Pierdut într-o lume efemeră... (Reflecții, însemnări, ficțiuni și poezii existențiale)

De Constantin M. N. Borcia

Cartea cuprinde diverse reflecţii, însemnări, ficţiuni şi poezii existenţiale, în care sunt reluate, revizuite, (acolo unde a fost cazul) sau completate însemnările şi poeziile din cartea „Chemarea stelelor (poezii existențiale și însemnări)“, precum şi unele reflecţii din cartea „Mistere fascinante (Fantezii și reflecții)”

Am încercat să realizez un amestec de gândire şi de trăire existenţială care, am crezut, constituie o caracteristică a vieţii... Aşa cum am mai scris şi în altă parte, consider că existenţa este rareori numai fericire, numai bucurii, de multe ori este plină de amărăciune... Existenţa înseamnă neîmplinire, dramă, suferinţă, nelinişte, nedreptăţi de tot felul, iluzii pierdute... Să luăm lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum am vrea noi să fie... Idealul este foarte greu de atins... În felul acesta vom suferi mai puţin şi vom avea, astfel, o anumită şansă de a supravieţui ceva mai mult timp...

• Limbă: Română
• Editor: Constantin M. N. Borcia
• Data lansării: 11 ian. 2017
• ISBN: 9781370716661

Previzualizare carte

PIERDUT ÎNTR-O LUME EFEMERĂ...

REFELECŢII, ÎNSEMNĂRI, FICŢIUNI ŞI POEZII EXISTENŢIALE

LOST IN A WORLD EVANESCENT... - REFLECTIONS, NOTES, FICTIONS AND EXISTENTIALIST POEMS

Constantin M.N. Borcia

Publicat de Constantin M.N. Borcia

Copyright 2017 Constantin M.N. Borcia

Ediția Smashwords

« Fiecare dintre noi ne întrebăm, din când în când, care este scopul vieţuirii noastre pe pământ, care este scopul populării globului nostru cu atâtea vietăţi, animale şi vegetale ? Gândul ne duce mai departe, ajutat de cunoştinţele astronomice şi ne întrebăm: la ce servesc constelaţiile nesfârşite ale Universului nostru ? Cine ar putea răspunde acestei formidabile întrebări ? Creaţiunea apare fără scop, fără înţeles dacă - după concepţia materialistă - tot ce e viu, se naşte, trăieşte şi piere. Pentru ce s-a născut şi cu ce a contribuit, o fiinţă, din orice regn, la realizarea unui scop fie el chiar necunoscut ? Nu ne lămureşte nici o filozofie şi nici nu întrevedem vremea care să o poată face în starea de evoluţie şi spiritualitate şi ştiinţifică de astăzi. Poate va veni şi vremea acestor lămuriri. Poate că fiinţe superioare nouă, din alte lumi siderale, au ajuns să cunoască scopul creaţiunii şi deci şi scopul fiinţelor în cosmos. Ca să exişti şi să dispari pentru totdeauna fără să fi servit la nimic - decât la o reproducţie iarăşi fără scop - pare de neînţeles. »

C. STĂNULESCU - "Minunile spiritismului" (apărută în anul 1933, în Bucureşti, pag. 45 şi 46):

Sugestii şi discuţii finale: Niculina A. Borcea

Traducerea în limba engleză: translate google.com

Contact: E-mail: [e-mail], [e-mail]

Bucureşti, România

Autorul îşi asumă responsabilitatea privind conţinutul cărţii. Reproducerea integrală sau parţială a textului prin orice mijloace, fără acordul autorului sau fără citare, este o ilegalitate morală...

Nota privind realizarea copertei:

O fotografie a fost preluată de pe Free Images - Pixabay, https://pixabay.com/ - toate imaginile de aici sunt din domeniul public; cealaltă fotografie aparţine autorului.

