Lean In. Femeile, munca și voința de a conduce

De Sandberg Sheryl

Unul dintre primele titluri ale colectiei CEO, Lean In de Sheryl Sandberg,se adreseaza femeilor de afaceri, confruntate adesea cu dilema: o cariera de succes sau o viata personala implinita?

Autoarea, al doilea om din conducerea Facebook, aflata in ultimii ani in topul celor mai puternice femei de afaceri si al celor mai influente personalitati si mama a doi copii, ne arata ca este posibil sa impaci reusita profesionala cu implinirea personala, ca trebuie sa depasim stereotipurile de gen, ca femeile trebuie sa aiba mai multa incredere in sine si ambitie pentru a-si obtine locul pe care il merita.

Premisa acestei cărți o constituie un discurs fulminant TEDTalk, susținut de Sandberg în 2010, în care descria felul în care femeile își stăvilesc progresul în carieră în mod involuntar. Cuvântarea ei devenită un real fenomen și urmărită de mai mult de 2 milioane de ori, încurajează femeile „să se așeze la masa tratativelor“ alături de bărbați, să caute în permanență provocări, să-și asume riscuri și să-și urmărească scopurile cu tenacitate.

Astfel, studiile de specialitate au evidențiat faptul că deși s-au scurs treizeci de ani de când 50% din absolvenții de colegii din Statele Unite ale Americii sunt femei, totuși bărbații continuă să dețină o majoritate covârșitoare a pozițiilor de conducere din guvern și industrie. Femeile încă nu-și fac auzite vocile, iar autoarea încearcă să găsească un răspuns la întrebarea De ce progresul femeilor în accederea la rolurile de conducere s-a blocat?, explică cauzele originare ale problemei și oferă soluții convingătoare, practice, care le pot conferi femeilor puterea de a-și etala întregul potențial.

Sandberg sondează în adâncime aceste aspecte, pentru a străpunge ambiguitățile și prejudecățile prezente în viețile tuturor și a le îndruma pe femei, pas cu pas, în clădirea unei cariere de succes, descriind etapele specifice pe care trebuie să le parcurgă acestea în scopul concilierii reușitelor profesionale cu împlinirea personală.

Scrisă cu umor și înțelepciune, această carte este un apel inspirat la acțiune, destinat a schimba polii conversației de la femeile care nu pot face la cele care pot, devenind astfel un strigăt animat către acestea de a pune umărul la crearea unei lumi mai egale.

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 14 iun. 2016
• ISBN: 9786067417111

Previzualizare carte

CUVÂNT ÎNAINTE

Am citit cartea doamnei Sheryl Sandberg în câteva ore. Este scrisă într-un ritm alert, ce exprimă pe deplin intensitatea vieții unei femei de afaceri de succes, cu o familie pe care o iubește și pe care o consideră prioritatea sa absolută. A făcut o carieră excepțională lucrând pentru giganții internetului, este într-o poziție cu răspundere complexă ca al doilea om în compania Facebook, dar reușește să scrie o carte adresată semenelor ei cu forța și pasiunea unei deschizătoare de drumuri, a unei „guru" feministe.

Este rău să fii feministă? Este demodat? Femeile de succes spun astăzi că da. Cu toate acestea, de dragul fiicelor noastre, ca și al societății în care trăiesc copiii noștri, ceva trebuie să se schimbe!

S-au făcut câțiva pași spre o mai puternică afirmare a femeii în business și în societate în ultimul deceniu, dar suntem departe de egalitatea la care visăm. Un studiu recent realizat în Franța cu ocazia alegerilor locale a arătat că doar 20% dintre intervențiile în media pe teme de specialitate sunt făcute de femei. Nu ne mai putem mira, atunci, că doar 17,1% dintre primării au ajuns pe mâinile fine ale doamnelor. Cu toate acestea, se observă o ușoară creștere procentuală față de numai 16,5% în 2008. În România cifrele sunt și mai descurajante. Ne bucurăm că muncind avem independență, dar lăsăm salariile mari și funcțiile importante pe mâna „sexului puternic. Așa cum spune Lee Ann, preferăm să fim conduse de bărbați. Există o permanentă concurență între femei – pe care o remarcăm în media, în companiile noastre, în politică. Am remarcat zilele trecute o reclamă la un produs care trebuia să genereze în final „invidia colegelor de la serviciu... În felul acesta vom progresa cu viteza melcului. Conform aceluiași studiu francez, pe plan mondial, în ritmul actual vom ajunge la egalitate între sexe în anul 2167. Astăzi, când gândul circulă cu viteza luminii, noi, femeile, nu reușim să ne afirmăm ca parte egală a unei societăți ce are mare nevoie de noi.

