Alfred Adler și psihologia individuală în noul mileniu: Strategii, principii și modele operaționale care stau la baza gândirii fondatorului psihologiei individuale

De Stefano Calicchio

Cine a fost Alfred Adler și de ce studiile sale au fost fundamentale pentru psihologia profundă? Cum a schimbat pentru totdeauna istoria gândirii umane psihologia individuală pe care a teoretizat-o? Care a fost impactul lui Adler asupra lumii?
Această carte este o călătorie în moștenirea teoriei adleriene și a psihologiei profunde. Ea explorează semnificația psihologiei individuale în societatea trecută și actuală. 
Călătoria începe cu viața lui Adler și cu rolul pe care l-a jucat în mișcarea psihanalitică și continuă cu principiile de funcționare ale teoriei psihologice adleriane. Vom descoperi impactul și importanța lui Adler în dezvoltarea psihodinamicii și principiile de funcționare ale teoriei adleriene prin intermediul unor concepte-cheie precum sentimentul de inferioritate, nevroza, stilul de viață și dezvoltarea sentimentului social.
Cartea va evidenția, de asemenea, implicațiile practice ale teoriilor adleriene în societatea actuală, de la pedagogie la sociologie și cultură generală. În cele din urmă, va continua pe calea descoperirii organizațiilor și instituțiilor care au preluat moștenirea adleriană, activând în întreaga lume și răspândind principiile psihologiei individuale.

• Limbă: Română
• Editor: Stefano Calicchio
• Data lansării: 8 mai 2021
• ISBN: 9791220801713

Previzualizare carte

rezervate

INTRODUCERE

Alfred Adler este o figură cheie nu numai pentru Psihologia Individuală (al cărei părinte fondator este), ci și pentru întreaga psihologie profundă. Mesajul său, lăsat moștenire posterității, este la fel de relevant și astăzi ca întotdeauna.

Această ipoteză stă la baza lucrărilor care vor fi efectuate și dezvoltate în această carte. Pe de o parte, se urmărește definirea clară a principiilor enunțate de Adler și a mecanismelor de analiză și funcționare ale Psihologiei Individuale. Pe de altă parte, se urmărește redescoperirea moștenirii sale, atât din punct de vedere teoretic, cât și pragmatic/clinic.

Pe de altă parte, orientarea adleriană are în ADN-ul său multe dintre metodele care astăzi sunt de la sine înțelese în cercetarea științifică: de la abordarea multidisciplinară și multi-cazală la recunoașterea și studierea omului în totalitatea sa și ca element capabil să acționeze în cadrul unui sistem social mai larg.

Pentru a îndeplini aceste obiective de bază, trebuie să se pună întrebări specifice: nu este vorba doar de a prezenta concepția și dezvoltarea ideilor care stau la baza psihologiei individuale. Mai degrabă, este necesar să se înțeleagă mai întâi de toate de ce s-au dezvoltat (și în ce context), iar apoi ce impact au avut nu numai în domeniul specific al psihologiei, ci și în domeniile înrudite în mod inevitabil astăzi, cum ar fi sociologia, pedagogia și, mai general, științele sociale.

Pornind de la aceste baze, devine posibilă recunoașterea (și, prin urmare, punerea în valoare) a vastei moșteniri teoretice și practice lăsate de Alfred Adler, redescoperindu-i astfel și valabilitatea operațională în domeniul clinic. Pentru a înțelege actualitatea moștenirii lui Adler, nu este suficient să recunoaștem măsura în care teoretizările sale au intrat în limbajul comun (gândiți-vă doar la utilizarea zilnică a unor termeni precum stil de viață și sentiment de inferioritate).

Mai mult, relevanța ipotezelor psihologiei adleriene privind funcționarea psihică poate fi ușor observată chiar și astăzi, nu numai în identificarea problemelor care stau la baza nevrozei și a mecanismelor de funcționare inadaptată individuală.

Formula lui Adler de dezvoltare personală, atât a individului, cât și a societății în ansamblul ei (explorată în detaliu în a treia parte a cărții), rămâne de o extraordinară actualitate, ca și problemele care trebuie rezolvate pentru a înțelege în profunzime abordarea existenței definită în Sensul vieții [¹] . Din iubire, din sentimentul de prietenie și din nevoia de a fi de ajutor celorlalți (prin munca proprie) derivă posibilitatea de a dezvolta o societate care să-și bazeze funcționarea pe sentimentul social, mai degrabă decât pe instinctul de predominanță și pe voința de putere.

Prin urmare, în paginile următoare vom dezvolta aceste linii de investigație, atât prin explorarea fundamentelor teoretice și practice ale psihologiei adleriene, cât și prin identificarea moștenirii directe (prin activitatea ulterioară a autorilor și cercetătorilor din domeniu) și a moștenirii indirecte (prin realizarea unei cercetări extinse a Institutelor și Organizațiilor care continuă abordarea adleriană în prezent). Pentru a atinge aceste obiective, vom trece în revistă viața lui Alfred Adler, principiile Psihologiei Individuale și impactul teoriilor adleriene în psihologie, în timp ce ultima parte a acestei cărți face obiectul unei cercetări ample, care vizează colectarea de informații și crearea unei baze de date statistice a organizațiilor adleriene care funcționează în prezent în întreaga lume (subdivizate și organizate pe baze geografice).

VIAȚA LUI ALFRED ADLER ȘI ROLUL SĂU ÎN MIȘCAREA PSIHANALITICĂ

Redescoperirea lui Alfred Adler: dovezile biografice ale copilăriei

Această carte este dedicată familiei umane, în speranța că membrii ei pot învăța din paginile ei pentru a se înțelege mai bine pe ei înșiși [²] .