Bucureşti, 2016

ROMÂNIA

PRECIZARE

Cartea cuprinde diverse reflecţii, însemnări, ficţiuni şi poezii existenţiale, în care sunt reluate, revizuite, (acolo unde a fost cazul) sau completate însemnările şi poeziile din cartea „Chemarea stelelor (poezii existențiale și însemnări)", 2009 precum şi unele reflecţii din cartea „Mistere fascinante (Fantezii și reflecții)" (ISBN 9781329974647; sunt incluse şi câteva ficţiuni apărute în diverse cărţi...

Am încercat să realizez un amestec de gândire şi de trăire existenţială care, am crezut, constituie o caracteristică a vieţii... Aşa cum am mai scris şi în altă parte, consider că existenţa este rareori numai fericire, numai bucurii, de multe ori este plină de amărăciune... Existenţa înseamnă neîmplinire, dramă, suferinţă, nelinişte, nedreptăţi de tot felul, iluzii pierdute... Să luăm lucrurile aşa cum sunt, nu aşa cum am vrea noi să fie... Idealul este foarte greu de atins... În felul acesta vom suferi mai puţin şi vom avea, astfel, o anumită şansă de a supravieţui ceva mai mult timp...

Din păcate, nu am putut niciodată să iau lucrurile aşa cum sunt...

*

Nu ştiu dacă mai are vreo importanţă, dar ţin totuşi să mai precizez că am scris şi am finalizat această carte cu disperare, în momente deosebit de grele ale neînsemnatei mele vieţi şi că în ea se găseşte chintesenţa sufletului meu...

Dedicaţie

ÎN MEMORIA MAMEI MELE BORCEA A. NICULINA care m-a ajutat cu devotament, atunci când îmi pierdusem orice speranţă de a mai face ceva în această viaţă !...

MULŢUMIRI

Mulţumirile mele deosebite şi recunoştinţă profundă, mamei mele Niculina A. Borcea !...

Mulţumesc colectivului de la editura şi tipografia Printech; această editură/tipografie a acceptat să publice cele 17 cărţi pe care le-am scris mai demult...

Mulţumiri deosebite domnului Nicolae Sfetcu pentru colaborarea excelentă avută, pentru tot sprijinul pe care l-am avut din partea domniei sale...

Multumesc doamnei Delia Petrescu şi colectivului de la editura SHELF/SMART-PUBLISHING pentru amabilitatea şi profesionalismul cu care m-au onorat de-a lungul timpului.

PARTEA I - ILUZIA EXISTENŢEI - REFLECŢII

ACEASTĂ REALITATE AMĂGITOARE - REFLECŢII DESPRE EXPANSIUNEA OMENIRII

Destinul omenirii, în general, nu reprezită suma destinului tuturor oamenilor ci este ceva mult mai mult... Pare ciudat, nu este aşa ? Pentru a afla câte ceva despre destinul oamenilor, este foarte interesant să te gândeşti la trecutul şi viitorul omenirii... Cu cât te gândeşti mai mult, cu atât constaţi că nu există certitudini, ci numai mistere... Mistere ale trecutului, mistere ale prezentului, mistere ale viitorului...

1. Misterele trecutului

Geneza omenirii: Oare cum a apărut omenirea ? Este o întrebare obsedantă pentru unii filozofi şi pentru unii savanţi, dar nu numai... Unii savanţi chiar susţin că Universul însuşi a fost creat tocmai pentru a face posibilă apariţia... omului (este vorba de aşa-numitul principiu antropic).

"În fizica și cosmologie, principiul antropic (din greacă anthropos - om) este un argument filosofic care afirmă că observațiile din universul fizic trebuie să fie compatibile cu viața conștientă care le observă. Susținătorii argumentului motivează că astfel se explică de ce universul are exact vârsta și constantele fizice fundamentale care fac posibilă apariția și găzduirea vieții conștiente. Principiul a fost formulat în 1961 de către astronomul Robert Dicke (1916-1997), care s-a bazat pe unele lucrări ale fizicianului englez Paul Dirac:

Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_antropic), 3 aprilie 2013.

