a Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, insa eu am avut cel mai important rol in drumul spre cunoasterea de sine. M-am luptat cu anxietatea, atacurile de panica si gandurile irationale, mi-am crescut stima de sine si m-am vindecat de durerile din trecut.A fost un parcurs lent si dificil, insa te las pe tine sa-mi descoperi povestea citind cartile pe care le-am scris.

Previzualizare carte

Copyright

Te voi iubi

COPYRIGHT 2022 IULIA CALMA

COPYRIGHT 2022 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN ePub 978-606-071-783-6

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărţii, folosiţi-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs., în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii TE VOI IUBI, un link către această carte şi către Editura Letras.

Cuprins

Te voi iubi

Copyright

Pentru tine.

I

Era sfârșitul vacanței de vară. Se înserase. După câteva ore bune de stat pe afară, am decis să ne plimbăm pe străzi. Eram însoțită de Domi, verișoara mea, și de Em, sora mea mai mică... și ne plimbam. Ne-am tot plimbat până când ne-am dat seama că suntem urmărite.

Ha-ha! Băiatul ăsta, nu dau nume, Robert, m-a înnebunit. Nu credeam că dintr-o glumă poate deveni ceva atât de drăguț. Habar n-am exact cum a început. Știu doar că ne urmăreau Andres și încă un băiat (Pfff... băiatul ăla erai chiar tu).

După o noapte plină de „auzi, auzi?, l-am întrebat pe Andres cine era cel cu care se plimba după noi. „Băiatul misterios, cum te-am numit în jurnal, folosea o replică de agățat total neoriginală: „Hei, fetelor! Vă scot la un cico?. Domi și soră-mea le-au răspuns pentru că ele sunt... „mișto, dar eu am tăcut, fiindcă eram prea timidă pentru așa ceva.

Următoarea zi, cum ne-am trezit, ne-am îmbrăcat și, fiind frumos afară, am zis că, de ce nu?, să ieșim în fața curții. Eu, într-o rochiță scurtă, roșie, cu dungi, deschid ușa și mă uit pe stradă. În fața porții erai tu, Alex și câțiva copii. Până la urmă, fetele se răzgândiseră. Le era somn, nu erau aranjate, nu aveau chef, nu voiau să se mai dea jos din pat. Vorbeam cu ele prin geam când tu te-ai apropiat ușor de curtea mea. Și stând acolo câteva secunde și uitându-te la mine, m-ai întrebat apoi cu privirea aia de machoman:

„De ce te tot plimbi prin fața mea cu rochia aia scurtă? Știu că sunt sexy, dar.... În mintea mea era ceva de genul „Of, vai de capul tău. Îmi păreai interesant, totuși.

Nu te văzusem niciodată în atâţia ani, dar de atunci te tot plimbai prin zonă. Ieșeam pe stradă, mă întrebai de cât timp sunt îndrăgostită de tine, mă întrebai dacă te mai iubesc, îmi spuneai cât ești de sexy... Iar eu... eu tăceam și mă gândeam „oare ce vrea de la mine?". Aflasem că-ți place Guess Who (artistul pe care îl iubesc), dar altceva nu știam despre tine. Pe vremea aia îl ascultai mult.

Tot într-o seară, cam târziu, stăteam cu Alex vizavi de casa voastră. Tu ai ieșit din curte, te-ai apropiat de noi și ai zis: „Uite cine e aici". Și ai început să-mi spui iar cât ești de sexy. Atunci am aflat că sunteți frați.

Apoi a venit luna aprilie. Știi când a început să-mi placă de tine?

Înainte de Paște erați pe stradă mai mulți copii. Voiați să mergeți la biserică, să treceți pe sub masă. Ne-ați întrebat și pe noi dacă venim. Am intrat în casă și eu, și Em, supărate că nu mai avem cu cine sta. Mamaie ne-a întrebat ce s-a întâmplat, iar noi i-am răspuns că am rămas singure. Ne-a dat bani ca să mergem cu voi. Foarte fericite, v-am prins din urmă. Pe drum n-ai renunțat la replicile tale, normal, și ai continuat să-mi reamintești cât de bun ești. Eu nu-ți ziceam nimic. Îmi plăcea cum încercai să te bagi în seamă și erai drăguț, chiar dacă eu nu-ți dădeam importanță. Îmi spuneai că îți plac fetele timide, iar asta însemna enorm pentru mine, pentru că restul oamenilor mă credeau ciudată, nu timidă. Apoi am început să mă gândesc: de ce eu? De ce mă placi pe mine? De ce nu o plăceai pe verișoară-mea, o adolescentă drăguță, chiar frumușică după cum spuneau alții, interesantă, care știa mereu ce să zică și nu fricoasă, ciudată, timidă și tăcută ca mine.

