Raul Lui Izzy

De Holly Webb

Izzy îi însoțește la o plimbare pe Poppy și pe câinele ei și descoperă că malul râului care străbate localitatea este sufocat de gunoaie.

Când Billy, terrierul plin de energie al prietenei ei, sare în apă după un șobolan și rămâne prizonier în roata unei biciclete vechi și ruginite, Izzy înțelege că râul trebuie curățat fără întârziere.

Aventura salvării lui Billy le va aduce fetelor un nou proiect de dus la bun sfârșit...

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 7 aug. 2020
• ISBN: 9786060730927

Holly Webb

HOLLY WEBB is a former children's book editor who has authored over ninety books for children published in the UK. Besides Maisie Hitchins, other series that have crossed the pond include My Naughty Little Puppy, the Rose books, the Lily books, and Animal Magic. Webb lives in Berkshire, England, with her husband, three boys, and Milly, her cat. Visit her website at www.holly-webb.com.

Previzualizare carte

1.png

CAPITOLUL UNU

CAPITOLUL DOI

CAPITOLUL TREI

CAPITOLUL PATRU

CAPITOLUL CINCI

CAPITOLUL ȘASE

CAPITOLUL ȘAPTE

CAPITOLUL OPT

Holly Webb

Râul lui

Izzy

Traducere din limba engleză

de Dana Săporan

Izzy’s River

Holly Webb

Copyright text © 2014 Holly Webb

Traducere publicată prin înțelegere cu Nosy Crow Limited

Editura Litera

O.P. 53, C.P. 212, sector 4, București, România

tel.: [phone]

e-mail: [e-mail]

Ne puteţi vizita pe

www.litera.ro

Râul lui Izzy

Holly Webb

Copyright © 2018 Grup Media Litera

pentru versiunea în limba română

Toate drepturile rezervate

Traducere din limba engleză: Dana Săporan

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Banu

Corector: Păunița Ana

Copertă: Andreea Apostol

Tehnoredactare și prepress: Ana Vârtosu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

WEBB, HOLLY

Râul lui Izzy / Holly Webb;

trad.: Dana Săporan – București: Litera, 2018

ISBN 978-606-33-3283-8

ISBN EPUB 978-606-073-092-7

I. Webb, Holly

II. Săporan, Dana trad.)

821.111

CAPITOLUL UNU

– Arăți grozav! râse tatăl lui Izzy. Pari atât de fericită! Și deloc emoționată!

Izzy îi zâmbi, apoi continuă să se holbeze la ziar. Abia dacă-i venea să creadă că era chiar ea în acea fotografie. Fata cu părul blond îi zâmbi înapoi, cu brațele pe după alte trei fete. Nici măcar ochelarii săi de vedere n-arătau rău, observă Izzy cu uimire. De fapt, era chiar drăguță.

– Ar fi trebuit să pună o fotografie și cu tine, îi spuse tatălui său, luându-l de mijloc. Cred c-ai făcut cel puțin o sută de cești de cafea.

– A fost o idee bună să dați și ceva de băut, zise tatăl ei. O groază de oameni m-au întrebat dacă pot să-mi dea bani pe cafea sub formă de donație, deși o plătiseră deja când cumpăraseră biletul. Sunt convins că ați făcut bani frumoși și din asta.

– Aproape cinci sute de lire, zise Izzy bucu-roasă. Cu tot cu biletele vândute, vreau să spun. E mult mai mult decât ce ne închipuiam noi c-o să strângem. Nu-mi vine să cred că acum câteva săptămâni eram pe punctul de a renunța, gândindu-ne că nimeni n-o să vrea să vină la o prezentare de modă organizată într-o școală.

Tatăl ei clătină din cap.

– Mie tot nu-mi vine să cred câte ați avut de organizat! Și cât de mult te-ai implicat mai ales tu, Izzy, în organizarea evenimentului. Cum le dădeai tu indicații tuturor în seara prezentării! Am fost tare mândru de tine.

Izzy citi din nou articolul din ziar. Prezentarea de modă fairtrade, un real succes! Marți, elevii de la școala Park Road au organizat o seară excepțională de modă și dans, cu scopul de a strânge fonduri pentru susținerea unei cooperative de haine fairtrade din Bangladesh. Evenimentul a pornit de la un proiect școlar pe tema comerțului echitabil, iar fondurile strânse vor fi direcționate către construirea unei școli aparținând cooperativei.

Se descurcaseră atât de bine! Tara urma să trimită banii chiar în ziua aceea, așa promisese. Le scrisese deja un e-mail celor aflați la conducerea cooperativei, în care le povestise despre fete și în care le atașase și câteva imagini de la prezentarea de modă. Apoi le trimisese și lui Izzy, Poppy, Mayei și lui Emily răspunsul pe care-l primise, în care erau și câteva fotografii cu copiii care aveau să meargă la respectiva școală, dar și mesaje de la ei. Erau atât de fericiți și de entuziasmați că școala lor urma să fie construită în viitorul apropiat! Izzy chiar lipise una dintre poze în camera ei.

– Ar trebui să-i trimiți un exemplar mamei tale, îi sugeră tatăl său încetișor.

Izzy înghiți în sec.