Printre multiplele explicaţii care s-au dat în decursul timpului privitor la geneza omenirii, se pot desprinde următoarele ipoteze: a) ipoteza creaţionistă, b) ipoteza evoluţionistă, c) ipoteza paleoastronautică, d) ipoteza ezoterică.

Fiecare dintre aceste ipoteze aduc diverse argumente în legătură cu apariţia şi apoi dezvoltarea omenirii...

Referitor la aceste ipoteze, se pot evidenţia câteva caracteristici...

a) Ipoteza creaţionistă - arată că omul a fost creat de către o fiinţă supremă, de către DUMNEZEU (aşadar, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Evoluţia omului după creaţie, a fost foarte complexă... Toate religiile descriu în general modul în care a fost creat omul...

Ce argumente au cei care afirmă că oamenii au fost creaţi de către o fiinţă supranaturală (de către Dumnezeu) ? Sunt diverse argumnte...

Spre exemplu, ei spun că omul este o fiinţă atât de complexă, încât nu putea fi concepută decât de către o fiinţă neînchpuit de complexă, infinit de complexă şi nicidecum nu se putea naşte din ceva inferior, aşa cum consideră cei care pretind că omul ar fi apărut din cauze naturale... Susţinătorii ipotezei creaţioniste mai afirmă că omul are suflet, ceea ce demonstrează existenţa unei fiinţe superioare, fiindcă numai o fiinţa superioară, numai Dumnezeu putea crea o fiinţă înzestrată cu suflet...

Această ipoteză, în ultimă instanţă, se bazează de fapt pe un miracol, fiind un mare mister... În definitiv nu se poate detalia cum anume s-a desfăşurat procesul care a avut ca finalitate... apariţa omului. Apariţia omului a fost şi rămâne veşnic UN MARE MISTER, tot ceea ce se poate spune este că omul este creaţia lui DUMNEZEU... Atât şi nimic mai mult...

Iată un citat în acest sens:

26. Apoi Dumnezeu zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele cari se mişcă pe pământ."

(Genesa (Facerea), 1.26, pg. 2, Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, cu trimiteri, Societatea Biblică, Bucureşti, 1993).

b) Ipoteza evoluţionistă sau naturală - arată că omul a fost de fapt rezultatul unei evoluţii îndelungate, care a avut loc pe planeta Pământ... Oamenii au evoluat începând cu organisme mai puţin evoluate... Organismele inferioare, ca urmare a selecţiei naturale, a unor mutaţii genetice, poate, s-au transformat şi au determinat apariţia oamenilor, în cele din urmă... Totul a fost însă un proces natural şi nu unul... spiritual...

Iată un citat:

Omul este o specie de primate apărută pe Terra, acum circa 3 - 4 milioane de ani...

(Mică enciclopedie de de biologie şi medicină, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, pg. 217)

c) Ipoteza paleoastronautică - arată că omenirea a apărut ca urmare a modificării structurii genetice a unor organisme primitive; altfel spus, oamenii sunt de fapt rezultatul unor experimente genetice realizate de către fiinţe extraterestre, venite de undeva din imensitatea cosmică şi ajunse, accidental sau nu, pe planeta Pământ...

Ipoteza prezenţei reprezentanţilor unei civilizaţii nepământene pe Terra se bazează pe cercetarea enigmelor istoriei şi anume a monumentelor materiale inexplicabile, a tradiţiilor popoarelor (mai ales a vechilor popoare), a miturilor astrale, precum şi a înscrisurilor descoperite, cum ar fi calendarele criptice (rituale) ale civilizaţiilor protoistorice, mitologiile şi simbolurile.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/ipoteze, 2010).

d) Ipoteza ezoterică - presupune că omul este o entitate spirituală care s-a materializat în acest Univers şi care îşi continuă evoluţia în lumea materială...

