Cum sa redescoperi sensul vietii si increderea in sine

De Simona Iancu

,,Cum sa descoperi sensul vietii si increderea in sine” este o carte care incurajeaza omul sa isi descopere potentialul interior si sa isi cultive compasiunea fata de sine. Lectura ne insoteste pe tot parcursul vietii, contribuind la dezvoltarea emotionala si cognitiva, de aceea ofera speranta, iubire si sustinere pentru fiecare inima care bate. Cartea reprezinta o calatorie captivanta in lumea proceselor psihice cognitive si afective, evidentiind fenomenele sociale si modul in care acestea influenteaza comportamentul uman. De asemenea, in paginile cartii veti gasi lucruri interesante despre complexitatea interactiunilor umane si impactul emotiilor asupra dezvoltarii individuale. Lectura va invita sa reflectati asupra emotiilor profunde, sa le acceptati si sa le integrati in viata voastra, astfel incat sa va eliberati de trecut. De aceea, alocati-va timp pentru a va intelege trairile sufletesti!

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 27 mar. 2024
• ISBN: 9786303123073

Simona Iancu

Numele meu este Iancu Simona si sunt o studenta motivata sa isi imbunatateasca cunostintele in domeniul psihologiei. Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei mi-a oferit oportunitatea de a-mi contura o profesie care ma motiveaza, ma defineste si ma sustine in calea autocunoasterii. Pasind in domeniul psihologiei, am avut sansa de a cunoaste frumusetea si unicitatea din oameni, intelegand ca prietenia este o sursa de intelepciune si crestere. Iubesc sa ascult si sa inteleg emotiile oamenilor, sa descopar lumea din jurul meu si sa ofer speranta. Iubesc sa ofer bunatate si sa privesc zambete. Bunatatea este in fiecare dintre noi, trebuie doar sa o descoperim. Sunt un om care crede in oameni si in potentialul lor, avand siguranta ca bunatatea poate invinge raul, intr-o lume in care orgoliul limiteaza empatia si intelegerea reciproca. De aceea, imi doresc sa ofer din ceea ce am si sa ii inspir pe oameni sa isi urmeze dorintele.

Previzualizare carte

Copyright

Cum să redescoperi sensul vieții și încrederea în sine / Simona Iancu

ISBN eBook ePub: 978-630-312-307-3

Întreaga responsabilitate pentru conținutul acestei cărți aparține autorului.

Copyright 2024, Simona Iancu

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Carte distribuită de www.piatadecarte.net,

email: [e-mail]

Comenzi la tel. [phone] // 0787 708 844

Pentru solicitări de publicare vă puteți adresa editurii,

pe mail: [e-mail]

Editura Letras / www.letras.ro

[e-mail]

Cuprins

Copyright

Cuvânt-înainte

Înainte de a începe călătoria de lectură

Despre emoțiile care ard ca o flacără A fi uman și a înfrunta realitatea

Aplicație practică 1

Aplicație practică 2

Ce înseamnă a fi uman și a înfrunta realitatea?

Iubim cu fiecare bătaie a inimii

Inima noastra bate la ușa timpului

Misterul inconștientului

Convingerile limitative și polologhia cotidiană

Adâncul imaginar

Adevărul

Arta comunicării

Emoțiile bebelușului

Sunt lângă tine până când te liniștești!

Ce înseamnă emoția pentru noi?

Umbra

Zvonul

1. Inițiatorul zvonurilor:

2. Expertul în explicații:

3. Autoritatea sau liderul de opinie:

4. Cel care lansează antizvonuri:

Bucla obiceiului

Cum recurgem la autoanaliză? Corpul încearcă să elimine vechile sinapse prin vocile critice:

Motivația

Puterea motivației

Aplicație practică 1

Abilități:

Capacități:

Aptitudini:

Interese:

Valori:

Obiective personale:

Dezvoltare continuă:

Infinitatea realității umane

Nevoi, strategii și stiluri de învățare

Ameliorarea convingerilor limitative

Exemplu

Ciclul schimbării

Decizia de a schimba cariera:

Legătura afectivă dintre copil și părinte

1.Arată interes

2.Validează sentimentele:

3.Explorează interesele lor:

4. Conectează-te la experiențele lor:

5. Încurajează comunicarea deschisă:

6.Asigură-te că se simte ascultat:

Cum procedăm când trebuie să plecăm la muncă, însă copilul plânge după noi? Cum putem empatiza cu el?

Cum îl încurajăm pe copil să acționeze încrezător? Prin cuvinte, îl putem încuraja pe copil să acționeze. Puterea cuvintelor este foarte importantă, așa că trebuie să fim atenți la modul în care comunicăm.

Oglindirea sentimentelor

Influența emoțiilor asupra procesului decizional

Care sunt emoțiile proiectate în dorință?

Experiențe de viață

Dinamica familială

Exemple

Implicarea copilului:

Educația nutritională:

Oferirea unor alternative sănătoase:

Stabilirea unor limite clare:

Respectarea preferințelor individuale:

Percepția față de boală

Aplicație practică

Percepția

Gânduri automate:

Inconștientul

Cu ce ne ajută autoreflecția?

Aplicație practică 1

Jocul psihoterapeutic

Conflict de putere privind jucăriile:

Conflict de putere în timpul unei activități de grup:

Conflict de putere în alegerea activităților:

Rezistența la schimbare

Aplicație practică

Reflecție:

Conștientizare:

Planificare:

Angajament:

Acțiune:

Persistență:

Recunoaștere:

Consolidare:

Autodezvoltare:

Inspirare:

Conflictul

Situația:

1. Situația

Schemele cognitive

Condiții

Aplicație practică

Setarea limitelor sănătoase

Îmbunătățirea imaginii de sine

Fricile imaginare

Aplicație practică

Psihotrauma și efectele ei

Aplicație practică

Insomnia și stilul de viață

Cum putem ameliora îngrijorarea?

