Pillo, puiul gigantic: Aventurile domnului Sharp

De Alexandra Aisling

Viața lui Liam Sharp, profesor de istorie la o școală de cartier, era una extrem de banală. În timp ce mătușa sa Clara, pe care din răutate și invidie rudele o numeau Clarinette, era plecată la Banff în vacanță, Liam simte nevoia să patineze chiar dacă afară era caniculă. Știa că avea o pereche de patine noi, însă cel mai probabil mătușa Clara, care venea neinvitată în locuința sa de la demisol, i le pierduse. Singura soluție era să cumpere o pereche nouă de patine, așa că Liam pornește spre magazinul de produse sportive, unde întâlnește un personaj ciudat : pe domnul Ward, un tip extrem de vorbăreț care se oferise să îl ajute pe tânăr să-și găsească cele mai bune patine. În magazinul de produse sportive, cei doi nu au găsit numărul potrivit, iar domnul Ward își aduce aminte că are acasă o pereche de patine și se oferă să i le dea lui Liam. De aici povestea devine interesantă pentru că patinele domnului Ward au o istorie extraordinară. Luate cu câteva zile în urmă, pe cele două patine erau scrise câteva numere care mai târziu s-au dovedit a fi numerele câștigătoare la loto, însă domnul Ward nu a jucat și a pierdut astfel 18,5 milioane de dolari. Liam îi mulțumește domnului Ward pentru patine și pleacă la arena de patinaj unde are surpriza să descopere că elevii de la școala unde era profesor jucau un meci de hochei. După ce ține un discurs de motivație jucătorilor înainte de meci, antrenorul îl roagă să se îmbrace în costumul de portar de rezervă deoarece echipa nu avea decât un portar. Din ceea ce avea să fie doar un simplu rol în care Liam trebuia să aștepte cuminte ca meciul să se termine, în ultima repriză el intră pe teren și marchează 5 goluri, aducând victoria echipei sale. Patinele domnului Ward au făcut ca Liam să poată câștiga meciul prin puterea pe care acestea o aveau. Toate acestea s-au întâmplat însă în direct, tot meciul fiind transmis la peste 2 milioane de urmăritori pe internet de către Elora Roslyn, o ziaristă care a urmărit întregul subiect. Elora își dă seama că portarul de rezervă este de fapt un trișor și aleargă să îl demaște. Liam se ascunde în camera omului de serviciu unde este lovit cu ciocul în casca de portar de către un pui gigantic. Atunci când se trezește, Liam se află în alt Univers, iar împreună cu Pillo, puiul gigantic, el încercă să dejoace planurile unui enigmatic personaj malefic.

• Limbă: Română
• Editor: Alexandra Aisling
• Data lansării: 26 iul. 2023
• ISBN: 9791222430171

Previzualizare carte

Domnul Ward, un individ ciudat

Era o zi toridă de vară, cu un soare puternic care încălzea totul ca un cuptor încins. Numai domnul Liam Sharp mergea pe stradă, extrem de mândru, cu o pereche veche și scâlciată de patine atârnată de gât. Lumea se oprea mirată în loc și îl privea pentru că pur și simplu nu te-ai fi așteptat să vezi o astfel de imagine în toiul verii. Să nu mai vorbim de faptul că el era îmbrăcat extrem de elegant, în costumul său maro.

Dacă este să vorbim despre fizicul Domnului Sharp, el era un bărbat extrem de atrăgător, la aproape 30 de ani, cu părul șaten prins într-o coadă și cu puțină barbă care crescuse răzleț. Buzele subțiri, ochii verzi și fața ovală cu două urechi mici și un nas drept completează imaginea domnului Sharp. Dacă nu ar fi fost firele de barbă care arătau ca un gazon neîngrijit, ai fi jurat că ai în față un adolescent. Mergea sigur pe el, ținând corpul drept și mișcând ușor din umeri. Era un bărbat înalt și bine legat, iar elevele domnului Sharp se topeau după el, trimițându-i acasă tot felul de scrisori și bilețele, unele dintre ele de-a dreptul indecente. Însă el era dedicat total meseriei sale: preda istoria la școala de cartier și cea mai mare pasiune a lui era mitologia.

Mai era și mătușa Clara, pe care rudele o porecliseră Clarinette. O vreme ea se luptase să scape de acest nume imposibil, pentru că era o persoană extrem de importantă, cel puțin așa credea ea. Însă efortul ei de a scăpa de această analogie obraznică, pe care un văr de-al ei a făcut-o după o vacanță de vară, nu a avut niciun efect. Era acea vacanță în care Benjamin și Madison, care locuiau în Miami, au venit pentru două săptămâni în casa ei, după ce certaseră pentru orice subiect posibil și imposibil. Clara le-a declarat război verișorilor care aveau obrăznicia să cotrobăie prin lucrurile ei personale, iar Madison îi purta hainele fără să îi ceară voie. Clara a protestat de mai multe ori, însă mama ei, Sarah, nu a acceptat sub nicio formă faptul că se plângea. În loc să îi apropie, Sarah i-a făcut să se certe și mai tare și, timp de încă o săptămână cât a mai durat vacanța celor doi verișori, ei nu au făcut decât să-și atunce insulte unii altora. Însă cei doi frați, Ben și Madison aruncau cu jigniri la dublu, iar la sfârșitul vacanței lor, Clara nu mai era altcineva decât verișoara Clarinette.