Apoi am plecat în Olanda, dar după ce m-am întors, nu știu cum, chiar n-am habar, am făcut sau ai făcut rost de ID-ul meu. Am început să vorbim:

Robert: Dar tu de ce nu-mi arăți că mă iubești?

Eu: Păi... am spus eu că nu te iubesc?

Robert: Exact asta voiam să aud. Adică cine sunt eu pentru tine? Un nimic? De ce îți pierzi timpul cu nimicuri?

Eu: Păi... am spus eu că nu-i adevărat? Doar că nu ți-am spus-o încă.

Robert: Păi cum e? Da sau nu?

Eu: Mai vorbim. Mai întreabă și mâine.

Robert: Până mâine mă îndrăgostesc de alta. Șansa ta era acum.

Eu: Renunți tu la mine? Așa repede mă uiți?

..................................................................

Robert: Deci trebuie să mă crezi când îți spun că te iubesc.

Eu: Ce vrăjeală.

..................................................................

Robert: Deci... m-am gândit numai la tine. Și am înțeles că tu nu mă iubești. Asta e! O să sufăr.

Toate conversațiile noastre erau ceva de genul: Mai ții minte? Spuneai tot felul de chestii superciudate ca „pe cine mă iubești? sau „1075 împărțit la verde, sau „mâzgă, sau „mă tai cu lama, sau „aiurea, sau „poate, sau „supă la plic ROLTON", cuvinte care te făceau să fii tu și care au reușit, împreună cu câteva glume amuzante și replici spuse atunci când trebuie, să mă facă să mă îndrăgostesc de tine.

Erau zile în care vorbeam prin camera web până dimineața, uitându-te la mine când făceam orice, fie că era vorba de curățenie, de momentele în care dansam cu Domi sau, pur și simplu, stăteam și ascultam muzică.

Apoi, pentru că era frumos afară, am început să ieșim iar. Mă făceai să râd, să fiu fericită mereu, iar când a venit vara, te plăceam deja extrem de mult pentru că... Oh, Doamne! Țin minte fiecare amănunt. Am și acum imaginile jenante în minte de câte ori m-am făcut de râs în fața ta.

Mă plimbam cu rolele și adusesem și bicicleta să se plimbe Alex. Și stăteam sprijinită de gard, pe trotuar, iar frati-tu o pusese exact în fața mea. Iar eu, pierzându-mi echilibrul, am luat-o la vale și am căzut exact peste ea. În acel moment, am fost cu picioarele în sus... eram... haioasă, sper! M-am simțit atât de prost, mi se păruse atât de penibil. Pentru că te plăceam, mă gândeam că mă crezi o ciudată și că nu o să te mai comporți la fel cu mine.

Altădată, m-ai prezentat unor amici de-ai tăi. M-ai prezentat ca fiind prietena ta. Ai vrut să mă iei în brațe și eu am fugit. Mă gândeam să-ți scriu, să-mi cer scuze pentru comportamentul meu, dar speram că ai uitat și dacă ţi-aş fi zis despre asta, ți-ai fi adus aminte, ceea ce era neplăcut, așa că am preferat să tac.

Mă simțeam prost că de cele mai multe ori îmi spuneai ceva la care nu știam ce să-ți răspund, mă simțeam prost pentru că uneori râdeam foarte tare și mă agitam cumplit. Mi-era frică să nu ai o părere greșită despre mine și mi-era rușine și când mă plimbam cu Pegasul meu roz pentru că arătam ca un copil de 5 ani, stând pe o biclă căreia îi lipseau roțile ajutătoare. Nu înțelegeam ce-ți place la mine. Eram atât de neobișnuită, mă comportam ca o aiurită, prea rar puteam fi serioasă și matură pentru că îmi plăcea să fiu „micuță". Totodată, eram fricoasă, eram timidă, zâmbeam încontinuu când te vedeam, pentru că îmi plăceai, mă pierdeam cu firea, uneori poate chiar și tremuram pentru că-mi bătea inima tare, ieșeam cu Alex și mă uitam spre casa ta, sperând cu fiecare secundă că vei veni și tu, că o să te pot vedea măcar pentru puțin, îmi doream ca ziua să nu se mai termine, să nu fiu nevoită să intru în casă pentru a putea petrece cât mai mult timp cu tine, îmi doream să te pot privi non-stop și visam la ziua în care îmi vei spune că vrei să fim împreună. Cu toate că eram atât de ciudată, tu nu spuneai nimic. Nu comentai, nu te deranja comportamentul meu. Pe zi ce trecea, simțeam cum mă îndrăgostesc de tine. Singurul băiat care mă făcea să nu-mi fie rușine cu mine, care mă făcea să simt că a fi diferită nu e un lucru rău. Singurul băiat care mi-a dovedit că ceea ce credeam că erau defecte odată, acum erau, de fapt, calități. Singurul băiat care mă accepta așa cum sunt și care mă făcea să mă simt bine că sunt eu. Singurul băiat care m-a plăcut, nu pentru că aveam fund mișto, picioare sexy... pentru că arătam bine, ci pentru că eram altfel.