Care dintre aceste ipoteze este cea corectă ? Este posibil ca toate să conţină o parte din adevăr, astfel încât numai reuniunea acestora poate să ne aducă mai aproape de adevăr sau poate că mai este ceva, ceva ce încă nu se ştie...

Civilizaţii pierdute

Încă nu se ştie cu exactitate care a fost prima civilizaţie... Unii susţin că ar fi fost Lemuria, alţii susţin că ar fi fost Atlantida, iar alţii susţin că ar fi fost Sumer... Dar, oricare ar fi fost, a dispărut... Ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată !... Au urmat alte şi alte civilizaţii, cum ar fi civilizaţia vechiului Egipt, civilizaţia Chinei antice, civilizaţia Mesopotamiei, civilizaţia Greciei antice... Şi acestea au apărut şi apoi au dispărut... De ce au apărut ? De ce au dispărut ? Aceste civilizaţii au apărut şi apoi, după ce au dăinuit o vreme, au dispărut, dar este de subliniat că, în general, civilizaţiile au avut o tendinţă de expansiune ! Civilizaţiile care au încetat să se extindă, au regresat şi în final, au dispărut... Dar, pentru ca o civilizaţie, indiferent care ar fi, să îşi menţină expansiunea, trebuie să dispună de multiple resurse - energetice, informaţionale, structurale - aşadar să menţină o anumită ordine, o coeziune socială şi de asemenea, trebuie să mai dispună şi de diverse resurse materiale şi umane, pentru a menţine expansiunea stabilă... Întrucât aceste resurse nu se pot obţine pe termen nelimitat, urmează că expansiunea încetează şi urmează, în general, regresul, involuţia, descompunerea, instabilitatea... Ar mai trebui menţionate câteva aspecte referitoare la societăţile secrete, la istoria ascunsă şi istoria... dispărută... În cadrul oricărei civilizaţii, au existat întotdeauna grupuri separate de oameni care s-au constituit în aşa-numite societăţi secrete, care aveau mai multe cunoştinţe şi puteri deosebite, care nu erau comunicate şi celorlalţi membri ai societăţii... Aşadar, au existat întotdeauna cunoştinţe ascunse, ritualuri ascunse, tehnici ascunse, puteri ascunse, fapte ascunse... Numai câţiva oameni ştiau şi aveau anumite informaţii esenţiale, pe care le foloseau în diverse scopuri... Probabil că sperau să devină... nemuritori, sperau să controleze alţi oameni, sperau să scape de suferinţe, sperau să trăiască veşnic fericiţi... Cine ştie ?...

Există, după cum se pare, o istorie ascunsă... Există o istorie dispărută... Oare câte surse istorice au dispărut ? Oare câte documente, clădiri, aparate, sculpturi, picturi, maşinării, arme, veşminte, au dispărut ? Evident cred că nimeni nu poate răspunde la aceste întrebări... Ar fi poate suficient de amintit dispariţia multor documente în timpul incendiului care a devastat biblioteca din Alexandria, în antichitate...

COMPONENTELE CIVILIZAŢIIEI

Orice civilizaţie este caracterizată prin următoarele componente...

1) Componenta cosmică şi planetară - înseamnă de fapt suportul planetar (adică Pământul) apoi satelitul natural, Luna, celelalte planete, astrul fierbinte, Soarele... Rolul pe care l-au avut Soarele, Luna, Pământul (sau mai bine zis, o anumită regiune a Pământului) a fost covârşitor şi a definit civilizaţia respectivă... Această componentă mai include şi mişcările planetei - mişcarea de rotaţie, mişcarea de precesie, mişcarea de nutaţie, include de asemenea şi alte manifestări planetare, cum ar fi seismele, erupţiile vulcanice, precum şi alte fenomene - eclipsele, căderea meteoriţilor...

Această componentă este importantă atunci când se descrie complet o civilizaţie...