Mătușa Clarinette a domnului Sharp era acea ființă imposibilă, care nu se gândește decât la curățenie și la cum să îl mai critice pe el.

Dar acum mătușa era plecată în vacanță la Banff. Domnul Sharp mergea pe stradă și își aducea aminte cum a început totul. Dacă mătușa nu era acasă, era oare acum momentul să facă o nebunie? Dar care să fie aceea? Un vânt puternic sufla de dimineață când a deschis fereastra și când încerca să își bea cafeaua fierbinte pe terasă. Vântul mirosea a iarnă și chiar dacă afară erau nu mai puțin de 30 de grade Celsius, din acel moment el nu s-a mai gândit decât la iarnă. Liam s-a întors în cameră și a început să scoată din valiza de sub pat casca de schi, mănușile și ochelarii de schi. După care a început să își caute patinele. Dar acestea nu se găseau nicăieri; unde puteau să fie?

-      Să ne ferească Helios, titanul cu toți frații și surorile lui, dacă ăsta nu este curat ghinion! Pe tot palatul lui de aur, dacă în această valiză nu se afla o pereche nou-nouță de patine.

Plin de transpirație, Liam s-a așezat pe fotoliu, și-a luat o limonadă din frigider și a început să se gândească. Unde puteau să fie patinele lui? Pentru un moment se gândi să o sune pe mătușa lui și să o întrebe, însă urechea lui sensibilă nu suporta țipetele stridente. Cel mai probabil, Mătușa Clarinette se afla acum la spa cu una dintre prietenele ei, mai precis, cu una dintre noile sale prietene. Pentru că oriunde ajungea, această femeie se înconjura de zeci de prieteni pe care îi vizita, sau, mai rău, care veneau în vizită în casa lor. De fapt este impropriu să spunem casa lor, pentru că el locuia la demisol, într-un apartament cu un dormitor, lipit de garajul generos, în timp ce deasupra, pe un nivel întreg, se lăfăia în lux Mătușa Clarinette. Nu numai că această infamă creatură avea patru dormitoare și mult spațiu în care să locuiască, dar când te așteptai mai puțin, ea cobora în locuința domnului Sharp și, fără să îi ceară voie, îi făcea curat în cameră. Până la urmă asta nu era atât de deranjant, dar atunci când avea el nevoie de un lucru, nu îl găsea din cauză că mătușa ori îi mutase locul ori îl aruncase. Cu siguranță ea îi dăduse patinele lui nou-nouțe unei prietene de-a ei, care avea un nepot care se plânsese că i-au rămas patinele mici.

Pe la zece și jumătate, Liam Sharp se hotărî să părăsească locuința cu scopul declarat de a face o vizită inopinată unui mare magazin sportiv. Se repezi spre șifonier și descoperi că toate hainele sale sunt ori foarte murdare ori aproape foarte murdare. Cu alte cuvinte, nimeni nu i le spălase, iar după ce le-a folosit mai multe zile pe o căldură infernală, nu mai puteau fi purtate. Grija exagerată a mătușii, cu comportamentul ei obsesiv-compulsiv, avea și avantaje. El se obișnuise să deschidă ușa dulapului și să vadă toate tricourile călcate și așezate la dungă, toți pantalonii călcați și periați, fără nicio scamă pe ei. În fața lui, în toată splendoarea, se afla costumul său maro de duminică, pe care mătușa Clarinette i-l cumpărase și îl obliga să îl poarte atunci când mergeau amândoi la biserică.

Se decise repede: se îmbrăcă la costum, își căută o cravată care se să asorteze. Până la urmă găsi una anostă, dar nu mai conta pentru că el astăzi avea să patineze și să rupă dependența de a asculta de mătușa lui. Da, el știa că este 15 iulie, însă zeița norocului avea să fie cu el. Porni pe jos pentru a-și potoli nervii și cu cât se îndepărta mai mult de casă cu atât se simțea mai liber. Putea spune că simțea o greutate enormă ridicându-i-se de pe umeri, chiar dacă de câteva zile a uitat cum este să audă trăncăneala nesfârșită a mătușii sale și nevoia ei de a-și exercita în permanență controlul asupra lui.

Liam realiză că vorbea singur pe stradă, însă nimeni nu îl băga în seamă; cei mai mulți probabil spuneau că tânărul are o pereche de căști în ureche și că vorbește la telefon.

În fața magazinului de produse sportive, furia lui s-a mai domolit. Uneori