Iluziile unui anonim: Proză ştiinţifico-fantastică

De Constantin M. N. Borcia

După cum se ştie, în urma a numeroase studii şi cercetări, s-a stabilit că pe Pământ au mai existat, acum câteva sute de mii de ani, câteva civilizaţii umanoide avansate ştiinţific şi tehnologic... Istoria acestei planete, a treia a sistemului solar, este încă plină de enigme... Ei bine, una dintre descoperiri care a suscitat un interes deosebit şi a divizat lumea ştiinţifică în două mari tabere, respectiv în tabăra fanaticilor şi aceea a scepticilor, a fost aşa-numita... “Capsula timpului de la Kernak”.
S-ar putea ca Timpul, dar şi REALITATEA în general, să fie ceva maleabil... Ca şi plastilina... Cu plastilina poţi să modelezi orice fel de figurine sau orice fel de alte obiecte... În cazul Timpului, în cazul REALITĂŢII, poţi modela orice fel de evenimente... Nu contează că au devenit... trecut, nu contează că evenimentele s-au consumat...
Ele s-au consumat, dar numai pentru noi, cei câţiva indivizi care au participat la acele evenimemente... Aşa cum viitorul se poate schimba, tot aşa şi trecutul se poate schimba ! Dacă s-a schimbat ceva în istorie, atunci instantaneu s-a genereat o LUME VIRTUALĂ sau o LUME POSIBILĂ... Asta nu înseamnă că s-a distrus ceva... Nu s-a distrus nimic !... Nu s-a făcut nimic altceva decât să... se creeze ceva... O REALITATE ANUMITĂ... O ALTĂ REALITATE...
Realitatea normală se poate transforma în realitate aberantă sau absurdă, această transformare depinde de cel ce observă realitatea respectivă precum şi de anumite principii care urmează să fie descoperite...

• Limbă: Română
• Editor: Constantin M. N. Borcia
• Data lansării: 4 oct. 2016
• ISBN: 9781370768837

Previzualizare carte

ILUZIILE UNUI ANONIM

- proză ştiinţifico-fantastică -

ILLUSIONS OF AN ANONYMOUS

- science fiction prose -

Varianta B

CONSTANTIN M. N. BORCIA

Publicat de Constantin M.N. Borcia

Copyright 2016 Constantin M.N. Borcia

Ediția Smashwords

Adevărul este totdeauna straniu – mai straniu decât închipuirea.

Lord GEORGE GORDON BYRON

Fotografia de pe copertă a fost preluată de pe Free Images - Pixabay, https://pixabay.com/ - toate imaginile de aici sunt din domeniul public.

Traducerea în limba engleză: translate google.com

Sugestii şi completări: Niculina A. Borcea

Consilier editorial: Nicolae Sfetcu

Contact: E-mail: [e-mail], [e-mail]

Bucureşti, România

CÂTEVA GÂNDURI

În anul 2012 am publicat la editura Printech cartea „MISTERELE TIMPULUI ŞI LIBERTATEA GÂNDIRII (ESEU ŞTIINŢIFICO-FANTASTIC) ". În această carte îmi exprimam părerea că ar fi posibil să se comunice în... timp !...

De ce, dacă se tot vorbeşte de călătoria în timp, nu se vorbeşte şi de comunicarea în timp ? În definitiv, orice călătorie este însoţită de comunicare... Ar trebui aşadar ca şi călătoria în timp să fie asociată cu... o anumită formă de comunicare... Într-o comunicare temporală se transmit informaţii (care pot fi spre exemplu imagini, cuvinte, sentimente, etc.), dar nu se transmit... obiecte, aşa cum este cazul călătoriei în timp...