Consider că impasul societății actuale, cauzat de exploatarea irațională a resurselor și de neglijarea celei mai importante averi a omenirii – planeta Pământ –, cere implicarea femeilor în viața socială și economică la un nivel mult mai ridicat. Fundațiile rezolvă multe probleme sociale, dar acestea ar trebui privite și dintr-o altă perspectivă: problema sărăciei la nivel mondial este rezultatul unor decizii politice și economice. În ședințele de board ale lumii participă prea puține femei, iar vocea lor, pacifistă, ecologistă, de grijă pentru semeni, nu se aude. Prin inerție, femeile contribuie la menținerea gravelor discrepanțe sociale, acceptă falsele creșteri economice realizate prin fuziuni și achiziții, apoi prin desprinderi și separări de companii ce impresionează acționarii pe perioada încă unui mandat de CEO. Până când un alt „bubble" nivelează situația, sacrificând mugurii antreprenoriali ai perioadei anterioare.

Doamnelor, aspirați la poziții importante în companiile sau în organizațiile în care lucrați! Cereți salariile pe care le meritați în comparație cu colegii bărbați. Acestea vă vor asigura confortul de care aveți nevoie pentru a crea și pentru a mai reduce din stres. Copiii nu sunt o piedică, ci un extraordinar izvor de energie, cu ajutorul căruia veți muta munții, dacă trebuie.

Afirmați-vă de la primul job. Angajatorii caută oameni competenți și capabili, dar nu vă vor vedea dacă nu vă exprimați hotărât ori de câte ori se ivește prilejul.

Sprijiniți-vă reciproc... e loc destul pentru noi toate.

Cartea lui Sheryl vă va aduce un plus de informație. Veți descoperi că există stereotipuri de evaluare după gen, rasă, naționalitate și vârstă. Vă va plăcea întotdeauna mai mult un bărbat cu succes în business decât o femeie cu succes în același domeniu – doar pentru că femeia în cauză violează un stereotip.

Același stereotip de gen din cauza căruia femeile avansează atât de greu în poziții de conducere. Ca angajator a mii de femei, vă pot spune că, deși caut mereu să avansez femei, acestea au un mare dușman – propria neîncredere în capacitatea lor de a conduce. Cu toate acestea, stilul de management al unei femei este la fel de eficient ca al unui bărbat, chiar dacă e diferit. Sheryl vă învață că, focusându-vă pe ceea ce merită și eliminând sarcini pe care vi le asumați inutil, veți progresa mai repede. E adevărat că angajații nu sunt întotdeauna judecați după performanță – spune ea –, ci după standarde subiective, de exemplu, „cât de bine se adaptează mediului". Este o cerință – iar în lumea bărbaților provocarea trebuie acceptată... Sheryl a ajuns chiar să fumeze o țigară de foi. A descoperit că nu merită și că extremele trebuie excluse din ecuație – oricum bărbații știu că sunteți femeie.

Îmi place stilul adoptat de Sheryl. Feminină, dar radiind forță în rochia ei roșie, a cucerit audiențele în timpul recentei sale vizite în Franța. A fost aproape de antreprenorii francezi – mai mult bărbați –, dar i-a lăudat pe parizieni că și-au ales ca primar o femeie. A creat cu siguranță un avanpost de nădejde pentru Facebook Franța.

Concluzia cărții e clară: Nu putem ignora diferențele dintre sexe, dar acestea trebuie acceptate și depășite. Egalitatea trebuia de mult realizată și depinde de noi, femeile, să o împlinim până la urmă. În fiecare guvern, în fiecare industrie e nevoie de femei cât mai aproape de vârful piramidei. Sprijinul bărbaților e esențial – pentru că ei trebuie să-și asume partea lor de implicare în familie pentru a elibera o parte din timpul femeii –, dar trebuie și încurajați de societate să facă asta. Lucrul acesta se întâmplă, familiile sunt tot mai echilibrate – ajutorul societății se vede în formele de sprijin educațional, iar industria a creat pentru femei numeroase moduri de a economisi timp.

Cu pasiune și determinare putem schimba lucrurile!