De multe ori m-am îmbrăcat cu fuste scurte și strâmte sau în colanți, în pantaloni scurți, etc, dar de fiecare dată aveam impresia că nici măcar nu observi. Chiar dacă erai tu mai „nebunatic, nu ai făcut niciodată referire la corpul meu, la felul în care arătam, spre deosebire de ceilalți care mă plăceau, tocmai pentru că „Iulia e tipa bună.

Din ce în ce mai îndrăgostită, încercam să aflu cât mai multe despre tine. Ți-am căutat Facebook-ul și am aflat că aveai prietenă de câteva luni. Mă supărasem... Îmi dădusem seama că, de fapt, râdeai de mine și îmi părea rău și de fata cu care erai pentru că, totodată, nu erai serios nici în relația cu ea. Nu știam ce să fac. Dar era prea târziu ca să renunț la tine. Încercam să înțeleg de ce te comportai așa și ce încercai, de fapt, să faci.

Existau dăți în care soră-mea și Domi complotau pentru a ne lăsa singuri. Acele momente erau cele mai amuzante. Stăteam, ne uitam unul la altul, niciunul nu știa ce să zică, iar apoi liniștea era deranjată de tine, care interveneai: „Ce stâlp înalt și drept și ce roată rotundă are mașina asta". Ha-ha!

Se apropia ziua mea, abia așteptam să te invit, să fie super și poate să uiți de tipa cu care erai și să mă alegi pe mine. Am început să vorbesc cu un coleg de clasă și un bun prieten, ca să-l întreb ce pot face. I-am trimis poze cu tine și i-am spus tot ce simt, iar el împreună cu Domi făceau planuri cum să ne combine la petrecere.

Când a venit ziua mea, deja vestea ajunsese la urechile tuturor. Doamneeee! Cât se chinuiau să ne facă să dansăm împreună, să stăm unul lângă altul... Și mai știi? Piesa noastră? Inna – Tu și eu. A fost piesa pe care, până la urmă, cu greu ne-au împins să dansăm.

Tu și eu ne vom iubi mereu. Și noi vom privi din adâncul inimii. Pân’ la soareee, reușesc să te iubesc pân’ la soareeee.

Nu s-a întâmplat nimic. Andres (tipul cu care te plimbai în prima seară când ne-am cunoscut) te tot stresa să mă întrebi dacă vreau să fim împreună. Șușoteați toți băieții, eram curioasă despre ce vorbiți...

A urmat și 9 iulie, adevărata mea zi de naștere, pentru că petrecerea mi-o făcusem pe 7. Ne-am plimbat împreună pe străzi, am stat singuri pe Zăvoiului. Ne-am oprit în dreptul unui stâlp. Eu stăteam pe partea dreaptă a lui și tu pe stânga. Eu în picioare, iar tu pe bordură.

Ascultam Guess Who. Te-ai ridicat ușor și te-ai așezat în fața mea. M-ai întrebat ce facem, iar eu, tremurând toată, ți-am răspuns că stăm. Te apropiai din ce în ce mai tare. Știam ce-o să urmeze. Simțeam cum mi se pune un nod în gât, simțeam că o să leșin și n-o să pot să mai respir. Mi-era frică. Vedeam negru, nu numai pentru că erai atât de aproape de mine, încât eram atentă doar la ochii tăi mari, frumoși și căprui, dar și din cauza emoțiilor. Și tu mă întrebai iar și iar ce facem, până când, dintr-odată, m-ai pupat, apoi m-ai sărutat. Am scos un sunet ciudat și te-am împins brusc în spate. Nu știu dacă ți-ai dat seama (era prima dată pentru mine, „Credeam că este magie, când mi-ai dat primul sărut/ Sunt cu capu-n noooori" – 3 Sud Est). Sângele mi-o luase razna în vene, inima îmi bătea mult prea tare ca să mai pot zice ceva. Credeam că voi exploda, că fiecare parte din corpul meu se va descompune și că nu va mai rămâne nimic din mine. Credeam că mă voi evapora, credeam că voi muri de fericire. După asta, m-ai luat ușor de mână, așa cum ne apucam noi întotdeauna, și am plecat de acolo. Ne-am plimbat. În seara aia, mi-ai scris pe mess:

