O nouă viață

De Nicolae Sfetcu

Se luminase bine afară. Și colac peste pupăză, câinele ăla lătra într-una.
Trase cearceașul peste cap, încercând să mai doarmă puțin. Nu vroia să rateze plăcerea patului într-o zi de sâmbătă. Și apoi, de ce s-ar trezi?
Zgomotul de-afară se pierdu undeva departe. Și o revăzu pe Ileana, în fața școlii, cu fața amuzată, așa cum o lăsase ieri la prânz. Știa că este în semi-visul lui matinal, de dinainte de sculare, pe care de obicei îl controla fără probleme. Dar acum, sentimentul de rușine era prea puternic, mai tare ca el.

O poveste simplă, și reală. Despre dragoste, vise, împliniri și dezamăgiri.

• Limbă: Română
• Editor: Nicolae Sfetcu
• Data lansării: 8 mai 2017
• ISBN: 9781370687879

Nicolae Sfetcu

Owner and manager with MultiMedia SRL and MultiMedia Publishing House. Project Coordinator for European Teleworking Development Romania (ETD) Member of Rotary Club Bucuresti Atheneum Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of Romanian Association for Electronic Industry and Software Initiator, cofounder and president of Romanian Association for Telework and Teleactivities Member of Internet Society Initiator, cofounder and ex-president of Romanian Teleworking Society Cofounder and ex-president of the Mehedinti Branch of the General Association of Engineers in Romania Physicist engineer - Bachelor of Science (Physics, Major Nuclear Physics). Master of Philosophy.

Previzualizare carte

1

Se luminase bine afară. Și colac peste pupăză, câinele ăla lătra într-una.

Trase cearceașul peste cap, încercând să mai doarmă puțin. Nu vroia să rateze plăcerea patului într-o zi de sâmbătă. Și apoi, de ce s-ar trezi?

Zgomotul de-afară se pierdu undeva departe. Și o revăzu pe Ileana, în fața școlii, cu fața amuzată, așa cum o lăsase ieri la prânz. Știa că este în semi-visul lui matinal, de dinainte de sculare, pe care de obicei îl controla fără probleme. Dar acum, sentimentul de rușine era prea puternic, mai tare ca el.

Ce o să facă el de acum încolo? În visele lui din ultimele luni, principalul personaj era Ileana. Se decisese cu puțin timp în urmă să îi spună. Să fie prieteni.

Ileana râsese amuzată, și îi spusese că are o mulțime de prieteni, așa că nu avea nimic împotrivă să mai aibă unul în plus. Pe Facebook.

- Nu am intrat niciodată pe Facebook, îi răspunsese Dan. Și apoi, nu despre asta este vorba. Eu vorbesc despre o prietenie reală. Vreau să ne plimbăm împreună seara târziu, ținându-ne de mână. Să vorbim despre nimicuri și despre cum vom schimba lumea împreună, să râdem, și apoi să tăcem. Mi-ar place să tac împreună cu tine.

- Dane, ești băiat de treabă, dar nu am timp de așa ceva. Am problemele mele. Dar mă găsești oricând pe Facebook, e suficient să cauți numele meu. Deși mai sunt câteva fete cu același nume, eu sunt singura de la noi, și apoi mi-am pus o poză din excursia de anul trecut în care ai fost și tu, o să mă recunoști.

Dan nu spusese nimic, lăsase capul în jos și plecase abătut. Lumea lui se prăbușise.

Pe Facebook nu intrase niciodată, și nici nu avea de gând. Un loc al celor care nu au ce face. În visul lui matinal, încercă să se imagineze pe Facebook. Dar îi fu imposibil. Nu are nimic comun cu toți pierde-vară ăia din rețelele sociale.

* * *

- Dane, scularea, e 10!

Dan auzi ca prin ceață strigarea mamei lui.

- Mai stau puțin, mamă.

Se întoarse cu voluptate pe partea cealaltă, având grijă să rămînă acoperit pînă peste cap cu cearceaful. Dar mirosul de pâine prăjită și omletă răzbi prin cearceaf. Mai încercă să reziste vreo două minute, după care aruncă brusc cearceaful într-o parte și sări din pat. La baie, deși afară era cald și frumos, i se păru că e răcoare, iar apa prea rece. Mai mult se stropi decât să se spele, se frecă bine cu prosopul, și se îndreptă rapid spre bucătărie.

Mâncă rapid și cu poftă, și se duse în cameră să se echipeze pentru meciul