Procesul Marii Tradari Nationale - Volumul III: Maresalul Antonescu in fata istoriei

De Editie ingrijita de prof. Marcel-Dumitru Ciuca

Structurata in trei volume, cartea Procesul marii tradari nationale: Maresalul Ion Antonescu in fata istoriei, reuneste, prin grija profesorului Marcel-Dumitru Ciuca, cele mai importante documente din timpul anchetei si a procesului maresalului Ion Antonescu. Documente nu au fost editate, ci sunt prezentate integral, pastrand grafia si modul de exprimare al persoanelor implicate in ancheta si actul de justitie. Pentru cei care s-au intrebat daca maresalul Ion Antonescu si-a servit sau nu patria si cat de pertinente au fost motivele care au condus la condamnarea sa, cartea de fata i-ar putea ajuta sa-si formeze propria opinie.

• Limbă: Română
• Editor: Publisol
• Data lansării: 2 ian. 2022
• ISBN: 9786060980704

Previzualizare carte

DOCUMENTE

III




13. 1946 mai 11, sâmbătă, ora 8:20. – Depoziția lui Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc.

(Pauză, zgomote în sală.)

PREȘEDINTELE: Vă rog, luați loc! Luați loc, vă rog!

IULIU MANIU: Prefer să stau, d-le Președinte.

PREȘEDINTELE: Să stați. Jos, nu?

IULIU MANIU: Nu, prefer să stau, deocamdată.

PREȘEDINTELE: Cum doriți. Câți ani aveți d-vs.?

IULIU MANIU: Șaptezeci și patru.

PREȘEDINTELE: Domiciliul?

IULIU MANIU: Bădăcin.

PREȘEDINTELE: Profesiunea?

IULIU MANIU: Agricultor.

PREȘEDINTELE: Agricultor. Puneți mâna pe cruce: Jur...

IULIU MANIU: Jur...

PREȘEDINTELE: ... că voi spune adevărul...

IULIU MANIU: ... că voi spune adevărul...

PREȘEDINTELE: Așa să-mi ajute Dumnezeu.

IULIU MANIU: Așa să-mi ajute Dumnezeu.

PREȘEDINTELE: Vă mulțumesc. Poftiți, în apărare. Vă rog să vă formulați întrebările.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, vă rog să binevoiți să întrebați pe d-l Maniu dacă își amintește că s-a întâlnit cu d-l Mareșal Antonescu la 5 septembrie 1940, atunci când d-l Mareșal a fost însărcinat cu constituirea Guvernului și dacă a discutat eventualitatea unui Guvern de Uniune Națională?

PREȘEDINTELE: Da. Domnul martor, vă rog să ne spuneți dacă l-ați întâlnit la data de 5 septembrie 1940 pe Ion Antonescu și dacă ați discutat eventualitatea formării unui Guvern de Uniune Națională.

IULIU MANIU: N-aș putea să precizez dată sigură...

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: … dar știu că înainte de formarea Guvernului d-sale n-am avut prilejul să-l văd pe D-l Antonescu.

PREȘEDINTELE: Nu ați avut?

IULIU MANIU: Nu am avut.

PREȘEDINTELE: Ați avut sau nu ați avut?

IULIU MANIU: N-am avut. Înainte de formarea Guvernului n-am avut prilejul să-l văd pe d-l Antonescu.

PREȘEDINTELE: Înainte de formarea Guvernului Antonescu, nu am avut ocazia să-l văd pe Ion Antonescu.

Da. Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: Dacă își amintește d-l Maniu că a discutat totuși cu d-l Mareșal Antonescu chestiunea constituirii guvernului și că a refuzat orice concurs regelui Carol II?

IULIU MANIU: Mă rog, dacă îmi dați voie, să arăt puțin cum s-au desfășurat lucrurile.

O voce din sală: Mai tare!

PREȘEDINTELE: Nu, da vă amintiți...

(Bate cu ciocănelul în masă.) Rog sala să fie liniștită.

Vă reamintiți, d-v, domnu’ Maniu că, în preajma abdicării regelui Carol, ați avut o întrevedere cu Ion Antonescu și ați discutat asupra abdicării regelui Carol?

IULIU MANIU: Chiar mai multe. Chiar asta vreau să arăt, cum s-a întâmplat.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Fiindcă e bine să se cunoască.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: D-l Tătărescu, în 23 și în 24 mai ’940, a făcut o înțelegere cu Fabricius, ambasadorul Germaniei...

PREȘEDINTELE: Nu este vorba de această întâlnire. Este vorba...

IULIU MANIU: Nu...

PREȘEDINTELE: Vă rugăm să ne răspundeți dacă în preajma întâlnirii cuu..., în preajma abdicării regelui ați avut discuțiuni politice cu...

IULIU MANIU: Am avut.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Ne-am hotărât ca niciunul dintre noi să nu primească nicio însărcinare de la regele Carol. Și...

PREȘEDINTELE: Înainte de abdicarea regelui Carol am avut o întrevedere cu Ion Antonescu și ne-am hotărât ca niciunul dintre noi doi să nu primim vreo însărcinare din partea fostului rege.

IULIU MANIU: Această înțelegere am realizat-o și cu domnul Constantin Brătianu.

PREȘEDINTELE: Aceeași înțelegere am realizat-o și cu d-l Constantin Brătianu...

IULIU MANIU: ... cu d-l Gheorghe Brătianu...

PREȘEDINTELE: ... cu Gheorghe Brătianu...

IULIU MANIU: ... și cu d-l Stelian Popescu.

PREȘEDINTELE: ... cât și cu d-l Stelian Popescu.

IULIU MANIU: Am ținut o consfătuire...

PREȘEDINTELE: ... cât și cu d-l Stelian Popescu.

IULIU MANIU: Am ținut o consfătuire...

PREȘEDINTELE: Cu Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu și Stelian Popescu.

IULIU MANIU: Am ținut o consfătuire la d-l Dinu Brătianu acasă, unde s-a hotărât, în prezența conducerii Partidului Liberal; din partea noastră, a național țărăniștilor, eram numai doi, era d-l Madgearu și eu. Și am stabilit precis că n-o să primim sub nicio condițiune, niciun fel de însărcinare, niciunul, din partea..., de la regele Carol, câtă vreme e pe tron. Fiindcă...

PREȘEDINTELE: Da. Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: Domnule Președinte, dacă își amintește d-l Maniu că, cu acel prilej, s-a discutat ca la constituirea Guvernului Mareșal Antonescu, s-a discutat ca opoziția și chiar domnia sa să nu îngreuieze sarcina Guvernului?

PREȘEDINTELE: Cu această ocazie s-a discutat a nu se îngreuia sarcina Guvernului ce urma să se formeze de Ion Antonescu? În eventualitatea abdicării regelui Carol?

MIHAI ANTONESCU: Vă rog să-mi îngăduiți, domnule Președinte, că aș vrea să precizez. D-l Maniu l-a văzut pe d-l Mareșal Antonescu și după constituirea Guvernului...

PREȘEDINTELE: Bine, astaa...

MIHAI ANTONESCU: ... și cu acest prilej de asemenea a stabilit...

PREȘEDINTELE: Asta..., o să urmeze o altă întrebare a d-vs, să precizăm întâi epoca asta.

IULIU MANIU: Vreau să precizez lucrurile exact.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Ca să fie înțeles.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: M-am înțeles cu conducerea liberală că nici ei, nici noi nu o să primim nicio însărcinare de la regele Carol. Și am primit însărcinarea, de la dânșii, să mă pun în contact cu d-l Mareșal, ca să realizăm și cu domnia sa această înțelegere. Conform acestui mandat, și, în urma dorinței mele de a-l vedea – ieșise atunci de laaa..., de la lagăr¹ – m-am înțeles cu d-lui să ne întâlnim într-un loc, undeva într-un loc neutru. Și am călătorit ambii la Ploiești.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Și acolo întâlnindu-ne, am luat aceeași înțelegere cu d-l Mareșal Antonescu, ca adecă, nici d-lui, nici eu, nici noi n-avem să primim niciun fel de însărcinare de la regele Carol...

PREȘEDINTELE: Mandatul d-vs și discuțiile d-vs s-au purtat decât asupra acestei chestiuni, că nu veți primi...

IULIU MANIU: ... de la rege...

PREȘEDINTELE: Afară de aceste... domnu’ Maniu, vreau să știu – chestiunea aceasta e lămurită – dacă ați mai avut și alte conversații, în legătură cu...

IULIU MANIU: Da. Sigur...

PREȘEDINTELE: ... cuuu sprijinuuu...

IULIU MANIU: Sigur, că am stat o oră împreună, și în decursul acestor conversații am văzut care sunt planurile d-lui Mareșal Antonescu și am arătat care sunt și planurile mele. Am stabilit, prin urmare că n-o să primim niciun mandat de agregare, dar ne-am înțeles pe toată această legătură, la Guvernul care vine de a nu lua parte. Neprecizând însă cine să fie prezident, ci numai că noi vom fi..., dacă vom detrona pe regele Carol, avem să luăm, împreună răspunderea conducerii țării.

