Afantazia: Minte Oarba - Spectrul imaginatiei: Minte Oarbă, #1

De Cristina Gherghel

Hai intr-un voiaj fascinant in abisurile mintii!

Cum ar fi daca ai detine o putere supranaturala care iti permite sa creezi si sa explorezi lumi care nu exista in realitate, dar pe care le poti vedea clar in mintea ta? Aceasta este puterea vizualizarii, un dar care transcende limitele realitatii, permitandu-ti sa visezi la infinit si sa proiectezi aceste vise in realitate.

Si daca ti-as spune ca aceasta putere supraomeneasca este la indemana ta chiar acum?

Te-ai folosi de ea pentru a-ti implini dorintele si a deveni cocreator al destinului tau?

In intreprinderea ta spre o viata mai buna, determinarea este ultima frontiera a mintii tale, un teritoriu nesfarsit de posibilitati si oportunitati.

Aceasta carte este un pelerinaj in adancurile metafizicii si o explorare profunda a spectrului imaginatiei, de la afantazie la hiperfantazie. Afantazia, adesea descrisa ca lipsa imaginatiei vizuale, este o forma de creativitate care nu se bazeaza pe vizual, ci pe alte simturi si perceptii. Pe de alta parte, hiperfantazia este o capacitate de a genera si percepe imagini mentale extrem de vii, de la sunete la gusturi si texturi, depasind ceea ce este considerat normal sau mediu.

Fiecare pagina a acestei carti este o calatorie prin aceste doua extreme, explorand cum ele influenteaza modul in care gandim, simtim si percepem lumea. Este o invitatie la introspectie si descoperire, la formare spirituala, un apel la a-ti imbratisa propria imaginatie.

Descopera cum poti folosi aceste abilitati speciale pentru a-ti imbogati viata, a-ti imbunatati creativitatea si a-ti intelege mai bine propria minte.

Aceasta carte nu se limiteaza doar la a explora spectrul imaginatiei, ci se aprofundeaza si in puterea vizualizarii si a manifestarii dorintelor.

Dar ce se intampla cand ecranul mintii este intunecat?

Cand incerci sa te calmezi mintea in timpul unei meditatii ghidate, dar nu poti sa te refugiezi intr-o lume senina?

Aceasta este experienta multor oameni cu afantazie. Dar, chiar si in aceasta bezna, exista lumina. Magic.

Incursiunea in acest ghid al naturii umane te va ajuta sa intelegi aceste diferente si sa iti folosesti propria imaginatie, fie ea afantazie sau hiperfantazie, pentru a-ti manifesta dorintele si a-ti imbogati viata.

Descopera un univers psihocibernetic, in care ai abilitatea de te folosi de puterea ta supranaturala pentru a-ti transforma viata si a ajuta pe altii.

Invata cum sa navighezi prin intunericul afantaziei, ca sa descoperi lumina unica si indivizibila din interiorul tau.

Este o invitatie mistica si filozofica la o dezvoltare holistica a individualitatii peisajului tau mental.

 

• Limbă: Română
• Editor: Cristina Gherghel
• Data lansării: 28 ian. 2024
• ISBN: 9798224918607

Cristina Gherghel

Cristina Gherghel, o scriitoare născută în vremuri comuniste în Gherăești, Neamț, este o călătoare a lumii, a minții și a sufletului uman. După ce a trăit în Italia între anii 2000 și 2010, și în Anglia între 2014 și 2022 (cu intermitență), la 41 de ani, Cristina și-a îndeplinit visul pe care l-a avut încă de la vârsta de 8 ani și a început să scrie și să publice cărți în ambele limbe: română și engleză. Între anii 2016 și 2019, a ales să publice sub numele prescurtat Cristina G., revenind la numele complet de familie, Cristina Gherghel, în 2022. Experiențele vieții și profesiile variate pe care le-a avut de-a lungul anilor i-au oferit o perspectivă profundă a sensibilității și respectului față de ceilalți. În 2023, Cristina s-a retras în Bulgaria, unde scrie în solitudine, departe de frenezia civilizației. Cărțile ei de auto-ajutor și dezvoltare personală sunt un testament al înțelegerii ei temeinice a complexității legăturilor umane. Abordează subiecte sensibile, cum ar fi discriminarea, abuzurile și manipularea, dar în același timp proclamă puterea motivației și a gândirii pozitive. Romanele și cărțile ei de memorii sunt nu doar psihologice, ci și motivante pentru cititorii ei. Cristina Gherghel este o voce eclectică răsunătoare și inspirațională în literatura contemporană. Dacă ești în căutarea unei călătorii literare captivante și dorești să descoperi universul fascinant al cărților și proiectelor hibride ale Cristinei, ești invitat să explorezi aceste linkuri: https://www.youtube.com/@cristina-gherghel https://www.blogger.com/profile/09734612303574078932 https://www.goodreads.com/author/show/23326982.Cristina_Gherghel

