Cutiuta Metaumana De Transformari Divine

De Adrian Madalin Radu

,,Cutiuta metaumana de transformari divine” este o calatorie interioara a unui om care s-a simtit adesea diferit fata de ceilalti si, fiindca nimeni nu l-a invatat altfel, a incercat oarecum sa construiasca o punte de legatura intre el si semenii sai, chiar daca, dupa opt ani, aproape a saracit emotional si si-a pierdut o mare parte din increderea in oameni. Timpul o sa fie singura dovada care va confirma sau infirma daca aceste eforturi au fost intemeiate.

• Limbă: Română
• Editor: LETRAS
• Data lansării: 10 mai 2022
• ISBN: 9786060716396

Adrian Madalin Radu

Cred ca, inca de la cea mai frageda varsta, am trait viata pe alte planuri, onirice.Am fost atat de atras in scoala primara de combinatiile fictive de culori, astfel ca, in clasa a VII-a, am scris primele mele doua capitole de carte SF. Raportandu-ma adesea diferit la mediul social inconjurator, mi-am gasit un adapost familiar in carti, fiindca stiam ca acestea niciodata nu ma vor parasi sau judeca, pentru modul meu natural de a fi...Am scris prima poezie in clasa a VI-a, pentru revista scolii, dar la inceput nu am luat aceasta arta prea in serios, fiindca nu mi s-a oferit vreun motiv convingator. Totusi, petrecandu-mi o mare parte din timp in solitudine, am ales sa imi acopar cu lectura lipsa activa a parintilor din viata mea.

Previzualizare carte

Copyright page

Cutiuța metaumană de transformări divine

COPYRIGHT 2021 Adrian-Mădălin Radu

COPYRIGHT 2021 Editura LETRAS

Toate drepturile rezervate.

ISBN 9786060716396

Publicat de Letras

https://letras.ro/

Distribuit de https://piatadecarte.net/

Contact editura: [e-mail]

[e-mail]

Această carte este protejată de legea dreptului de autor.

Din respect pentru autorul cărții, folosiți-o pentru uzul personal.

Puteţi reproduce extrase din această carte în limita a 300 de cuvinte, pe site-ul, blogul dvs.,

în reţelele sociale, folosind întotdeauna semnele citării, urmate de titlul cărţii: Cutiuța metaumană de transformări divine , un link către această carte și Editura Letras.