PREȘEDINTELE: Fără a preciza cine va fi președinte.

IULIU MANIU: Fără a preciza.

PREȘEDINTELE: Da. Vă mulțumesc, să consemnez, și după aceea...

IULIU MANIU: Da, da.

PREȘEDINTELE: Cu ocazia aceleiași întrevederi, am stabilit că dacă regele Carol va abdica, să participăm cu toții la guvern, fără a stabili cine va urma să fie președinte...

IULIU MANIU: D-l Mareșal Antonescu și-a rezervat Ministerul de Interne și de Război...

PREȘEDINTELE: ... d-l Mareșal Antonescu rezervându-și Ministerul de Interne și de Război...

IULIU MANIU: ... ceea ce eu am consimțit.

PREȘEDINTELE: ... ceea ce eu am consimțit.

IULIU MANIU: Într-aceea eu a trebuit să petrec de la Ploiești la Cluj, unde aveam de a aranja lucrurile în legătură cu aceasta.

PREȘEDINTELE: Întrevederea a avut loc la Ploiești.

IULIU MANIU: La Ploiești.

PREȘEDINTELE: Întrevederea a avut loc la Ploiești. După care eu am plecat la Cluj.

IULIU MANIU: Cluj. Înțeles fiind cu d-l Mareșal că miercuri, a treia zi,...

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: ... a patra zi, ca... dumineca, ne vom întâlni la București amândoi și amândoi ne vom prezenta la regele Carol în audiență și vom forța, vom pretinde și vom forța abdicarea lui. Venind eu îndărăt, am aflat...

PREȘEDINTELE: Urma ca, după trei zile, eu să-l reîntâlnesc la București,...

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: Urma ca după trei zile eu să-l reîntâlnesc la București și împreună să ne ducem la regele Carol...

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: ... unde să căutăm a obține abdicarea. Vă rog, când sunteți obosit, luați loc!

IULIU MANIU: Mulțumesc!

Regele Carol, probabil, îndemnat de demonstrația mare care am făcut-o noi, Partidul Național Țărănesc, la statuia lui Mihai și, poate, aflând de intențiunea pe care avem, l-a invitat pe d-l Mareșal în audiență. Dânsul, fără de a cere noi audiența... Eu nu eram în București.

PREȘEDINTELE: Înainte de a veni d-vs.

IULIU MANIU: D-l Mareșal s-a prezentat la audiență. Și după ce am venit îndărăt, mi-a comunicat că regele Carol i-a oferit să facă Guvernul și că domnia sa, în baza înțelegerii care am avut-o, a refuzat să ia, să facă Guvernul.

PREȘEDINTELE: Da. Înainte de a sosi eu la București, regele Carol l-a chemat în audiență pe Ion Antonescu, căruia i-a oferit să formeze Guvernul, ceea ce Ion Antonescu a refuzat, dat fiind înțelegerea noastră de a nu primi Guvernul de la regele Carol.

IULIU MANIU: În aceeași seară eu am avut plăcerea să-l văd pe d-l Mareșal într-o casă particulară, în care am reconfirmat înțelegerea făcută și în care mi-a comunicat ce a vorbit cu regele Carol.

PREȘEDINTELE: În aceeași seară, l-am întâlnit pe Mareșalul Antonescu, care mi-a comunicat rezultatele audienței avute și mi-a reconfirmat înțelegerea noastră.

IULIU MANIU: În aceeași noapte, a fost din nou chemat în audiență d-l Mareșal Antonescu. Ce s-a întâmplat în acea audiență nu știu.

PREȘEDINTELE: În aceeași noapte, a fost din nou chemat în audiență Mareșal

Antonescu. Ce s-a întâmplat însă în acea noapte, eu nu știu.

IULIU MANIU: Altă zi am aflat, probabil în urma unor intervențiuni pe care eu nu le cunosc, am aflat că d-l Mareșal a primit prezidinția Consiliului de Miniștri, cu condiția ca să fie conducător al statului și ca unele prerogative regale să-i fie transpuse domniei sale.

PREȘEDINTELE: A doua zi am aflat că Ion Antonescu a primit însărcinarea de a forma Guvernul cu condițiunea de a fi conducătorul statului și de a i se transmite unele dintre prerogativele regale... și de a i se transmite unele dintre prerogativele regale.

IULIU MANIU: Eu de la această dată pe d-l Mareșal Antonescu nu l-am mai văzut.

PREȘEDINTELE: Până când?

IULIU MANIU: Până când n-a format Guvernul.

PREȘEDINTELE: De la această dată... – Adică după abdicare?

IULIU MANIU: După abdicare...

PREȘEDINTELE: ... nu l-am mai văzut..., nu l-am mai văzut decât după ce a format Guvernul..., după ce a format Guvernul, după abdicarea regelui Carol.

Vă rog să formulați altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: Dacă își amintește d-l Maniu că l-a văzut pe d-l Mareșal Antonescu după constituirea Guvernului și, cu acel prilej, i-a arătat că nu va avea din partea opoziției o situație care să-i îngreuieze sarcina?

PREȘEDINTELE: După constituirea Guvernului, l-ați revăzut pe Mareșal Antonescu și dacă cu această ocazie i-a...

MIHAI ANTONESCU: ... a căzut de acord cu d-l Mareșal?

PREȘEDINTELE: ... l-ați asigurat că opoziția nu-i va îngreuia situația?

IULIU MANIU: Într-adevăr, după ce a format Guvernul, l-am întâlnit pe d-l Mareșal, dar dânsul nu mi-a făcut niciun fel de propunere de a intra, partidul nostru sau reprezentanții săi, în guvernul domniei sale. Probabil fiindcă știa că o astfel de invitare ar fi inutilă,...

PREȘEDINTELE: Da. V-a dat siguranță, că nu...

IULIU MANIU: Vă rog! Imediat, imediat!... fiindcă dumnealui știa părerile mele, că partidul nostru și eu în guvern dictatorial nu pot să iau parte, nu iau parte.

PREȘEDINTELE: L-ați asigurat totuși că nu-i veți face greutăți?

IULIU MANIU: Nu, nu. Vă rog...

PREȘEDINTELE: Vă rog să răspundeți la întrebare!

IULIU MANIU: Nu pot așa răspunde. Eu trebuie să arăt, trebuie să spun ăă... d-l Mareșal n-a oferit să intre careva om de-al nostru în Guvern, în schimb însă și-a arătat dorința că dacă va avea nevoie de tehnicieni, ca să-l ajute în guvernare, noi să nu refuzăm acești oameni.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Și atunci, într-adevăr, în urma acestei dorințe a d-sale, am și admis ca doi-trei distinși tehnicieni de-ai noștri, în diferite ramuri ale vieții publice, să ia parte în guvernul d-sale, ca secretari generali.

PREȘEDINTELE: Da. Am înțeles. După constituirea Guvernului, din 6 septembrie, în întrevederea pe care am avut-o cu Ion Antonescu, domnia sa nu mi-a propus ca membri ai Partidului Național Țărănesc să intre în Guvern, – virgulă – cred că nu mi-a făcut această propunere știind că Partidul Național Țărănesc nu ar fi putut primi să participe la o guvernare dictatorială. Însă mi-a cerut a-i da ca tehnicieni...

IULIU MANIU: ... amândoi...

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: ... sau unui tehnician de care va fi lipsă, să intre în serviciul d-sale.

PREȘEDINTELE: ... a da ca tehnicieni unii oameni de-ai noștri, ceea ce am învoit.

IULIU MANIU: Nu, vă rog, nu așa! Nu mi-a cerut să dau...

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: ... și că dacă dumnealui va invita pă cineva, atunci eu să nu contrazic...

PREȘEDINTELE: Atunci, îîî... – Cum ai spus mata?

Dactilografa: ... a da ca tehnicieni unii oameni de-ai noștri...

PREȘEDINTELE: Nu! Citește, citește cu câteva rânduri maiii...!

Dactilografa: Cred că nu mi-a făcut această propunere, știind că Partidul Național Țărănesc nu ar fi putut primi să participe la o guvernare dictatorială. Însă mi-a cerut a-i da ca tehnicieni unii oameni de-ai noștri, ceea ce...

IULIU MANIU: Cuvântul a-i da nu-i bun.

PREȘEDINTELE: Da. Bine, bine, o să arăt. Mai precis, nu mi-a cerut a da tehnicieni...

IULIU MANIU: Da.

Dactilografa: ... nu mi-a cerut...

PREȘEDINTELE: ... a da tehnicieni de-ai noștri, ci, în cazul când va alege astfel de persoane, dacă vor fi din partidul nostru, să mă învoiesc a accepta..., să mă învoiesc a accepta să colaboreze.

