Lacasul sufletului

De Gary Zukav

Lăcașul sufletului te încurajează să devii autoritatea din viața ta. Va schimba modul în care vezi lumea, în care interacționezi cu alți oameni și vei înțelege propriile acțiuni și motivații. Începând cu evoluția, Gary Zukav te conduce într-o explorare profundă a noii faze în care a intrat umanitatea: evoluăm dintr-o specie care înțelege puterea ca fiind capacitatea de a manipula și de a controla – puterea externă – într-o specie care înțelege puterea ca aliniere a personalitatății cu sufletul – putere autentică. Evoluția noastră impune fiecăruia dintre noi să facem din valorile sufletului propriile valori: armonia, cooperarea, generozitatea și respectul pentru Viață. Folosind ochiul savantului și inima filosofului, Zukav ne arată cum să participăm pe deplin la această evoluție, încurajând activitățile noastre de zi cu zi și toate relațiile cu sens și scop. Lăcașul sufletului s-a vândut milioane de exemplare pe tot globul și, pe măsură ce se schimbă vieți, tot mai mulți oameni încep să trăiască după valorile spiritului. Într-adevăr, se naște o lume nouă, iar această carte îți aduce mesajul ei.

VÂNDUT ÎN 6 MILIOANE DE EXEMPLARE TRADUS ÎN 32 DE LIMBI

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 2 oct. 2020
• ISBN: 9786063367960

Previzualizare carte

Prefață

de Oprah Winfrey

Am citit pentru prima oară Lăcașul sufletului în 1989.

Ca de fiecare dată când sunt entuziasmată în legătură cu o carte, am cumpărat câteva exemplare și pentru prietenele și colegele mele ca să o putem citi toate în același timp. S-a întâmplat să o termin eu prima, ceea ce însemna că nu aveam cu cine să o discut. Așa că am făcut rost de numărul de telefon de la Centrul Mount Shasta, California, și l-am contactat pe Gary Zukav.

– Domnule Zukav, bună ziua, numele meu este Oprah. Aș vrea doar să vorbesc cu dumneavoastră despre carte și mi-ar plăcea să veniți la emisiunea mea și să ne împărtășiți...

– Cum ați spus că vă numiți?

– Oprah.

– Mi-ați putea spune pe litere?

Am făcut-o:

– O-p-r-a-h, h-ul nu se pronunță, i-am explicat eu.

Apoi i-am spus că am un talk-show TV și a trebuit să îi explic ce presupune asta, pentru că Gary nu mai avea televizor de ani de zile. Aceasta, desigur, m-a făcut și mai dornică să vorbesc cu el. Voiam să aflu cum de știe toate lucrurile acelea. Rezonasem profund cu ceea ce scrisese, simțeam că toate sunt adevărate, dar cum de era atât de sigur?

Lăcașul sufletului a schimbat modul în care mă văd. A schimbat modul în care văd lumea. A provocat o schimbare profundă în felul în care îmi gestionez relațiile, de afaceri sau personale.

Am dat peste această carte la momentul potrivit – într-un moment din viața mea când eram pregătită și deschisă pentru mai mult. Mai multă conectare. Mai multă armonie. Mai multă pace. Mai multă bucurie. Simțeam că există mai multe în spatele experiențelor noastre de zi cu zi, al ritualurilor de lucru și al relațiilor, mai multe în viața noastră decât putem să percepem cu ajutorul celor cinci simțuri.

Lăcașul sufletului a formulat în cuvinte ceea ce sufletul meu știa deja și încercase să îmi spună. Să văd scris negru pe alb ce nu avusesem curajul să formulez eu însămi a fost pentru mine asemenea unei revelații entuziasmante. Când am citit întâia oară cuvintele „percepție multisenzorială", am simțit că Gary atinsese un punct sensibil. De fapt, toată cartea este o veritabilă explozie multisenzorială. Oriunde mă uitam după ce am citit Lăcașul sufletului, vedeam și simțeam viața într-o nouă lumină.

Cartea lui Gary a reprezentat pentru mine revelație după revelație, toate ghidându-mă în direcția corectă. Citatul meu preferat: „Când personalitatea ajunge cu adevărat să servească energia sufletului său, aceasta este puterea autentică".

