Visul Lui Emily

De Holly Webb

Emily adoră animalele. Dar provine dintr-o familie numeroasă, în care nu mai e loc și pentru un animal de companie. Așadar, se hotărăște să dea o mână de ajutor la adăpostul de animale din satul ei. Dar adăpostul riscă să se închidă.

Vor reuși Emily și prietenele sale să salveze adăpostul, pentru ca animăluțele fără stăpân să nu ajungă din nou pe străzi?

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 7 aug. 2020
• ISBN: 9786060730934

Holly Webb

HOLLY WEBB is a former children's book editor who has authored over ninety books for children published in the UK. Besides Maisie Hitchins, other series that have crossed the pond include My Naughty Little Puppy, the Rose books, the Lily books, and Animal Magic. Webb lives in Berkshire, England, with her husband, three boys, and Milly, her cat. Visit her website at www.holly-webb.com.

Previzualizare carte

CAPITOLUL UNU

Dă-te puțin mai încolo.

Emily se strecură între Maya și brațul băncii.

– Vai, ce frig e! Parcă eram în trimestrul de vară¹! Ar fi trebuit să-mi iau mănușile…

Poppy încuviință din cap.

– Știu. L-am scos ieri după ore pe Billy la plim­bare pe malul râului, și mai c-am înghețat.

– Cum mai arată? întrebă Izzy îngrijorată. N-am mai trecut pe-acolo de săptămâni întregi.

– Erau câteva gunoaie – stai liniștită, Iz, nu le-am lăsat acolo! –, dar n-aruncase nimeni nimic. Iar desenul de pe peretele de sub pod încă arată grozav, Poppy!

Cele patru fete se duseseră într-un weekend să strângă gunoaiele adunate pe malul râului după ce Poppy și Izzy se plimbaseră cu Billy pe-acolo, iar el se lovise de o bicicletă veche pe care cineva o aruncase-n apă. Fuseseră chiar și la postul local de radio, făcând apel la toți locuitorii să se implice în strânsul gunoaielor.

– Dar cum de ți-a fost frig când ai ieșit cu Billy? întrebă Maya, înghiontind-o pe Poppy. Aleargă atât de repede, că n-ai cum să nu fugi și tu pe lângă el ca să ții pasul!

– Știu! dârdâi Poppy. Închipuie-ți cât de frig mi-ar fi fost dacă aș fi ieșit fără el!

Deodată, Emily oftă adânc, iar celelalte fete se-ntoarseră spre ea, privind-o mirate.

– Ce s-a întâmplat? o întrebă Maya, iar Emily dădu din umeri.

– Scuze. O ascultam pe Poppy cum povestește despre Billy. Ești atât de norocoasă că-l ai! E superb.

Poppy își trase nasul.

– Uneori.

Izzy chicoti.

– Ce-a mai făcut acum?

– Doar mi-a distrus unul dintre caietele cu schițe, zise Poppy morocănoasă. Mi-e foarte drag, dar la faza aia am văzut negru-n fața ochilor vreo cinci minute.

– Dar cum? Ce s-a întâmplat? întrebă Maya, chinuindu-se să nu zâmbească.

Billy era un bull terrier pus pe șotii care părea s-o implice mereu și pe Poppy în trăsnăile sale.

Poppy dădu ochii peste cap.

– Desenam la masa din bucătărie și-aveam niște biscuiți…

– A, acum îmi închipui ce s-a întâmplat…

Izzy strâmbă din nas.

– Exact, oftă Poppy. Pe moment nu m-am gândit – desenam, îmi plăcea cum îmi ieșise și pur și simplu nu mi-am dat seama și-am lăsat biscuiții pe marginea mesei. Billy i-a mirosit – are nas de copoi, cel puțin când vine vorba de mâncare. Ar găsi hoții de biscuiți și-n gaură de șarpe.

– Deci, ți-a mâncat biscuiții, spuse Emily încruntându-se. Nu văd ce legătură are asta cu caietul de schițe. Asta dacă nu cumva a crezut că și ăla e un biscuit.

Billy nu era tocmai cel mai isteț câine. De altfel, frații lui Poppy îl și făceau „blondă" adeseori.

– Dar n-a mâncat biscuiții, clătină Poppy din cap. A încercat. Însă a ratat când a sărit spre masă și s-a dat cu capul de blat.

– Aoleu! Și a pățit ceva? întrebă Emily speriată.

Poppy zâmbi, semn că totul era în regulă.

– N-a pățit nimic. Are capul tare, de zici că-i de lemn, cum spune tata. N-a fost decât un pic confuz fiindcă nu pricepea unde-au dispărut biscuiții. Dar a zdruncinat bine masa – mai c-a răsturnat-o. Doar știi câtă forță are. A dărâmat o vază cu flori și toată apa s-a vărsat pe caiet. Și pe mine.

– Pe mine nu m-ar deranja. Mie tot mi-ar plăcea un câine ca Billy, spuse Emily, privind în zare. Visa cu ochii deschiși la câinele ei perfect, își dădură fetele seama. Sau o pisică. Una mare, pufoasă, cu coada ca un fular… Sau chiar și-un hamster. Mă rog, poate că un hamster nu mi-ar plăcea la fel de mult, nu prea poți să smotocești un hamster. Dar, la urma urmei, mi-ar plăcea orice animal…

– Jake și Alex au un prieten care-și vinde tarantula, spuse Poppy amuzată.