Cuprins

Copyright

În mâinile nimănui

Tu și Facebook

Pacea inimii

Lumea estetică

Un om simplu

Corpuri omenești

Dedicații pentru voi

Simțiri aparte

Credință în Dumnezeu

Opinii neparfumate

Trista rutină

Piesă lipsă

Speranță pentru aproape

Confesiune pe foaie

Poveste morală

Certitudini

Și ce dacă

Detalii de viață

Romanță pasibilă

Necategorizat

Joc în liniște

Suntem români

Gânduri și sentimente

Haos cerebral

Firesc

Regrete

Pasiune pentru viață

Tic tac

Atitudine

Cenușiu

Anecdote

Iubire neîncetată

Viață dreaptă

Răscoliri

Poezia mea

Lupta interioară

Decăderea

Era modernă

Fată de poveste

Vers ales

Sentiment sublim

Ai mei

Amară vreme

Prietenul meu Ken

În largul zării

Evoluție în cunoaștere

Aroganțe

Sarcasm în societate

Cutia toracică

Generația neajunsurilor

O idilă

Refulare

Încruntări banale

Orizont imaginar

Robot

Neîmpliniri

Frumusețe înșelătoare

Schimbare în curs de trecere

Privind cerul

Comori fără stăpân

În dialog cu condiția

Pentru papa uman

De ce mai mergem la război

Suflet de dor

Pentru Terra biologică

Plecarea din peșteră

Pentru ele

Patent de reverență

O mie de măști

În țara-n care m-am născut

Iubire din flori

Vorbe de duh

Apa naște rădăcini

Vis pe timp de zi

Big bang-ul iubirii

Defect perfect

Pasărea din sticla cubică

De-a dura-n vale

Păcatul originar

Bună credință

Linia este doar în Minte

Un stol de vise

Un convoi de șoapte

Sfântul Nepal

Înnodat cu limba șarpelui

Rece-n oasele morbide

Reverie de-o vară

Magna cum laude

Triunghi șchiop

Nu scăpăm de privirea Cerului

Alegoria Cosmogoniei

Kunta Kinte fără Minte

Aur carpatin

Joacă în Olimp

Simbioza focului ancestral

A treia rotație-n cerc

Dojo pentru speranțe

Răcoarea arderii NOI

Bucăți de vise sumbre

Declarația de independență pentru inimă

Gardianul porților de susuri

Încarnarea în feng shui albastru

La un colț de imaginație perfidă

Pacea, câmp de luptă al sorții

Din templul interior, în viață călător

Valurile vremii se izbesc în fapte

Cursa de costuri iluzorii

Iubește-Te, Cerule pământean

Strâmb conturul din uniforme umane

Conducătorul egal de mov

Terapie vie pentru prunci

Simboluri grecești, motive românești

Anul puștiului de aur

Cerul cerne ogorul

Nobila răsuflare a sorții

Un deșert carnal de drame

Scrisoare pentru eroul meu bătrân

Luna și marea îți șoptesc chemarea

Vise vii în mlaștina apusă

Inerția de a expedia șoapte

Știrba revoluție a laturii umane

Catharsis inuman pentru terran

Neînceputul trăirii firești

Zăngăneli alfabetice

Steaua din umbra lui Sirius

Drama din castelul regal

Coarnele ascuțite din diafragmă

Olimpul ponosit din plinul părăsit

Teatrul calm din furtună

Sunetul divin ce ne unește

Pune-i tu titlu!

Răscruce de frânturi

Fătul de la miez de rună

Un mix pentru suc ce simte

Atmosferă de septembrie

Despre autor

În mâinile nimănui

N-aș fi crezut vreodată că am să te iubesc,

Însă când mă gândesc la tine, simt că înnebunesc,

Chiar dacă sentimente fără formă îmi rătăcesc prin Minte,

Mie îmi place doar de lucrurile minunate să îmi aduc aminte.

Nu te aștepta să îți spun la infinit cuvinte care să îți pară dulci,

Pentru că tot ceea ce faci tu este să continui să mă alungi,

Poate că nu crezi, însă mă simt minunat chiar și atunci când nu primesc iubiri false,

Și știu să plutesc chiar și în pofida faptului că aud des vorbe mincinoase.

Tu trebuie să știi că în viață există mai mult de-o singură opțiune,

Așa că, indiferent de ceea ce alegi, ție să nu îți pese de lume,

Chiar dacă nu se vede, ci doar se simte, aș mai vrea o șansă,

Pentru a putea să stăm împreună să ne ținem de mână pe terasă.

Dacă totuși mă respingi, atunci eu mă voi întoarce pe drumul meu încurcat,

Unde chiar și singur, sigur mai am multe întâmplări de realizat,

Și atunci când, în final, voi reuși să iubesc o altă fată,

Tu, dragă, să ții minte că ai reprezentat totul pentru mine o dată.

După cum se spune, tot ceea ce-i frumos durează puțin,

Chiar și așa, știu că nu am investit atâta timp ca un cretin,

Și, deși nu îmi place faptul că nu mai pot spune ce simt oricui,

Acum pe Pământ mă consider că aș fi în mâinile nimănui...

Tu și Facebook

Bineînțeles că o copertă nu îți poate acoperi întreaga viață,

Așa că fă bine și păstrează-ți speranța, și îndrăznește să ieși în față,

Atunci când o prefață ți se ivește și te nimerește, tu izbăvește și te agață,

Și realizează că orice oportunitate este importantă, chiar și atunci când n-are nuanță.

Nu-mi câștig existența din aprecieri online, pentru că știu că pot mai mult decât atât,

Iar dacă crezi că ai vreo dispută iluzorie cu mine, îți voi zice doar un simplu salut,

Am încetat să mai apăs butoane de scandal, deoarece nu mai sunt conflictual,

Singura mea plăcere păcătoasă a rămas faptul că-mi place să te bat pacifist și natural.

