Toby, Cățelușul Pierdut

De Holly Webb

Ruby nu mai poate de fericire: cățelușa mătușii ei a fătat, iar unul dintre pui va fi al ei! Fetița își alege cățelușul dintr-o privire și de-abia așteaptă să se facă mai mare, să poată ieși cu el la plimbare. Pe măsură ce crește, Toby e tot mai curios și îi place să exploreze. Dar spiritul de aventură îl poate pune în primejdie…

• Limbă: Română
• Editor: Grup Editorial Litera
• Data lansării: 1 aug. 2017
• ISBN: 9786063351600

Holly Webb

HOLLY WEBB is a former children's book editor who has authored over ninety books for children published in the UK. Besides Maisie Hitchins, other series that have crossed the pond include My Naughty Little Puppy, the Rose books, the Lily books, and Animal Magic. Webb lives in Berkshire, England, with her husband, three boys, and Milly, her cat. Visit her website at www.holly-webb.com.

Previzualizare carte

Capitolul unu

– La mulţi ani, Ruby!

Mătușa Nell ieşi cu paşi grăbiţi pe alee să-şi îmbrăţişeze nepoata. În spatele ei venea în galop Maisie, căţeaua ei baset.

– Hei, Maisie, unde ţi-s puii? o întrebă fetiţa.

De când născuse, Maisie stătea mai tot timpul în coşul din bucătărie cu ei, ca şi când n-ar fi îndrăznit să-i scape din ochi.

Tanti Nell clătină din cap.

– Cred că a început să se cam sature de ei, acum, c-au mai crescut. Toată ziu­lica nu fac decât să se caţere pe ea şi să se tragă de urechi – sau s-o tragă pe mama lor. Ei nu pot trece de scândura pe care am pus-o de-a curmezişul uşii de la bucătărie, dar ea poate, şi acum i-a lăsat acolo ca să mai ia o pauză.

– Putem să mergem să-i vedem? întrebă Ruby.

Îi plăcuse întotdeauna foarte mult să se joace cu Maisie, dar căţeluşii erau şi mai simpatici, iar ea nu-i mai văzuse de o săptămână, şi în mod sigur se schimbaseră în timpul ăsta. Aveau deja unsprezece săptămâni, dar păreau să crească în continuare atât de repede, încât aproape îi vedeai transformându-se sub ochii tăi.

– Căceuşi! ceru Anya, surioara ei de trei ani, tropăind în urma ei pe alee.

Ţinea şi ea la fel de mult la puii de baset. Ruby chiar se întreba dacă Anya nu se credea cumva uneori căţeluş ea însăşi. Se ghemuia în coşul lor aproape de fiecare dată când veneau în vizită la tanti Nell şi o dată încercase până şi mâncarea pentru câini, dar, din fericire, nu-i plăcuse.

– Bine-ai venit şi tu, Anya!

Tanti Nell zâmbi larg văzând-o pe prichinduţă cum trece cu pas grăbit pe lângă ea şi intră în casă. Ruby se repezi după surioara ei – dacă nu era suficient de rapidă, avea toate şansele s-o găsească pe Anya şezând în castronul pentru apă al căţeilor.

– Deci, cum îţi petreci ziua de naştere? Te simţi bine? o întrebă tanti Nell. Ţi se pare ciudat că ai sărbătorit-o deja?

Ruby împărţise petrecerea aniversară cu prietena ei Beth, în weekendul dinainte. Beth era cu două săptămâni mai mare, aşa că organizaseră petrecerea chiar la mijlocul intervalului.

– Nu, e super! îi răspunse Ruby veselă. Parc-aş avea două zile de naştere!

– Hai, am un cadou pentru tine în casă!

Tanti Nell arăta puţin solemnă şi secretoasă, îşi dădu seama Ruby şi inima începu să-i bată mai tare. Se uită peste umăr la părinţii ei, întrebându-se dacă ştiau ce este. Mama avea pe faţă exact aceeaşi expresie ca a mătușii – ceea ce, presu-puse Ruby, n-ar fi trebuit să pară chiar atât de ciudat, din moment ce erau surori.

– Ce este? întrebă ea curioasă.

– Ce-ar fi să vii să vezi căţeluşii înainte să deschizi cadoul? îi sugeră tanti Nell. Altfel o să-i găsim ronţăind deja din degeţelele Anyei. E cam ora mesei pentru ei.

Puii mâncau încă de mai multe ori pe zi.

– Le mai dai porridge? întrebă Ruby în timp ce se îndreptau spre bucătărie.

Ultima dată când fuseseră aici, căţeluşii mâncaseră porridge cu lapte, şi urechile le intraseră cu totul în castron. După această ispravă, începuseră să de­fi­leze cu urechile mânjite de porridge uscat – un moment teribil de amuzant.

– Nu, din păcate, zâmbi mătuşa Nell, acum le pun doar biscuiţi. Foarte banal, dar lor le plac. Sunt deja suficient de mari ca să le caut stăpân, aşa că îi înţarc, încerc să nu le mai dau tot timpul lapte.

– Serios, au crescut suficient ca să se desprindă de Maisie? întrebă Ruby, vârând capul pe uşă şi privind claia de pui negri cu maroniu care se zvârcolea în coş.

Maisie sări cu eleganţă peste scândura montată la uşă şi se îndreptă spre ei. Căţeluşii o văzură că vine şi ţâşniră din coş, străbătând în goană podeaua. Ruby râse încetişor; o văzu pe Maisie lăsând capul în pământ şi proptindu-se cu ghearele în gresie când puii se năpustiră asupra ei.

Tanti Nell dădu din cap.

– Au venit deja câteva persoane să-i vadă.

– Are şase, murmură Ruby către tatăl ei, lăsându-se pe vine ca să-i privească mai de aproape.