Anca Vlad

Părinților mei,

pentru că m-au crescut astfel încât

să cred că orice este posibil,

și soțului meu,

pentru că a făcut

totul posibil

Introducere

ASIMILAREA REVOLUȚIEI

Am rămas însărcinată cu primul copil în vara anului 2004. În acea perioadă, mă ocupam de vânzări on-line și operațiuni la Google. Începusem să lucrez acolo în urmă cu trei ani și jumătate, pe când era o companie recent înființată și necunoscută, cu doar câteva sute de angajați care lucrau într-o clădire dărăpănată de birouri. După primul trimestru de activitate acolo, Google a devenit o companie cu mii de angajați și s-a mutat într-un campus cu mai multe clădiri de birouri.

N-am avut o sarcină ușoară. Tipicele grețuri matinale, care se manifestă adesea în primul trimestru, pe mine m-au chinuit zilnic în cele nouă luni. M-am îngrășat aproape 30 kg, iar picioarele mi s-au umflat atât de tare, încât mi-a crescut cu două numere mărimea la pantofi, devenind niște butuci de o formă ciudată, pe care îi puteam vedea doar când îi sprijineam pe o măsuță de cafea. Un inginer de la Google, deosebit de delicat, a anunțat că „Proiectul Balena" îmi purta numele.

Într-o zi, după o dimineață grea în care mă holbasem în toaletă, a trebuit să plec în grabă la întâlnirea cu un client important. Google se dezvolta atât de rapid, încât parcarea era o problemă permanentă, iar singurul locșor pe care l-am putut găsi era destul de departe. Am traversat în fugă parcarea, ceea ce în realitate a însemnat să mă mișc ceva mai repede decât încetineala cu care mă târam, de când rămăsesem gravidă. Mi s-a făcut și mai rău și am ajuns la întâlnire rugându-mă să nu-mi iasă pe gură altceva decât o prezentare promoțională. În seara aceea, i-am povestit soțului meu, Dave, despre problemele cu care mă confruntam, iar el mi-a spus că la Yahoo, unde lucra atunci, aveau parcări pentru gravide în fața tuturor clădirilor.

A doua zi, am intrat hotărâtă – sau, mai degrabă, legănându-mă ca o rață – să vorbesc cu fondatorii Google, Larry Page și Sergey Brin, în biroul lor, care era de fapt o încăpere mare cu jucării, gadgeturi și haine, aruncate peste tot pe jos. L-am găsit pe Sergey, care stătea în poziție yoga, într-un colț, și l-am informat că avem nevoie de parcări pentru gravide cât se poate de urgent. M-a privit și a fost de acord imediat, dându-și seama că nu se gândise niciodată la asta.

Și astăzi mi-e rușine când mă gândesc că nu am conștientizat nevoia gravidelor de a avea locuri de parcare rezervate până când nu m-am confruntat cu propriile dureri de picioare. Ca una ce ocupă unul dintre cele mai importante posturi de la Google în care se află vreo femeie, nu aveam în mod firesc obligația de a mă gândi la acest aspect? Dar, ca și lui Sergey, nici nu-mi trecuse prin cap. Celelalte gravide suferiseră probabil în tăcere și nu doriseră să ceară un tratament special. Sau poate nu aveau încrederea sau vechimea în muncă necesare pentru a cere să se rezolve problema. O gravidă în conducere – chiar și una care semăna cu o balenă – era altceva.

Astăzi, în Statele Unite, în Europa și în mare parte a lumii, femeile au o situație mai bună decât până acum. Noi ne-am ridicat pe umerii femeilor dinaintea noastră, femei care au fost nevoite să lupte pentru drepturi ce astăzi ni se par firești. În 1947, Anita Summers, mama mentorului meu dintotdeauna, Larry Summers, a fost angajată ca economistă la Standard Oil Company. Când a acceptat postul, noul ei șef i-a spus: „Îmi pare foarte bine că voi lucra cu tine. Cred că beneficiez de același creier, pentru mai puțini bani". Reacția ei a fost de a se simți flatată. Era un compliment extraordinar să ți se spună că ești la fel de deșteaptă ca un bărbat. Nici nu i-ar fi trecut prin minte să ceară aceeași remunerație.