Previzualizare carte

Prefață

În 2016, locuiam în Exeter (Devon, Marea Britanie), când am început (oficial) să public cărți. Deoarece visul de a deveni scriitoare era himeric pentru cineva ca mine, am vrut cu toată ființa mea să vizualizez viitorul pentru care munceam (și muncesc) ca să-l materializez în realitate, adică să-l manifestez. După nenumărate încercări și petulantă cercetare, am descoperit că mintea mea este oarbă și, din această cauză, nu pot să vizualizez tradițional.

Frustrarea a fost colosală și un nou univers s-a deschis în fața mea. Până atunci nu am știut că unii dintre oameni au o putere supranaturală de care nu se folosesc și anume: capacitatea de a vedea o lume care nu există decât în mintea și imaginația lor. Eu credeam că toți oamenii sunt ca mine, comuni mortali adică.

Informațiile pe care le vei citi în continuare au necesitat un efort considerabil pentru a fi structurate în forma de document. Deși păreau extrem de simple în mintea mea, am lucrat intens pentru a le organiza și a le da sens.

Lucrarea de față nu este destinată academicienilor sau elitelor literare, ci celor a căror minte... are probleme mari cu vederea.

Într-o lume guvernată de legile fizicii, există un domeniu care transcende aceste limite – domeniul metafizic. Aici se află puterea imaginației și a vizualizării, care ne permite să creăm și să explorăm lumi ce nu există în realitatea fizică, dar există în mintea noastră, sub formă de visuri, aspirații, dorințe și obiective.

Metafizica, o ramură a filosofiei, studiază aspectele fundamentale ale realității care depășesc domeniul experienței fizice sau observației științifice. Termenul „metafizică provine din grecescul „meta (în afară de) și „physika" (fizic), indicând astfel o abordare care se situează dincolo de aspectele materiale sau observabile ale lumii.

În întreprinderea ta spre o viață mai bună, determinarea este ultima frontieră a minții tale, un teritoriu nesfârșit de posibilități și oportunități.

Te invit într-un pelerinaj în lumea obscură a afantaziei și un voiaj în sfera contrară, hiperfantazia. Împreună, vom explora acest univers fascinant și vom descoperi secretele ce stau în spatele vălului minții noastre, mai cu seamă în relație cu vizualizarea.

În paginile care urmează, vei descoperi relatări individuale și o explorare atentă a afantaziei, atât dintr-o perspectivă științifică, cât și personală, privind diversitatea experiențelor sale și modalitățile prin care putem clasifica aceste percepții senzoriale mentale.

Prin cuvintele mele și prin propria experiență, îmi propun să aduc la lumină misterele acestei condiții și să ofer o perspectivă autentică asupra vieții cu afantazie. Îți deschid ușa către lumea mea interioară, sperând că această incursiune va aduce claritate într-un colț mai puțin explorat al peisajului mental.

Îmi doresc ca această carte să îți lumineze calea în întunericul din fața ochilor minții tale.

Îți mulțumesc anticipat pentru că ai ales să te alături călătoriei mele prin paginile acestei cărți. Încrederea ta în valoarea acestei lucrări și timpul pe care îl dedici lecturii ei sunt profund apreciate.

Disclaimer

Această carte pentru dezvoltare personală și de auto-ajutor reprezintă o explorare personală a experiențelor și înțelegerilor autorului și nu trebuie considerată înlocuitor pentru sfaturi profesionale, consultații medicale sau intervenții specializate. Informațiile furnizate aici sunt destinate exclusiv scopurilor educaționale și de inspirație.

Fiecare cititor este unic, iar rezultatele pot varia în funcție de circumstanțele individuale. Înainte de a lua decizii majore sau de a implementa schimbări semnificative în viața personală, se recomandă consultarea cu practicieni specializați în domeniul respectiv.