Scriam în introducerea la cartea menţionată:

  „Comunicarea în timp înseamnă un anumit contact, o anumită legătură între două sau mai multe persoane, între două sau mai multe conştiinţe situate în epoci diferite. Precum se ştie, comunicarea în spaţiu se realizează prin limbaj (verbal sau prin scris, prin semnale diverse). Comunicarea în spaţiu se poate realiza şi prin telepatie, după cum au fost de acord diverşi cercetători. Este oare imposibilă o legătură între mai multe persoane situate diferit în timp, spre exemplu, o persoană aflată undeva în antichitate şi alta situată undeva în epoca modernă ?  Poate că nu…"  (Pagina 4).

     Ei bine, după ce am scris "Misterele Timpului şi libertatea gândirii , m-am hotărât să mai scriu o completare, de fapt un fel de ficţiune care să se bazeze tocmai  ideea comunicării temporale...  A rezultat o carte, intitulată O iluzie fără sfârșit (jurnalul unui anonim)" , care a fost publicată la Editura Self-Publishing, în anul 2015, (ISBN 978-606-8669-21-2)...

    Pe de altă parte, într-o altă carte, inititulată  Realităţi interzise - proză științifico-fantastică  (Editura Self-Publishing, 2015,  978-606-8669-67-0), arătam că realitatea se poate schimba uneori atât de mult şi de repede încât va părea multora ca fiind ceva aberant...

    M-am gândit că ar fi foarte nimerit să revin asupra acestor cărţi şi să reiau mai multe texte, pe care însă le-am reordonat, le-am revizuit şi le-am completat acolo unde a fost cazul... Şi chiar mi se pare ciudat: cu toate că textele se repetă, (într-o anumită măsură), în ansamblu, este altceva faţă de ceea ce a fost...

Dedicaţie

Tuturor visătorilor, tuturor celor pierduţi în lumi stranii, tuturor celor ce cred că există undeva lumi fabuloase...

Prietenului Radu Ciuca...

MULŢUMIRI

Mulţumirile mele deosebite, mamei mele Niculina A. Borcea, pentru tot !...

Mulţumesc domnului Nicolae Sfetcu pentru consilierea competentă cu care m-a onorat.

Mulţumesc doamnei Delia Petrescu şi colectivului de la fosta editură Self-Publishing pentru colaborarea foarte bună pe care am avut-o...

PROLOG

       Stăteam cândva  pe o bancă, după cum aveam obiceiul, într-un parc şi priveam cerul... Deodată, au apărut nişte nori... Printre aceşti nori, era şi unul... mare, straniu... Era ca un colac alb, care parcă plutea pe cer... Am fotografiat norul... Dintr-odată s-au produs nişte fulgere mari, urmate de trăznete asurzitoare...  Ar fi trebuit să filmez, dar eram prea uluit !...

         După un timp, din nor a fost... pur şi simplu azvârlit, un om !... Era îmbrăcat într-o salopetă argintie şi ţinea în mână un dispozitiv care semăna cu o telecomandă de televizor... S-a apropiat de mine şi mi-a spus:

—  Se pare că am greşit... Ceva este greşit în calcule, în aparatură... Oare unde am      ajuns ? Spune-mi omule, unde sunt ?

      După cum poate bănui oricine, eram peste măsură de uluit, aşa că i-am răspuns individului...

—  Eşti în oraşul Atopia, în anul 2013... 

—  Atopia ? Nu ştiu să existe o localitate cu numele ăsta !... În ceea ce priveşte anul... Este unul îndepărtat, foarte îndepărtat !...

—  Cum se poate să nu şti de oraşul ăsta, numit... Atopia ? Iar dacă spui că anul 2013 este un an îndepărtat, atunci... cum poţi să vorbeşti cu mine  ?

—  Ei bine, asta este, pot să vorbesc cu tine, pentru că... pot să fac orice  !...

—  De fapt, cine eşti ? am întrebat peste măsură de uimit...

—  Ei bine, află că vin dintr-un univers cu cinci dimensiuni şi fac experienţe avansate referitoare la călătoriile interdimensionale !... Poţi înţelege, poţi crede aşa ceva ?

