O casă pentru Molly

De Holly Webb

Anya și-a făcut griji că se va plictisi să se joace doar cu sora ei mai mică toată vacanța. Își face însă repede prieteni noi pe plajă, cărora li se alătură o cățelușă superbă. Molly nu pare să aibă stăpân și o îndrăgește din prima clipă pe Anya. Oare va putea rămâne la ea mereu?

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 25 iul. 2017
• ISBN: 9786063356636

Holly Webb

HOLLY WEBB is a former children's book editor who has authored over ninety books for children published in the UK. Besides Maisie Hitchins, other series that have crossed the pond include My Naughty Little Puppy, the Rose books, the Lily books, and Animal Magic. Webb lives in Berkshire, England, with her husband, three boys, and Milly, her cat. Visit her website at www.holly-webb.com.

Previzualizare carte

Cuprins

Capitolul unu

Capitolul doi

Capitolul trei

Capitolul patru

Capitolul cinci

Capitolul șase

Capitolul șapte

Capitolul opt

Pentru Mia

A Home for Molly

Holly Webb

Copyright text © 2015 Holly Webb

Copyright ilustrații © 2015 Sophy Williams

Ediție publicată prin înțelegere cu Stripes Publishing Ltd., Londra

Editura Litera

O.P. 53, C.P. 212, sector 4,

București, România

tel.: [phone];

0752 548 372

e-mail: [e-mail]

Ne puteți vizita pe

www.litera.ro

O casă pentru Molly

Holly Webb

Copyright © 2017 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză: Justina Bandol

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Banu

Copertă: Andreea Apostol

Tehnoredactare și prepress: Mariana Dumitru

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

WEBB, HOLLY

O casă pentru Molly / Holly Webb;

trad.: Justina Bandol – București: Litera, 2017

ISBN 978-606-33-1838-2

ISBN EPUB 978-606-33-5663-6

I. Webb, Holly

II. Bandol, Justina (trad.)

82–93–34=135.1

778.534.6

Capitolul unu

Anya stătea întinsă pe burtă pe nisip, încercând să construiască un turn din pietricele. Era destul de dificil, pentru că într-o mână ţinea un sendviş cu caşcaval, aşa că nu-şi putea folosi decât cealaltă mână. De fapt, se cam săturase şi n-ar mai fi avut chef să mănânce încă un sendviş, dar, pentru că erau în vacanţă, mama o lăsase să-şi pună ketchup în ele, şi ea nu voia să-l irosească.

– Anya, nu voiai ceva de băut? îi strigă mama de pe pătura de picnic. Şi prăjitură?

– Imediat, murmură fetiţa încercând, plină de bunăvoinţă, să pună în echilibru pe vârful turnului o piatră mare şi neagră.

Piatra se legănă timp de o secundă sau două, după care întregul edificiu se prăbuşi. Anya oftă – dar nu se supără prea tare. Era a cincea oară când construia turnul, şi, de fiecare dată, i se dărâma la sfârşit. De data asta fusese chiar mai înalt ca toate celelalte. Se ridică şi se duse lângă părinţii ei, care, aşezaţi pe pătură, încercau s-o convingă pe surioara ei Jessie că era prea mică să mănânce prăjitură. Jessie avea abia nouă luni, dar era sigură că mâncarea celorlalţi e întotdeauna mai gustoasă ca a ei. Probabil avea dreptate, se gândi Anya, pentru că unele reţete din cartea de bucate pentru bebeluşi păreau foarte ciudate. Cine ar fi fost dispus să mănânce supă-surpriză de linte?

Îşi luă sucul şi o bucată de prăjitură şi se trase mai la marginea păturii, ca să n-o vadă Jessie. Nu voia să fie răutăcioasă.

Plaja era foarte aglomerată astăzi. Fetiţa privi în jur la toate celelalte familii, care, în cea mai mare parte, luau masa de prânz. Ieri, în ziua sosirii la Saltmere, veniseră doar pentru scurt timp la plajă. Avuseseră de despachetat, şi Jessie obosise după călătoria lungă cu maşina. Azi era prima zi adevărată la plajă. Ieri, Anya nu se simţise singură la joaca în nisip, pentru că nu începuseră propriu-zis vacanţa. Dar astăzi... Ar fi vrut foarte mult să aibă pe cineva cu care să înalţe castele ori să facă statui de sirene, aşa cum văzuse că făceau nişte fete lângă treptele care urcau spre promenadă. Sau chiar să se bălăcească – căci zărise acum mai mulţi copii la malul mării, probabil fraţi, care strigau fericiţi când valurile reci le scăldau picioarele.

– Ah, ia uite!... şopti Anya când căţeluşa familiei se năpusti şi ea în apă, pleoscăind, şi apoi se scutură peste copii, făcându-i să ţipe. Ce noroc au! murmură fetiţa pentru sine.

Căţeluşa era foarte frumoasă, chiar şi udă. Anya nu era sigură că e căţea, de fapt, dar oricum părea superbă – cu blană castaniu-aurie cârlionţată, cu urechi mari pufoase şi un soi de ciuf