Autorul și editorii nu își asumă responsabilitatea pentru orice pierdere sau prejudiciu, direct sau indirect, rezultat din informațiile furnizate în această carte. Cititorul este încurajat să-și exercite propriul discernământ și să caute consiliere adecvată pentru situațiile personale.

CE ESTE IMAGINAȚIA?

Imaginația este, în esență, un mecanism intrinsec al minții noastre, acționând fără efort conștient. O analogie potrivită poate fi compararea ei cu respirația – un proces natural, automat, care are loc în mod constant, indiferent de starea de conștiență a individului. Așadar, imaginația poate fi activată în orice moment, indiferent dacă suntem treji, dormim sau visăm.

Pentru a ilustra acest concept, să luăm exemplul simplu al imaginării unui copac. Atunci când cineva îți cere să-ți imaginezi un copac, mintea ta răspunde instantaneu prin crearea unei imagini vizuale. Aceasta se întâmplă fără necesitatea de a închide ochii, deoarece imaginația funcționează liber în mod omniprezent sau extins, independentă de condiții externe. 

Însă imaginația noastră vizuală este ca un mecanism intern care se declanșează nu doar atunci când ni se cere explicit să ne imaginăm ceva, ci și în viața de zi cu zi. De exemplu, când auzim sau citim despre un copac într-o discuție, un film, o carte sau orice alt mediu, mintea noastră poate genera automat o imagine vizuală a unui copac.

Teoretic sau în mod normal, un om care este familiarizat cu aspectul unui copac, va vedea automat un copac în mintea sa atunci când i se cere să se gândească la unul. Acest proces este la fel de natural și de mecanic ca respirația sau bătăile inimii. Nu ne gândim activ că respirăm, dar o facem, nu conștientizăm bătăile inimii care ne țin în viață. Similar, nu ne gândim activ că ne imaginăm vizual, dar această acțiune se desfășoară în mod implicit.

Ceea ce face imaginația unică este capacitatea sa de a fi nu doar influențată, ci și direcționată și îmbunătățită în mod conștient. Putem alege să ne folosim imaginația în moduri specifice și să ne dezvoltăm abilitatea de a crea și manipula imagini mentale (vizualizare). De exemplu, un scriitor poate lucra pentru a-și îmbunătăți abilitatea de a imagina scene complexe și personaje detaliate. Un muzician poate folosi imaginația pentru a compune o nouă melodie sau pentru a improviza în timpul unui solo.

Asta nu înseamnă că bătăile inimii și respirația – automatisme vitale ale corpului – nu pot fi influențate într-o anumită măsură. Alimentația corectă și exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți sănătatea cardiovasculară și capacitatea pulmonară. Prin practici precum meditația sau yoga, putem învăța să controlăm ritmul respirației și să ne calmăm sistemul nervos.

Adăugând la conceptul de imaginație, putem sublinia și aspecte legate de diversitatea și subiectivitatea acesteia. Imaginația este unică pentru fiecare individ, reflectând experiențele personale, emoțiile și perspectiva unică a fiecăruia. Acest aspect individual aduce o bogăție de posibilități și variante în procesul creativ.

Important este faptul că imaginația nu se limitează doar la sfera vizuală. Ea poate implica toate simțurile – sunete, mirosuri, gusturi și senzații tactile pot fi, de asemenea, experimentate în cadrul imaginației.

De exemplu, atunci când ne gândim la o călătorie prin deșert, nu ne imaginăm doar nisipul aurit și cerul senin, ci și senzația de căldură intensă a soarelui pe piele, sunetul vântului care suflă prin dunele de nisip, mirosul aerului uscat și poate chiar senzația de sete. Dacă ne gândim la vizitarea unei piramide, ne putem imagina nu doar aspectul impresionant al structurii, ci și răcoarea și întunericul din interior, ecoul pașilor noștri pe pietrele vechi și mirosul distinctiv al vechimii. Aceste exemple ilustrează modul în care imaginația noastră poate crea experiențe multisenzoriale complexe, chiar și atunci când nu suntem fizic prezenți în acele locuri.

De asemenea, putem aborda și aspectul adaptabilității imaginației. Aceasta poate fi o resursă valoroasă în adaptarea la schimbări, în anticiparea posibilelor scenarii și în rezolvarea creativă a problemelor. Imaginația ne oferă capacitatea de a ne proiecta în viitor, de a vizualiza scenarii posibile și de a ne pregăti mental pentru diverse situații.