—  Află că mă ocup cu literatura ştiinţifico-fantastică şi înţeleg ce vrei să spui şi sunt dispus să cred asta... Ştiu că sunt posibile călătoriile spaţiale şi sunt posibile, în principiu, chiar şi călătoriile temporale, ba chiar sunt posibile şi călătoriile virtuale – realizate cu ajutorul computerelor. Dar, călătoriile interdimensionale, cum sunt posibile ? Poţi să îmi explici, aşa, pe înţelesul meu ?

—  Să încerc să-ţi explic... Aşadar, călătoriile în cadrul aceloraşi dimensiuni, le înţelegi... Pentru a face o călătorie dintr-un spaţiu superior (cu mai multe dimensiuni) într-un spaţiu inferior (cu mai puţine dimensiuni) trebuie, bineînţeles, să reduci o dimensiune... Aceasta se face prin... intersecţie... Intersectând două spaţii cu dimensiune superioară, rezultă un spaţiu cu dimensiuni mai mici... Dacă vei intersecta două corpuri tridimensionale, să zicem două cuburi, va rezulta o figură bidimensională, în acest caz un pătrat... Sau dacă vei intersecta două figuri bidimensionale, să zicem două pătrate, va rezulta o dreaptă, care este de fapt un spaţiu cu o singură dimensiune...

—  Deci aşa se face reducerea dimensiunilor... Şi anume... prin intersecţie !...

— Cam aşa ceva, dar practic, reducerea dimensiunilor este ceva mult mai complicat, se subînţelege... Acum, te rog să-ţi închipui că eu provin din dimensiunea a cincea ! Dimensiunea a patra este de fapt reprezentată de lumea voastră – spaţiul cu trei dimensiuni plus timpul care constituie dimensiunea a   patra !... Trebuie să-ţi mai spun că în dimensiunea a cincea sunt nenumărate lumi sau Universuri cu patru dimensiuni, tot aşa cum în dimensiunea a patra sunt nenumărate corpuri cu trei dimensiuni... Ei bine, în Universul nostru cu cinci dimensiuni se găsesc nenumărate corpuri cu patru dimensiuni, sau, altfel spus, se găsesc nenumărate UNIVERSURI CVADRIDIMENSIONALE, adică universuri mai mult sau mai puţin asemănătoare cu al vostru, ceea ce voi numiţi, deşi oarecum incorect, UNIVERSURI PARALELE... Un UNIVERS cu cinci dimensiuni este mult mai complex decât un Univers cu patru dimensiuni, tot aşa cum un UNIVERS cu patru dimensiuni este mai complicat decât un univers cu trei dimensiuni, care la rândul lui este mai complex decât un Univers cu două dimensiuni... Gândeşte-te că un corp cu trei dimensiuni, (cum ar fi un cub), este mai complex decât un corp cu două dimensiuni (cum ar fi un pătrat)...

—  Şi cum faci să treci dintr-un Univers inferior, într-un Univers superior ?

—  Oh, asta o facem, prin... anularea intersecţiei !... Orice spaţiu, poate fi considerat ca fiind, în definitiv, un spaţiu rezulatat din intersecţia unor spaţii cu dimensiune superioară... Un corp cu o anumită dimensiune poate trece într-o dimensiune superioară, dacă se anulează intersecţia şi în consecinţă, corpul îşi adaugă o nouă dimensiune...

— Bine, am înţeles, dar cum puteţi face asta... practic ?

— Oh, asta este altceva... Sper că îţi dai seama că în spaţiul cu cinci dimensiuni, câmpurile fizice sunt altele decât acelea din Universul cu patru dimensiuni ! În general, câmpurile fizice din spaţiile cu patru dimensiuni sunt, specifice acestor spaţii, cred că este evident – spre exemplu câmpul gravitaţional este specific unui spaţiu cvadridimensional dar, atenţie, câmpul gravitaţional într-un spaţiu cu cinci dimensiuni, va fi diferit, va fi mult mai complex decât... câmpul gravitaţional din spaţiul cu patru dimensiuni... Sper că măcar atâta lucru ai înţeles !...