IULIU MANIU: Dar nu ca colaboratori politici, ci administrativi.

PREȘEDINTELE: Am învoit acest lucru..., am învoit acest lucru, însă nu sub forma unei colaborări politice, ci numai ca tehnicieni...

IULIU MANIU: Da, administrativi.

PREȘEDINTELE: ... tehnicieni administrativi..., administrativi. În acest fel au fost numiți... secretari generali?

IULIU MANIU: ... au fost numiți doi...

PREȘEDINTELE: ... au fost numiți doi secretari generali.

IULIU MANIU: Unul, ...

PREȘEDINTELE: D-l Gerota.

IULIU MANIU: Acela imediat, și...

PREȘEDINTELE: Imediat, Gerota...

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: D-l Gerota, imediat...

IULIU MANIU: Și după aceea a fost, mai târziu, numit d-l Grigore Popescu...

PREȘEDINTELE: ... și mai târziu...

IULIU MANIU: ... un tehnician în materie industrială și comercială...

PREȘEDINTELE: ... d-l Grigore Popescu, tehnician în materie comercială și industrială...

IULIU MANIU: ... la Ministerul Aprovizionării.

PREȘEDINTELE: ... la Ministerul Aprovizionării.

Dactilografa: ... la Ministerul?

PREȘEDINTELE: Aprovizionării.

Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă cu acel prilej, d-l Maniu a fixat, ca principiu, că secretari generali pot să fie toți tehnicienii pe care i-ar numi Guvernul, oricine deci dintre membrii Partidului Național Țărănesc, iar miniștri să nu fie personalități de partid, reprezentative, care prin prezența lor să facă aparentă participarea partidului la guvern, pentru aceștia trebuind aprobarea specială a d-lui Maniu, ca președinte, pentru fiecare în parte?

IULIU MANIU: Nu, nu.

PREȘEDINTELE: Da. Vă rog, domnu’ martor!

IULIU MANIU: N-am admis sub niciun fel, nici cu aprobarea mea, nici fără aprobarea mea, să intre vreun ministru.

PREȘEDINTELE: Nu am admis în niciun fel, nici cu aprobarea mea, nici fără aprobarea mea, să intre vreun ministru din partid, membri de partid.

IULIU MANIU: Iar în ce privește funcționarii administrativi, dacă va alege pe cineva, că ne va cere anterior învoirea.

PREȘEDINTELE: Dar dacă va alege funcționari administrativi, să participe numai dacă îmi va cere anterior învoirea.

IULIU MANIU: Aprobarea. Înțeleg respectivul domn, candidatul.

PREȘEDINTELE: Înțeleg, respectivul domn.

Dactilografa: ... înțeleg?

PREȘEDINTELE: Înțeleg, respectivul domn.

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: Altă întrebare?

MIHAI ANTONESCU: Dacă, cu acel prilej, d-l Maniu a declarat d-lui Mareșal Antonescu și s-a situat într-o poziție de rezervă, declarând că înțelege să rămână în această rezervă pentru alte împrejurări?

PREȘEDINTELE: Dacă, cu această ocaziune, v-ați situat într-o pozițiune de rezervă?

IULIU MANIU: Nu, doar fiindcă am fost în contra acestui guvern. Deci asta nu e un în sine că eu stau în rezervă.

PREȘEDINTELE: Nu a fost vorba de o rezervă a mea față de acest guvern, deoarece eu eram contra Guvernului.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, îngăduiți-mi să întreb pe d-l Maniu, eu nu mai înțeleg, de o parte...

PREȘEDINTELE: D-vs nu faceți nicio apreciere, formulați întrebări, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: Nu, vă rog, tocmai de aceea...

PREȘEDINTELE: Formulați întrebări în apărarea d-vs!

MIHAI ANTONESCU: Tocmai vreau să formulez o întrebare în legătură cu răspunsul pe care l-a dat d-l Maniu...

PREȘEDINTELE: Form...

MIHAI ANTONESCU: Pe o parte, l-a văzut pe d-l Mareșal Antonescu înainte, s-a înțeles cu d-sa la constituirea Guvernului...

IULIU MANIU: Nu m-am înțeles!

MIHAI ANTONESCU: Eventual...

IULIU MANIU: Nu m-am înțeles.

MIHAI ANTONESCU: Mareșalul și-a rezervat Armata și Internele. După aceea se constituie Guvernul, discută cu d-l Mareșal Antonescu și..., îl vede pe d-l Mareșal Antonescu, acordu’ ca să participe tehnicieni, tehnicieni, însă membri ai Partidului Național Țărănesc. Ce însemnează a fi contra unui regim căruia totuși, prin capul său, îi acorzi încrederea unei discuții și a unor... unui schimb de vederi și căruia îi oferi, în orice caz, colaboratori?

PREȘEDINTELE: Da. În aceste...

MIHAI ANTONESCU: Chiar eu am avut pe d-l Gerota secretar general...

PREȘEDINTELE: Să înțelege...

MIHAI ANTONESCU: ... care mi-a comunicat că d-l Maniu i-a dat agrementul, și a spus-o chiar aici, cum știți, și i-a dat agrementul pentru participarea la minister...

IULIU MANIU: Nu la minister, ...

MIHAI ANTONESCU: ... ca secretar general.

IULIU MANIU: Secretar general administrativ, nu politic.

PREȘEDINTELE: Da, cum explicați?

(Zgomote în sală. Președintele bate cu ciocănelul în masă.)

Vă rog, d-le Maniu, cum explicați d-vs?

IULIU MANIU: Da, vă rog, d-le Prezident, noi suntem toți români și nu suntem canibali. Pentru că în moment dat o părere politică diferă între noi, nu urmează ca noi să devenim numaidecât dușmani. Prin urmare, nu exclude posibilitatea ca să fim în anumite converzațiuni (sic). În special eu, de când s-a făcut România Mare, am fost de părere ca pe fiecare român să îl tratez cu o egală cinste și bunăvoință, indiferent dacă sunt adversari politici ori ba. De aceea, poate că am fost singurul în țară care am avut contact politic cu toți șefii de partide și cu toți prim-miniștrii.

PREȘEDINTELE: Am avut contact politic cu toți șefii de partide și cu toți prim-miniștrii, chiar dacă ei erau adversari politici ai mei și, în acest fel, au fost și legăturile mele...

IULIU MANIU: ... a fost și întâlnirea asta.

PREȘEDINTELE: ... și întâlnirile mele cu Ion Antonescu.

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, față de răspunsul d-lui Maniu, mi-e foarte greu să mai pun întrebarea pe care eu o pregătisem. Voiam să spună d-l Maniu dacă a înțeles să sprijine guvernul Mareșalului Antonescu, nu însă formal – deși țara era angajată atunci în politica internațională alături de Germania – față de situația care era în țară?

IULIU MANIU: N-am înțeles să-i dau sprijin guvernului domnului Mareșal Antonescu. Am înțeles că având în vedere că eram în schimbarea unui regim, după rege, gonit de pe tron, îmi dădeam seama că situația țării este foarte grea. Și atunci îmi dădeam seama că fiecare român este dator ca aceluia care are în mână puterea statului să nu-i facă greutăți.

PREȘEDINTELE: Am înțeles.

IULIU MANIU: Asta e un lucru și ceea ce spuneți d-vs e altul.

PREȘEDINTELE: Da. Nu am înțeles să sprijin guvernarea Antonescu. Dar, dat fiind că țara..., că țara era în schimbare de regim...

IULIU MANIU: ... prin înlăturarea lui Carol...

PREȘEDINTELE: ... și cu regele gonit de pe tron, ... trebuie...

IULIU MANIU: E foarte bine.

PREȘEDINTELE: ... cu regele gonit de pe tron. Da? – nu înțelegeam, ca orice român, să fac greutăți.

Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă a știut d-l Maniu că România începe războiul în contra Uniunii Sovietice?

PREȘEDINTELE: Vă rog, ați fost informat d-vs că România începe războiul împotriva Uniunii Sovietice?

IULIU MANIU: Nu. Am găsit din gazete.

PREȘEDINTELE: Numai din gazete am aflat începerea războiului României contra Uniunii Sovietice.

Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: Dacă își amintește d-l Maniu că s-a întâlnit cu mine, adică l-am vizitat chiar eu, în ajunul războiului, pe domnia sa?

PREȘEDINTELE: V-a vizitat, în ajunul războiului, acuzatul Mihai Antonescu?

IULIU MANIU: Nu. D-l ministru Antonescu a avut bunăvoința să mă cerceteze o singură dată, într-o altă chestiune, mai târziu. Da’ înainte de războiul cu rușii...

PREȘEDINTELE: Nu e exact că vaaa...?

IULIU MANIU: ... n-am, nu m-am întâlnit nici cu domnia sa, nici cu domnul Mareșal.

PREȘEDINTELE: Da. D-l ministru Antonescu m-a vizitat într-o altă împrejurare, după începerea războiului. Nu este exact că m-ar fi vizitat înainte de începerea războiului.