Nu ar trebui să subestimăm rolul imaginației în procesul de învățare și descoperire. Prin intermediul imaginației, copiii explorează lumi fantastice, dezvoltă înțelegere pentru perspective diferite. Ea joacă un rol crucial în procesul de inovare și progres, inspirând noi idei și soluții ingenioase în toate domeniile vieții. 

Imaginația, așadar, nu este doar un fenomen pasiv, ci și o sursă activă de creativitate și explorare mentală. Ea nu se limitează la reproducerea fidelă a experiențelor anterioare, ci oferă posibilitatea de a crea, combina și manipula idei, imagini și senzații în mod inovator. Această capacitate creativă a minții noastre este esențială în procesele de rezolvare a problemelor, în dezvoltarea artistică și culturală, și în explorarea unor noi orizonturi conceptuale și abstracte.

Imaginația este o funcție a minții umane, care ne permite să explorăm idei și noțiuni dincolo de realitatea imediată.

Imaginația și creativitatea

Imaginația este strâns legată de creativitate. Creativitatea este procesul de a aduce ceva nou în existență, fie că este vorba de o idee, un obiect fizic sau o abordare nouă a unei probleme. Imaginația este motorul care alimentează acest proces. De exemplu, un artist care pictează un peisaj folosește imaginația pentru a decide culorile, formele și texturile pe care le va folosi.

Imaginația și rezolvarea problemelor

Imaginația este, de asemenea, esențială pentru rezolvarea problemelor. Când ne confruntăm cu o problemă, imaginația ne permite să ne gândim la diferite soluții posibile, să ne imaginăm rezultatele acestora și să alegem cea mai bună cale de urmat. De exemplu, un inginer care proiectează un pod nou va folosi imaginația pentru a se gândi la diferite designuri, materiale și metode de construcție.

Imaginația și învățarea

Imaginația joacă, de asemenea, un rol important în învățare. Când învățăm ceva nou, folosim imaginația pentru a ne face o idee despre cum funcționează și cum se aplică în diferite contexte. De exemplu, un student care învață despre teoria relativității a lui Einstein își va folosi imaginația pentru a înțelege noțiuni precum dilatarea timpului și contracția spațiului.

Imaginația și empatia

Imaginația ne permite, de asemenea, să ne punem în locul altora, un proces cunoscut sub numele de empatie. Prin imaginație, putem înțelege sentimentele, gândurile și experiențele altora, chiar dacă nu le-am trăit personal. De exemplu, când citim un roman, ne folosim imaginația pentru a ne pune în locul personajelor și a înțelege lumea din perspectiva lor.

Imaginația vizuală este un instinct mental avangardist de explorare, care ne permite să ne aventurăm dincolo de ceea ce este cunoscut și familiar și să fabricăm universuri paralele cu posibilități infinite. Este un instinct care ne împinge să căutăm, să descoperim și să creăm, făcându-ne capabili să ne adaptăm și să evoluăm într-o lume în continuă schimbare.

În concluzie, imaginația este o abilitate formidabilă care ne conectează cu ceilalți în moduri profunde și semnificative. Prin cultivarea și îmbunătățirea acestei abilități, putem îmbogăți experiența noastră de viață și ne putem extinde înțelegerea lumii înconjurătoare.

Concret, imaginația poate fi privită ca un reflex al minții, o abilitate înrădăcinată în natura noastră. Dar și ca o capacitate complexă și multifuncțională care joacă un rol crucial în multe aspecte ale vieții noastre.

TEATRUL MINȚII ȘI PALATUL MEMORIEI

Înainte de a adresa afantazia, permite-mi să menționez că tot ce ține de minte și comportamentul uman este deosebit de interesant pentru mine. Mică fiind, stăteam într-un colț umbrit al camerei și-i priveam tăcută pe cei din jurul meu. Voiam să știu ce le place, ce le displace, de ce plâng, dar, mai ales, voiam să știu de ce fac ceea ce fac sau invers, de ce nu fac ceea ce li se spune or ar trebui să facă.  

Sunt o observatoare autodidactă, asta vreau să zic. 

Am descoperit că am afantazia în 2016, pe când locuiam în Exeter, când am vrut să vizualizez, ca să-mi îndeplinesc un vis ce am avut de la vârsta de 8 ani – un vis considerat absolut imposibil pentru un copil de țăran ca mine în România Socialistă de atunci.