— Încep să înţeleg, da... Ceea ce nu înţeleg este... cum ai nimerit, aici ?  Ce cauţi aici ?

— Ce caut aici ? Este greu să-ţi explic ce caut... Caut nişte informaţii pe care le consider esenţiale... Pe de altă parte, să nu îţi închipui că sunt primul... hai să zic, individ sau prima fiinţă cvintadimensională – adică, mai pe înţelesul tău, prima fiinţă cu cinci dimensiuni, care ajunge în Universul vostru... Au mai fost şi alte fiinţe... Să-ţi mai spun ceva... Acest Univers din care faci parte, este de fapt un... UNIVERS AMENAJAT !  NOI, CEI DIN DIMENSIUNEA A CINCEA, am construit şi am amenajat acest       UNIVERS !...  Iar fiinţele vii, inclusiv voi oamenii, sunteţi de fapt... rezultatul... activităţii noastre...

— Cum adică... noastre ?

— Da, un rezultat al activităţii noastre, a fiinţelor din dimensiunea a cincea, sunteţi un fel de copie a noastră, dar o copie în patru dimensiuni...

— Nu înţeleg !...

— Tot aşa cum o fotografie este o copie, un instantaneu în două dimensiuni a unui corp în trei dimensiuni şi la un anumit moment. Noi am dorit să facem, aşadar, un fel de fotografii, dar în patru dimensiuni a... noastră ! Este oare prea complicat pentru a înţelege, sau crezi că este prea... naiv ?

— Pe de o parte, mi se pare că este cam naiv... Dar pe de altă parte, poate că nu am înţeles eu prea bine... Am înţeles aşadar următorul lucru...  Ceea ce realizăm noi cu aparatele de fotografiat sau cu aparatele de filmat, voi aţi realizat, desigur păstrând proporţiile, cu... alte aparate, rezultând ceea ce voi numiţi... UNIVERSUL AMENAJAT CU PATRU DIMENSIUNI !...

— Oarecum, oarecum aşa este, mormăi individul... Noi avem şi alte scopuri, dar nu vreau să insist asupra acestor chestiuni... Ceea ce pot să-ţi mai spun este că eu lucrez la un proiect, denumit... PROIECTUL REÎNVIEREA...

— Ce este acest proiect ? am întrebat surprins... Asta dacă mai puteam fi...

— Cred că şti ce este reînvierea... Când va veni sfârşitul timpului, toţi oamenii, toate fiinţele, de oriunde şi de oricând vor fi fost ori vor fi trăit, se vor scula din morminte, cenuşa se va transforma în corpuri vii, dacă au fost arşi, spre exemplu, ei bine toţi care s-au născut cândva, vor fi judecaţi şi apoi mântuiţi şi vor trăi apoi... veşnic...

— Da, ştiu, dar permite-mi să te întreb, oare vor veni şi cei nenăscuţi, cei care puteau să se nască, dar nu s-au născut ?...

— Iată o întrebare interesantă... Nu s-a luat o decizie în privinţa asta...

— Dar... cum procedaţi, cum puteţi să realizaţi acest proiect ?

— Ei, iată despre ce este vorba... Noi călătorim în timp, luăm o probă de  material biologic din fiecare om sau, în general din fiecare fiinţă vie şi apoi cu proba asta, putem să clonăm omul sau fiinţa respectivă, apoi putem să facem o copie exactă a   organismului !... Totodată,  sondăm şi scanăm creierul fiecărui individ, şi îi extragem informaţiile stocate în creier, îi extragem toate trăirile, toate amintirile, îi copiem... conştiinţa, înţelegi ? Informaţiile le stocăm apoi în nişte dispozitive asemănătoare computerelor voastre şi apoi le transferăm clonelor... După aceea, clonele astea, cu conştiinţa inclusă în creierele lor, le teleportăm, dacă mă pot exprima astfel, într-un UNIVERS AMENAJAT, pe care l-am denumit... UNIVERSUL PARADIS !... Am dorit să înţelegi întrucâtva ce este acest proiect, denumit, REÎNVIEREA...