Teama de terapie

Aplicație practică

Transfer și contratransfer

Aplicație practică

Îngrijorarea

Conținutul îngrijorărilor:

Stimulii declanșatori:

Predicții specifice:

Nivelul de anxietate generat:

Încrederea în convingeri:

Jocul simbolic în copilărie, motivația, competitivitatea și perfecționismul

Traumele transgeneraționale

Cum conștientizăm conflictele în cuplu?

Individualitatea umană

Exemple de gânduri și credințe limitative:

Care sunt următorii pași în procesul schimbării?

Blocajele în comunicare

Aplicație practică

Stresul și strategiile de coping

Conservarea resurselor psihologice

Aplicație practică

Obstacolele în procesul comunicării

Aplicație practică

Personalitatea și comportamentul agresiv

Aplicație practică

Dinamica vieții de familie

Năzdrăvăniile copiilor

Un exemplu reprezentativ:

Aplicație practică

Judecata

Așteptarea a luat sfârșit

Note

Pentru magia tuturor dorințelor care se nasc din adâncul ființei noastre și pentru unicitatea copilului nostru interior

Dedicație

Cunoașterea cultivă înțelepciunea

Această carte oferă mai mult decât simple cuvinte, este și o ocazie de a dărui speranță și motivație în călătoria către împlinirea sinelui

Din iubirea mea pentru orice inimă care bate, dedic această carte părinților, bunicilor și copiilor din întreaga lume care și-au asumat curajos să dăruiască speranță generațiilor viitoare

Cuvânt-înainte

Instinctul este o predispoziție intrinsecă a ființei și răzbate în fața incertitudinii. Instinctul este o forță primară care ne ajută să reacționăm rapid, fără a fi nevoie de un proces conștient de gândire. Această predispoziție reprezintă o forță grozavă ce impulsionează omul să acționeze pentru a-și satisface nevoile de bază ale organismului. Atât căutarea hranei, cât și evitarea pericolelor, sunt instincte adânc înrădăcinate în natura umană și pot influența comportamentul uman în diferite condiții ale vieții.

Frica se revarsă inevitabil în orice experiență a vieții, însă ființa umană este predispusă să se adapteze la orice condiție în schimbare. Deoarece omul este un exemplar genetic predispus către nevoia de (1) supraviețuire, (2) siguranță, (3) apartenență, (4) recunoaștere și (5) autorealizare, trebuie să parcurgă o multitudine de etape, de la perioada prenatală până la vârsta adultă târzie, pentru a-și dezvolta aceste capacități înnăscute. Capacitățile au fost create, de-a lungul evoluției, pentru a asigura supraviețuirea și reproducerea speciei. Înțelegerea modului în care ființele au evoluat și au supraviețuit poate facilita conștientizarea motivelor din spatele comportamentelor, reflectând aspectele inconștiente. Trebuie să recunoaștem că există numeroase experiențe de viață, care variază de la om la om, în condiții diferite de viață, deoarece ființele umane întruchipează convingeri și percepții specifice mediului în care s-au dezvoltat. Oamenii decodifică sensurile ascunse ale experiențelor în funcție de îndoielile, căutările, trebuințele, visurile și idealurile proprii. De aceea, ființa umană este înzestrată cu instincte primare, însetate de putere, care creează o tensiune emoțională pentru a fi satisfăcute, ceea ce este firesc pentru supraviețuirea organismului. Conform selecției naturale, supraviețuirea și înmulțirea celor mai puternice gene a fost mecanismul fundamental al evoluției. În condiții de luptă și ostilitate, cei mai puternici și perseverenți indivizi au avut un potențial ridicat de reproducere și au fost capabili să supraviețuiască în prezența dușmanilor. În esență, dacă rațiunea omului este dominată de instinctul animalic, emoțiile se afundă în simțuri cu fiecare răsuflare și domină motivația comportamentală. Emoția, motivația și comportamentul sunt trei componente interconectate care acționează într-un ciclu dinamic. Frica motivează evitarea experiențelor amenințătoare, iar entuziasmul și bucuria cresc dorința de a atinge un scop. Motivația stimulează și energizează comportamentul, însă emoția acționează ca o forță internă care direcționează comportamentul. Astfel, este evident că instinctele au un impact semnificativ asupra stării emoționale și ajută la detectarea rapidă a amenințărilor din mediul înconjurător. De aici ne putem da seama care este diferența dintre mintea rațională, care reprezintă logica și analiza, apoi mintea emoțională, care reprezintă emoțiile intense și declanșează reacțiile viscerale ale organismului. Emoțiile sunt procesate prin rețeaua neuronală a sistemului limbic, care include structuri precum amigdala și hipotalamusul. Aceste regiuni sunt responsabile pentru interpretarea stimulilor emoționali. În contrast, mintea rațională este asociată cu cortexul prefrontal, care este implicat în raționamentul logic, luarea deciziilor și controlul emoțiilor.