Nu am în listă numărul maxim de prieteni pentru că îi țin aproape doar pe cei adevărați,

Nici nu proclam aiurea pe pereți faptul că am ceva ce seamănă cu oamenii combinați,

Un alt fapt cu care mă mulțumesc este bucuria că inima mea nu se aseamănă cu primate,

Deoarece sunt convins că aceștia nu sunt deloc strămoșii mei naturali din păcate.

Nu este necesar să îmi zici ceea ce faci din cinci în cinci secunde,

Pentru că nu-mi amintesc să te fi întrebat, și cu siguranță nu pleci niciunde,

Așa că te sfătuiesc să ieși afară, să fumezi o gură de aer, și pe urmă revino printre noi,

Poate că vei realiza mai devreme decât mai târziu, că noi nu mai trăim precum niște eroi.

Pacea inimii

Drumul vieții mele nu merge niciodată drept,

Așa că am grijă să aleg mereu ceea ce este corect,

Înainte să vorbesc despre tine mai întâi mă analizez pe mine,

Pentru a mă asigura negreșit că ceea ce este în interior este bine.

Dacă tu îți imaginezi pentru vreo secundă că vorbele tale insipide mă jignesc,

Atunci îmi pare rău să te anunț că gloanțele umplute cu răutate nu mă mai rănesc,

Eu am nevoie doar de o pată de culoare ce se transformă ușor în iubire,

Ce este capabilă să se topească și să pătrundă în ținutul inimii mele polare.

Sincer, chiar m-am săturat să mă gândesc doar la banale ostilități,

Mi-aș dori să vorbim doar despre adevăratele noastre calități,

Îmi doresc să se salveze din hăul întunecat sincerele mentalități,

Și personal, să evit de acum încolo să mai aud tâmpitele imparțialități.

M-am săturat să fiu provocat mereu să fiu impulsiv și agresiv,

În acest fel, nu am cum să obțin de la viață ceva semnificativ,

Într-o lume externă insuflată cu extremități și plină de culori vii,

Sunt fericit să spun că, în sfârșit mi-am găsit pacea inimii.

Lumea estetică

Am renunțat de curând să mai filozofez, pentru că acest sport a omorât deșteptul,

Atunci când îmi termin de legat șireturile creative, vreau să intru în Rai cu dreptul,

Îmi aduce acasă umbra mai mult bine, fiindcă reușesc să fiu un actor anonim,

Cred că această ignoranță cotidiană îmi permite să profesez arta de a fi creștin.

Din momentul în care banul a devenit un instrument de control nominal,

A ideologiei progresiste, ce este dictată de către Noul Ordin Mondial,

Cu toții pare că avem doar un singur țel, să alergăm pe bandă după lei,

Sau poate ne mușcăm buza nesimțită a plăcerii de a îi arunca pe femei.

De la ultima vreme de ploaie acidă ne hrănim interior doar cu chimicale,

Și reușim să ne vindem lucrurile ponosite de viață, prin alte bazare,

Ascultăm molipsitor tot ceea ce se destupă din furnalul negru din televizor,

Probabil acesta este motivul pentru care cerul este negru, și noi gândim din topor.

Băuturile acestea afrodisiace fac adulții să vadă viețile lor cam sedate,

Iar copiii sunt astupați sub gunoi, și uită să mai privească ferestrele din realitate,

În abecedarul educativ scrie că școala trebuie să îți afișeze doar adevărul,

În schimb stradal, aceste mașinării de distrus viitorul, îți prescriu cazierul.

Tăiem zilnic copacii pentru că mai avem nevoie de câteva vile,

Pentru a uita de răni și dureri, ne amăgim simțirea cu slabele pastile,

Prea des dăm cantități de euro pe calități de om, pentru a arăta frumos,

În ce stejar se izbește acest popor atunci când sistemul de conducere este drăcos...?