— De fapt este un alt UNIVERS AMENAJAT... Am înţeles că şi acest Univers din care fac parte este un... UNIVERS AMENAJAT ! Aşa ai afirmat şi anume că... ’’Acest Univers din care faci parte, este de fapt un... UNIVERS AMENAJAT !’’

— Aşa este... Ai înţeles bine... Numai că, este altceva... Este un altfel de UNIVERS AMENAJAT... Este deosebit...

—  Mi se pare total lipsit de sens, ridicol chiar şi...   irealizabil !...

— Bineînţeles că ţi se pare lipsit de sens, ridicol şi irealizabil !... Cu informaţiile de care dispui tu şi alţii ca tine, nici că se putea să existe o concluzie mai bună... Ţi se pare lipsit de sens ? Ei bine, sensul este următorul... Mă folosesc de o analogie pentru a înţelege... Dar mai întâi, te întreb... Poţi să-mi spui CE SENS ARE UN MUZEU ?

— Păi... are un sens larg... În dicţionare, muzeul este definit ca fiind o... „instituţie care colecţionează, studiază, păstrează şi expune publicului monumente ale culturii materiale şi spirituale"... Dar nu numai atât...  Aşadar, muzeul conţine o colecţie de obiecte, de imagini, o colecţie de opere sau de... orice vrei dumneata, care arată o anumită realitate sau o anumită o realizare... Ce scop are ? Ei bine, în ultimă instanţă, iată ce scop are: pentru a nu se pierde informaţia, pentru a arăta altor oameni acele realităţi sau realizări, m-am bâlbâit eu...

— Ei bine, cam aşa ceva urmărim şi noi în acest proiect... Şi anume să facem un fel de muzeu, dacă vrei, un muzeu al omenirii, dar nu un muzeu mort, imobil, ci UN MUZEU VIU, DINAMIC, un muzeu în... patru dimensiuni !... Noi, fiinţele din dimensiunea a cincea, vom putea să ne bucurăm de acest muzeu, tot la fel cum vă bucuraţi de muzeele voastre voi, fiinţele din dimensiunea a patra... muzee care sunt tridimensionale... În muzeele voastre nu sunt prezentate decât anumite secvenţe ale istoriei, de fapt nu sunt decât secţiuni ale UNIVERSULUI CU PATRU DIMENSIUNI ! Atât şi nimic mai mult... Îmi este foarte greu să te fac să înţelegi ! Este foarte greu pentru o fiinţă din dimensiunea a cincea să se înţeleagă cu o fiinţă din dimensiunea a patra, tot aşa cum şi vouă v-ar fi foarte greu să vă înţelegeţi cu fiinţe tridimensionale sau bidimensionale...

— Din păcate asta este situaţia... Ce pot să mai pun ? Doar atât: ce bine ar fi să realizaţi acel... muzeu... Dar spune-mi acum... norul ăsta... ce este ?

— Acest aşa-zis nor, de fapt este o... materie luminiscentă care apare întotdeauna      într-un... PORTAL INTERDIMENSIONAL, sau altfel spus, mai pe înţelesul tău, un fel de poartă, prin care se poate intra şi ieşi dintr-o dimensiune în alta... Dar acum trebuie să plec ! Mai am multe de făcut !... Dar, nu prea îmi place cum arăţi... Ei bine, te voi transforma !... Îţi voi arăta astfel că pot să fac orice... Adio...