Omul se naște cu o predispoziție genetică, latentă, activată de mediu și de educație. În lipsa unui mediu propice care să stimuleze acești factori, inteligența rămâne într-o stare latentă, întrucât nivelul de inteligență este influențat, într-o anumită măsură, de moștenirea genetică. Această afirmație se bazează pe interacțiunea dintre factorii genetici și factorii de mediu. În general, predispozițiile genetice pot influența anumite trăsături sau comportamente umane, însă modul în care aceste predispoziții se manifestă depinde, în mare măsură, de influențele sociale, culturale și familiale. Prin urmare, comportamentele oamenilor depind și sunt influențate de mediul în care cresc și se dezvoltă. De exemplu, predispoziția genetică pentru nivelul de inteligență poate avea un impact semnificativ asupra funcționării creierului, dar mediul poate accelera sau încetini dezvoltarea inteligenței. Ritmul de dezvoltare al copilului este, de asemenea, afectat de predispoziția genetică. Fiecare copil progresează în mod unic și nu există un model continuu de creștere, fiind perioade în care anumite abilități se dezvoltă mai rapid decât altele. Acestea fiind spuse, fiecare om moștenește anumite caracteristici și trăsături genetice de la părinții săi. Aceste trăsături genetice pot influența modul în care se dezvoltă anumite abilități și capacități, cum ar fi viteza de învățare, memoria sau temperamentul. Astfel, în funcție de moștenirea genetică, unii copii pot progresa mai rapid în anumite domenii decât alții. Pe de altă parte, factorii precum mediul familial, stimularea cognitivă și nutriția pot influența ritmul de dezvoltare al copilului. Creierul uman este extrem de plastic și se dezvoltă în funcție de experiențele și stimulii din mediu. Predispozițiile genetice oferă o bază pentru anumite aptitudini, dar mediul poate modela și schimba conexiunile neuronale, într-un mod care poate să faciliteze sau să blocheze aceste aptitudini. De asemenea, anumite gene pot fi activate sau dezactivate în funcție de interacțiunea cu mediul. Totodată, educația și experiențele de învățare pot influența dezvoltarea mentală și emoțională a omului. Un mediu stimulant poate activa sau dezvolta anumite capacități și abilități care, în mod contrar, ar rămâne latente. Doi factori foarte importanți, educația și familia, ne transmit nouă și urmașilor o busolă către împlinirea ființei interioare. Acestea sunt două valori culturale moștenite, care lasă o amprentă adâncă în istoria noastră.

În era tehnologiei, conștiința evoluează și este în căutarea unor noi teorii științifice. Inteligența artificială și excesul de informație domină omul și îl predispune către o sugestibilitate crescută, pavată cu intenții bune, dar care îl vulnerabilizează și îi promite multe lucruri lumești, în schimbul unor momente trecătoare, care nu valorează decât dezamăgiri și căutări permanente. Acum câțiva ani, nu știam că va fi posibil ca inteligența artificială să recreeze aspectul și comportamentul oamenilor, folosind imagini sau filme personale. Inteligența artificială analizează și învață o cantitate mare de informații, pentru a înțelege și a imita mișcările și expresiile oamenilor. Acest proces poate implica folosirea înregistrărilor video, a fotografiilor și a altor surse de date despre persoana respectivă. Această inteligență artificială provoacă adevărate dileme etice și morale, legate de utilizarea datelor personale, consimțământul și posibilitatea de a distorsiona realitatea. Din fericire, există norme și reguli clare pentru utilizarea acestei tehnologii, pentru a proteja drepturile și intimitatea oamenilor, precum și pentru a evita manipularea și dezinformarea.

Omul nu este condus în totalitate de forțele interioare, căci conștiința morală a căpătat fundament în dimensiunea socială și culturală a societății. Fenomen care poate fi observat în evoluția percepției privind drepturile omului. De-a lungul istoriei, ideea de drepturi fundamentale a evoluat și s-a dezvoltat în contextul schimbărilor sociale și culturale. De aceea, conștiința morală este ancorată în convingerile și valorile sociale colective. Schimbările mentalității sociale au contribuit la formarea normelor etice și la adoptarea unor legi care resping practicile inumane, promovând respectul față de demnitatea umană. Acest exemplu evidențiază modul în care factorii sociali și culturali pot juca un rol important în evoluția conștiinței morale și în transformarea modului în care sunt percepute și aplicate principiile etice. Educația oferă principii etice și morale, norme de conduită și valori care ghidează comportamentul și formează conștiința morală. Simțul moral este modelat de educație și încununează creația oamenilor, prin intermediul instituțiilor sociale și culturale. Astăzi, mulțumită instituțiilor religioase, sociale și educative, putem înțelege ce înseamnă să distingem între bine și rău, ce înseamnă responsabilitatea față de noi înșine și ceilalți, dar și cum să ne trăim viața în conformitate cu idealurile și convingerile noastre.

Conștiința reflectă bogăția evoluției umane, unicitatea bagajului de cunoștințe, în ansamablul de experiențe inseparabile și interconectate. Dacă am învăța să ne conectăm experiențele într-un tot și să înțelegem imaginea de ansamblu a lumii, ne-am desprinde de viziunea fragmentară a vieții, impregnată de subiectivism. Această abordare presupune să privim dincolo de evenimentele izolate și să recunoaștem conexiunile sau influențele diverselor experiențe ale vieții noastre. Nu doar prezentul acționează asupra noastră, ci și trecutul, prin alegerile și comportamentele pe care le-am făcut. De pildă, o reușită sau un eșec în carieră pot avea implicații semnificative asupra bunăstării fizice și emoționale. În consecință, aceste implicații pot influența relațiile cu cei din jur. Prin conectarea acestor cauze și efecte, putem obține o înțelegere mai profundă a modului în care alegerile și evenimentele interacționează și se influențează reciproc, contribuind la un lanț de cauze și efecte. De multe ori, un efect poate deveni cauza altor efecte, ceea ce creează un lanț interminabil de experiențe.

Capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu este esențială pentru gândirea critică, deoarece ne permite să analizăm situațiile într-un context mai larg și să luăm decizii bine informate. Astfel, suntem mai puțin vulnerabili în fața reacțiilor impulsive, deoarece avem o înțelegere mai amplă a lanțului cauzal. Prin cultivarea acestei abilități, ne deschidem ușa către descoperirea potențialului interior, deoarece putem identifica și valorifica resursele personale într-un mod mai conștient și eficient. Astfel, conștientizarea conexiunilor dintre diversele aspecte ale vieții poate contribui la evoluția conștiinței umane.