Ne simțim și mai recunoscătoare când ne comparăm traiul cu cel al altor femei din ziua de azi din diferite părți ale lumii. Există încă țări care le refuză femeilor drepturi civile elementare. În lume, aproximativ 4,4 milioane de femei și fete sunt victimele traficului de carne vie.¹ În țări precum Afganistan și Sudan, fetele nu primesc decât o educație minimă sau deloc, soțiile sunt considerate proprietatea soților, iar femeile violate sunt în mod obișnuit izgonite de acasă, pentru că și-au făcut de rușine familia. Unele dintre victimele violurilor sunt chiar trimise la închisoare, pentru că au comis „o crimă morală".² Suntem la sute de ani distanță față de tratamentul inacceptabil aplicat femeilor din aceste țări.

Dar faptul că știm că lucrurile ar putea fi și mai grave nu ar trebui să ne împiedice eforturile de a le face mai bune. Când au demonstrat pe străzi, sufragetele au avut viziunea unei lumi în care bărbații și femeile să fie cu adevărat egali. Un secol mai târziu, încă ne mai chinuim să aducem acea viziune în prim-plan.

Adevărul dur este că bărbații conduc încă lumea. Aceasta înseamnă că, atunci când vine momentul să se ia deciziile care ne afectează cel mai mult pe toți, vocile femeilor nu sunt în egală măsură auzite. Din cele 195 de țări independente din lume, numai 17 sunt conduse de femei.³ Global, femeile dețin doar 20% din locurile din parlamente.⁴ La alegerile din noiembrie 2012 din Statele Unite, femeile au câștigat cele mai multe locuri în Congres de până acum, ceea ce reprezintă 18%.⁵ În România, aproximativ 12 procente din locurile în Parlament sunt ocupate de femei.⁶ În Parlamentul European, o treime din locuri sunt ocupate de femei.⁷ Nici una dintre aceste cifre nu se apropie de 50 de procente.

Procentul femeilor aflate în posturi de conducere este și mai mic în lumea corporatistă. Femeile reprezintă un procent neînsemnat de 4% dintre cei 500 de CEO din lista Fortune.⁸ În Statele Unite, femeile dețin aproximativ 14 procente din funcțiile de conducere executivă și doar 17 procente din locurile consiliilor directoare, cifre care abia dacă au suferit modificări în ultimul deceniu.⁹ Diferența este și mai mare în cazul femeilor de culoare, care dețin numai 4 procente din funcțiile de conducere corporatiste, 3 procente din locurile în consiliile de administrație și 5 procente în locurile din Congres.¹⁰ La nivelul întregii Europe, femeile ocupă aproximativ 16 procente în locurile din consiliile de administrație, și numai 2,4 procente din totalul CEO sunt femei, în cadrul celor mai mari companii cotate la bursă.¹¹ În România, femeile dețin aproximativ 12 procente din locurile în consiliile de administrație, dar nici o poziție de președinte în companiile principale listate la bursă. În cadrul acestor companii, există doar o femeie CEO.¹² În marea majoritate a țărilor din toată lumea, femeile reprezintă sub 5 procente din numărul de CEO în cadrul corporațiilor de top.

Progresul rămâne la fel de lent și în ceea ce privește remunerația. În 1970, femeile americane erau plătite cu 59 de cenți pentru fiecare dolar pe care îl câștigau omologii lor bărbați. Până în 2010, femeile au protestat, s-au luptat și au muncit din greu pentru a crește remunerația la 77 de cenți pentru fiecare dolar câștigat de bărbați.¹³ Așa cum spunea activistul Marlo Thomas, în 2011, cu ocazia Zilei Remunerației Egale: „Patruzeci de ani și 18 cenți. Prețul ouălor a crescut cu de 10 ori suma aceasta".¹⁴ În Europa, femeile sunt plătite în medie cu 16 procente mai puțin decât omologii lor bărbați.¹⁵ În România, femeile câștigă cu aproximativ 12 procente mai puțin decât bărbații, o cifră care a crescut în ultimii câțiva ani.¹⁶

Am privit aceste evenimente descurajatoare dintr-un scaun de pe primul rând. Am absolvit colegiul în 1991 și facultatea de științe economice în 1995. În toate posturile de debutant de după absolvire, colegii mei erau în proporții egale bărbați și femei. Am constatat că funcțiile de conducere superioară erau aproape în întregime ocupate de bărbați, dar am crezut că acest lucru era efectul discriminării dintotdeauna a femeilor. Proverbialul plafon de sticlă fusese crăpat în aproape toate domeniile și credeam că era doar o chestiune de timp până când generația mea avea să-și revendice partea cuvenită din rolurile de conducere superioară. Dar, cu fiecare an ce trecea, din ce în ce mai puțini dintre colegii mei erau femei. Din ce în ce mai des eram singura femeie din încăpere.