Robert: De unde o știi pe Cristina?

Eu: Lore, colega mea, a fost cu ea în școala de la care a venit.

Robert: Știi că am fost cu ea?

Eu: Da! E scris pe Facebook de 5 luni.

Robert: Nu cred că o să mai fiu cu ea de mâine. Ce sfat îmi dai? Acum îmi place de altă fată.

Eu: Las-o în pace.

Robert: Chiar mi-a plăcut de ea, dar acum nu-mi mai place. Și nu mai vreau să fiu cu actuala. Vreau să fiu cu viitoarea. Ce fac? Dacă mă despart de actuala și viitoarea mă refuză?

Eu: Asta e! Oricum nu o mai placi pe actuala, deci încearcă să o faci pe viitoarea să accepte.

Robert: Gata! Poți să te uiți pe Facebook. Acum trebuie să o fac pe viitoarea să mă iubească.

Eu: Succes! Fetele sunt greu de convins, așa că...

Robert: Și ce mai faci? Eu încerc să-mi revin de la despărțire. Să exersez. Mă iubești? Nu mă lua cu vrăjeli acum.

Eu: Fata aia... nu cred că o să accepte.

Robert: Care fată? Poate ești tu. Ție nu-ți place de nimeni?

Eu: Hmm... e cineva care nu știu ce părere are despre mine... deci... nu știu dacă se pune.

Robert: Păi îți place sau nu?

Eu: Cred că da.

Robert: Înseamnă că îți place de cineva. Cine e? Eu am fost sincer cu tine. Dă-mi detalii despre el.

Eu: Păi... e sexy.

Robert: Ce coincidență! Și eu sunt sexy. Mai zi! Ce culoare au ochii lui?

Eu: O culoare urâtă.

Robert: Hai să lăsăm vrăjeala asta. Știm amândoi că eu sunt ăla. Dar dacă tot ne jucăm, vrei să-ți spun și eu despre viitoarea? Îmi place de ea că-i dură de la un timp. E ziua ei azi.

Eu: Ce coincidență! Eu am făcut azi 15. Bagă-te!

Robert: Asta încerc de o oră, văd că se ține tare, dar știu că mă iubește. Știi vreo Iulia de 15 ani a cărei zi e azi, îi place verdele, mă iubește la maximum, e la „Sava", a luat 9,95 în examen la română și 9,30 la mate?

Eu: Știi câte ceva despre ea. O iubești mult?

Robert: DA! Deci știi că te iubesc! M-am dat de gol. Gata!

Eu: Eu nu cedez așa ușor ca tine.

Robert: Deci mă iubești? Să știu și eu ce fac cu viața mea.

Eu: Viața ta? Viața ta sunt eu!

Robert: Eu ies.

Eu: Pe băiatul asta ciudat... îl iubesc la maximum!

Robert: Yeeeey!

Îți vine să crezi că aveam doar 13 și 15 ani? Ce micuți...

Apoi ai plecat în tabără... Eram nerăbdătoare să te întorci. Iar când ai venit înapoi acasă, te-am văzut o singură zi, pentru că apoi m-am dus eu în tabără. În timp ce tu erai plecat, noi eram în vizită la Domi. Am ieșit cu un băiat frumos pe care îl chema Cristian. Nu știu dacă mă plăcea sau dacă doar făcea pe nebunul, dar nu mă lăsa deloc în pace, spunându-mi întruna să-l pup. Ha-ha! Ne plimbam, iar el și-a cumpărat o sticlă de cola la jumătate, apoi m-a întrebat dacă vreau și eu. I-am răspuns că nu beau așa ceva și, chiar dacă mai avea suc înăuntru, a aruncat-o zicându-mi: „Nici eu nu beau. Ha-ha! Tipul era chiar drăguț și îmi plăcea de el, dar, deși mă tot provoca, îi răspundeam scurt și serios: „Lasă-mă-n pace pentru că eu îl am deja pe Rob al meu. Ce gest de fidelitate din partea mea! După ce l-am tot necăjit așa, m-a întrebat cine este acest Robert magnific și i-am răspuns că nu te cunoaște. Că tu ești Robert al meu de la mine de acasă.