În era digitală, omul a atins un nivel artificial de maturitate psihică și emoțională. Experiențele digitale s-au extins ca urmare a interacțiunii și socializării cu oamenii. Socializarea este o nevoie inerentă a ființei umane de a-și împlini stima de sine și imaginea de sine. Pentru că extinderea conexiunilor sociale în era digitală a devenit o nevoie inerentă, am uitat ce înseamnă interacțiunea fizică. În mediul digital, oamenii pot să își construiască identități și relații într-un mod controlat și selectiv. Prin intermediul rețelelor sociale, utilizatorii pot alege să împărtășească doar anumite aspecte ale vieții lor, creând astfel o imagine artifricială și plină de fantezie. Acest lucru poate conduce la o percepție distorsionată a realității și la o construcție artificială a identității. În era digitală, mulți oameni își măsoară valoarea și stima de sine în funcție de aprecierile și reacțiile primite pe platformele sociale. Acest fenomen poate crea o dependență semnificativă față de validarea online, care reflectă nevoia artificială pentru aprobarea și recunoașterea virtuală, în detrimentul interacțiunilor reale și autentice. Socializarea în mediul online poate aduce beneficii, dar nu poate înlocui cu adevărat interacțiunile fizice, care implică emoții, experiențe tactile și simțuri.

Lumea interioară și cea exterioară sunt două aspecte diferite. Din dorința de a avea lucruri materiale, am pus toată puterea în exteriorul nostru și am lăsat-o în slujba ei, într-o fantezie de care starea noastră interioară depinde și se modifică în funcție de solicitări. În societatea contemporană, există tendința de a acorda o importanță deosebită aspectelor exterioare, cum ar fi succesul profesional, statutul social și posesiunile materiale. Aceste standarde nu rămân la fel pentru tot restul vieții, ele se schimbă. Aceste elemente devin obiective prioritare, iar omul consumă o mare parte din energie și resurse pentru a le atinge. Însă, o astfel de concentrare excesivă asupra aspectelor exterioare poate conduce la subestimarea dezvoltării personale, a relațiilor autentice și a bunăstării mentale. Atunci când omul își condiționează starea interioară de factorii externi, cum ar fi succesul profesional, câștigurile sau bunurile materiale, devine vulnerabil față de fluctuațiile din lumea exterioară. De pildă, o schimbare în carieră sau o pierdere financiară poate afecta profund imaginea de sine, deoarece aceasta este legată, în mod excesiv, de circumstanțele exterioare. Atunci când se investește întreaga energie și atenție în ego, există riscul ca omul să întâmpine deziluzii, deoarece succesul material nu aduce întotdeauna satisfacție profundă și fericire interioară. Dizarmonia dintre realizările exterioare și așteptările interioare poate genera sentimente de gol și frustrare. Prin concentrarea asupra lucrurilor materiale, am externalizat întreaga noastră energie și am subordonat-o unui context exterior, față de care starea noastră interioară devine dependentă și suferă fluctuații. Exteriorul, adică horoscopul, norocul, ghinionul, mass-media, banii și jocurile sunt acum o busolă după care ne orientăm interiorul. Dacă acestea dispar, simțim un gol în stomac sau o lipsă de direcție în viață. În viață, un proces important și distinctiv este percepția, element care definește conturul imaginii de ansamblu, căci reprezintă modul în care procesăm și organizăm informațiile receptate, cu scopul de a le da sens. Acest proces ne ajută să distingem detaliile semnificative de cele nesemnificative, să identificăm modele sau tipare repetitive și să creăm o imagine coerentă a realității. Prin identificarea elementelor distinctive sau familiare, percepția noastră devine mai clară, facilitând înțelegerea și adaptarea la lumea din jurul nostru. Nu trebuie să privim lucrurile simplificat, printr-un singur tipar, ci trebuie să învățăm să distingem minciuna de adevăr sau fantezia de realitate.

Nucleul inerent al personalității noastre este cireașa de pe tort și reprezintă caracterul, o trăsătură distinctivă care include calități precum integritatea, onestitatea și responsabilitatea. Aceste calități se integrează în conștiință prin învățare, educație și experiență practică.

• Integritatea: integritatea se referă la consistența și onestitatea principiilor. O persoană integră se străduiește să trăiască în conformitate cu valorile și standardele personale, chiar și atunci când nu este observată. Acest aspect al caracterului contribuie la construirea încrederii în sine;

• Onestitatea: onestitatea înseamnă să fii deschis și sincer cu ceilalți. Oamenii apreciază sinceritatea în relații, deoarece aceasta contribuie la stabilitatea și transparența în comunicare. Persoanele sincere construiesc relații autentice și durabile;

• Responsabilitatea: responsabilitatea se referă la asumarea consecințelor și la îndeplinirea obligațiilor. Oamenii responsabili sunt de încredere, iar ceilalți pot conta pe ei atunci când au nevoie. Această trăsătură contribuie la dezvoltarea maturității și la creșterea respectului în comunitate;

• Construirea identității: caracterul nostru, inclusiv convignerile și valorile, contribuie la construirea identității noastre. Identitatea reflectă valorile și principiile care ne ghidează acțiunile și alegerile de zi cu zi. Construirea unei identități solide și autentice este importantă pentru o viață echilibrată și împlinită;

• Impactul asupra relațiilor: Calitățile precum integritatea, onestitatea și responsabilitatea au un impact semnificativ asupra relațiilor cu cei din jur. Oamenii sunt atrași de aceste trăsături, iar ele contribuie la crearea respectului reciproc.