Faptul de a fi singura femeie a dus la unele situații neplăcute, dar revelatoare. La doi ani după ce am început să lucrez la Facebook ca director de operațiuni (COO), directorul financiar a plecat pe neașteptate și a trebuit să-i preiau din mers o operațiune de strângere de fonduri. Cum îmi desfășurasem cariera în operațiuni, nu în finanțe, procesul atragerii de capital era nou și mă speria într-o oarecare măsură. Am zburat împreună cu echipa mea la New York pentru o primă prezentare în fața unor fonduri de investiții cu capital privat. Cea dintâi întâlnire a avut loc într-un birou corporatist de genul celor pe care le vezi în filme, frumos mobilat și cu o panoramă uluitoare a Manhattanului. Am făcut o prezentare generală a activității noastre și am răspuns la întrebări. Toate bune până aici. Apoi, cineva a propus să luăm o pauză de câteva minute. M-am întors către asociatul principal și l-am întrebat unde este toaleta pentru femei. M-a privit încurcat. Îl luasem complet prin surprindere. Am întrebat: „De când lucrezi aici?, iar el a răspuns: „De un an. „Și sunt singura femeie care a încheiat o tranzacție aici, într-un an întreg?, am întrebat. „Cred că da, a spus, apoi a adăugat: „Sau poate ești singura care a avut nevoie de toaletă."

Sunt în câmpul muncii de peste două decenii și, în mare măsură, lucrurile au rămas la fel. A venit momentul să recunoaștem faptul că revoluția noastră s-a poticnit.¹⁷ Promisiunea de egalitate nu este același lucru cu egalitatea adevărată.

O lume cu adevărat egală ar fi una în care femeile ar conduce jumătate dintre țările și companiile noastre, iar bărbații s-ar ocupa de jumătate dintre gospodăriile noastre. Cred că aceasta ar fi o lume mai bună. Legile economice și multe studii despre diversitate susțin că, dacă am folosi întreaga rezervă de resurse și talente ale oamenilor, performanța colectivă s-ar îmbunătăți. Legendarul investitor Warren Buffett afirma cu generozitate că unul dintre motivele marelui său succes a fost faptul că el concurează numai cu jumătate din populație. Și acei Warren Buffett din generația mea se bucură încă în mare măsură de acest avantaj. Când vor intra în cursă mai multe persoane, se vor doborî mai multe recorduri. Iar realizările se vor extinde dincolo de acești indivizi, în beneficiul tuturor.

Cu o seară înainte de a primi Premiul Nobel pentru Pace în 2011, pentru mobilizarea protestelor femeilor care l-au răsturnat pe dictatorul Liberiei, Leymah Gbowee era la petrecerea de lansare a unei cărți, la mine acasă. Sărbătoream publicarea autobiografiei sale, Mighty Be Our Powers, dar a fost o seară memorabilă. Un invitat a întrebat-o în ce mod pot să le ajute femeile americane pe cele care au trecut prin ororile și violurile în masă provocate de război în locuri precum Liberia. Răspunsul său a fost simplu și scurt: „Mai multe femei la putere". Eu și Leymah proveneam din medii cum nu se poate mai diferite și totuși ajunseserăm la aceeași concluzie. Condiția tuturor femeilor se va îmbunătăți atunci când mai multe femei vor ocupa funcții de conducere care să le ofere puterea de a-și exprima tare și răspicat nevoile și preocupările.¹⁸

Problema cu care ne confruntăm este evidentă – cum? Cum să spulberăm barierele care nu permit mai multor femei să ajungă în vârf? Femeile se confruntă cu obstacole reale în lumea profesională, inclusiv sexismul flagrant și subtil, cu discriminarea și cu hărțuirea sexuală. Prea puține locuri de muncă oferă flexibilitate, acces la servicii de educație și îngrijire a copiilor preșcolari și concedii de maternitate, necesare pentru a-ți urma cariera și a-ți crește în același timp copiii. Bărbaților le este mai ușor să găsească mentori și sponsori, care sunt de neprețuit pentru progresul în carieră. În plus, femeile trebuie să-și dovedească, în măsură mult mai mare decât bărbații, valoarea. Și asta nu este doar o închipuire a noastră. Într-un raport McKinsey din 2011, se arată că bărbații sunt promovați în funcție de potențial, în timp ce femeile sunt promovate pe baza realizărilor anterioare.¹⁹