IULIU MANIU: Nu e exact. Nu m-a vizitat.

PREȘEDINTELE: O altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: Își amintește, d-l președinte Maniu, că s-a discutat totuși, la domnia sa în casă, înainte de intrarea în război, eventualitatea unei colaborări pentru un guvern tocmai la intrarea în război? Care urma să se constituie la intrarea în război?

PREȘEDINTELE: S-a discutat, în... în întrevederi politice cu d-vs ...?

MIHAI ANTONESCU: ... și participarea unei anumite persoane foarte apropiate de d-l Maniu, care urmau să intre în guvern atunci?

IULIU MANIU: Nu, domnule!

PREȘEDINTELE: N-au avut astfel de conversații politice?

IULIU MANIU: Nu! În casa mea n-am discutat intrarea în război. N-am discutat formarea Guvernului sau întregirea Guvernului după intrarea în război. Cu desăvârșire inexact!

PREȘEDINTELE: Este inexact că la mine în casă s-ar fi purtat conversații politice pentru formarea unui guvern în preajma războiului, în care să participe și un reprezentant apropiat al meu.

MIHAI ANTONESCU: D-l Man... D-le Președinte, întrebați, vă rog, pe d-l Maniu, dacă nu-și amintește – totuși eu stărui asupra acestui lucru – că l-am vizitat pe domnia sa în ajunul războiului, întrucât eu, după o discuțiune pe care o avusese și cu d-l Mareșal Antonescu, am propus d-lui Mihalache intrarea în guvern. D-l Mihalache m-a îndreptat la d-l Maniu, spunând că domnia sa socotește că a intrat..., a făcut cândva o greșeală și n-ar voi să o repete, de aceea crede că este bine ca să mă adresez d-lui Maniu, pentru a vedea care este părerea sa.

PREȘEDINTELE: Știți d-vs de o conversație pe care le-ați avut (sic) cu Ion Antonescu și d-l Mihalache, pentru participarea d-lui Ion Antonescu (sic) în Guvern?

IULIU MANIU: Da, este adevărat. D-l Mihalache mi-a comunicat că a fost invitat ca să intre în Guvern, chiar ca viceprezident, și ne-am sfătuit, cum este obiceiul între prieteni, și am hotărât, în mod categoric, că nici domnia sa și nici nimeni de la noi nu poate lua parte în Guvern. D-l Mihalache, prin urmare, a și refuzat total.

PREȘEDINTELE: Este însă adevărat că d-l Ion Mihalache mi-a comunicat că i s-a făcut oferta, în preajma războiului, de a intra în Guvern, ca viceprezident. În urma convorbirilor între noi, dintre noi, și sfaturile ce i-am dat, am hotărât ca nici d-l Ion Mihalache și nici vreun alt membru al partidului meu să nu participe la guvernare.

Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: Dacă d-l Iuliu Maniu își amintește că a discutat totuși atunci cu mine problema aceasta a războiului și domnia sa a spus că preferă să rămână ca o rezervă politică?

PREȘEDINTELE: Da. Ați discutat?

IULIU MANIU: Nuuu! I-adevărat, am vorbit despre asta și i-am arătat că este o profundă greșeală ca noi să intrăm în război cu Rusia. Am admis însă, și mai târziu voi arăta acest lucru, ca România să revizuiască a relua Basarabia și Bucovina.

PREȘEDINTELE: În preajma războiului, într-o întrevedere avută cu Mihai Antonescu... Da cum ați spus d-vs?

IULIU MANIU: Că am fost categoric în contra unui război, cu Rusia...

PREȘEDINTELE: ... i-am declarat că sunt categoric contra unui război cu Uniunea Sovietică...

IULIU MANIU: ... mai ales că problema se punea așa: că trebuie să ducem un război sfânt în contra Rusiei. Și asta era ceva absurd, să ducem război sfânt în contra puternicei...

PREȘEDINTELE: ... mai ales...

IULIU MANIU: ... monarhii, sau Republicii Sovietice.

PREȘEDINTELE: ... mai ales că se punea problema a se duce un război sfânt împotriva U.R.S.S.-ului, dar... Aici ați zis că ați fost de acord cu principiul revizuirii a granițelor (sic).

IULIU MANIU: Da.

PREȘEDINTELE: ... dar am fost...

IULIU MANIU: ... am fost pentru ca să reluăm Basarabia și Bucovina. PREȘEDINTELE: ... dar am fost pentru a relua Basarabia și Bucovina...

IULIU MANIU: Și pentru ce? Pentru că – aceasta este foarte important! – pentru că: cedarea Basarabiei s-a întâmplat în împrejurări rușinoase făcute de dl Tătărescu și era o pată pe onoarea națională și credeam că trebuie reparată.

PREȘEDINTELE: ... pentru că socoteam că cedarea Basarabiei s-a făcut în împrejurări rușinoase...

Dactilografa: ... în... Vă rog să repetați!

PREȘEDINTELE: ... în împrejurări rușinoase, făcute de d-l Tătărescu...

IULIU MANIU: ... și pentru că...

PREȘEDINTELE: ... și pentru că...

IULIU MANIU: ... era clar, în... oricăruia care cunoștea lucrurile în Europa...

PREȘEDINTELE: ... pentru că era clar...

IULIU MANIU: ... că, în prima fază a războiului, Germania va avea succese importante față de Rusia.

PREȘEDINTELE: ... și fiindcă era clar, față de întreaga situație în Europa, că, în prima fază a războiului, Germania putea avea succese militare importante față de Rusia.

Altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte...

IULIU MANIU: Vă rog, pardon! Să mai... și pentru că găseam absolut greșit ca să lăsăm ca armata germană să puie mâna pe Basarabia și Bucovina, prin ceea ce și-ar fi întărit bizuința sa de a realiza spațiul său vital...

PREȘEDINTELE: Și pentru că găseam ca neindicat ca Germania să puie mâna pe Basarabia și Bucovina, ceea ce ar fi însemnat mărirea spațiului ei vital...

IULIU MANIU: ... la care tindea...

PREȘEDINTELE: ... la care tindea...

Dactilografa: ... la care?

PREȘEDINTELE: ... la care tindea.

Altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte...

PREȘEDINTELE: Nu, vă rog, domnule acuzator public, o să aveți cuvântul și o să puteți...

ACUZATOR PUBLIC D. SARACU: Punctul nostru de vedere în legătură cu aceasta...

PREȘEDINTELE: ... și o să cereți preciziunile care le vreți! Să respectăm ordinea, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, cum explică d-l Maniu că, pe de o parte, socotea că nu trebuia să se facă războiul împotriva Uniunii Sovietice, iar de altă parte spune că trebuia reluată Basarabia, fiindcă fusese cedată în împrejurări – cum le-a calificat domnia sa – și că germanii nu trebuia să-și întindă spațiul vital cuprinzând și Basarabia și Bucovina. Nu însemnează aceasta că trebuia să se facă ce s-a făcut?

IULIU MANIU: Nu însemnează, fiindcă... Pot să răspund?

PREȘEDINTELE: Da, vă rog, mai ales... (neclar).

IULIU MANIU: Nu însemnează, fiindcă este altceva a face un război de cucerire, un război ofensiv, și altă treabă a apăra patrimoniul tău național. Basarabia și Bucovina a fost pământ românesc. Basarabia și Bucovina este pământ românesc. Prin urmare, călcarea acestui pământ din partea armatei române este datorie națională, însă nu trebuia ca armata română să treacă peste Nistru, peste hotarul nostru bine stabilit și hotar internațional.

PREȘEDINTELE: Asupra poziției mele...

Dactilografa: ... asupra?

PREȘEDINTELE: ... poziției mele, dau următoarea explicație: Basarabia și Bucovina este teritoriu național...

IULIU MANIU: ... a fost pământ românesc și este pământ românesc...

PREȘEDINTELE: ... a fost...

IULIU MANIU: ... pământ românesc și este pământ românesc...

PREȘEDINTELE: ... și este pământ românesc și a călca armata acest teritoriu este just, pe când a face un război de cucerire...

IULIU MANIU: ... peste Nistru...

PREȘEDINTELE: ... a face un război de cucerire peste Nistru...

Dactilografa: ... de cucerire?

PREȘEDINTELE: ... peste Nistru este injust. Punct. Altă întrebare vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă trebuie înțeles răspunsul d-lui Maniu, în sensul că trebuia să se facă război pentru Basarabia și Bucovina, fiindcă din punct de vedere militar și asupra împrejurărilor care au condus, după Nistru, acțiunile, aceasta este altă problemă. Da’, deocamdată aceasta, dacă vrea să răspundă d-l Maniu.

PREȘEDINTELE: Vă rog, vă rog, dacă se poate să dați...

MIHAI ANTONESCU: Dacă crede că pentru Basarabia și Bucovina trebuia făcut război?