Cu toții cunoaștem de multă vreme faptul că ei cu nesaț ne fură,

Dar tot ceea ce facem noi este că reușim să tacem din gură,

Inumanitatea lor te lasă uneori fără respirație și oarecum interzis,

Și deși cunosc că nu este sănătos să urăsc, le doresc să ajungă în abis.

Mă cam doare tare inima, când observ că în afară de coniac, nu suntem uniți,

Ne-am îmbătat prea mult cu iluzia succesului, și nu ne mai dorim să fim printre sfinți,

În ultima vreme ne derulăm foarte ciclic drumul către modernizare,

Încât pare că ne-am recircuitat dopamina să conducă la robotizare.

Un om simplu

Chiar dacă niciodată nu ați citit sau nu v-ați interesat,

Eu tot am continuat să scriu ceea ce am simțit cu adevărat,

Sau poate că am făcut ceea ce trebuia făcut neapărat,

Voi doriți să scăpați de mine pentru că ceea ce-am spus v-a apăsat.

Sunt un mix compus din răbdare, aberații, aspirații, dar mai ales credință,

Atunci când creez versuri nu îmi trebuie foarte multă silință,

Îmi caut în interior iubirea ce îmi permite să dau dovadă de bună voință,

Și într-un troc obștesc, primesc înapoi doar un singur dram de umilință.

Uneori cred că mai trăiesc doar fiindcă îmi îngăduie voința Lui Dumnezeu,

Așa că am devenit mai atent la faptele ce izvorăsc din inima ce bate din pieptul meu,

Nu mai am nevoie de fațetele slabe ce iscodesc vorbe găunoase și mincinoase,

Pentru că am găsit de curând liniștea Minții, ce a încetat să mai gândească în pase.

Dacă tu crezi că nu mă suporți, te rog să nu te mai bagi cu mine în seamă,

Deoarece în ceva timp inestimabil, este posibil să te ferești de mine cu teamă,

Chiar dacă eu nu mă văd asemenea unei personaj cu atitudine ostilă,

Cred că acesta este un alt subiect foarte complex ce mai necesită să fie scrisă o filă.

În caz că voi considerați că fur de la alți oameni o linie sau substanța dintr-o cheie,

Atunci vă invit cu patos să încercați și voi să compuneți un dram lin de idee,

Îmi cer scuze fiindcă am deviat încă o dată de la primul și cel mai important subiect,

Scopul scuză mijloacele ar spune un ofițer veteran ce nu mai stă cu spatele drept.

Măcar am reușit într-o nouă poezie gândurile negre să mi le exteriorizez,

Chiar și atunci când cred că greșesc, sunt sigur că reușesc cu divinul să mă fraternizez,

În sfârșit de capitol am găsit și o soluție practică la probleme ireale și extreme,

Mă bucur pe mine fiindcă nu am renunțat atunci când credeam că totul se termină devreme.

Dintr-o sută de oameni apropiați, m-am ales în lanul uman cu o prietenie,

Ce a reușit să mă țină în picioare în ocean, și cu ochii privind la Galaxie,

Ea a reușit de asemenea să mă lumineze, chiar și atunci când mi-a fost frică,

De fiecare când cad în nămol umplut cu pericol, conștiința ei este singura ce mă ridică.

Corpuri omenești

Chiar dacă arătăm diferit în aparență, în diferență suntem cu toții asemănători,

Ceea ce cred că ne definește temporar forma sunt faptele ce ne transformă în culegători,

Paradoxal vorbind, poți să fii frumos pe exterior, iar pe interior să porți un suflet ucigaș,

Sau poate că lumea te privește urât, însă tu, surprinzător, ești cel mai bun ajutor din oraș.

Mai rescriu industrial ideea încă o dată și îți transmit să îți iubești cu adevărat aproapele,

În loc să păstrezi anevoios chipul și corpul tău, și să îți obosești inconștient pleoapele,

Nu ajută pe nimeni să anunți ca într-un bazar că te îmbraci frumos și că ești bazat,

Dacă faptele contrazic vorbele, la final de linie doar vei reuși să