Diversitatea experiențelor contribuie semnificativ la modelarea personalității și a perspectivei individuale. Fiecare experiență de viață, pozitivă sau negativă, contribuie la formarea identității individuale. xÎnfruntarea provocărilor modelează reziliența, toleranța și înțelegerea sinelui. Experiențele variate oferă oportunități pentru creștere și dezvoltare personală. Oamenii interacționează constant cu mediul înconjurător, iar aceste interacțiuni creează oportunități pentru învățare și dezvoltare. Fie că este vorba despre relații interpersonale, experiențe de muncă sau evenimente de viață, fiecare interacțiune aduce cu sine oportunitatea de a învăța și de a evolua. Dacă omul înțelege că există o schimbare continuă în mediul extern și că aceasta influențează cursul vieții, îl ajută să-și dezvolte abilități de adaptare și flexibilitate. Capacitatea de a învăța și de a evolua, în funcție de condițiile mediului, este esențială pentru supraviețuirea omului. Cu toate acestea, există și experiențe care ne consumă din energie. O persoană care ne incită la luptă atinge în sufletul nostru niște corzi sensibile, acestea fiind ale noastre și depinzând de voința și nevoile psihicului. Aceste corzi sensibile ne aparțin în totalitate și declanșează ceea ce există adânc înrădăcinat în conștiința noastră. Emoțiile sunt doar ale noastre și nu putem învinui pe nimeni pentru ceea ce simțim, căci doar noi suntem responsabili pentru deciziile pe care le luăm. Responsabilitățile ne aparțin în totalitate și sunt o consecință a alegerilor pe care le adoptăm în viața de zi cu zi. Atunci când cineva atinge subiecte sensibile sau declanșează emoții intense în noi, este natural să reacționăm defensiv. Instinctul de a ne apăra valorile poate genera o reacție defensivă. Prin urmare, tindem să îi învinovățim pe ceilalți pentru emoțiile noastre. Acest fenomen reprezenta o formă de transfer al responsabilității pentru propriile noastre emoții și reacții. Este mai ușor să atribuim celuilalt vinovăția pentru ceea ce simțim decât să analizăm mai profund originile propriilor noastre conflicte și să ne confruntăm cu ele. Corzile sensibile, atinse în conștiința noastră, pot activa reacții automate și necontrolate. În condițiile de conflict, avem tendința de a reacționa impulsiv, iar acest comportament poate include și învinovățirea celuilalt pentru tulburările noastre emoționale. Dacă nu conștientizăm ceea ce a rămas reprimat există posibilitatea de a ne confrunta cu aceeași problemă în mod regulat, asemenea unui ciclu repetitiv care persistă până ce înțelegem că nevoile noastre sunt neglijate. Când ne aflăm într-o direcție greșită, viciile ne pun piedică și compensează nesatisfacerea nevoilor. Dorința de apartenență, de siguranță, de autoîmplinire, pot fi mascate de nevoia de bani, faimă și mândire, acestea fiind câteva dintre conflictele interioare care preiau frâiele vieții și supun omul luptelor extenuante cu ei înșiși.

Continuitatea existenței capătă o definiție unică în relația cu fiecare obiect din mediul înconjurător. Înțelesul gândurilor și sentimentelor se schimbă în funcție de unghiul în care ne aflăm. Înțelesurile profunde ale coșmarurilor sunt multiple, iar esența acestora evocă freamătul existenței interioare. Complementar cu propria muncă de autoanaliză, interacțiunea umană creează spectrul complet al experienței umane și este o călăuză care contribuie la formarea imaginii de sine. Ne putem cunoaște doar prin celălalt și celălalt se poate cunoaște doar prin noi. Mai presus de toate, sensul vieții derivă din esența ființei pe care o lăsăm să se exprime, adică ceea ce ne-a fost dat să devenim. Avem în interiorul nostru un motor, o motivație potențială, o nevoie, un dar care există, un diamant necizelat care trebuie scos la suprafață. Ca să ajungem mai aproape de esența noastră, trebuie să ne facem curaj să pășim în mister. Puterea este o forță interioară care se cultivă prin curaj. Cu cât ne expunem mai mult eșecului, cu atât mai mult ne întărim și suntem cu un pas mai aproape de succes. Nu putem să îl descoperim decât atunci când știm cine suntem și ce ne dorim de la viață. Îl descoperim atunci când suntem pregătiți pentru schimbare și pentru înfrângerea propriilor temeri. Pentru a le învinge și a deveni cine trebuie să devenim, este necesar să acceptăm condițiile inevitabile ale eșecului.

,,Cum să redescoperi sensul vieții și încrederea în sine" are o abordare diferită de restul cărților, căci fiecare călătorie în lumea lecturii se diferențiază prin emoțiile și gândurile unice, cărora le dăm naștere de-a lungul evoluției. Cât despre mine, doresc să mă apropii de fiecare cititor și să îi înțeleg motivațiile și motoarele vieții. Doresc să îi dăruiesc speranță și să îl încurajez să viseze, să nu renunțe la dorințele lui, chiar dacă acestea par ireale din cauza fricii de incertitudine.

Despre mine pot să spun că îmi doresc să ofer o șansă educației și tehnologiei. Educația deschide uși către cunoștințe teoretice și practice, iar tehnologia poate facilita acest proces prin nenumăratele aplicații interactive. Cărțile stârnesc interesul prin angajamentul față de inovația educațională, ceea ce creează o oportunitate pentru învățare. Dacă o carte pare plictisitoare, înseamnă că nu a fost găsită conexiunea dintre cititor și conținutul cărții. Fiecare carte are un potențial de a oferi cunoștințe valoroase, chiar și atunci când subiectul pare plictisitor la prima vedere.

Motivul principal pentru care am scris această carte a fost dorința de a contribui la îmbunătățirea competențelor psihosociale și de a preîntâmpina dificultățile emoționale și sociale, oferindu-le părinților și copiilor cunoștințe pentru a-și dezvolta inteligența emoțională. Deoarece cred în puterea lecturii de a aduce schimbări pozitive în procesul educațional, sunt entuziasmată să aduc aportul meu în această direcție.

Tata obișnuia să îmi spună că viața îți cere doar ceea ce crede că poți face. Au fost unele zile când am crezut că viața îmi cere prea mult, dar apoi m-am gândit la familie și la toate lucrurile prin care am trecut. M-am gândit și la lucrurile bune care vor veni, apoi am găsit puterea de a merge mai departe, în ciuda greutăților care m-au copleșit. Am știut că voi fi mai aproape de mine însămi și că îmi pot reconstrui încrederea în sine. De aceea, vreau să îi inspir pe ceilalți să se reconecteze cu ei înșiși și să înfrunte orice obstacol, căci aceste probleme îi fac mai puternici.