În afara barierelor ridicate de societate, noi, femeile, suntem dezavantajate și de barierele ce există în noi înșine. Ezităm indiferent că suntem în fața unor lucruri mărunte sau importante, pentru că ne lipsește încrederea în sine, pentru că nu ne exprimăm părerea și pentru că dăm înapoi, când ar trebui să înaintăm. Asimilăm mesajele negative pe care le primim pe parcursul întregii noastre vieți – mesaje care ne spun că e greșit ca femeile să exprime ce gândesc, să fie agresive, mai puternice decât bărbații. Coborâm ștacheta propriilor așteptări în ceea ce privește realizările noastre. Ne ocupăm în continuare aproape în întregime de munci în gospodărie și de îngrijirea copiilor. Ne compromitem obiectivele privind cariera ca să facem loc pentru parteneri și copii care poate nici nu există încă. În comparație cu colegii noștri bărbați, mai puține dintre noi aspiră la funcții de conducere. Aceasta nu este o enumerare a lucrurilor pe care le fac alte femei. Eu am comis toate greșelile amintite aici. Uneori, chiar le repet.

Sunt de părere că desființarea acestor bariere interioare este esențială pentru a câștiga putere. Alții au susținut că femeile vor putea ajunge în vârf numai după dispariția barierelor instituționale. Aceasta este dilema fundamentală cu oul și găina. Găina – femeile vor doborî barierele externe odată ce vor ocupa funcții de conducere. Vom mărșălui în birourile șefilor noștri și vom cere ceea ce dorim, inclusiv parcare pentru gravide. Sau, și mai bine, devenim noi șefi și ne asigurăm că toate femeile au ceea ce le trebuie. Oul – trebuie să eliminăm barierele externe pentru ca femeile să-și poată asuma aceste roluri în primul rând. Ambele tabere au dreptate. Așa că, decât să ne angajăm într-o polemică filosofică despre cine e primul, haideți să convenim să purtăm bătălii pe ambele fronturi. Sunt la fel de importante. Le încurajez pe femeile care abordează problema găinii, dar le susțin fără rezerve pe cele care se concentrează asupra oului.

Obstacolele interioare sunt aduse rar în discuție și adesea sunt subestimate. Pe durata întregii mele cariere, mi s-a vorbit întruna despre inegalitățile de la locul de muncă și cât este de greu să ai și carieră, și familie. Cu toate acestea, rareori am auzit ceva despre felurile în care mi-aș putea impune singură limitări. Aceste obstacole interioare merită mult mai multă atenție, în parte și pentru faptul că se află sub propriul nostru control. Putem dărâma barierele dinăuntrul nostru chiar azi. Putem începe chiar din acest moment.

N-am crezut niciodată că voi scrie o carte. Nu sunt om de știință, ziarist sau sociolog. Dar am decis să vorbesc după ce am discutat cu sute de femei, le-am ascultat frământările, le-am împărtășit pe ale mele și mi-am dat seama că avantajele pe care le-am câștigat nu sunt suficiente și că riscăm să le pierdem. Primul capitol al acestei cărți expune câteva dintre provocările complexe cu care se confruntă femeile. Fiecare dintre capitolele următoare se concentrează pe o îmbunătățire sau pe o schimbare pe care o putem aduce chiar noi: creșterea încrederii în sine („Stai și tu la masa tratativelor), implicarea partenerilor în treburile casnice („Fă din partenerul de viață un adevărat partener), să nu ne propunem standarde de neatins („Mitul acoperirii tuturor fronturilor"). Nu am pretenția de a deține soluțiile perfecte pentru aceste probleme adânci și complicate. Mă bazez pe cercetări academice, pe date și cifre confirmate, pe propriile observații și pe lecțiile pe care le-am învățat pe parcurs.

Această carte nu este o autobiografie, deși am inclus în ea și povești din viața mea. Nu este un ghid practic, deși sper din suflet să fie de ajutor. Nu este o carte despre managementul carierei, deși ofer recomandări în acest domeniu. Nu este nici un manifest feminist… mă rog, este un fel de manifest feminist, dar unul care sper să-i inspire pe bărbați la fel de mult cum le inspiră pe femei.

