Floarea albă de cactus: Aforisme şi anedocte

De Anna Zoltan

”N-am dorit să semăn hectare întregi de cuvinte, m-am concentrat într-un dinte, cititorul să mă țină minte. Dragii mei, sunt o floare albă de cactus, căzută din paginile cărții de anatomie, în buzunare cu o mie, tablete nutritive pentru spirit. 'Călătorule, poți să iei fără sfială, că n-ai să dai la nimeni socoteală...'” (Autoarea)

"Aforismele Annei Zoltán, cu titlu metaforic Floarea albă de cactus, cuprind o tematică bogată despre adevăr, destin, gând, iubire, suflet, geniu, medicină, timp, valoare etc. Unele sunt preocupări fireşti de surprindere şi definire a însuşirilor umane, altele general valabile, majoritatea sunt aduse în actualitate. Citindu-le, avem în faţa ochilor tabloul problemelor asupra cărora autoarea a zăbovit, preocupări vechi sau noi, ele oglindesc omul, luminându-l din toate unghiurile, dezvăluindu-i faţa invizibilă. Autoarea îmbină cugetările cu conţinut psihologic sau educativ, cu o serie de definiţii şi idei colectate din psihologia teoretică. Cititorul poate extrage multe adevăruri utile în viaţă, filtrate printr-o mai adâncă cunoaştere a propriei persoane şi a semenilor săi.
Aforismele Annei Zoltán îndeamnă la meditaţie şi efort de perfecţionare umană, fiind o lectură agreabilă. Unele sunt scrise sub forma definiţiilor: „Medicina: O ramură verde pe capul unui crocodil alb, din gâtlejul căruia Hipocrate îi pescuieşte pe cei salvaţi...”, sau a unei scurte poveşti cu tâlc a cărei concluzie este o maximă, o cugetare: „M-am pensionat, dar în medicină nu depui armele până nu închizi ochii. M-am mutat pe ogorul spiritului... Ce ziceţi, în sectorul acesta se găseşte de lucru?”, ori altele prin asociere de termeni contradictorii: „Adevăru-i un boboc de floare pe care timpul îl deschide... Surori siameze: prostia şi bârfa...”. Pline de vervă, de ironie, de sarcasm chiar, sunt expresia unei gândiri profunde, sănătoase, a unui fin psiholog, fin analist, penetrant al fenomenului studiat, a unei bogate experienţe de viaţă." (Rodica Opreanu)

• Limbă: Română
• Editor: Anna Zoltan
• Data lansării: 25 mai 2016
• ISBN: 9781310035241

Previzualizare carte

FLOAREA ALBĂ DE CACTUS

Aforisme şi anedocte

Anna Zoltán

Publicat de Anna Zoltán

Copyright 2016 Anna Zoltán

Ediţia Smashwords

Sunt o floare albă de cactus căzută din paginile cărţii de anatomie, în buzunare cu o mie tablete nutritive pentru spirit.

A. Z.

Cuvânt înainte

Anna Zoltán, omul în halat alb, îşi pune şi în poezie, şi în viaţă, costumul sensibilităţii, al profunzimii, al adevărului. Având o profesie atât de umană iubeşte oamenii, se apropie de suferinţele lor, dar iubeşte şi literatura. Poetă şi prozatoare încearcă aproape toate genurile literare; scrie proză, anecdote, proză ştiinţifico-fantastică., piese de teatru. Chiar şi un roman poliţist. Dar ceea ce o reprezintă cu adevărat sunt poezia şi panseurile, cele din urmă ca o chintesenţă a înţelepciunii şi maturităţii sale poetice.

Pe scriitorii contemporani, într-o epocă dominată de sentimentul absurdităţii vieţii şi al neliniştii existenţiale îi preocupă mai puţin „beteşugurile" fiinţei umane. Alţii caută rădăcina răului în condiţiile sociale. Aforismele, cugetări, sau maxime, sunt produsul gândirii libere, uneori revoluţionare, în luptă cu prejudecata îndărătnică şi reacţionară. Sunt reflecţii grele de conţinut, în care se precizează o poziţie filozofică sau o atitudine de viaţă, în formele artistice ale coinciziunii sau ale exprimării figurate şi sugestive.

Culegeri de maxime au apărut, numeroase, în diferite momente ale istoriei literare. Ironice sau amare, exprimate simplu sau alambicat, după cum o cerea prudenţa faţă de cenzura bisericii sau regimurile ţărilor respective.

Aforismele Annei Zoltán, cu titlu metaforic Floarea albă de cactus, cuprind o tematică bogată despre adevăr, destin, gând, iubire, suflet, geniu, medicină, timp, valoare etc. Unele sunt preocupări fireşti de surprindere şi definire a însuşirilor umane, altele general valabile, majoritatea sunt aduse în actualitate. Citindu-le, avem în faţa ochilor tabloul problemelor asupra cărora autoarea a zăbovit, preocupări vechi sau noi, ele oglindesc omul, luminându-l din toate unghiurile, dezvăluindu-i faţa invizibilă. Autoarea îmbină cugetările cu conţinut psihologic sau educativ, cu o serie de definiţii şi idei colectate din psihologia teoretică. Cititorul poate extrage multe adevăruri utile