La început, am simțit că stau în fața unui geam aburit, asemenea unei senzații copleșitoare de neputință. Balonul de stres se umfla din ce în ce mai mult și se spărgea atunci când emoțiile copleșitoare mă învingeau. Era ca și cum vedeam un viitor încețoșat și confuz, iar drumul către împlinirea mea părea greu de traversat. Cu toate acestea, am învățat că perseverența și acceptarea greșelilor au jucat un important în evoluția mea și în abordarea provocărilor, care inițial îmi provocau anxietate. Perseverența m-a învățat să nu renunț atunci când lucrurile devin dificile, să continui și să îmi urmez scopurile chiar și atunci când am impresia că sunt blocată în fața unui geam aburit. De-a lungul vieții, încercarea și eșecul au devenit lecții prețioase, iar fiecare greșeală a fost o oportunitate de învățare. Am descoperit că prin acceptarea greșelilor și integrarea lor în procesul de creștere pot să-mi depășesc limitele și să evoluez, în ciuda imperfecțiunilor mele. Am ales să mă confrunt direct cu experiențele care îmi provoacă anxietate, să le înțeleg și să le descompun în componente mai mici. Expunerea m-a obligat să caut resurse emoționale și strategii pentru a-mi depăși blocajele. Acest proces a dus la o deschidere graduală a geamului aburit, dezvăluind o imagine mai clară și mai promițătoare a viitorului. Cu fiecare obstacol întâlnit și depășit, anxietatea s-a diminuat treptat. Prin acceptarea și abordarea directă a provocărilor, acele temeri s-au estompat. Mai târziu, mi-am recăpătat încrederea în capacitatea de a gestiona dificultățile. Perseverența nu numai că mi-a oferit instrumentele necesare pentru a mă confrunta cu anxietatea, dar mi-a arătat și că, în cele din urmă, pot sparge acel geam aburit și pot privi către un viitor mai limpede.

Această carte aspiră să servească drept instrument pentru depășirea barierelor mentale, explicând faptul că modul în care percepem viața provine din interiorul nostru. Cartea își propune, de asemenea, să ofere sfaturi practice privind transformarea vieții în toate ariile sale. Această carte oferă o incursiune detaliată și cuprinzătoare într-o varietate de domenii, oferind cititorilor instrumente practice pentru a-și schimba viețile, în mod semnificativ și profund.

În cuprinsul său bogat, această carte adâncește cunoștințele cititorilor într-o varietate de dileme existențiale. Cartea explorează mitul zvonurilor și explică cum pot acestea să influențeze percepțiile omului, aducând lumină asupra mecanismelor subtile ale manipulării și oferind strategii pentru a le contracara. Pe de altă parte, cartea povestește despre dezvoltarea fizică și emoțională a oamenilor, oferind sfaturi practice pentru părinți și educatori. Într-un mod practic, cartea abordează complexitatea procesului psihic, evidențiind importanța comunicării în viața de familie.

În paginile cărții, călătoria continuă prin explorarea viselor, dezvăluind conexiunile subtile dintre vis și realitate. Cartea aduce în prim-plan aspecte legate de inconștient, ilustrând modul în care aceste straturi adânci ale minții influențează comportamentul și alegerile oamenilor.

Această carte oferă o analiză detaliată a abordărilor psihologice și furnizează cititorilor o multitudine de cunoștințe esențiale pentru a naviga cu înțelepciune și curaj în viață.

Înainte de a începe călătoria de lectură

În umbra trecutului, Victoria se confrunta cu propriile îndoieli în privința viitorului ei. În timp ce se gândea la copilărie, o senzație de îndoială profundă îi învăluia chipul inocent și șarmant. Pentru ea, trecutul nu era doar o amintire, ci și un labirint al emoțiilor și al poveștilor neîncheiate. Aș vrea să mă întorc în vechiul oraș pentru a-mi cunoaște părinții biologici, dar voi fi nefericită, întrebandu-mă dacă nu există și altceva în lume de care ar trebui să mă bucur. Cu cât încerc mai mult să mă apropii de ei, ceva mă oprește. Atitudinea lor respingătoare mă face să mă îndoiesc de propria persoană. Terapeuta ei, Natalia, analiza cu atenție cum Victoria își exprima frica de a se întoarce, și își propunea să o călăuzească printr-o reflecție profundă asupra transformărilor sale personale. Un om nu este doar cel din timpul ultimei noastre discuții; el este rezultatul întregii relații, îi aducea aminte Natalia. Această remarcă a încurajat-o pe Victoria să își recunoască evoluția și modul în care trecutul a contribuit la maturizarea personalității. Fiecare despărțire, eșec sau provocare, reprezentau pietrele de temelie în construcția identității sale. Astfel, prin această reflecție, Natalia o încuraja pe Victoria să exploreze amintirile și să înțeleagă modul în care fiecare experiență a lăsat o amprentă adâncă asupra dezvoltării personale. În căutarea echilibrului emoțional, Victoria împărtășea o perspectivă înțeleaptă față de Victoria: Nimeni nu se naște slab, oamenii învață să fie slabi. Prin exprimarea acestor cuvinte, Victoria recunoștea complexitatea influențelor exterioare care au sculptat chipul ei interior. Asemenea unui puzzle cu piese interconectate, fiecare element a contribuit la formarea unei imagini complete, iar Victoria începea să înțeleagă că puterea de a evolua era deja în ea. Natalia adăuga în dialog: Chiar dacă ai avea cheia curajului, nu știi ce s-ar întâmpla dacă ai folosi-o. Aceasta era o expresie care sublinia incertitudinea și frica legată de schimbare, sugerând că găsirea unei soluții poate fi o călătorie lungă și imprevizibilă. În final, Victoria reflecta: Sarcina noastră în viață este să descoperim sensul; uneori, nu putem face asta singuri. Aceste cuvinte evidențiază nevoia umană de conexiune și sprijin emoțional, în căutarea unui sens profund în viață.