Nu este un secret faptul că am o personalitate expansivă. Folosesc asta în avantajul meu încă din clasa a treia. Dar ideea de a o folosi pentru sufletul meu – și să mă asigur că cele două sunt aliniate – a schimbat radical felul în care fac lucrurile. Am recunoscut dintr-odată toate momentele când m-am îndepărtat de la drumul cel bun, lăsând personalitatea să preia conducerea. Am început să observ că gradul în care mă simțeam nefericită, într-o stare de disconfort sau de disperare, era în legătură directă cu felul în care mă lăsasem să mă îndepărtez de lăcașul sufletului meu.

Capitolul care m-a mișcat cel mai mult a fost cel legat de intenție. Aceste cuvinte au devenit mottoul meu de zi cu zi: „Fiecare acțiune, gând și sentiment este motivat de o intenție, iar acea intenție este o cauză care există în același timp cu efectul. Dacă participăm la cauză, nu este posibil să nu luăm parte și la efect. În acest mod extrem de profund, suntem responsabili pentru fiecare acțiune, gând și sentiment, cu alte cuvinte, pentru fiecare intenție a noastră." Aceste cuvinte mi-au schimbat viața.

Înainte de a citi Lăcașul sufletului, aveam această dorință bolnavă de a le face tuturor pe plac. La fel ca alte milioane de oameni, majoritatea femei, eram o sclavă a nevoilor, dorințelor și aspirațiilor altora. Spuneam da când, de fapt, mi-aș fi dorit cu ardoare să spun nu. Ofeream timp prețios și energie, bani și cadouri – orice mi se cerea – doar pentru a nu supăra pe careva. Am zburat odată de la Chicago în Spania, am urcat pe scenă pentru mai puțin de 45 de secunde la un eveniment caritabil organizat de un prieten, apoi am urcat în avion și am zburat direct la lucru ca să îmi fac emisiunea – toate pentru că nu știam cum să refuz. Nici nu mai știu să vă spun despre ce eveniment era vorba.

Astfel de lucruri mi se întâmplau destul de des. Viața mea era o vâltoare de evenimente, de angajamente nesfârșite ca orator, de apariții pentru oricine îmi cerea. Îmi doream ca oamenii să mă placă. Și atât timp cât le dădeam ceea ce își doreau, presupun că mă plăceau.

Revelația a avut loc atunci când mi-am dat seama că intenția mea de a fi plăcută era cea care provoca toate cererile. Cauză și efect. Dacă intenția ta este să faci ce își doresc alții, aceștia vor continua să îți ceară să faci acel lucru. A fost un moment de revelație! Când mi-am schimbat intenția de a face ceea ce îmi doresc și simt că merită timpul meu, efectul s-a schimbat automat.

Astăzi, 25 de ani mai târziu, pentru mine principiul intenției este precum respirația, dar a trebuit să învăț această practică din paginile cărții Lăcașul sufletului. Principiul intenției al lui Gary Zukav mi-a schimbat în mod fundamental toate acțiunile. A schimbat până și gândirea emisiunii The Oprah Winfrey Show. Când am început, producătorii își prezentau ideile într-o ședință săptămânală, dar, după ce am făcut cunoștință cu ideile lui Gary din Lăcașul sufletului, am creat o nouă politică. Le-am spus producătorilor să afirme mai întâi care este intenția lor pentru emisiune. De ce vor să o facă? Ce rezultat așteaptă?

Uneori, producătorii – care trebuiau să umple 200 de ore de difuzare pe an în emisiune – inventau o intenție doar ca să-mi facă pe plac, iar eu spuneam: „Nu, nu este un motiv suficient de bun. Chiar dacă intenția se putea rezuma doar la următoarea afirmație: „Vrem ca oamenii să se distreze și să avem un rating mare, am încurajat echipa să fie sinceri în această privință. Afirmă-ți intenția și rezultatele nu vor întârzia să apară.

La prima apariție a lui Gary Zukav la emisiune, în 1998, am discutat despre natura sufletului. Interviul acesta mi-a îndreptat cariera către o nouă direcție. Să aduci spiritualitatea în programul de zi era un teritoriu încă neexplorat. Discuțiile despre conștiință, responsabilitate, intenție și despre legea cauzei și a efectului nu erau tocmai aducătoare de rating, dar mi-am spus: „Dacă nu acum, atunci când?" Ca să fiu cinstită, dacă nu era emisiunea mea, cele 36 de apariții ale lui Gary de-a lungul anilor nu ar fi avut loc. Producătorii erau convinși la început că televiziunea nu este pregătită pentru conversații despre suflet.

