Cioburi de stele

De Anastasia M. Daw

Ca să înțelegi ce este o stea, trebuie să înțelegi ce este întunericul și, cel mai important, să-l accepți și să-l îmbrățișezi, căci, după cum bine știe toată lumea, stelele nu strălucesc fără întuneric. 

De asemenea, ar trebui să îți asumi riscul de a vedea ce poate nu este cu adevărat acolo, pe cer, sau riscul de a nu vedea ce este cu adevărat nici aici, pe pământ. Doar pentru că tu nu le vezi, nu înseamnă că ele nu există. 

Poate că unele stele au "murit" de multă vreme, doar că noi, oamenii, vom fi capabili să observăm acest lucru mai târziu. Poate prea târziu.

• Limbă: Română
• Editor: Anastasia M. Daw
• Data lansării: 25 nov. 2020
• ISBN: 9781393275749

Previzualizare carte

Cel mai curajos lucru pe care l-am făcut a fost să continui să trăiesc atunci când îmi doream să mor.

                                                Juliette Lewis

Partea I

STEA = corp ceresc care strălucește noaptea prin lumina sa proprie, astru.

Simple stele

De ce, unde, cum și când am apărut?

Întrebări de care toți ne-am lovit;

Eu cred, simplu, că suntem toți stele

Călătorind prin acest negru și infinit vid.

Ca orice stea, ne naștem din fărâme,

Nimeni nu ne observă, nu suntem un întreg,

Ne începem, ușor-ușor, călătoria

Unde sufletul vede ce ochii ne neg.

Exoplanetă

Fără sens și fără scop,

Fără să las nimic în urmă,

Fără o acasă la care să mă-ntorc,

Fără o lumină ce mă-ndrumă,

Plutesc în derivă, absent,

Nu am o direcție sau vreun sens,

Exact ca o exoplanetă

Rătăcind prin Univers.

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? mă-ntreb frecvent,

Uitându-mă spre cer.

Poate e-o stare, un sentiment,

Un demon sau un înger.

Ce e iubirea? am întrebat,

Cu ochii înspre stele.

Răspuns nimeni nu mi-a dat,

Nici tu și nici ele.

Ce e iubirea? m-am gândit,

Holbându-mă la lună,

Cum e să fii îndrăgostit?

Să fiți mereu împreună?

E mereu lapte și miere?

Oare chiar e atât de simplu

Să iubești, să fii iubit

Și-mpreună s-opriți timpul?

Nu poate fi atât de ușor,

Și nici nu trebuie să fie,

Mai ales dacă ți-e dor

Și-amintirea o păstrezi vie.

Dar poate asta e iubirea,

Un șir de dezamăgiri

Ce-n drumul către fericire,

L-am transformat în amintiri.

O-ntreagă serie de nesiguranțe

Ce-ți controlează sufletul,

Și-o inimă plină de speranțe

Ce guvernează universul.

Sentiment de toamnă

Frunzele maronii-gălbui

Cad una câte una,

Dansul lor alert în aer

Prevestind furtuna.

Deși afară e însorit,

În minte mi-e înnorat;

Sfârșitul a început

Sau s-a și terminat?

De te-aș strange iar în brațe

De te-aș strânge iar în brațe,

Drumul chiar nu ți-aș mai da,

Căci inimii mele ca să bată,

Îi trebuie doar inima ta.

N-am să mai fac aceleași greșeli,

N-am să mă-ndoiesc de tine.

Am realizat, târziu, de altfel,

Tu ești tot ce vreau lângă mine.

Vreau să te văd zâmbind din nou,

Știind că motivul sunt eu,

Să-mi fii cel mai frumos cadou,

Să-mi juri iubire mereu.

Vreau să te țin iarăși de mână,

Să simt iar acei fiori,

Căci dacă iubirea-nseamnă viață,

Noi suntem nemuritori.

Vreau să te am lângă mine,

Zi și noapte, oră de oră,

Doar tu, printre-aceste ruine,

Îmi faci viața mai coloră.

Știu că ți-am greșit, regret,

Dar amândoi suntem de vină

Și iartă-mă, dar nu accept

Ca tu să-mi devii o străină.

Te iubesc prea mult, nu pot

Să te las să pleci așa.

Dacă pleci, îmi vei lua tot,

Căci tu ești toată lumea mea.

Povestea noastră s-a sfârșit,

Mă doare când mă gândesc...

Singur stând, de chef lipsit,

Atunci încep să-mi amintesc

De tine, de mine, de noi,

Sincer îți spun, nu mi se pare

Că tot ce am trăit amândoi

E o poveste trecătoare.

Am simțit atâtea lucruri,

M-au trecut atâtea stări,

Am scris o mulțime de versuri,

Atâtea manifestări...

Nu, nu, eu refuz să cred

C-a murit iubirea noastră,

Căci pe un cer cu atâtea stele,

Noi suntem