Alfred Adler

Redescoperirea valorii tezelor lui Adler nu poate porni decât de la istoria biografiei sale și de la implicațiile pe care evenimentele vieții le-au avut asupra formulărilor sale teoretice și practice. De fapt, Adler însuși sublinia importanța experiențelor din primii ani de viață ca element fundamental pentru dezvoltarea stilului dinamic propriu, principiu care va reprezenta apoi pentru fiecare individ condiția prealabilă pentru depășirea condiției naturale de inadecvare, rezultată din confruntările fizice și cognitive nefavorabile cu adulții în general și cu mediul încă neexplorat din jurul său [³] .

Alfred Adler a venit pe lume la 7 februarie 1870, la Penzing (lângă Viena), într-o familie de evrei de origine maghiară. S-a născut din Leopold Adler și Pauline Beer Adler (soțul Raissei Timofeyewna Adler, tatăl Dr. Valentine Dina Adler-Sas; Dr. Alexandra Adler; Kurt Alfred Adler și Cornelia Nelly Sternberg [⁴] ). A fost al doilea fiu dintre cei șapte (fratele lui Sigmund Adler; Hermine Ratz; Rudolf Adler; Irma Fried; Dr. Phil. Max Adler; și Richard Adler): un detaliu care a fost evidențiat de însuși psihanalistul atunci când a analizat impactul asupra psihicului al ordinii de naștere în cadrul familiei, subliniind că deseori, cei născuți al doilea devin persoane ambițioase, deoarece încă din copilărie încearcă să se potrivească cu copii mai mari decât ei [⁵] .

Contextul istoric a fost cel al Imperiului Austro-Ungar, care se afla în plină schimbare. Cu doar câțiva ani mai devreme (în 1867), Franz Joseph a semnat Ausgleich, un compromis istoric între Imperiul Habsburgic și Regatul Ungariei, în timp ce, mai puțin de cincisprezece ani mai târziu, arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat la Sarajevo (în 1914) și a început Primul Război Mondial.

Aceste referințe istorice ajută la contextualizarea mișcărilor majore de schimbare care au caracterizat societatea în care Adler s-a născut și a crescut.

Părinții viitorului fondator al psihologiei individuale proveneau din Burgenland; astăzi este un mic stat austriac care se învecinează cu Ungaria, dar în acele vremuri era un teritoriu maghiar care se învecina cu Austria. De fapt, zona a servit ca zonă de legătură între cele două state înainte de unirea lor teritorială.

Tatăl s-a mutat în Austria împreună cu familia sa înainte de nașterea lui Alfred și a încercat să își deschidă propria afacere acolo; era comerciant de cereale, în timp ce mama era casnică și avea grijă de copii. Tatăl era o figură liniștitoare, optimistă și prezentă în familie. În plus, părea să aibă o atitudine deosebit de îngăduitoare față de fiul său, atât de mult încât îl scotea la plimbări lungi și îi dădea sfaturi practice despre viață (Bosetto, 2015 p. 1).

Astfel, Alfred Adler pare să fi moștenit de la tatăl său un bagaj important în interpretarea sensului vieții, precum și capacitatea de a-și trăi timpul la maxim; o aptitudine care a fost universal recunoscută atât în timpul vieții sale, cât și în retrospectivă.

Situația familiei sale a fost la început ceva mai bună decât cea a multor cetățeni evrei din Imperiul Austriac (în virtutea unei calificări juridice speciale recunoscute la nivel regional [⁶] ), dar, în ciuda acestui fapt, au fost nevoiți să se confrunte în curând cu o situație economică dificilă și, prin urmare, cu un eșec financiar. După cum s-a menționat deja, tatăl a început o mică afacere, dar nu a reușit niciodată să obțină succes economic. Această situație s-a prelungit și a fost ameliorată doar atunci când fratele lui Alfred a reușit să asigure un nivel de trai mai bun pentru întreaga familie, devenind un antreprenor calificat.

În copilărie, părinții săi au fost nevoiți să se adapteze la o situație economică dificilă și și-au schimbat domiciliul de mai multe ori. Acest lucru a influențat, de asemenea, experiențele timpurii ale tânărului Alfred, care s-a confruntat cu schimbări în mediul său, nu numai din punct de vedere fizic, ci și social și cultural.

Acolo unde există o provocare există și o oportunitate, iar acest aspect a fost cu siguranță util în dezvoltarea sentimentului de prietenie și integrare socială care va reprezenta firul roșu al întregii teoretizări adleriane și care își are rădăcinile în această perioadă din viața viitorului psihiatru și psihoterapeut.

Un alt aspect care trebuie subliniat în această etapă a vieții tânărului Adler este sănătatea sa delicată. Alfred suferea de rahitism, o boală a copilăriei caracterizată de o mineralizare alterată a matricei organice a cartilajului și a osului în creștere. Rezultatul este oase moi, flasce, care se curbează sub greutatea corpului, asociate cu o proeminență exagerată a șefilor frontali, închiderea întârziată a fontanelelor și anomalii în dentiție [⁷] .

A fi afectat de rahitism la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea însemna să suferi limitări severe în ceea ce privește capacitatea de mișcare și de exerciții fizice. Acest lucru era în contrast puternic cu nevoia și dorința fiecărui copil de a alerga și de a se juca în aer liber. Aceasta în ciuda faptului că mediul de referință al copilăriei era mediul rural, având în vedere că familia Adler a trăit în acei ani într-un context care ar putea fi definit drept țărănesc. Prin urmare, mediul era populat de spații deschise și de animale de fermă, precum găini, vaci, capre și cai. Un aspect care nu poate să nu fie luat în considerare cu atenție în evoluția ulterioară a autorului și în vocația sa foarte timpurie pentru studiul medicinei [⁸] .

Pe de altă parte,