Dar calea pe care am pornit a fost cea bună pentru mine. Și am continuat să explorez partea spirituală a vieții la postul meu de televiziune, OWN. Sinceră să fiu, nu cred că aș fi visat vreodată să creez un astfel de canal dacă nu aș fi citit Lăcașul sufletului.

Am predat cursuri de leadership la Academia de Leadership pentru Fete Oprah Winfrey cu ajutorul cărții lui Gary Zukav. I-am folosit principiile pentru a preda elevilor de clasă primară, elevilor de liceu, chiar masteranzilor de la Școala de Management Kellogg. Sunt încântată de fiecare dată când cineva citește această carte și are aceeași revelație pe care am avut-o și eu acum mulți ani în urmă. Dacă ești pregătit să vezi lumea dintr-o altă perspectivă, dacă ești pregătit ca viața ta să se schimbe, dacă ești pregătit pentru o revelație înălțătoare cred că vei simți și tu ce am simțit eu.

Prefață

de dr. Maya Angelou

Curajul este cea mai importantă dintre toate virtuțile, deoarece fără curaj nici una dintre celelalte virtuți nu poate fi practicată în mod eficient. Putem fi buni, generoși, corecți, curtenitori și miloși din când în când, dar pentru a da dovadă de aceste virtuți, în mod constant, avem nevoie de o manifestare extraordinară de curaj. Încă din copilărie suntem învățați că inima, mintea, personalitatea, spiritul și sufletul au fost create împreună ocupând același spațiu și dispar împreună atunci când murim.

În cartea sa, Lăcașul sufletului, îndrăznețul Gary Zukav a introdus un concept nou în mintea mea sau mai degrabă un concept pe care l-am descoperit în tinerețe în versurile cântecelor religioase din comunitatea noastră și care m-a nedumerit, deoarece versurile sugerau că durerea și fericirea, plânsul și bucuria erau prezente la venirea morții și se îndreptau împreună spre moarte.

Cântecul, însă, care adesea îl numește Suflet pe Dumnezeu, îl informează pe cel care ascultă că Sufletul nu moare niciodată, că va continua și va aduce la viață o altă minte și o altă personalitate, precum și alte probleme și bucurii. Acestea vor suporta povara experienței până când moartea le va elibera de responsabilitatea lor. Apoi, la moarte, Sufletul sau Dumnezeu avea să continue, întrucât nu poate să moară.

Zukav, un gânditor respectat, reușește, prin intermediul cărții sale, Lăcașul sufletului, să arate cititorului cum evoluția umană se realizează prin continuitatea Sufletului și prin capacitatea unei personalități de a muri și a alteia de a se naște puțin mai bună, mai puternică și mai îndrăzneață.

Nu știu dacă poetul din Zukav l-a îndemnat să spună aceste adevăruri profunde cu ușurința cu care sălciile se pleacă în bătaia vântului. Sunt cititori care aleg să citească cărți în vacanță și alții pentru divertisment. Cititorul care alege Lăcașul sufletului ar trebuie să țină cartea pe un raft, lângă pat, sau pe o noptieră.

Eu țin un exemplar și pe masa din bucătărie. După ce am citit cartea lui Zukav a zecea oară tot o găsesc uluitoare. Îmi amintesc o piesă pe care am scris-o la un moment dat, numită „Totuși, mă ridic". Cele două personaje din piesă (bărbat și femeie) mor și se trezesc într-un loc unde ei cred că ar fi o cameră de așteptare. La un moment dat, apare o creatură sinistră. Bărbatul, Zebediah, spune:

– Știu cine ești. Tu ești paznicul porții. Tu ne vei duce în locul în care trebuie să ajungem – rai sau iad.

Femeia, Annabel, zice:

– Nu am prea reușit, dar am încercat cât am putut să duc o viață bună, cinstită.

Creatura misterioasă începe să chicotească, chicot ce se transformă într-un râs macabru. Privește cele două personaje demne de milă și spune:

– Mereu sunt uimit, chiar speriat de puterea imaginației umane. Credeți că există doar rai sau iad. Zebediah și Annabel, numai în viitorul vostru există peste 800 de destinații posibile.

În piesa mea, Annabel și Zebediah, care stătuseră separat, se apropie unul de celălalt fără să bage de seamă. Dintr-odată se găsesc suficient de aproape încât să se poată îmbrățișa. Și o fac.