2) Componenta ecologică - înseamnă de fapt mediul (relieful, clima, vegetaţia, fauna, etc.) care a influenţat structura şi evoluţia civilizaţiei. Este de remarcat interacţiunea dintre structura mediului şi structura civilizaţiei...

Un exemplu îl constituie interacţiunea dintre structura civilizaţiei şi structura ecologică în cazul Egiptului antic - clima, vegetaţia, fauna şi nu în ultimul rând, fluviul Nil, au avut un rol extrem de important în cazul acestei civilizaţiii...

Fără luarea în consideraţie a componentei ecologice, descrierea unei civilizaţii este incompletă...

3) Componenta socială - înseamnă de fapt, printre altele, relaţiile sociale, coeziunea socială, cooperarea şi conflictele sociale, structura socială, comunicarea socială... Mai înseamnă apoi natalitatea, morbiditatea şi mortalitatea, precum şi moralitatea... Mai înseamnă sistemul de educaţie, sănătatea, relaţiile publice, administraţia... Şi această componentă este esenţială în descrierea unei civilizaţii.

4) Componenta psihologică - înseamnă, de fapt, printre altele, caracterul oamenilor, temperamentul, limbajul, personalitatea, modul de învăţare, creativitatea, forţa fizică... Este suficient să se menţioneze tipul de personalitate al oamenilor din Grecia antică, în comparaţie cu personalitatea oamenilor din China antică... Deosebirile sunt clare... Dar, în ciuda deosebirilor, sunt şi asemănări care au permis contacte, schimburi comerciale şi culturale între aceşti oameni...

5) Componenta economică - înseamnă de fapt, printre altele, relaţiile de producţie, modul de producţie, distribuţia bunurilor materiale şi a capitalului, resursele umane, materiale, energetice şi biologice, sistemele financiare... Desigur că fiecare civilizaţie a fost cu atât mai puternică şi a dăinuit mai mult, cu cât structura economică (definită prin producţia meşteşugărească, agricultura, transporturile, comerţul, finanţele) a fost mai dezvoltată... Desigur că şi această componentă este esenţială în descrierea unei societăţi...

6) Componenta politică - înseamnă de fapt, printre altele, structura şi funcţionalitatea socială, stabilitatea statului, dinamica şi ierarhia socială, administraţia socială şi economică... Organizarea politică a unei civilizaţii, conferă acesteia o serie de modalităţi de comandă şi control social. Fără această componentă, orice civilizaţie ar fi sortită dezagregării şi dispariţiei...

7) Componenta istorică - înseamnă de fapt... trecutul şi evoluţia unei civilizaţii... Înseamnă o succesiune de evenimente, succesiune care a condus la o anumită situaţie sau la o anumită stare, la un moment dat, a unei civilizaţii...

8) Componenta strategică - înseamnă de fapt, capacitatea de cooperare sau de susţinere a unui conflict... Conflictul poate avea loc fie între membrii unei civilizaţii oarecare, fie între diferite civilizaţii. O civilizaţie nu poate exista dacă nu este capabilă să dezvolte relaţii de cooperare între membrii săi, pe de o parte, iar pe de altă parte să dezvolte relaţii de competiţie şi de susţinere a unor conflicte fie între membrii săi fie între membrii săi şi alţi indivizi aparţinând altor civilizaţii... Altfel spus, fiecare civilizaţie dezvoltă metode şi tehnici de apărare şi de atac prin care să poată supravieţui, deoarece există întotdeauna, după cum se ştie, o anumită agresivitate a mediului de viaţă; însă există o anumită agresivitate şi în raporturile dintre civilizaţii...

9) Componenta culturală - înseamnă, de fapt, istoria, tradiţiile, miturile şi legendele, filozofia, arta unei civilizaţii... Este o componentă importantă a oricărei civilizaţii şi reflectă, în ultimă instanţă, continuitatea în timp a acelei civilizaţii...