IULIU MANIU: Așa trebuia...

PREȘEDINTELE: În sfârșit, uitați... (neclar). În această împrejurare ați fost de acord să se facă război Uniunii Sovietice pentru Basarabia? Fiindcă în alt mod, în acele împrejurări, nu se putea lua Basarabia?

IULIU MANIU: Raționamentul meu a fost următorul: noi, pământul Basarabiei și al Bucovinei nu-l putem câștiga nici prin război, nici prin acțiune diplomatică, fără o înțelegere cu Rusia, deci evident că a duce război, chiar și pentru Basarabia și Bucovina, putea pare un lucru prea forțat. Însă era în perioada care am spus-o mai înainte, nemții voia să puie ei mâna pe ea și, atunci, într-adevăr, domnul Mareșal a făcut foarte bine când a prevenit armata germană; a mers d-lui înainte cu armata și a pus d-lui mâna pe Basarabia și Bucovina, înainte de a o pune Germania. Asta e un lucru așa de... de clar, încât nu ne mai trebuie mai mult explicare. De ce să ocupe, de ce să ocupe Germania pământul nostru, nu ocupăm noi... după aia, ... așa!

PREȘEDINTELE: Raționamentul este că Basarabia nu putea fi recâștigată nici pe cale de război, dar nici pe cale diplomatică, fără acordul U.R.S.S.-ului...

IULIU MANIU: ... nici pe cale diplomatică. Așa e!

PREȘEDINTELE: Dar, în acele împrejurări, era preferabil să ocupe armata română, decât armata germană – așa cum ați arătat.

IULIU MANIU: Da.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, îngăduiți-mi să stărui. D-l Președinte Maniu spune: bine a făcut Mareșalul Antonescu ocupând Basarabia și Bucovina; credea că trebuia să se înțeleagă Uniunea Sovietică și cu România, iar faptul cedării Basarabiei, în timpul guvernului Tătărescu, a fost un lucru rușinos. Dați-mi voie să întreb pă d-l Președinte Maniu: dacă faptul cedării Basarabiei a fost un lucru rușinos, dacă Mareșalul Antonescu, că a ocupat Basarabia, atunci, de vreme ce România nu era în stare de război cu Uniunea Sovietică înainte, iar ocupația nu poate să fie decât un act de război, aceasta însemnează că d-l Maniu spune, cu alte cuvinte, că bine a făcut Mareșalul Antonescu că a făcut război pentru Basarabia și Bucovina?

PREȘEDINTELE: Vă rog să ne răspundeți la această întrebare!

IULIU MANIU: Cu niciun fel de cuvânt nu aș putea spune că a fost bine că a intrat România în război cu U.R.S.S...

PREȘEDINTELE: Sub niciun fel de cuvânt însă nu aș putea spune că România a făcut bine că a intrat în război cu U.R.S.S.

IULIU MANIU: Chestia prezintă o problemă tactică, politică și militară.

PREȘEDINTELE: Chestiunea prezintă o problemă tactică, politică și militară.

IULIU MANIU: Și aceasta, firește, trebuia s-o rezolve Guvernul care conducea țara.

Dactilografa: ... și militară?

PREȘEDINTELE: ... și militară. Și aceasta trebuia să fie rezolvată, firește, de guvernul care conducea țara.

IULIU MANIU: Am mai spus, că e altceva a merge să ocupi o provincie a ta...

PREȘEDINTELE: Da, e acela...

IULIU MANIU: ... ca să nu o ocupe altcineva...

PREȘEDINTELE: E consemnată...

IULIU MANIU: Da... și altceva ca să declari un război, pentru că, mă rog, tonul face muzica și în politică.

PREȘEDINTELE: Și ar trebui; și în politică tonul face muzica. Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă d-l Maniu socotește că Guvernul a făcut bine ce a făcut și d-l Mareșal Antonescu bine a făcut ocupând Basarabia și Bucovina?

PREȘEDINTELE: Dacă socotiți că Guvernul bine a făcut...?

MIHAI ANTONESCU: Nu, dați-mi voie, vă rog! Dacă făcând acest lucru, d-l Maniu crede că este drept și potrivit ca Mareșalul Antonescu și cu acuzații care se găsesc în boxă azi să fie considerați ca singurii care pot fi învinuiți de această politică?

PREȘEDINTELE: Da, vă rog să ne răspundeți la această...!

IULIU MANIU: Da. Sunt singurii care pot fi învinuiți. Pentru că a pus mâna pe putere, n-au întrebat națiunea, nu s-a consultat cu nimeni, deci a procedat absolut dictatorial, ceea ce nu e potrivit nici din punct de vedere practic, politic și internațional, nici din punct de vedere național.

PREȘEDINTELE: Apreciez că acuzații din boxă sunt singurii care au a răspunde de politica lor, deoarece nu au consultat pe nimeni, nici țara... și nici țara.

Dactilografa: ... și nici țara...

PREȘEDINTELE: ... și nici țara.

IULIU MANIU: ... nici opinia publică...

PREȘEDINTELE: ... nici țara și nici opinia publică... – Și... ați completat d-vs la sfârșit ăăă...?

IULIU MANIU: ... ceea ce este...

PREȘEDINTELE: ... ceea ce este...

IULIU MANIU: ... necorespunzător...

PREȘEDINTELE: ... necorespunzător...

IULIU MANIU: ... și din punct de vedere internațional...

PREȘEDINTELE: ... și din punct de vedere internațional...

IULIU MANIU: ... și din punct de vedere național.

PREȘEDINTELE: ... și din punct de vedere național. O altă întrebare.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă de o parte, d-l Maniu a declarat chiar aici, și acesta e adevărul – că s-a întâlnit de mai multe ori cu d-l Mareșal Antonescu, înainte de septembrie, și se puseseră de acord asupra luării Guvernului, cu libertatea fără a stabili cine anume va fi președinte de consiliu, dar a lua puterea, împreună, deci era de acord. Dacă, după aceea, d-l Maniu, după ce Mareșalul Antonescu a luat puterea, a discutat de asemenea cu domnia sa și i-a dat sprijin, nu numai prin această înțelegere, de pasivitate, dar prin colaborarea activă a ceea ce numește d-l Maniu tehnicieni, adică a unor partizani ai d-lui Maniu, care au făcut parte din administrația Guvernului Mareșal Antonescu. Dacă, pă de altă parte, spune că politica pe care au făcut-o guvernul și d-l Mareșal Antonescu, la ’940 iunie, în privința teritoriilor, era aceea care trebuia să fie făcută în interesul românesc, atuncea cum explică d-l Maniu, azi, că la întrebarea pe care am pus-o mai înainte, consideră că numai d-l Mareșal Antonescu și cu acuzații de azi sunt singurii vinovați?

PREȘEDINTELE: De ce apreciați că sunt singurii vinovați în politica dusă, acuzații?

IULIU MANIU: Pentru că și-au luat răspunderea, pentru că a condus toată afacerea greșit și pentru că noi am protestat în contra acestei politici, și prin diferitele memorii și prin întruniri publice care s-au ținut.

PREȘEDINTELE: Ei sunt responsabili, fiindcă și-au asumat răspunderea, – virgulă – au condus politica greșit, iar noi am protestat prin diferite memorii și întruniri publice.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, e foarte greu caa... – și nu vreau să stărui, să pară că stărui asupra acestui lucru – da’, îngăduiți-mi, fiindcă este important. D-l Maniu a avut un rol mare în țară și a aspirat să-l aibă, întotdeauna, și atuncea, domnul Maniu, trebuie, cred, îngăduiți-mi să spun, nu numai pentru orientarea opiniei publice, fiindcă acesta e un lucru care aparține domniei sale, stabilirea răspunderii noastre, crede d-l Maniu că poate să afirme: politica făcută de Mareșalul Antonescu trebuia să fie făcută, pentru că era în interesul țării, iar pe de altă parte să spună: am protestat împotriva acestui lucru?

IULIU MANIU: Pentru că, domnule ministru, o politică se poate face bine, se poate face rău. Și cea mai bună intențiune politică poate să se traducă, în fapt, prin o rea conducere, o crimă.

PREȘEDINTELE: O politică se poate face bine sau se poate face rău. Și cea mai bună intențiune politică se poate transforma într-o crimă.

O altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, d-l Maniu a arătat că trebuia ca, în iunie ’42, România să schimbe ceea ce fusese făcut în condiții rușinoase în ’940... în nouă sute patruz... în nouă sute patruzeci. În ’941 trebuia să schimbe ceea ce fusese făcut în condițiile rușinoase în ’940. Dacă domnia sa declară că Mareșalul Antonescu a făcut ceea ce corespundea intereselor țării, făcând acest act, ce rămâne crimă, sau ceea ce numește d-l Maniu crimă, dacă faptul istoric în sine, actul istoric în sine este un act pe care d-l Maniu l-a aprobat atunci, de vreme ce corespundea intereselor românești?