Mai jos regăsiți versurile cântecului spiritual din secolul al XIX-lea:

În curând, voi lăsa în urmă problemele din această lume,

Problemele din această lume,

Problemele din această lume,

Merg acasă să mă întâlnesc cu Dumnezeul meu.

Nu voi mai plânge și nu voi mai jeli,

Nu voi mai râde, nu mă voi mai veseli,

Nu voi mai plânge, nu voi mai suspina,

Merg acasă să mă întâlnesc cu Dumnezeul meu.

Este evident că acest poet a considerat că detaliile vieții de zi cu zi ocupă un spațiu, iar adevăratul Suflet al poetului trăiește într-un alt spațiu, pe care acesta îl numește Dumnezeu.

Îi sugerez cititorului să împărtășească cartea lui Zukav cu cineva care are răbdare și simțul umorului, pentru că, în momentul în care ideile lui Zukav nu mai sunt o provocare pentru tine, vei râde cu râsul minunat al celui care a descoperit un nou continent.

Nu voi mai plânge și nu voi mai jeli.

Nu voi mai plânge și nu voi mai jeli.

Merg acasă să mă întâlnesc cu Sufletul meu.

Cuvânt înainte

Ediția aniversară de 25 de ani a Lăcașului sufletului îmi umple inima de bucurie și de recunoștință. Cu mulți ani în urmă, după ce am terminat manuscrisul, m-am uitat la el întrebându-mă dacă avea să-l citească cineva, dacă avea să îl înțeleagă. Reflectând, un alt gând mi-a venit în minte, mai tare și mai clar: „Nu îți face griji. Această săgeată se va îndrepta către țintă." Lăcașul sufletului și-a găsit ținta, și o face în continuare, în milioane de inimi din întreaga lume.

În timp ce scriam prima carte, The Dancing Wu Li Masters: An Overview of the New Physics, am descoperit – spre surprinderea mea totală – o inspirație ce venea dincolo de mintea mea, inteligențe non-fizice pe care nu le puteam exprima și exuberanța de a crea în mod conștient cu intenție constructivă. Nu mai avusesem parte de așa ceva. Iubeam aceste experiențe, dar, în cea mai mare parte, am uitat de ele odată ce am terminat cartea.

The Dancing Wu Li Masters – care a câștigat Premiul American de Carte pentru Știință – m-a consacrat drept popularizatorul științei moderne. Mulți se așteptau să scriu o continuare, un fel de Son-of-Wu-Li-Masters, care să explice și mai multe despre știința de ultimă oră. În schimb, următoarea carte a fost una despre evoluție, reîncarnare, karma și suflet. Era despre conștientizare emoțională, despre alegere responsabilă și despre intuiție. Era despre o transformare fără precedent a conștiinței umane și despre apariția unei noi puteri – puterea autentică. Pe scurt, noua carte era despre o nouă specie umană, despre abilitățile acesteia și despre noul ei potențial.

Cartea era chiar Lăcașul sufletului. M-a surprins mai mult decât pe oricine. Toate lucrurile remarcabile care mă marcaseră pe moment, în timp ce scriam The Dancing Wu Li Masters, mi-au revenit în conștiință incontestabil, inconfundabil și irevocabil. Am descoperit realitatea non-fizică. Continui să cresc în această descoperire. Toți oamenii creativi – adică toată lumea – au nevoie de devotament, de timp și de curaj ca să își dezvolte cunoașterea. Inspirația este un lucru. Să o aplici în propria viață este altceva. Prietena mea Maya Angelou îmi spune că atunci când oamenii îi spun „Sunt creștin, ea le răspunde: „Serios? Deja? Eu sunt trecută de 80 de ani și încă încerc. Asemenea prietenei mele, încă învăț, încă încerc să aplic cele mai însemnate descoperiri în viața mea și încă încerc să o schimb în bine.

Să recitesc Lăcașul sufletului după 25 ani de la prima publicare a fost pentru mine o experiență complet surprinzătoare și de mare însemnătate. Cartea mi s-a părut perfectă. Fiecare propoziție avea semnificație pentru mine. În curând, subliniasem aproape toată cartea. Eram însetat de cuvinte. Simțeam cum mă pătrund așa cum apa pătrunde nisipul uscat. Mă hrăneau și mă alinau. Binecuvântarea pe care am simțit-o scriind această carte s-a întors la mine amplificată. Mă bucuram din plin de ea. Credeam că o știu pe de rost. Până la urmă, eu o redactasem, o editasem și vorbisem despre ea de ani de zile. Dar recitirea cărții mi-a arătat că erau și lucruri de care trebuia să îmi amintesc, că mai aveam de învățat și mult mai mult de exersat.