       Individul s-a întors, apoi... a intrat în nor şi a dispărut ! A dispărut pur şi simplu !... Apoi, norul acela straniu s-a risipit... După un timp m-a cuprins somnul... Un somn profund... M-a trezit un cetăţean, care, foarte surprins, mi-a spus că nu înțelege cum am putut să adorm acolo, pe bancă... Apoi omul a plecat, grăbit... Şi, după alt timp, am constatat surprins că mă transformasem !...  Da, mă transformasem, întrucât aveam acum noi însuşiri !... Nu ştiu cum, dar... puteam provoca numeroase... coincidenţe, puteam comunica instantaneu şi puteam să prevăd... Devenisem medium de... coincidenţe, de premoniţie şi de telepatie... Cu toate astea stau şi mă întreb: cine a fost acel individ ? Sau a fost un vis mai deosebit ? Sau m-am aflat, fără să îmi dau sema,   într-o realitate... interzisă ? Dar cum a fost posibil ? Pe de altă parte, am fotografia norului, pot să... comunic instantaneu şi să prevăd... Atunci...  ce a fost asta ?...

Oare chiar trăiesc într-un... UNIVERS AMENAJAT ? Parcă nu îmi vine să cred...

*

    Cu toate astea, indiferent dacă trăim sau nu într-un Univers Amenajat, ei bine asta nu înseamnă că nu pot să îmi imaginez tot felul de alte LUMI POSIBILE, care pot deveni cât se poate de reale pentru tot felul de indivizi... Iată... în acest sens ce mesaj am primit de la un bun prieten de-al meu, un anume Tantalius, care trăieşte într-un UNIVERS ALTERNATIV, un prieten cu care am început să comunic cu trei luni în urmă...

ENIGMELE TRECUTULUI – mesajul lui Tantalius

1. Capsula timpului de la Kernak – revista Oriunde şi oricând…

După cum se ştie, în urma a numeroase studii şi cercetări, s-a stabilit că pe Pământ au mai existat, acum câteva sute de mii de ani, câteva civilizaţii umanoide avansate ştiinţific şi tehnologic... Istoria acestei planete, a treia a sistemului solar, este încă plină de enigme…  Ei bine, una dintre descoperiri care a suscitat un interes deosebit şi a divizat lumea ştiinţifică în două mari tabere, respectiv în tabăra fanaticilor şi aceea a scepticilor, a fost aşa-numita... "Capsula timpului de la Kernak".        

A fost descoperită întâmplător... Un satelit artificial s-a prăbuşit chiar în localitatea Kernak...  Mai mulţi oameni s-au adunat în jurul rămăşiţelor satelitului şi au privit curioşi la acestea... Stăteau nemişcaţi în jurul rămăşiţelor, privindu-le stupefiaţi, până când au sosit mai mulţi cercetători de la un institut din apropiere... Aceştia au adunat rămăşiţele satelitului; printre acestea au descoperit şi o sferă care avea un diametru de aproape trei metri, cântărea aproape o sută de kilograme şi avea suprafaţa netedă şi neagră ca a ebonitei... În urma studiilor minuţioase întreprinse de cercetători, s-a ajuns la o concluzie uluitoare: satelitul acela prăbuşit la Kernak era... extraordinar de vechi !  Dar... ce însemna asta ? Că strămoşii strămoşilor oamenilor moderni au fost capabili să construiască... sateliţi ?   Un savant care a studiat rămăşiţele satelitului a spus că până ce nu se va descoperi un satelit artificial construit în antichitate sau măcar nişte urme oarecare, nu va crede că ar fi existat alte civilizaţii dezvoltate în vechime, în ciuda unor dovezi prezentate de către unii cercetători; iată însă că rămăşiţele acestui satelit par să demonstreze că... oamenii din vechime au fost capabili totuşi să construiască şi să lanseze pe orbită... cel puţin un satelit !... Apoi mai era şi capsula aceea misterioasă...    Nu au putut să o deschidă, în ciuda eforturilor îndelungate... Până la urmă, un tehnician a avut o idee nefericită... Fără a se gândi prea mult, tehnicianul, a folosit un laser de mare putere pentru a secţiona sfera... Numai că, la un moment dat, nu se ştie de ce, a urmat o explozie puternică, o explozie care a zguduit pământul şi aerul pe o porţiune destul de întinsă din jurul sferei. O bună parte