PREȘEDINTELE: Actuuu... politica intrării în război, l-ați aprobat?

IULIU MANIU: Nu, fiindcă n-am avut ocazia să-l aprob. Când am avut ocazia l-am dezaprobat.

PREȘEDINTELE: Actul politic al intrării în război...

IULIU MANIU: Nu m-a întrebat nimeni...

PREȘEDINTELE: ... nu am avut ocazia să-l aprob...

IULIU MANIU: ... nici nația n-a fost întrebată: e bine, ori nu e bine?

PREȘEDINTELE: ... – virgulă –, când mi s-a oferit ocazia, l-am dezaprobat.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, față de acest răspuns, chestiunea aceasta eu nu o duc mai departe. Aș vrea să știu dacă d-l Maniu recunoaște că după 22 iunie, a fost continuu informat despre acțiunea diplomatică pe care am dus-o ca ministru de Externe, în această perioadă, și dacă l-am pus în cunoștință cu textul telegramelor și informațiilor diplomatice?

PREȘEDINTELE: Dacă, după data izbucnirii războiului, ați fost încunoștințat de acțiunea diplomatică dusă de acuzatul Mihai Antonescu și de alte tratative politice care le ducea?

IULIU MANIU: Da, într-adevăr, am fost informat din partea d-sale despre anumite conversațiuni care le ducea cu ambasadorul Americii, în Madrid.

PREȘEDINTELE: După...

IULIU MANIU: Despre aceasta m-a încunoștințat...

PREȘEDINTELE: După izbucnirea războiului, d-l Mihai Antonescu m-a încunoștințat despre anumite tratative politice pe care le ducea în Madrid cu ambasadorul... – Statelor Unite ați spus, domnu... Maniu?... cu ambasadoruuu...

IULIU MANIU: Statelor Unite ale Americii.

PREȘEDINTELE: Statelor Unite din America.

MIHAI ANTONESCU: Dacă d-l Maniu își amintește, pentru că este vorba de Madrid, dacă își amintește că, atunci, când eu l-am informat de legăturile de la Madrid, mi-a propus ca să trimit pe d-l doctor Mănuilă, care l-ar fi cunoscut pe ambasadorul american, pentru ca să stabilească domnia sa legături la Madrid cu ambasadorul american, prin d-l doctor Mănuilă.

PREȘEDINTELE: Dacă cu această ocazie ați propus să-l trimeată pe d-l doctor Mănuilă pentru a stabili legături cuuu...

IULIU MANIU: Da, într-adevăr, amintindu-mi d-lui că să fac anumite conversații la Madrid și fiindcă ținea ca aceste conversații să fie făcute temeinic și fiindcă îl cunoșteam pe d-l Mănuilă un om absolut bine informat și bine intenționat și deștept, i-am spus, așa în conversațiune, ca între altele, că poate ar fi bine dacă l-am utiliza pe d-l Mănuilă, ceea ce ar fi sigur de folos pentru țară.

PREȘEDINTELE: Cu această ocaziune, este adevărat că am recomandat d-lui Mihai Antonescu ca la conversațiunile cu ambasadorul de la Madrid... ca în, nu cu la...

Dactilografa: ... ca la conversațiunile...?

PREȘEDINTELE: ... ca în... ca la... ca în conversațiunile de la Madrid să fie utilizat d-l dr. Mănuilă.

IULIU MANIU: Sabin, Sabin Mănuilă...

PREȘEDINTELE: ... Sabin. Mănuilă Sabin.

IULIU MANIU: Care nu este membru în partidul nostru, ci este directorul general al Statisticii Generale.

PREȘEDINTELE: ... care...

Dactilografa: Cum ați spus?

PREȘEDINTELE: ... care...

IULIU MANIU: ... nu este...

PREȘEDINTELE: ... deși nu era...

IULIU MANIU: ... care nu este...

PREȘEDINTELE: ... care nu este membru...

IULIU MANIU: ... în partidul nostru...

PREȘEDINTELE: ... în partidul nostru...

IULIU MANIU: ... ci este funcționar, director general al Statisticii. PREȘEDINTELE: ... ci este director general al Statisticii.

Vă rog, altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: Dacă recunoaște d-l Maniu că în această perioadă a cerut trimiterea peste graniță a unor reprezentanți la Cairo, care să trateze posibilitatea viitoare a ieșirii din război?

PREȘEDINTELE: Dacă ați cerut acuzatului Mihai Antonescu trimiterea peste graniță a unor reprezentanți diplomatici la Cairo?

IULIU MANIU: Lucrul s-a petrecut așa, că trebuie explicat lucrul ăsta...

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Eu, de la început, am dus o acțiune foarte extinsă internațională, pentru a informa lumea, de o parte, iar de altă parte pentru a înlesni ieșirea României din Axă. În aceste... pe aceste legături ocupa un loc de căpetenie legăturile care am reușit să le realizăm cu Cairo, adecă acolo era sediul Comitetului Națiunilor Unite.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Erau ambasadorii Rusiei, Americii și Angliei. Și atunci, am ținut ca să intru cu ei în legătură. Am intrat cu ei în legătură și într-un moment dat mi-au cerut, acești ambasadori, ca să trimet un emisar al meu.

PREȘEDINTELE: Da. În ce an s-a întâmplat?

IULIU MANIU: În patruzeci șiii... ăăă patru, iarna, patruzeci și trei spre patruzeci și patru, iarna.

PREȘEDINTELE: Da, în iarna patruzeci și trei, patruzeci și patru.

IULIU MANIU: Atunci, ei bine, fiind chestia foarte importantă, am consimțit la acest lucru, mai ales că generalissimul Wilson, care era comandantul suprem în Mediterana Orientală, mi-a dat o telegramă în care urgenta să ieșim din Axă și în acest scop să intrăm în tratative de armistițiu. Și m-a rugat ca această telegramă să o comunic d-lui Mareșal Ion Antonescu. În urma acestor lucruri, după mai multe încercări, m-am hotărât să rog pe prințul Știrbey ca să meargă la Cairo. Prințul Știrbey s-a învoit, cu condiția ca eu să-i dau o scrisoare în care să constat că dânsul merge ca emisarul meu și să-l recomand ca să fie în consecință tratat. Telegrama am trimis-o d-lui Mareșal Antonescu, ca să fie informat și, totodată, am rugat, prin o terță persoană, pe d-l Mareșal, ca să binevoiască a înlesni ieșirea peste graniță a prințului Știrbey. Și d-l Mareșal a avut bunătatea și patriotismul ca să înlesnească acest lucru și, în urma înlesnirii făcute de Mareșalul Antonescu, prințul Știrbey a putut să plece la Cairo, și pe urmă, mai târziu, fiind necesar să mai trimit pe cineva, ca un consilier al domnului Știrbey, am precizat pe d-l Vișoianu, și d-l Mareșal, la rugarea mea, a avut bunătatea să facă posibil și ieșirea lui Vișoianu.

PREȘEDINTELE: În iarna patruzeci și trei, patruzeci și patru, realizând legături cu Națiunile Unite, la Cairo, generalissimul Wilson mi-a cerut să trimit acolo un emisar al meu... Trimițându-mi o telegramă în acest sens?

IULIU MANIU: Da, da.

PREȘEDINTELE: ... trimițându-mi în acest scop o telegramă...

IULIU MANIU: ... o telegramă prin legătura telegrafică fără fir...

PREȘEDINTELE: ... printr-o legătură telegrafică fără fir, ce o posedam...

IULIU MANIU: ... ce o posedam...

PREȘEDINTELE: ... o legătură telegrafică fără fir, ce o posedam. Da. Punct. L-am pus în curent pe Ion Antonescu de această telegramă...

IULIU MANIU: Am trimis textul.

PREȘEDINTELE: ... trimițându-i textul și...

IULIU MANIU: ... am cerut...

PREȘEDINTELE: ... și am cerut să dea posibilități de plecare...

IULIU MANIU: ... viză de ieșire, am cerut. Să ne dea o viză de ieșire...

PREȘEDINTELE: ... – virgulă –, viză de ieșire – virgulă – domnului Știrbey, pentru a pleca la Cairo, ca reprezentant al meu. Ca reprezentant al meu. Punct. D-l Mareșal Antonescu mi-a acordat această viză și d-l Știrbey a plecat la Cairo, iar mai târziu am putut trimite și un alt reprezentant al meu, pe d-l Vișoianu.

IULIU MANIU: ... ca consilier la prințul Știrbey.

PREȘEDINTELE: ... am mai putut trimite și un alt reprezentant al meu, pe d-l Vișoianu, ca consilier al d-lui Știrbey.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă binevoiți să întrebați pe d-l Maniu dacă a primit, nu numai tot concursul pentru activitatea, pentru plecarea acestor delegați, dar, dacă recunoaște că i s-a transmis și rezultatul tratativelor, adică condițiunile de armistițiu trimise de d-l Știrbey și venite prin Legațiunea noastră de la Ankara.