„Ce vis?"

Întrebarea aceasta mă duce cu gândul la universul cuvintelor, unde imaginația prinde contur pe pagini. Visul meu? Să scriu și să public cărți. Este o dorință la care, de fapt, nu m-am gândit până când m-am forțat să îndrăznesc să o visez în 2015.

Amintirile factuale mă poartă înapoi în timp (1984),  când m-am scufundat în paginile lui Victor Hugo și în lumea „Mizerabililor." Povestea lui Cosette m-a captivat atât de profund încât, în acel moment, am simțit o flacără născându-se în interiorul meu. Am vrut să creez și eu, să împărtășesc povești care ating inimile cititorilor, așa cum m-a atins pe mine această epopee literară.

Din 2002 până-n 2014, am citit un număr impresionant de cărți despre puterea minții, vizualizare și fabricarea viitorului în minte, dar nu le-am dat mare atenție. Mi s-au părut concepte de domeniul fantasticului (puteri supranaturale) sau legende metropolitane pentru oameni ușor impresionabili, creduli și naivi. „New Thought Movement (engleză) – „Mișcarea Gândirii Noi sau „Gândirea Nouă" nu era pentru oameni ca mine, complet încrezători într-o singură putere absolută: a lui Dumnezeu.

Am citit acele cărți pentru că mereu am fost fascinată de mister, puteri magice, minuni, fenomene care nu se pot explica științific – gândiri și idei mai presus de înțelegerea mea. Erau o lectură ușoară, foarte plăcută pentru mine. Fără să-mi dau seama exact cum, aceste lecturi m-au ajutat foarte mult în momente de grea încercare. Când un om are zero încredere în sine și demnitatea îi este călcată în picioare de mai multe ori pe zi, îndrumările despre cum să te citești și să te cunoști în profunzime și despre cum să te ridici, după ce le-ai dat altora permisiunea să te doboare, au o valoare mai mare decât diamantele.

Când, în 2015, am dat peste „Psiho-Cibernetică de Maxwell Maltz cu „Teatrul minții, s-a declanșat în mine dorința arzătoare de a-mi vedea și eu visul împlinit în mintea mea.  

Vezi ce înseamnă creșterea și dezvoltarea personală?

Experiențele noastre dictează momentul în care suntem gata să ne luăm viața în mâinile proprii.

Pentru transparență și onestitate scriitoricească, admit că elaborând această cărticică, am descoperit din întâmplare că, de fapt, psihocibernetica (ramura care explorează puterea minții în realizarea obiectivelor, reprezentând fuziunea între psihologie și cibernetică) a fost teoretic creată de medicul român Ștefan Odobleja.

Ștefan Odobleja, un savant de renume, este recunoscut ca unul dintre pionierii teoriei cibernetice și a adus contribuții semnificative la dezvoltarea conceptului de psihocibernetică. Lucrările sale timpurii în acest domeniu au avut un impact remarcabil asupra înțelegerii puterii minții în realizarea obiectivelor.

Termenul a fost popularizat de Dr. Maxwell Maltz, un chirurg plastician american. El a definit psihocibernetica ca fiind „dirijarea minții către un obiectiv productiv și util, astfel încât să poți ajunge la cel mai mare port din lume, pacea interioară." Maltz a fost primul cercetător și autor care a explicat cum auto-imaginea (un termen pe care l-a popularizat) controlează complet capacitățile individului de a atinge sau nu orice obiectiv.

Psihocibernetica se concentrează pe îmbunătățirea imaginii de sine a unei persoane, având potențialul de a conduce la o viață împlinită și de succes. Acest domeniu subliniază importanța gândirii pozitive și a vizualizării pentru a-și atinge obiectivele.

„Teatrul Minții" în universul psihociberneticii lui Maxwell Maltz este o metaforă complexă în care mintea noastră devine scenariul, iar noi suntem protagoniștii și regizorii propriilor noastre vieți. Aici, toate procesele mentale – gândurile, emoțiile, percepțiile și amintirile noastre – se desfășoară într-un spectacol fascinant.

Cum am precizat, psihocibernetica accentuează puterea extraordinară a imaginilor mentale și a autopercepției în modelarea comportamentului nostru și în atingerea obiectivelor. Prin simpla schimbare a imaginilor și a gândurilor despre sine, descoperim o influență pozitivă asupra modului în care acționăm și cum interpretăm lumea din jur.