10) Componenta ştiinţifică şi tehnică - este legată de cunoaşterea naturii, construcţii de maşini, clădiri, diverse modificări ale mediului de viaţă... Această componentă a apărut ca rezultantă a mai multor interacţiuni (interacţiunea cu mediul de viaţă, interacţiunea socială, economică şi politică). Este evident că fiecare civilizaţie, pentru a putea să supravieţuiască, trebuie să cunoască şi să acţioneze, iar aceasta se poate face, spre exemplu, prin cercetarea naturii, precum şi prin aplicaţiile practice rezultate...

11) Componenta transformatoare şi componenta resurselor - reprezintă de fapt, totalitatea metodelor, energiilor şi materialelor folosite pentru a transforma mediul de viaţă, precum şi durabilitatea acestei transformări care s-a realizat pentru îndeplinirea unui anumit scop... Transformarea este însă dependentă de resurse (umane, alimentare, minerale, energetice, informaţionale...).

Când se cercetează trecutul omenirii, toate aceste componente ale unei civilizaţii trebuie avute în vedere, astfel încât vor rezulta, inevitabil şi tot felul de mistere, respectiv: mistere planetare şi cosmice, mistere sociale, mistere psihologice, mistere economice, mistere politice, mistere istorice, mistere strategice, mistere culturale, mistere ştiinţifice şi tehnice, mistere ale diverselor transformări sau mistere ale resurselor... Sunt atâtea mistere care au legătură cu o anumită civilizaţie, încât elucidarea lor pare că este imposibilă... Şi nu este de mirare, deoarece, pentru a cunoaşte trecutul ar trebui să se înceapă cu... prezentul... Dar nici prezentul, se pare că nu poate fi cunoscut în totalitate... Şi aceasta pentru că... trecutul a fost odată prezent, iar viitorul va fi cândva prezent la rândul lui şi se va transforma şi el în trecut... Unii adoptă o altă strategie: pur şi simplu ignoră misterele şi prezintă doar unele certitudini şi cu asta, gata, au prezentat totul despre o anumită civilizaţie şi îşi închipuie că au rezolvat toate problemele... Dar, nu au idee cât de mult se înşeală...

«*»

2. Câteva aspecte privind prezentul...

Da, viitorul devine prezent, iar prezentul devine trecut... Ce înseamnă în definitiv... prezentul ? Chiar când scriu aceste cuvinte, deja viitorul s-a transformat în prezent şi a devenit trecut... Nu poţi fi sigur de ziua de mâine, pentru că nu poţi fi sigur de ziua de azi !... Ca urmare, nici de ziua de ieri nu poţi fi sigur !... De fapt, în ultimă instanţă, nu poţi fi sigur decât de... clipă, de secundă, de ceea ce este ACUM şi AICI... De altfel, oricine vrea cu adevărat, poate să transforme clipa în eternitate... Pe de altă parte, nu poţi să şti ce va fi peste o zi, peste o săptămână, peste o lună, peste un an sau peste un deceniu, cu toate că îţi poţi planifica activităţile... Poţi să ai aşteptări sau speranţe, dar numai atât, nu poţi avea certitudini... Cu atât mai mult, nu poţi şti ce va fi peste... o mie de ani, peste un milion de ani... Poţi să şti câte ceva despre prezent... Dar numai câte ceva, pentru că apare mereu şi mereu altceva, lumea se schimbă, astfel încât prezentul se modifică permanent, aşa încât se modifică şi percepţia lumii, se schimbă şi cunoaşterea în general... Chiar şi cunoaşterea timpului se schimbă...