PREȘEDINTELE: Dacă v-a dat tot concursul, în afară de acesta, care vi l-a dat, dar v-a transmis și rezultatul tratativelor întreprinse de d-l Știrbey?

IULIU MANIU: Tratativele le-am purtat eu. Și în ce privește tratativele și rezultatul, n-am primit de la Ministerul de Externe nicio înștiințare, în schimb am trimis eu d-lui ministru, de regulă, câte un schimb de telegrame, ca să fie informat despre ceea ce se petrece, ca nu care cumva conversațiile care le duc eu prin prințul Știrbey și Vișoianu să încrucișeze cu conversațiile care știam că le duce dumnealui la Madrid.

PREȘEDINTELE: Da.

IULIU MANIU: Era o chesie de loialitate.

PREȘEDINTELE: Da. Nu este exact că Ministerul de Interne... dee... Externe...

Dactilografa: ... nu este exact?

PREȘEDINTELE: ... că Ministerul de Externe m-ar fi informat pe mine cu textul tratativelor de la Cairo...

MIHAI ANTONESCU: De rezultat, am spus domnuuu...

PREȘEDINTELE: ... de rezu... de răspunsuu...

MIHAI ANTONESCU: ... răspunsuu, da, mă rog.

PREȘEDINTELE: ... răspunsul tratativelor de la Cairo, ci eu am informat Ministerul de Externe...

IULIU MANIU: ... pe domnu’ Antonescu, personal.

PREȘEDINTELE: ... – virgulă –, pe domnul Antonescu, personal, de mai multe telegrame primite de la d-l Știrbey.

Dactilografa: ... primite?

PREȘEDINTELE: ... primite de la d-l Știrbey, – Așa, virgulă – în scopul ca aceste rezultate să fie cunoscute de domnia sa, a nu se întretăia cu tratativele ce el le ducea prin Madrid. El le ducea prin Madrid.

Rezultatul acestor tratative, condițiile de armistițiu, d-vs l-ați informat pe Mihai Antonescu? Sau Mihai Antonescu pe dumneavoastră?

IULIU MANIU: Eu am informat pe Mihai Antonescu.

PREȘEDINTELE: Deci dumneavoastră? De rezultatul tratativelor, adică condițiile armistițiului, condițiile armistițiului, eu l-am avizat pe d-l Mihai Antonescu și nu domnia sa pe mine.

Altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, este un fapt cert, care poate fi stabilit oricând, că Legațiunea de la Ankara a transmis condițiunile de armistițiu venite de la Cairo...

IULIU MANIU: Când? Cam în ce dată?

MIHAI ANTONESCU: La data când au fost formulate.

IULIU MANIU: Nu, nu!

MIHAI ANTONESCU: Cred, în lunaaa... sfârșitul aprilie sau mai, nouă sute patruzeci și patru.

PREȘEDINTELE: Altă întrebare!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, dacă își amintește d-l Maniu că nu numai într-o casă neutră, dar chiar la Snagov, l-am văzut pe domnia sa, și de mai multe ori, de multe ori chiar la cererea domniei sale, făcută prin doamna sau d-l dr. Mănuilă și, dacă își amintește, cum l-a văzut și pe d-l Mareșal Antonescu, odată, chiar la mine în cameră – voi reveni asupra acestui lucru – dar dacă recunoaște că atunci l-am informat că duc tratative directe de armistițiu cu Uniunea Sovietică, prin Stockholm, și că primisem unele informații de la d-na Kollontay care erau de natură să fixeze condițiuni, să fie optimiste pentru noi, și d-l Maniu, atuncea mi-a spus: „Eu am primit de la Cairo, dimpotrivă, știri pesimiste"? Dacă își amintește de acest lucru?

PREȘEDINTELE: Dacă v-a informat...?

MIHAI ANTONESCU: În biroul de la Snagov, în biroul meu de la Snagov.

PREȘEDINTELE: Dacă v-a informat Mihai Antonescu de condițiile de armistițiu pe care le primise prin Stockholm, de la d-na Kollontay, ambasadoarea sovietică?

IULIU MANIU: Vă rog! Domnu’ ministru, pe mine, despre tratativele care le are în Stockholm, prin d-na Kollontay, nu m-a informat. Altfel, eu – în Stockholm – aveam legăturile mele proprii, cu d-na Kollontay, care era ministrul Rusiei în Stockholm. Și le duceam acestea prin intermedierea, firește a telegrafului fără fir, prin un prieten al meu din București și prin un prieten al nostru din Stockholm. A vorbit de mai multe ori cu d-na Kollontay și mi-a comunicat punctul de vedere al Rusiei în ce privește armistițiul. Într-adevăr, eu, cu preliminarul făcut la Cairo, n-am fost mulțumit din două motive. Întâi, fiindcă la acest...

PREȘEDINTELE: Stați! Înainte de a trece d-vs la această a doua chestiune. Mihai Antonescu v-a informat că și el ducea tratative la Stockholm și că primise condițiuni de armistițiu?

IULIU MANIU: Da, mi-a spus că dânsul încă are legături la Stockholm...

PREȘEDINTELE: Da. V-a spus că...

IULIU MANIU: Da, da, mi-a spus că are legături la Stockholm. Dar nu m-am interesat mai apropiat, fiindcă eu...

PREȘEDINTELE: Aveați și d-vs direct...

IULIU MANIU: ... fiindcă aveam direct informațiile mele prin... (neclar).

PREȘEDINTELE: Da. Vă rog, să consemnăm întâi... este adevărat... – într-o convorbire la Snagov?

IULIU MANIU: Această convorbire a fost întâi la o casă particulară, în București, și pe urmă – într-a unui prieten, cunoscut comun – și pe urmă, într-adevăr că am mers la vila dumisale, locuia... domnului Mareșal. Am mers la dumnealui, ca să mă înțeleg cu dumnealui...

PREȘEDINTELE: ... la Snagov.

IULIU MANIU: ... la Snagov, și într-o altă chestiune în special.

PREȘEDINTELE: Este adevărat că, într-o întrevedere ce am avut-o într-o casă particulară, la București, cât și într-o întrevedere avută tot cu domnia sa... tot cu domnia sa, la vila Mareșalului, din Snagov, domnul Mihai Antonescu mi-a comunicat că ar fi primit comunicări asupra condițiilor armistițiului, de la Stockholm, care au fost comunicate; de doamna Kollontay, ambasadoarea sovietică de acolo... care au fost comunicate de d-na Kollontay, ambasadoarea sovietică de acolo, – virgulă – nu m-a interesat această comunicare făcută de d-l M. Antonescu...

IULIU MANIU: Nu că nu m-a interesat, n-a avut un fond special. De interesat, cum să nu mă intereseze ce spune dânsul, fără discuțiile…

PREȘEDINTELE: Da, am să completez – și am reprodus chiar termenul întrebuințat de d-vs...

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte...

PREȘEDINTELE: Vă rog, vă rog, un moment! Să găsim o altă formulă cu care să fiți de acord și d-vs!

IULIU MANIU: N-am pus prea mare pont pe asta.

PREȘEDINTELE: ... – virgulă – mai bine spus nu am pus prea mare pont...

Dactilografa: ... prea mare pont?

PREȘEDINTELE: ... pont, pentru asta, – virgulă – deoarece și eu aveam legături cu d-na Kollontay printr-un prieten politic de la...

IULIU MANIU: ... printr-un... printr-un cunoscut...

PREȘEDINTELE: ... printr-un prieten – fără politic – ce-l aveam la Stockholm și care făcea comunicări radiotelegrafice.

IULIU MANIU: ... la un prietin comun de aici, din București.

PREȘEDINTELE: ... la un... la prie... Poftim?

Dactilografa: ... la?

PREȘEDINTELE: ... și care făcea comunicări radiotelegrafice la un prieten comun din București.

IULIU MANIU: Cred că pot preciza acum... (neclar), prin urmare nu mi-a făcut nicio comunicare.

PREȘEDINTELE: Comunicările sau și... (neclar) și pe altă cale.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte...

PREȘEDINTELE: Da. Vă rog, un moment!... și pe altă cale.

MIHAI ANTONESCU: ... dacă m-a sfătuit atunci sau mi-a sugerat, în întrevederea de la Snagov, când a fost vorba de aceasta, de Stockholm, deși d-l Maniu spune că nu da nicio însemnătate sau o însemnătate prea mică acestor legături, dacă m-a sfătuit atunci că ar fi mai bine să las opoziției ca să trateze, adică desigur domnia sa era ca să trateze chiar și cu Uniunea Sovietică? Dacă-și amintește de acest lucru?

IULIU MANIU: Niciodată n-am avut această părere, fiindcă ar fi fost prea nemodest din partea mea, ceea ce nu este în firea mea de a fi. Nu puteam eu să presupun că ceea ce vorbesc eu, un simplu om particular, are mai mare importanță pentru țara mea decât ceea ce spune Guvernul țării.