– Am cumpărat cinci exemplare. Putem să-i trimitem și ei unul, Iz.

Izzy dădu din cap.

– Mda, cred că putem.

Nici măcar nu-i spusese mamei despre prezentarea de modă, tocmai își dădu seama. Nu vorbiseră o perioadă lungă de timp, după care se auziseră la telefon, dar foarte puțin. N-avusese când să-i povestească tot ce se petrecea.

– Crezi că o să-l vrea? întrebă ea neîncrezătoare.

– Bineînțeles! Tatăl său se așeză mai aproape de ea. Va fi nemaipomenit de mândră de tine, așa cum sunt și eu.

Izzy încuviință din cap, atât cât putu, fiind lipită de puloverul aspru din lână al tatălui său. Dar nu era foarte convinsă. Mama ei locuia foarte departe acum, iar diferența de fus orar dintre Anglia și Australia făcea și mai dificil vorbitul la telefon. Plus că, ori de câte ori dădea telefon, Izzy se temea că avea să-l trezească pe Jack, noul ei frățior vitreg. Sau chiar pe mama sa. Care îi spunea oricum mereu cât este de obosită.

Oftă încet, să n-o audă tatăl ei. El făcea tot ce-i stătea în putință să nu-i ducă prea tare dorul mamei sale. Dar, uitându-se la acele fotografii, Izzy se gândi cât de mult și-ar fi dorit ca mama sa să fi fost acolo, să vadă cu ochii ei cât de frumos fusese totul. Și-ar fi dorit să nu fie nevoită să-i povestească. Sub fotografia cu toate fetele era una cu Maya și cu mama sa. Mayei probabil nu-i plăcea deloc treaba asta – ura să fie cunoscută drept fata unei cântărețe celebre. De altfel, le mărturisise cum stau lucrurile abia în urmă cu vreo săptămână, când prezentarea părea că n-are cum să aibă loc. Își doriseră foarte tare să-și promoveze cumva evenimentul, iar faptul că minunata India Kell spusese ce idee grozavă i se părea prezentarea lor de modă funcționase la fix. Dar asta însemnase și că Maya nu-și mai putuse păstra secretul.

Poate că toată lumea avea probleme cu mamele, se gândi Izzy cu tristețe. Dar, chiar și așa, măcar mama Mayei era acolo – mă rog, adică era acolo mai mereu. La evenimentele importante, în orice caz. Izzy nu-și mai văzuse mama de la Crăciun.

Tatăl ei încă se uita la fotografie, apoi o privi pe Izzy puțin îngrijorat.

– Iz, erai machiată-n poza asta?

Izzy zâmbi larg.

– Da, tată.

Uneori, tatăl ei avea impresia că Izzy avea vreo șase ani. Hainele și altele asemenea nu erau punctul lui forte – de-asta se și oferise să se ocupe de ceaiuri și de cafele la prezentare.

– Habar n-aveam că ai cu ce! exclamă tatăl ei, holbându-se la Izzy de parc-ar fi fost un extraterestru. O fată…

– Am câteva luciuri de buze, dar cam atât. Plus că nu eu m-am machiat, ci Leah, fata Tarei. O mai știi? Tara, de la magazinul fairtrade care ne-a împrumutat toate ținutele pentru prezentare? Leah a vorbit cu modelele de la colegiul său, care au prezentat ținutele de fete. Ne-a spus că toate trebuia să fim machiate, mai mult sau mai puțin, chiar dacă stăteam în culise, în caz că trebuia să ne facem apariția să rezolvăm diverse chestii. Dar și ca să ne facă pe toate să simțim că suntem îmbrăcate de podium, că facem parte din prezentare. Probabil c-a făcut-o intenționat oricum, fiindcă ea și mama ei au plănuit momentul în care am ieșit toate pe scenă la final.

Tatăl ei dădu din cap complet pierdut. Încă părea îngrijorat. Ura să cumpere haine, deși se străduia și depunea eforturi mari s-o ducă pe Izzy, măcar din când în când, la cumpărături în mall. Dar Izzy știa că era, de fapt, îngrijorat că ea creștea și că avea să aibă nevoie de mama ei sau de o prezență feminină, în orice caz, care s-o ajute cu chestiile femeiești.

– Nu-ți face griji, tată, spuse ea dintr-odată, luându-l din nou de mijloc.

Tatăl ei o privi surprins – Izzy nu era genul căruia să-i placă îmbrățișările prea mult. În general, el o îmbrățișa pe ea, nu invers.

– Mi-e dor de mama, normal că mi-e. Dar asta nu-nseamnă că-mi lipsește ceva. N-am nevoie de mama ca să învăț să mă machiez și alte chestii. E OK.

– Ești sigură? bolborosi tatăl ei. Știu că ești pasionată de știință și de matematică și de alte subiecte despre care-mi place mie să vorbesc, dar câteodată mă tem că ratezi șansa de a descoperi și arta, la care mama ta se pricepea foarte bine. Iar eu clar n-am nici cea mai vagă idee despre machiaj. N-aș fi în stare nici măcar să-ți spun care-i diferența dintre luciu de buze și… lac de buze?

– Lac de unghii, tată. Până și eu știu asta!

– Uite,