Lăcașul sufletului a adus oameni remarcabili în viața mea. Doi dintre ei m-au impresionat mai profund decât mi-aș fi putut imagina și continuă să mă susțină în moduri care mă încântă și mă surprind.

Prima este Linda Francis. Nu mai țin minte când ne-am întâlnit prima oară, deși ea își amintește. Un an mai târziu, ne-am întâlnit din nou într-o mică stațiune unde țineam o prelegere. Îmi amintesc totul despre acea întâlnire. Eram înconjurat de oameni iubitori și m-am trezit încercând să-l îndepărtez pe unul dintre ei – pe Linda. Nu îmi doream îmbrățișările pe care ea le oferea cu atâta ușurință. Acesta a fost primul indiciu că o parte din mine se simțea amenințată de ea, dar nu eram suficient de conștient pentru a înțelege asta. Nu am putut scăpa de ea la acel eveniment – de exemplu, un prieten mi-a păstrat un loc la un concert, un altul a păstrat un loc pentru Linda și s-a nimerit ca locurile să fie unul lângă celălalt. Am împărtășit această curiozitate cu ea. De ce o respingeam doar pe ea? I-am împărtășit intenția de a nu mă lăsa controlat de această repulsie neobișnuită.

– Nu îți voi refuza iubirea, i-am spus.

Nu era vorba despre iubire romantică, ci de iubirea pe care o simțea atât de evident cu prietenii din stațiune și în care dorea să mă includă și pe mine. La finalul evenimentului, prietenii m-au invitat să ne răcorim la o cascadă din apropiere. Când au sugerat să o invit și pe Linda, am devenit foarte iritat.

Linda! Linda! Care-i treaba cu această Linda? Nu puteam să fac chiar nimic la acel eveniment fără să dau peste ea? Când Linda m-a sunat o lună mai târziu ca să îmi spună că se mută la Mount Shasta, California, acolo unde locuiam și eu – o decizie pe care o luase înainte de întâlnirea noastră – m-am speriat și, din nou, am fost foarte intrigat. Când eu și prietenii mei i-am urat bun venit în noua ei casă, am fost surprins să constat cât de mult așteptasem sosirea ei! Eram relaxat, mă simțeam confortabil și deschis. Am început să ne vizităm. Majoritatea conversațiilor noastre îmi făceau plăcere, altele nu, dar așteptam cu nerăbdare fiecare vizită. Câteva luni mai târziu mi-am dat seama: Cred că sunt într-o relație! Fără interacțiunile sexuale cu care debutaseră toate „relațiile" mele anterioare, am început alt­fel de interacțiuni. Era prima mea experiență a unei relații semnificative și profunde în scopul creșterii spirituale – un parteneriat spiritual. O jumătate de an mai târziu, cam în urmă cu 20 de ani, s-a mutat în cabana mea, iar drumul nostru împreună continuă și astăzi.

În anii petrecuți împreună, am fost uimit nu numai că o iubesc pe Linda – un lucru de care nu mă credeam capabil atunci când ne-am întâlnit – dar și că iubesc să o iubesc! Aceasta este experiența care mă intrigă. Este un sentiment la fel de puternic ca atunci când l-am descoperit. De unde vine asta?

A doua persoană este Oprah Winfrey. Ea este instrumentul prin care Universul a ales să mă aducă din mijlocul necunoscutului pe marea scenă a lumii. Cred că nimic în afară de personalitatea ei explozivă nu ar fi putut produce un asemenea rezultat. M-a primit în inima ei, m-a uimit cu creativitatea ei și m-a invitat la celebra ei emisiune The Oprah Winfrey Show. Eram un pustnic pe un munte și, câteva luni mai târziu, mă adresam unor zeci de milioane de oameni. Noi prieteni apăreau oriunde mergeam în lume, mulțumindu-mi pentru emisiune. Mi-a luat mult timp să accept faptul că viața mea de izolare luase sfârșit, dar și mai mult timp să o îmbrățișez.