Indiferent de tipul ei, scriu această carte pentru orice femeie care dorește să-și optimizeze șansele de a ajunge în vârf în domeniul său de activitate ori de a urma orice obiectiv cu tenacitate. În această categorie intră femeile aflate în toate etapele vieții și carierei lor – de la cele care abia încep până la cele care iau o pauză, dar care ar putea să dorească, la un moment dat, să-și reia activitatea. O scriu și pentru orice bărbat care dorește să înțeleagă dificultățile cu care se confruntă o femeie – colegă, soție, mamă sau fiică –, astfel încât să poată pune și el umărul la construirea unei lumi egale.

Această carte militează pentru a ne face vocea auzită, pentru ambiția de a reuși în tot ceea ce îți propui. Și, deși consider că o creștere a numărului de femei în poziții puternice este un element necesar al egalității adevărate, nu cred că există o singură definiție a succesului sau a fericirii. Nu toate femeile își doresc o carieră. Nu toate femeile își doresc copii. Nu toate femeile le vor pe amândouă. Niciodată nu voi susține că toți trebuie să avem aceleași obiective. Mulți oameni nu sunt intresați de obținerea puterii, nu pentru că le-ar lipsi ambiția, ci pentru că își trăiesc viața așa cum își doresc. Unele dintre cele mai valoroase contribuții au fost aduse lumii având grijă de o singură persoană odată. Fiecare dintre noi trebuie să-și traseze propriul drum și să-și stabilească țelurile potrivite vieții, valorilor și năzuințelor sale.

Și, totodată, sunt extrem de conștientă că marea majoritate a femeilor încearcă să se descurce din puținii bani pe care îi au și să se ocupe de familie. Unele părți ale acestei cărți vor fi mai relevante pentru femeile suficient de norocoase să aleagă cât de mult și când și unde să lucreze; alte părți reflectă situațiile cu care femeia se confruntă în orice loc de muncă, în cadrul oricărei comunități și în orice familie. Dacă vom reuși să impunem mai multe femei la nivelurile cele mai înalte, vom spori posibilitățile de acțiune și vom oferi un tratament mai corect tuturor.

Anumite persoane, în special alte femei care lucrează în mediul de afaceri, m-au avertizat să fiu atentă când vorbesc public pe aceste teme. Când am făcut-o totuși, argumentele mele au deranjat persoane de ambele sexe. Știu că unii cred că, punând accentul pe ceea ce femeile pot schimba singure – insistând ca ele să se afirme –, pare că las instituțiile noastre să scape basma curată. Sau, și mai rău, mă acuză că învinuiesc victima. Departe de a da vina pe victimă, cred cu tărie că femeile lideri sunt cheia soluției. Unii critici vor scoate în evidență și faptul că e mult mai ușor pentru mine să fac un pas înainte, deoarece resursele mele financiare îmi permit să apelez la orice ajutor de care am nevoie. Intenția mea este să ofer sfaturi care mi-ar fi fost utile și mie, cu mult înainte de a fi auzit de Google sau Facebook, și care vor rezona cu femei aflate într-o multitudine de situații.

Am auzit aceste critici în trecut și știu că le voi auzi – pe acestea și altele noi – și în viitor. Speranța mea este că oamenii vor judeca mesajul meu în funcție de conținutul său. Nu putem evita această discuție. Este ceva care ne depășește pe toți. A sosit de mult momentul să încurajăm mai multe femei să aspire la visul posibil și să încurajăm mai mulți bărbați să le susțină pe femei, la locul de muncă și acasă.

Putem reaprinde scânteia revoluției asimilând revoluția. Trecerea la o lume egală se va face cu fiecare individ în parte. Ne apropiem mai mult de obiectivul general al egalității adevărate cu fiecare femeie care face un pas în față.

---

¹ International Labour Organization, ILO Global Estimates of Forced Labour, Results și Methodology (Geneva: ILO Publications, 2012), 13–14, http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---declaration/documents/publication/wcms_182004.pdf.

² Caroline Wyatt, „What Future for Afghan Woman Jailed for Being Raped?", BBC News, Asia de Sud, 14 ianuarie 2012, http://www.bbc.co.uk/news/world-south-asia-16543036.

³ Conform Departamentului de Stat al SUA, există 195 de state independente în lume.