Aşadar, cum arată... prezentul ? Este un prezent în care există, pe planeta Pământ, şapte miliarde de oameni, în care interacţiunea socială este deosebită, în care timpul pare că se scurge accelerat, în care există tot felul de credinţe, în care savanţii cred că Universul a luat naştere printr-o... Mare Explozie, în care Pământul este o planetă pe cale de a fi degradată, este un prezent în care există avioane, rachete şi sateliţi artificiali, nave maritime şi submarine, în care există televiziune şi radio, telefoane mobile şi calculatoare şi internet. În care există medicamente şi tot felul de aparate complexe, tot mai complexe, cinematografe şi arme, nenumărate arme, există droguri, băuturi şi somnifere, în care există tot felul de instituţii, în care există câteva sisteme sociale, în care există modificări genetice, alimente şi resurse tot mai puţine şi cerinţe tot mai mari, în care există tot felul de distracţii, automobile, autobuze, trenuri, biciclete şi clădiri înalte, în care există centrale nuclearoelectrice şi arme de distrugere în masă... Este un prezent în care există fenomene paranormale şi obiecte zburătoare neidentificate, este un prezent în care există multe angoase, pericole şi câteva speranţe şi proiecte... Un prezent în care există pericolul modificării climei, pericolul izbucnirii unor războaie, pericolul izbucnirii unor epidemii, pericolul ciocnirii cu asteroizii sau cometele... Este un prezent în care există tot felul de boli - SIDA, cancerul, progeria, în care există crize economice, în care există bogaţi şi săraci, în care oamenii se sinucid, în care există crime şi terorism, nebuni şi disperaţi... Un prezent în care există oameni inteligenţi, foarte inteligenţi dar şi oameni sărmani...

Oare ce mai există în acest... prezent ? Multe altele... Spre exmplu, încă mai există teatre, expoziţii, concerte, reuniuni, cărţi, filme, bunătate şi compsiune...

Ce va fi în viitor ?... Se va vedea !... Nu voi uita niciodată că viitorul va fi cândva trecut, iar trecutul a fost cândva... viitor, iar prezentul a fost odată viitor şi va fi cândva... trecut, unul îndepărtat, foarte îndepărtat... Mai repede decât te poţi aştepta... Şi ce rămâne în urmă ?... Doar atât: iluzia eternităţii...

«*»

3. Expansiunea omenirii

În acest scenariu se presupune că omenirea va rezolva toate problemele legate de poluare, resurse, conflicte, catastrofe; vor avea loc descoperiri ştiinţifice şi tehnologice, vor avea loc modificări ale planetei şi ale sistemului solar, creşterea demografică va fi controlată sau nu va mai constitui o problemă, se vor descoperi noi resurse de energie, noi resurse alimentare, noi resurse minerale... Aşadar, omenirea se va găsi în expansiune...

¬

Dintotdeauna omenirea s-a aflat într-o continuă extindere a spaţiului vital şi a cunoaşterii... Spre exemplu imperiile... În istoria omenirii au existat multe imperii, cum ar fi imperiul roman, persan, mongol, spaniol, otoman, rus, britanic... De ce au apărut ? Cum s-au menţinut ? De ce au dispărut ? Oare este caracteristic pentru societatea umană să se extindă şi să ocupe tot spaţiul pe care îl are la dispoziţie ?

De fapt, după cum se pare, tendinţa aceasta de expansiune, este specifică tuturor vieţuitoarelor... Dar, după o perioadă de expansiune, a urmat o prioadă de involuţie, apoi a urmat... dispariţia...

Posibile expansiuni:

1) Expansiuni implicite

Ca urmare a unor cauze diverse, s-au produs deja, se produc şi se vor produce unele expansiuni, numite şi expansiuni implicite (întrucât au loc inevitabil)... O cauză posibilă ar fi următoarea: coordonarea şi întreţinerea acţiunilor sociale, precum şi asigurarea proceselor de producţie. Cauza aceasta ar putea avea următoarele efecte: apariţia şi dezvoltarea unor noi modalităţi de cunoaştere a Universului - pentru a se găsi noi resurse minerale spre exemplu, apoi apariţia şi dezvoltarea generatoarelor de energie pe baza fuziunii nucleare (pentru a se găsi noi resurse energtice),