Așadar, „Teatrul Minții" devine o idee captivantă, o chemare la conștientizarea profundă și la gestionarea atentă a gândurilor și imaginilor noastre interioare. Este un instrument dinamic care ne îndeamnă să ne folosim creativitatea mentală, să vizualizăm cu claritate și să manifestăm cu hotărâre, deschizând astfel uși către o schimbare fundamentală de paradigmă. Schimbare de paradigmă, vizualizare și manifestare – sunt cuvinte care definesc această filozofie și oferă cheile transformării personale și atingerii visurilor noastre.

După ce am citit „Psiho-Cibernetică," am început să înțeleg puterea minții și importanța vizualizării în atingerea obiectivelor. Am realizat că, înainte de a putea realiza un vis în lumea reală, trebuie să-l vedem mai întâi în mintea noastră.

Dezvoltarea personală nu este doar despre a învăța noi abilități sau a acumula cunoștințe. Este, de asemenea, despre a înțelege cum funcționează propria noastră minte și a folosi această înțelegere pentru a ne îmbunătăți existența.

Experiențele noastre ne formează și ne influențează în moduri pe care adesea nu le conștientizăm. Fiecare experiență, fie că este pozitivă sau negativă, ne oferă o oportunitate de a învăța și de a crește. Și când momentul este potrivit, aceste experiențe ne pot ajuta să ne schimbăm destinul.

Așadar, citind despre puterea spectaculară pe care o are mintea umană și imaginația, mi-am zis: „Dacă alții pot își pot vedea viitorul dorit derulându-se în fața lor, văzut cu ochii minții ca și cum ar fi aievea, am să fac și eu asta."

Ce aveam de pierdut?

După nenumărate încercări în care ochii minții mele au văzut doar beznă, mi-am zis că poate nu este ce-mi doresc, poate m-am mințit atâția amari de ani.

Dar cu ce scop?

Nu era o explicație plauzibilă. Nu sunt un om care-și închipuie chestii aiurea.

Așa că m-am convins că nu știu cum se vizualizează, deși, după atâtea lecturi pe această temă, înțelesesem că oricine este capabil să-și vadă viitorul cu ochii minții, fără să urmeze cursuri, căci este o abilitate intrinsecă. Ce erezie!

Mi-am pus în gând să învăț, că „este chestiune de practică și „nimeni nu se naște învățat, adresându-mă internetului, prietenul meu cel mai bun.

Așa cum m-am așteptat, alți oameni, cu mult înainte de mine, au descoperit că nu pot vizualiza în ciuda tuturor eforturilor. Totuși, mi-am zis că dacă cineva poate să vadă ce vrea (ce își pune în cap), cu ochii minții, trebuie să pot și eu și-am continuat cu și mai multă determinare cercetările și exercitarea minții.

Vreme de câteva luni, am făcut ședințe zilnice de vizualizare (2-5 ore încontinuu). Tot timpul meu liber era investit în asta. Voiam neapărat să mă văd scriind la o masă, înconjurată de cărțile scrise de mine. Fiecare ședință mă lăsa fără vlagă și cu lacrimi pe obraji.

La un moment dat, sincer, am simțit cum îmi sângerează creierul din cauza efortului. Era doar o impresie, altfel aș fi pământ acum. Ori cenușă. Sau poate într-o cămașă de forță. În fine.

Spre marea mea mirare, într-o zi citesc despre „afantazia – inabilitatea de a forma voluntar imagini în minte. „Eureka! am strigat în culmea extazului. „Nu e că nu știu sau nu e ce îmi doresc, pur și simplu nu pot!"

În acel moment, am realizat cu infinită durere că mi-a fost negată această putere supranaturală (cum o numesc eu și mulți alții). Nu am fost fericită să aflu că am afantazia, dar măcar acum eram la curent cu situația „paroxistică" a imaginației mele vizuale. 

Am rugat colegi, rude, prieteni să închidă ochii și să se imagineze plimbându-se pe o plajă, crezând că mai toți oamenii sunt ca mine și nu invers.