Emily îi aruncă o privire ucigătoare.

– Orice animal cu blană, zise ea.

– O, dar Sam zice că-i foarte blănos. Și afectuos, îi promise Poppy. Îi place să stea pe umăr.

Emily simți un fior pe șira spinării.

– Înțelegi ce vreau să spun!

– Ai tăi nu te lasă să ai niciun fel de animal? o întrebă Maya încercând s-o consoleze.

Ea avea un motan negru, uriaș, pe nume Henry, căruia îi plăcea să se ghemuiască lângă ea când își făcea temele. Era mai mult motanul mamei sale, dar, cum ea era mai mult în turnee și la filmări, o adoptase pe Maya în locul ei.

– Nu, clătină Emily din cap. Cred că tatei i-ar plăcea să avem un câine, dar mama zice că tot ea ar trebui să aibă grijă de el când tata ar fi la serviciu, iar noi, la școală. Și i se pare că are deja destui pe cap – eu, Toby, James și Sukie. Și, când am încercat să-i explic că n-ar fi același lucru, mi-a spus că n-am decât să dorm eu cu Sukie, mai ales în nopțile când se trezește pe la două. Emily se lăsă ușor în jos pe bancă, oftând cu năduf. Și mai zice și că, dacă vreau să scot pe cineva la plimbare, se rezolvă și-asta foarte simplu – pot să ies cu Sukie la plimbare cu căruciorul.

– Dar nu-i fain să ai o surioară? întrebă Maya, încruntându-se un pic. Ea era singură la părinți și chiar i-ar fi plăcut să aibă cu cine să se joace. Ai putea s-o îmbraci cu tot felul de chestii, ca pe păpuși. Ar fi distractiv…

Emily se holbă la ea.

– Habar n-ai despre ce vorbești! Sukie nu vrea decât cizmulițele de cauciuc. Și doar pe-alea! E o adevărată bătălie s-o convingi să se îmbrace cu ceva. Dac-ar fi după ea, ar sta toată ziua doar în scutec, cizmulițe și poate și-o căciuliță de lână, dacă-i e un pic rece. Mi-ar plăcea să te văd încercând s-o îmbraci tu. Emily pufni în râs. Probabil că te-ar mușca.

– A…

Maya păru puțin dezamăgită. Nu era deloc cum își imaginase.

– Păi, atunci cred c-o înțeleg pe mama ta, interveni Izzy timid. Sunteți deja o grămadă în casa aia. Ați avea loc și pentru un câine?

– Pentru unul mic… Emily întinse mâinile, depărtându-le puțin. Unul mic și drăgălaș…

Poppy dădu din cap.

– Doar c-ar trebui să te asiguri că-i dresat. Nu ca Billy, adăugă ea imediat, ca fetele să nu i-o ia înainte. Tata l-a dus la o groază de ore de dresaj, dar nu s-a lipit nimic de el. Ai avea nevoie deci de-un câine mic și foarte inteligent. Se-ncruntă apoi. Dar nu știu ce rasă ar fi mai bună.

Emily clătină din cap.

– Nici eu.

– Poate că mama ta te va lăsa să-ți iei câine după ce mai crește Sukie, spuse Maya încercând s-o consoleze, dar Emily îi zâmbi pieziș.

– Știu ce-o să zică atunci – că toți am mai crescut și c-avem și mai puțin loc. Cred că nu pot decât să-l vizitez pe Billy în continuare.

– Puteți să-l luați cu voi în vacanță, dacă vrei, se oferi Poppy, suspect de entuziastă.

Emily chicoti.

– Nu prea cred c-aș reuși s-o conving pe mama așa.

– Probabil că nu, fu de acord Poppy. Asta dacă nu cumva reușești să găsești un cățeluș foarte drăgălaș și cuminte care, în comparație cu Billy, să pară perfecțiunea întruchipată.

– Da, asta ar putea să meargă, oftă Emily. Doar că n-o să am niciodată ocazia să-ncerc măcar.

Fetele căzură pe gânduri o clipă.

– Dar chiar nu există nicio cale să ai un animal fără a-l ține la tine acasă? propuse Maya încetișor.

– Adică să adopt un animal de la zoo?

Emily dădu din cap.

– Am unul deja. Un leopard al zăpezilor, spuse ea cu tristețe-n glas. Buni mi l-a făcut cadou de ziua mea. E drăguț – mi-au trimis și o scrisoare, ca să știu ce mai face, și-am și unul de pluș, pe care îl țin pe pat. Dar nu-i același lucru. Nu l-am văzut decât o singură dată, iar atunci era cocoțat pe – mă rog, unde stă el, că nu are cușcă. Mai mult un țarc cu bolovani și copaci. Și n-a vrut să se dea jos de-acolo.

– Nu mă refeream la asta, zise Maya. Ci mai mult la ceva cum spunea Poppy – să-l iei pe Billy câteva zile la tine. N-ai putea să fii un soi de bonă de animale? Nu să le iei acasă, dar să treci pe la ele ca să le dai de mâncare