PREȘEDINTELE: Da.

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte...

PREȘEDINTELE: Un... un moment, un moment! Nu este exact că am cerut d-lui Mihai Antonescu de a trata tot eu cu sovieticii, în numele opoziției...

Dactilografa: ... cu sovieticii?

PREȘEDINTELE: ... cu sovieticii, în numele opoziției, deoarece un astfel de punct de vedere este contra... – Ați spus modestiei și... (neclar)?

IULIU MANIU: Am spus „nemodest" și...

PREȘEDINTELE: ... cu acest punct...

Dactilografa: ... acest punct de vedere este contra?

PREȘEDINTELE: ... modestiei...

IULIU MANIU: ... în contra firii mele...

PREȘEDINTELE: ... contra firii mele...

IULIU MANIU: ... să cred că ceea ce tratez eu e mai important decât ceea ce tratează Guvernul țării.

PREȘEDINTELE: ... să cred că... să cred că ceea ce tratez eu este mai important decât ceea ce tratează Guvernul. Da, am scăpat să consemnăm ceva. Asupra convorbirilor de la Cairo.

IULIU MANIU: Nimică... (neclar).

PREȘEDINTELE: Dumneavoastră... (neclar). Așa, da, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, da’, domnu’ Maniu a spus mai înainte că nu a dat nicio însemnătate...

IULIU MANIU: N-am spus...

MIHAI ANTONESCU: ... acestor tratative la Stockholm, iar acum domnia sa afirmă...

IULIU MANIU: Afirm că d-vs ...

MIHAI ANTONESCU: ... că socotește că era mai important ce trata Guvernul. Da, asupra acestui lucru, cum voiți d-vs în orice caz, dacă d-l Maniu își amintește că condițiunile de la Stockholm, pe care le-a primit, cuprindeau clauza privitoare la retrocedarea Transilvaniei, în timp ce acelea venite de la Cairo nu cuprindeau această clauză?

PREȘEDINTELE: Vă rugăm, ajutați... (neclar)!

IULIU MANIU: Vă rog, ca să precizăm, fiindcă nu vreau să supăr pe nimeni și nu vreau să rămână ceva ce nu există...

PREȘEDINTELE: Da. Vă rog!

IULIU MANIU: Eu n-am spus, precum ați auzit și d-vs, că n-am dat nicio însemnătate tratativelor domniei sale, și am spus că comunicarea domniei sale...

PREȘEDINTELE: N-aveați nevoie...

IULIU MANIU: ... fiindcă le știam eu. Le știam înainte să le știe... în ceea ce privește tratativele din Cairo, într-adevăr, pă mine, rezultatul acestor tratative nu m-a mulțumit complet.

PREȘEDINTELE: Este adevărat că rezultatul tratativelor de la Cairo nu m-a mulțumit pe mine complet... Din ce cauză, vă rog?

IULIU MANIU: Din cauză... fiindcă și în aceste preliminare era stabilit că Basarabia și Bucovina rămâne...

MIHAI ANTONESCU: ... ocupată de Rusia.

PREȘEDINTELE: ... din cauză că, cât și în aceste preliminarii se arăta că Basarabia și Bucovina rămân Uniunii Sovietice...

IULIU MANIU: ... și pentru că...

PREȘEDINTELE: ... și pentru că...

IULIU MANIU: ... contra tuturor bizuințelor mele și ale prințului Știrbey, Uniunea Sovietică n-a consimțit ca preliminarii de armistițiu să fie semnate la Cairo și pretindea ca să fie semnate în Moscova. Ceea ce nu găseam de bine pentru țara noastră.

PREȘEDINTELE: ... și pentru că... și pentru că Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice nu convenise ca armistițiul să fie semnat la Cairo, ci la Moscova, ceea ce eu nu socoteam de bine pentru țara noastră.

IULIU MANIU: Nu. Pentru că știam prea bine că la Moscova nu se poate semna armistițiu numai după ce s-a consemnat obligamentele noastre, după ce adecă noi am deschis frontul pentru armata rusă.

PREȘEDINTELE: Deoarece știam că la Moscova nu se poate semna armistițiul decât s-ar fi deschis frontul pentru armata rusă...

IULIU MANIU: Deci, după ce noi am fi satisfăcut, am dat...

PREȘEDINTELE: ... Deci, după ce noi am fi satisfăcut... am satisfăcut...

IULIU MANIU: ... condițiilor oneroase pentru noi, adică...

PREȘEDINTELE: ... am satisfăcut condițiile oneroase pentru noi...

IULIU MANIU: Adică, noi trebuia să ieșim din Axă, noi trebuia să deschidem frontul...

PREȘEDINTELE: ... – virgulă – adică noi să fi ieșit din Axă...

IULIU MANIU: ... trebuia să deschidem frontul...

PREȘEDINTELE: Vă rog, știe dumneaei!... să fi ieșit din Axă, – virgulă – noi să fi deschis frontul...

IULIU MANIU: ... ceea ce era obligamentul de căpetenie al nostru.

PREȘEDINTELE: ... ceea ce?

IULIU MANIU: ... ceea ce era obligamentul de căpetenie al nostru.

PREȘEDINTELE: ... ceea ce era obligamentul de căpetenie al nostru...

IULIU MANIU: În schimb...

PREȘEDINTELE: ... – virgulă, în schimb...

IULIU MANIU: ... restul condițiilor...

PREȘEDINTELE: ... restul condițiilor...

IULIU MANIU: ... trebuia să se stabilească...

PREȘEDINTELE: ... trebuiau să se stabilească...

IULIU MANIU: ... ulterior...

PREȘEDINTELE: ... ulterior...

IULIU MANIU: ... după ce noi ne-am împlinit obligamentul.

PREȘEDINTELE: ... după ce noi... după ce noi ne-am fi îndeplinit obligamentul. Punct.

IULIU MANIU: Deci, nu era un echilibru...

PREȘEDINTELE: Deci, nu era un echilibru...

IULIU MANIU: ... între situația țării noastre...

PREȘEDINTELE: ... între situația țării noastre...

IULIU MANIU: ... și între cea a Uniunii Sovietice.

PREȘEDINTELE: ... și între aceea a U.R.S.S.-ului. Așa. Altă întrebare, vă rog!

MIHAI ANTONESCU: D-le Președinte, eu nu vreau să revin asupra chestiunii de la Stockholm și cea de la Madrid, pentru că s-a stabilit, prin răspunsul d-lui Maniu, o atitudine care are un caracter istoric, deși eu îmi amintesc că d-l Maniu, la 23 august, a trimis un mesagiu d-lui Mareșal Stalin – am citit în ziare, după arestarea noastră – astfel că nu vreau să comentez faptul că domnia sa acuma considera...

PREȘEDINTELE: Acestea sunt chestiuni fixate.

MIHAI ANTONESCU: Da, care îl privesc pe d-l Maniu, însă de vreme ce la Madrid d-l Maniu a cerut ca să meargă d-l dr. Mănuilă, care era prieten personal, chiar dacă formal nu era în Partidul Național...

IULIU MANIU: Da’, n-am cerut lucrul ăsta, d-le. Să mă ierți că te întrerup!

MIHAI ANTONESCU: Mi-ați spus, d-le Maniu, la Snagov...

IULIU MANIU: Nu.

MIHAI ANTONESCU: ... că e bine să meargă d-l dr. Mănuilă.

PREȘEDINTELE: Aceste, aceste chestii sunt stabilite...

MIHAI ANTONESCU: Aceasta o las deoparte, foarte bine.

PREȘEDINTELE: ... e rezolvată.

MIHAI ANTONESCU: Atuncea, v-aș ruga, d-le Președinte, să întrebați dacă recunoaște, d-l Maniu, că în discuțiunea pe care a avut-o la Snagov...

PREȘEDINTELE: La ce dată?

MIHAI ANTONESCU: A ăă...

PREȘEDINTELE: A, la aceeași discuțiune?

MIHAI ANTONESCU: Nu, nu, într-o discuțiune pe care a avut-o în camera mea, cu d-l Mareșal Antonescu, ceva mai târziu...

PREȘEDINTELE: Da.

MIHAI ANTONESCU: ... dacă, eu fiind de față, d-l Mareșal a declarat că nu poate să execute condițiile armistițiului astfel cum le primise.

PREȘEDINTELE: De la Cairo?

MIHAI ANTONESCU: Nu. Așa cum le primise laaa... de la Moscova și care cuprindeau clauza Transilvaniei, cele de la Cairo nu cuprindeau. Dar era vorba...

PREȘEDINTELE: Alea de la Stockholm. Vorbiți de alea de la Stockholm!

MIHAI ANTONESCU: Cele de la Stockholm.

PREȘEDINTELE: Da.

MIHAI ANTONESCU: ... dacă d-l