Prin povestea lor captivantă, Victoria și Natalia nu doar că abordează dilemele existențiale, ci arată și modul în care un proces terapeutic poate deschide uși către introspecție și dezvoltare personală. Este o călătorie în care umbrele trecutului pot fi acceptate și înfruntate, iar căutarea adevărului capătă un sens mai profund pentru supraviețuirea noastră.

Este important să pornim la drum cu ideea că orice adult a fost cândva un copil, că nimeni nu s-a născut învățat și că totul se acumulează cu efort constant. Adevăratele comori se întrețin cu multă grijă, iar dacă nu sunt valorificate și apreciate, ele se degradează și își pierd valoarea inerentă. Puterile esențiale sunt motivația și voința cu care pornim la drum, convingerea că suntem capabili și că avem un potential înnăscut care așteaptă să fie descoperit și împlinit. Mai este important să recunoaștem că dezamăgirile sunt inevitabile, iar așteptările trebuie să se alinieze optimului nostru motivațional: stabilirea unui standard optim care conturează obiective în mai multe etape succesive și graduale, astfel încât eforturile noastre să fie ajustate unor intensități optime. Dacă suntem motivați, dar efortul setat depășește limitele și capacitățile noastre, ne descurajăm. De asemenea, dacă suntem motivați, însă efortul setat se află cu mult sub limitele și capacitățile noastre, ne demotivăm. Structurarea provocărilor în etape transformă omul într-un luptător perseverent, care evaluează bucuros micile rezultate, în loc să evalueze traseul lung pe care îl are de parcurs. De asemenea, contează micul progres pe care omul îl face în fiecare zi, mai degrabă decât să se gândească constant și nerăbdător la destinația finală. Motivația că banii sunt rezultatul a ceea ce faci, nu motivul pentru care o faci, reflectă satisfacția pe care o câștigi în urma procesului. Pasiunea se câștigă prin realizări, pe măsură ce crești treptat și înregistrezi progrese semnificative. Pasiunea nu înseamnă să căștigi ceva în beneficiul tău, înseamnă să dovedești că ai rezultate semnificative și utile pentru industria în care lucrezi. Nu este suficient să îți placă, ci trebuie să explorezi și să îți construiești abilități și competențe în această direcție. Pofta vine mâncând! Pasiunea nu este o predispoziție înnăscută, ci se câștigă pe măsură ce te descoperi mai mult.

Uneori, distanța pe care o parcurgem este îngreunată din cauza epuizării, iar un înțelept știe întotdeauna cum să își stăpânească nerăbdarea. Acceptarea lucrurilor pe care nu le putem controla și împăcarea cu ele, iertarea ființei interioare și compasiunea față de toate lucrurile care ne încojoară, creează succes în viață. Cea mai bună soluție este să delimităm gândurile de emoții, adică să ne înțelegem mai bine reacțiile și să reducem impactul afectivității asupra deciziilor. În această etapă, este important să recunoaștem că emoțiile și gândurile sunt două aspecte diferite. Emoțiile sunt reacții afective, în timp ce gândurile sunt idei, judecăți sau interpretări despre o situație. Pasiunea este o emoție. Când pasiunea ne acaparează gândul și ne contopim cu ea, este posibil să vedem o absorbție totală în ceea ce facem. Când ne contopim cu pasiunea apare un dezechilibru între viața profesională și viața personală. Omul poate investi prea mult timp și energie în pasiunea lui, lăsând în urmă alte aspecte importante ale vieții. Este important să găsim un echilibru sănătos între gânduri și emoții. Acest proces implică stabilirea de limite clare între muncă și familie.

Cred în neobișnuit, în ceea ce iese din tiparele obișnuite, dar și în potențialul irepetabil pe care îl dețin oamenii. Totuși, doresc să îmi urmez propriul drum în viață, considerând că autenticitatea și exprimarea individualității reprezintă fundamentul unei existențe profunde. Mă iubesc, mă iert, sunt valoros și îmi exprim emoțiile și gândurile atunci când simt nevoia. Când am ceva de spus, sunt sinceră și împărtășesc bunătate cu cei din jurul meu. Lumea este un univers nemărginit care așteaptă să fie descoperit și înțeles, așa că hai să ne bucurăm de fiecare moment din viața noastră și să fim recunoscători pentru orice cadou pe care îl primim.

Cartea reprezintă călătoria noastră către autoîmplinire. Această carte îți recomandă să te gândești la ceea ce iubești, la talentele tale și la modul în care poți aduce o schimbare pozitivă în lume. Prin lecturarea acestei cărți vei descoperi o parte din esența ta autentică.

1. Descoperă acele mici bucurii care îți fac inima să cânte. Poate este vorba de cărți, de natură sau de momentele petrecute cu cei dragi. Aceste interese te ghidează în descoperirea adevăratului tău potențial. Cu cât suntem mai aproape de esența noastră, cu atât mai mult realizăm că sensul vieții este cultivarea iubirii de sine. Iubirea înseamnă să ne cunoaștem nevoile, să ne acceptăm și să ne îngrijim de propria fericire. Sensul vieții este un concept subiectiv și reflectă modul în care alegem să trăim, așa că trebuie să ne facem timp pentru fericire și să ne îngrijim de propriile nevoi;

2. Găsește acele abilități unice pe care le ai și care te fac deosebit. Este posibil să fii un artist, un actor sau un magician al cifrelor. Identifică-ți talentele și adu-le în prim-plan. Descoperirea și exprimarea talentelor reprezintă o căutare esențială în viață. Sensul poate apărea din satisfacția pe care o câștigi atunci când îți folosești abilitățile unice. Talentul aduce contribuții semnificative în lume și te împlinește în activitățile pe care le realizezi;