Unul dintre cei pe care i-am întrebat, mi-a spus că poate înțeleg eu greșit vizualizarea asta. „Nu cred că oamenii pot vedea așa clar în minte, cum crezi tu." Sau ceva de genul. Pentru el, imaginația vizuală este o... idee. Mintea acestui om are probleme cu vederea și el nu știe.

În goana mea disperată de a-mi schimba destinul, am urmat instrucțiunile și sfaturile multor persoane în încercarea de a instrui, dirija și învăța mintea mea să vizualizeze, fără succes.

Am citit (și citesc) studii, am participat la discuții și am încercat diferite tehnici în speranța de a înțelege mai bine această condiție.

Ba chiar am avut schimburi de idei și opinii cu domnul profesor Adam Zeman prin intermediul poștei electronice. Din păcate, nu reușesc să găsesc aceste mesaje, însă îmi amintesc perfect ce i-am spus. Urma să particip la o examinare fizică, deorece locuiam în Exeter chiar în momentul în care termenul „afantazia" a fost inventat, dar n-am reușit să ajung la programare. Încă mă mai gândesc la asta.

Călătoria mea în lumea obscură a afantaziei este foarte valoroasă. Am învățat multe despre funcționarea minții umane și despre diversitatea experiențelor umane.

Iată o ocazie care, gândindu-mă în retrospectivă, m-a făcut să mă simt nu numai colosal de frustrată, dar și ineptă, complet și absolut lipsită de cea mai mică inteligență.

În 2010, pe când mergeam spre Italia, unul dintre cei trei oameni cu care călătoream în mașină, a încercat să mă învețe să număr în italiană.

Mi s-a părut foarte greu și am crezut că nu voi înțelege niciodată. Desigur, în cele din urmă am înțeles. A fost o chestiune de repetare.

Apoi, pentru a evalua nivelul meu de deșteptăciune, istețime, perspicacitate etc., m-a provocat la un joc de memorie.

Nu știu dacă mi-a spus cum se numește, dar acum știu că era vorba despre „Palatul Memoriei."

„Palatul Memoriei este o tehnică veche folosită pentru a îmbunătăți memoria. Aceasta implică vizualizarea unui loc cunoscut, cum ar fi propria casă, și plasarea mentală a obiectelor sau a informațiilor pe care dorești să le reții în diferite locuri din acest „palat. Apoi, pentru a-ți reaminti informațiile, îți imaginezi că te plimbi prin palatul tău, revăzând fiecare obiect sau informație pe care ai plasat-o acolo. Deși această tehnică poate fi foarte eficientă pentru unii oameni, pentru cei cu afantazie poate fi dificilă sau chiar imposibilă de utilizat, deoarece cea mai mare componentă este vizualizarea cu ochii minții.

Participarea forțată la acest joc de memorie a reprezentat pentru mine o experiență extrem de traumatizantă.

Cu cât insista că nu sunt atentă, că nu mă implic, cu atât mă simțeam mai copleșită. Îmi spunea că nu sunt concentrată, că nu mă dedic suficient jocului. Însă, în realitate, îmi dădeam toată silința. Încercam din răsputeri să memorez și să vizualizez, dar nu puteam. Nu vedeam casa părinților mei, camera mea, ferestrele. Știam unde mă găseam, număram ferestrele ca un fapt, dar era întuneric beznă în fața ochilor minții mele. Parcă aveam un blocaj mental. Un zid imposibil de penetrat și escaladat. Tremuram și transpiram rece pe spinare.

„Hai, fixează un scaun negru sub fereastra din camera ta. L-ai fixat? Când am spus da, a continuat, făcând o pauză după fiecare directivă, ca să-i dea timp minții mele să-și imagineze clar și să rețină informația vizual. „Acum,  deasupra scaunului așază o valiză violet. Pe valiză un teanc de cărți în nuanțe de roșu. Pe cărți o cană albastră. Apoi, pe cană plasează o farfurie roz, iar pe farfurie pune un măr verde. Vezi ce ușor ai clădit un turn improvizat în camera minții tale? Gândește-te la cât de mult poți realiza în imaginație, cu resursele pe care le ai la îndemână. Uită-te la el și spune-mi ce vezi, exact în ordinea în care le-am pus amândoi. Dar eu, după ce așezam scaunul și cărțile, memorizam mecanic, doar logic, ordinea obiectelor. Suma celorlalte informații era covârșitoare pentru mintea mea.

Când mă întreba ce culoare aveau obiectele menționate (pe care în acest exemplu, le-am