Am ținut să-ți readuc aminte de asta pentru că așa mă comportam cu oricine încerca să se bage în seamă cu mine prea mult. Erai totul pentru mine, nu mai aveam nevoie de nimeni altcineva. Oricine ar fi fost acel băiat.

Robert: Mă mai iubești? Da. Știam.

Eu: Ești mult prea sigur.

Robert: Deci nu mă iubești?

Eu: Vom vedea.

Robert: Oricum mă iubești. Nu mă dezamăgi acum. Nu te duce spre lumină.

Eu: Băi, nu mor. După tine.

Robert: Dacă mor, ce faci? Distracție este. Colivă, mici…

Eu: Dacă îmi bagă Inna, dansez.

Ne jucam des „Cadou (ne jucam asta sau „Provocare și provocare, cum îi spuneai tu, pentru că asta era singura modalitate de a ne săruta atunci, din rușine, din alt motiv, nu știu...), iar a doua zi am venit la voi. Am stat în pat amândoi și am vorbit despre felul în care dormim. M-ai ridicat așa frumos în brațe când m-ai așezat în el... Așa... precum o mireasă. M-ai mai ridicat odată la fel când jucai tenis de picior pe stradă. Mai aveați nevoie de o persoană în echipă și voiai să mă convingi pe mine. Îți tot spuneam că nu știu să mă joc, că nu sunt în stare și, stând pe trotuar și uitându-mă la voi, ai venit și m-ai luat pe sus, dintr-odată, punându-mă în teren. Mai știi atunci în pat? Mi-ai spus că dormi cu trei perne. Una sub cap, una în brațe și una între picioare.

Iar într-o zi, am ieșit pe stradă și am stat cu tipa care vindea pepeni. Mai era afară și un vecin care ne enerva pe amândoi, dar deși te plictiseai, nu ai plecat. Ai rămas și lucrul ăsta a însemnat pentru mine enorm. M-am simțit atât de bine! Eram atât de fericită! Am stat până târziu și am citit chestii din horoscop:

„Scorpion: E vicios și sexy. Sărutările lui nu sunt fine. Îi place să domine femeia. Rac: Este credincioasă bărbatului, iar câteodată credința este agasantă, deoarece așteaptă de la celălalt dovezi de dragoste. Este o fetiță timidă și dulce. Dacă un bărbat o pierde, nu o va uita niciodată. Nu poate face primul pas, dar este femeia care trece alături de bărbat și prin foc. Stă cu el și dacă este curvar sau alcoolic".

Am scris în jurnal: E Scorpion, știu! Dar e băiatul perfect pentru mine. Și dacă voi continua să fiu o proastă, o să-l pierd.

Dragă jurnalule! A fost ziua de vineri. Zi plănuită de Domi ca fiind perfectă. Și exact așa a fost. Țineam neapărat ca Robert să mă țină în cârcă și a făcut-o. Îmi bătea inima atât de tare și îmi doream enorm să mă sărute. Încercam să-mi fac curaj să mă duc la el, să fiu eu cea care face pasul ăsta. Dar pentru că sunt fricoasă și timidă, știam că e imposibil. Peste câteva minute, el s-a îndepărtat de gașca noastră. Eram mulți copii afară. M-am dus după el și m-am așezat în fața lui, el stând pe bordură. Mă tot uitam spre Domi, fără să-mi dau seama. Apoi îmi spune: „Ce? Te uiți la ea să-ți dea curaj? Hai! Sari pe mine! Fricoaso! Cât îți ia... nu ești în stare!. M-am apropiat de el și l-am pupat în colțul gurii. Mi-a spus „Aiurea!, iar eu i-am zis „Poate nu am vrut să te pup altfel. Apoi s-a adunat gașca lângă noi, Mihai spunându-i să ne lase în pace, iar Rob zicându-le că nu îi e rușine să mă pupe de față cu ei și m-a sărutat. Eu l-am respins și i-am spus că nu pot, că mi-e frică. Iar el m-a sărutat din nou și mi-a zis „Ai făcut-o deja. E okey.