3. Ce știi să faci mai bine decât ceilalți? Fie că este vorba de gătit, de programare sau de vorbit în public, conștientizează-ți competențele și începe să le împărtășești cu ceilalți. Competențele pot oferi lumii ceea ce ai mai bun și mai special. Muncește să îți dezvolți competențele și să le împărtășești cu ceilalți, contribuind astfel la progresul și binele comun;

4. Gândește-te la nevoile oamenilor din jurul tău. Ce poți oferi pentru a aduce o schimbare pozitivă în viețile lor? Fie că este vorba despre susținere emoțională sau despre soluții practice, descoperă cum poți contribui la succesul comun. Găsirea unui job poate avea legătură cu dorința de a-i ajuta pe ceilalți. Construirea conexiunilor sociale și oferirea suportului reprezintă aspecte fundamentale ale sensului în viață;

5. Găsește acele activități pe care le adori atât de mult încât ești dispus să le faci chiar și gratuit. Cu toate acestea, poți transforma ceea ce iubești într-o sursă de venit. Transformarea pasiunilor într-un mod de trai îți poate oferi un sens profund în viață. Când suntem plătiți pentru ceea ce iubim să facem, simțim o împlinire care, bineînțeles, depășește simpla necesitate materială.

Despre emoțiile care ard ca o flacără

A fi uman și a înfrunta realitatea

Uneori e bine să nu fim prea siguri pe propria înțelepciune. E sănătos să ne reamintim că și cei mai puternici pot fi slăbiți la fel cum cei mai înțelepți pot greși. – Mahatma Gandhi

Încep cartea cu convingerea că toate dorințele și perspectivele pe care le-am construit în copilărie se pot materializa dacă suntem pregătiți să se materializeze. Viața m-a învățat că omul se vindecă doar dacă își dorește să fie vindecat, își îndeplinește dorințele doar dacă are încredere în aceste dorințe și își cultivă forțele interioare prin credință. Până nu suntem pregătiți să acceptăm suferința, nu putem fi vindecați. Rămânem pasivi în fața sfaturilor dacă nu le procesăm și nu suntem pregătiți să le asumăm. Uneori, cele mai bune sfaturi sunt chiar greșelile noastre, alături de acceptarea și iertarea acestora. Atunci când renunțăm la confruntarea și negarea acestei suferințe, o transformăm în acceptare și iertare. Cu cât ne luptăm împotriva suferinței, cu atât mai mult aceasta se va răzvrăti împotriva noastră și ne va măcina prin resentimente. Confruntarea cu ceea ce este inevitabil se transformă într-o negare. Când reacționăm împotriva durerii, înseamnă că nu dorim să o acceptăm, iar acest lucru amplifică regretul. Negarea emoțiilor se transformă în umbre, părți pe care le negăm și nu le conștientizăm în noi înșine. Emoțiile reprimate încearcă să iasă la suprafață prin manifestări inconștiente, de pildă, vise în care regăsim obiecte simbolice asociate cu experiențele din copilăria noastră.

Nu încurajez atitudinea pasivă prin iertare, însă militez pentru iertarea și acceptarea propriilor imperfecțiuni, alături de înțelegerea și asumarea responsabilității pentru consecințele alegerilor. Iertarea și acceptarea merg mână în mână cu asumarea și responsabilitatea, deoarece nu este suficient să ne pară rău și să trăim în trecut. Ei bine, din imperfecțiuni rezidă unicitatea ființei. Imperfecțiunile fac ființa specială și îi canalizează potențialul către autoacceptare și autovindecare. Desăvârșirea ființei este un proces continuu și subiectiv, iar procesul devenirii poate avea înțelesuri diferite pentru fiecare om. Calea pe care o considerăm potrivită nu este aceeași pentru toți oamenii. Atingerea unui scop și împlinirea potențialului uman depind de căutarea unei stări interioare de echilibru, dar și de acceptarea de sine, care sunt concepte pur subiective. Fericirea este un concept subiectiv, iar oamenii o înțeleg diferit. De aceea, pentru a o atinge, trebuie să ne cunoaștem sinele în profunzime. Fără să știm cine suntem și ce ne dorim de la viață, nu putem găsi fericirea și echilibrul interior.

Percepția este filtrată prin lentilele multifațetate și mereu schimbătoare ale emoțiilor. Omul percepe și organizează informațiile pe care le receptează, ceea ce influențează evaluarea subiectivă a relațiilor dintre el și ceilalți oameni. Reacțiile emoționale față de relația cu obiectul reflectă dorințele și necesitățile umane. Există o diferență între dorință și necesitate: dorința este un impuls trecător care capătă diverse conotații, în funcție de mintea emoțională, de anumiți factori sociali sau materiali. În schimb, necesitatea este absolut necesară pentru supraviețuire (apă, hrană, îmbrăcăminte și locuință), deci nu depinde de preferințe sau dorințe, ci croiește calea către împlinire, stabilizează motorul productivității și influențează motivația pe termen lung sau scurt. Dorințele se schimbă în timp, însă necesitățile sunt stabile și benefice pentru supraviețuire.

Omul lasă deoparte ceea ce consideră că nu este o prioritate. Dacă ne-am lega de fiecare detaliu, părere, imagine, ne-am încărca mintea cu presiune și stres. Mintea umană este construită în așa fel încât să evacueze ca o supapă amintirile nesemnificative. Un copil mic, care nu se poate apăra, este extrem de vulnerabil, de sugestibil și absoarbe orice informație fără să o judece sau să o analizeze cu propria rațiune. De aceea, rațiunea pune limite și bariere sănătoase împotriva unor amenințări la adresa demnității noastre. În timp ce instinctul primar posedă impulsuri, proiecții și filtre asupra celorlalți, rațiunea înseamnă lupta acerbă cu informațiile meschine și frumos ambalate. În conștiința noastră, gândurile și emoțiile răzbat dincolo de masca ce-o purtăm. Conștiința reflectă multitudinea de informații pe care le-am acumulat de-a lungul vieții. Dacă