În timpul fiecărei emisiuni, eu și Oprah eram în fața unui public dornic să ne vadă și alături de sufletele noastre pereche din întreaga lume. Ea prezenta tema emisiunii, punea câteva întrebări, apoi atenția a milioane de oameni era îndreptată spre mine. Era înspăimântător și grozav în același timp. „Sacru și „sfânt sunt cuvinte mai potrivite. Când un ziar național mi-a cerut să scriu un articol, ea m-a sfătuit: „Este doar un fleac, Gary. Doar un fleac. Cine ar fi putut să descrie această putere externă mai bine? După ce a văzut una dintre emisiunile noastre, unchiul meu adop­tiv, indian Sioux, Phil Lane Sr., mi-a spus la un moment dat: „Nepoate, vorbești precum bătrânii înțelepți. Această amintire îmi dă putere și mă umple de recunoștință. Îi sunt recunoscător lui Oprah și Universului pentru toate aceste experiențe și pentru multe altele.

În anii ce au urmat emisiunilor mele cu Oprah, Linda și cu mine am fondat Institutul Lăcașul Sufletului, am organizat numeroase evenimente, am scris cărți și am dezvoltat programe de durată, aprofundate pentru grupuri mici. Acum, pasiunea noastră de a susține oamenii și parteneriatele spirituale a crescut mai mult ca oricând, dar călătoritul a început să devină obositor pentru noi, așa că am creat noi instrumente digitale și noi modalități inovative de a utiliza internetul, precum și un program de sprijin permanent, un curs online, o revistă, o comunitate online de parteneriat spiritual, transmisiuni live și adresele web de la finalul capitolelor din Ghidul de studiu din această carte. Veți afla și mai multe pe pagina SeatoftheSoul.com. Ne face plăcere în continuare să participăm la evenimente live atunci când este posibil, inclusiv la evenimentul nostru preferat, tabăra de vară „Călătoria sufletului". Sper să te întâlnesc personal la unul dintre aceste evenimente.

Internetul este doar o reflecție în domeniul celor cinci simțuri ale conștientizării noastre emergente despre conexiunea noastră. Nu creează, nici măcar nu sporește, legătura noastră. Este imposibil să fim mai mult sau mai puțin conectați decât suntem unul cu celălalt și cu Viața. Poate o floare să fie mai mult sau mai puțin conectată cu culoarea ei? Să ne bucurăm de această frumoasă reflecție și de ceea ce reflectă ea.

Cele mai dificile, satisfăcătoare și entuziasmante experiențe pe care le-am avut de la publicarea Lăcașului sufletului au fost experiențele de putere adevărată și crearea unei puteri autentice. Parteneriatele spirituale, bucuria de a co-crea și uimirea de a trăi au înlocuit încet experiențele mele de a privi oamenii ca pe niște obiecte și călătoriile mele chinuitoare prin stări de furie, de gelozie, de disperare și de nevrednicie. Încă mai există părți ale personalității mele care sunt pline de furie, speriate, geloase, superioare și inferioare, dar acum le văd ca pe niște oportunități de a crea putere autentică, de a alege din nou. Dacă eu pot să fac asta și tu poți. Știu că într-un final o vei face. Transformarea conștiinței care ne extinde percepția dincolo de cele cinci simțuri, redefinind puterea și arătându-ne potențialul unei Umanități Universale, acționează din plin.

Fiecare alegere alimentată de frică – furie, gelozie, răzbunare – este o alegere de a evolua inconștient spre consecințele dureroase, distructive create de frică. Fiecare alegere alimentată de iubire – recunoștință, răbdare, apreciere – este o alegere de a evolua conștient spre consecințele constructive, sănătoase pe care iubirea le creează.

De ce să nu alegi calea conștientă, calea bucuriei? De ce să nu călătorești conștient spre lăcașul sufletului tău – locul unde transformi energia în materie prin intențiile tale – și să trăiești acolo, umplându-ți astfel lumea de iubire?

Toate drumurile duc acasă.

Gary Zukav

Cuvânt înainte la prima ediție

De-a lungul anilor în care am scris The Dancing Wu Li Masters, și după aceea, am fost atras continuu de scrierile lui William James, Carl Jung, Benjamin Lee Whorf, Niels Bohr și Albert Einstein. Am revenit la ei în mod repetat. Am găsit în ei ceva special, deși abia mai târziu am ajuns să înțeleg ce anume îi face speciali: acești semeni tânjeau spre ceva mai