Mi-e încă frică atunci când mă sărută Robert. E teama aceea de „dacă nu fac bine, dacă nu știu…". Dacă vrea să mă sărute iar, ce fac?

O fac mereu de oaie. Mi-e teamă. Mi-e rușine de el. Nu știu ce gândește. Ce-o zice despre mine? Oare chiar mă iubește? Îmi e așa frică... Dar un lucru știu sigur. Eu sunt fericită și ÎL IUBESC!

Mai știi cum făceam când te apropiai de mine? Mă priveai în ochi, apoi te uitai la buzele mele și când credeai că mă poți săruta, mă îndepărtam și te făceam să vii după mine. Dar până la urmă mă prindeai și nu-mi mai dădeai drumul.

Robert: Fricoaso!

Eu: Iar începi cu asta?

Robert: Ești puțin cam fricoasă și timidă, dar mie îmi plac fetele așa, pentru că eu nu sunt timid.

În altă zi, am fost la concert în Tineretului. Vorbisem cu Domi să venim după voi, pentru că plecaserăți mai înainte, dar să nu vă sunăm, ci dacă e să ne întâlnim întâmplător... Bine... L-am văzut pe Alex exact când am ajuns. Exact în primul moment. Tu nu erai. Te pierduseră ai tăi. Am stat ceva timp și ne-am întâlnit și cu un amic care, văzând că nu ești cu noi, îmi tot zicea: „Băiatul nu e fraier. Băiatul e undeva prin parc cu vreo fată. Te înșală". Eram așa speriată. Niciodată nu-l credeam, știam că face special să mă enerveze. Știam că glumește. Știam că nu e niciodată serios. Dar în clipa aia chiar m-a băgat la bănuieli. Nu mă gândeam că mă înșeli așa cum spunea el, dar gândul că, probabil, ești cu cineva pe undeva prin parc mă îngrozea. Îmi făceam tot felul de scenarii, mă gândeam că poate chiar ai făcut-o special, că voiai să scapi de mulțime pentru a rămâne singur cu ea sau că, pur și simplu, ați plecat împreună și ați ales să nu vă mai întoarceți la concert pentru că nu vă plăcea. Oricum ar fi fost, eram speriată. Și mă gândeam că poate o să fii plecat tot timpul spectacolului, că n-o să te văd și că n-o să știi că am trecut pe acolo, în primul rând pentru tine. Chiar dacă nu voiam să vă sunăm (ca să nu pară că suntem niște disperate), am venit pentru a petrece timp împreună cu voi. Ne spuneam că dacă e să fie, o să fie. Și speranța noastră de a ne întâlni nu a fost zadarnică. Abia așteptam să te întorci, eram atentă la tot ce ziceau cei din jurul meu, eram atentă la orice telefon care suna, cu urechile ciulite la orice zgomot, inima bătându-mi la trap și cu sufletul la gură. Dar te-au găsit până la urmă. Ai venit la un moment dat și, chiar dacă nu ai stat mult, ai fost acolo, te-am văzut și am fost foarte bucuroasă. Sper că nu fuseseși cu nicio fată, ci doar cu vărul tău, cu care te pierduseși.

Ni s-a mai întâmplat ceva asemănător într-o zi. Spun asta pentru că tu și ai tăi plecaserăți până în AFI, iar Em se decisese să meargă cu o colegă de clasă la patinoar. Știam că voi veți fi acolo, dar discutaserăm că nu vă vom suna să vă spunem că ne aflăm în același loc, ci să lăsăm totul la mâna întâmplării. Și ne-am întâlnit.

Robert: Ce faci, nevasta mea?

Eu: Bine, soțul meu!

Robert: Te scriu în telefon: nevasta mea.

Eu: Ha-ha! Te scriu și eu: soțiorul meu. Mă mai iubești?

Robert: Oare te mai iubesc? Gândește-te singură la asta.

Eu: Așa, deci... mă lași să interpretez ce vreau?

Robert: Da. Și eu îți zic dacă e corect sau nu.

Eu: Păi eu zic că da.

Robert: Hai că ai dreptate! Și tu mă iubești. Da. Știam.

................................................................................................

Conversație pe care mi-a trimis-o Robert:

Iuby: Vecinei îi cam place de tine.

Robert: Păcat, că eu sunt cu Iulia de trei luni.

Iuby: Să știi că se vedea.

Continuarea conversației între noi:

Robert: Cică i-am frânt inima când te-a văzut în brațele mele. Îmi dă mesaje în disperare că sunt porc.

Tot din conversația iuby-Robert: